Fotograf în Gãgãuzia

Nu sunt specialist şi nici nu vreau sã descos o problemã care stã, în primul rând, în puterea filologilor şi a istoricilor. Dar curiozitatea m-a îndemnat sã "scormonesc" puţin Internetul pentru a mã informa cu privire la utilizarea termenilor găgăuţ - găgăuz.

Am auzit pentru prima datã termenul de "găgăuţă" pe când eram în şcoala generalã/ Îl foloseam şi eu şi colegii mei în glumele noastre şcolăreşti, aşa cum l-am înţeles la acea vreme.
"Nu fi găgăuţa !" sau "Eşti cam găgăuţă" erau expresii pe care le foloseam cu sensul de "Nu fi fraier"sau" Eşti cam nerod colegu' !". Conform dicţionarului (dexonline) accepţiunea cuvântului este:

*** găgăúță s.m. f. (reg.) - om prostănac, redus, tont, nerod, neghiob. 2. om gângav, peltic.

L-au folosit în operele lor Ion Luca Caragiale, Barbu Ştefănescu Delavrancea, Ion Heliade Rãdulescu şi alţii.

Parcul din centrul orașului Comrat - capitala Găgăuziei

De cealaltã parte cuvântul gãgãuz (cu aceeași pronunţie româneascã - găgăuț) defineşte un grup etnic, cu origine cumanĭcã, care locuieşte împrăştiat prin Basarabia, Dobrogea și Bulgaria. Cea mai mare concentrare de urmaşi ai acestei populaţii se aflã în Republica Găgăuză, o structurã autonomã localizatã în sud-vestul Republicii Moldova.

Cei interesaţi pot afla mai multe amãnunte consultând articole pe net cum sunt

• Găgăuz – găgăuță: Basarabi, originea cumanilor și din nou despre teoria lui Djuvara     sau

• Cine sunt Găgăuzii (rătăciți prin istorie)

Avdarma - vedere spre centrul satului

Nu ştiu ce legătură au cele două accepțiuni, dar presupun cã termenul a fost folosit în primã fazã cu înţelesul "care nu pricepe/nu înţelege". Cãci un găgăuz, nu a înţeles prea uşor, cândva, limba maternã-româneascã a vecinului sãu. Iar acesta a lansat și a folosit mai apoi termenul de găgăuţă într-o disputã cu alt amic român (care nu pricepea). Și tot așa... :-)))

Grup de găgăuzi în costume tradiționale la un festival local

Am avut ocazia acum 3 ani sã particip la un Forum Economic Internațional în Gãgãuzia o zonã stranie, plină de contradicții, în care se amestecã trecutul-sovietic, cu prezentul basarabean, dar și cu urmele stăvechi cumane şi prezumtivele afinităţi turceşti.

Statuia lui Lenin este prezentă în centrul capitalei Comrat

Gãgãuzii îşi cautã identitatea şi orice dovadã în legãturã cu originea lor strãveche este pusã la loc de cinste într-un muzeu. Nu existã urme scrise, nu existã tablouri, gravuri sau fotografii şi atunci oamenii locului îşi cioplesc istoria şi obiceiurile în lemn. Capitala este oraşul Comrat. Locuitorii se consideră turci creștinați. Pentru o perioadă Găgăuzia a fost și parte a Regatului României.

Era perioada alegerilor și Partidul Comunist se afla în plină campanie eșectorală

Una peste alta urmele perioadei sovietice rezistã, încã, pe acest teritoriu.  Gãgãuzii sunt atraşi de legătura lor cu turcii şi  o exploatează la maxim. Turcii au înfiinţat organizaţii neguvernamentale şi mici filiale ale unor societăţi. Drept urmare au primit contracte de prestări servicii în zonã. O hartã a regiunii poate fi vãzutã AICI.

Și chiar în a doua zi a vizitei am avut parte de o surprizã ! Satul Avdarma din apropierea Comratului are un aspect deosebit și pare importat din altă țară. Seamănă mai degrabă cu un sat italienesc din zona Veronei. Localitatea are doi îngeri păzitori în persoana a doi fraţi. Sunt doi din cei mai bogaţi locuitori ai Găgăuziei. Frații au conectat localitatea la rețeaua de canalizare, apă, telefonie (gratuit pe strada părinților lor!), au renovat Primăria, liceul, au construit memoriale, un bussiness-center, casă de cultură, centru de sănătate, muzeu, grădiniță și chiar și un …centru media. Locuitorii din Avdarma au ziarul local, post de radio și un website actualizat la zi cu reportaje video, dar și emisiuni (moldova[.]org). Alte detalii AICI

Avdarma - muzeul din localitate

Am fost cazati la circa 60-70 de km sud de Comrat într-un Hotel din orașul Vulcănești. Adică stăteam seara în capitală până târziu iar apoi mergeam cu mașina circa două ore să facem nani în zona de sud a regiunii. Iar dimineața înapoi la capitală, la forumul economic. Și asta 2 zile la rînd.

Republica Moldova - Gagauzia - orașul Vulcănești, clădiri în apropierea hotelului unde am fost cazați 

Muzeul din Avdarma - buletin al unei localnice în perioada în care Gagauzia a făcut parte din Regatul României

Muzeul din Avdarma - bilet de călătorie și monede cu chipul Regelui Mihai din perioada Regatului României

Pe drumul spre cazare din nou surpriză ! Constructorul şoselei care străbate republica de la nord la sud era o cunoscutã firmã româneascã. Şi asta chiar dacă atitudinea de respingere a apropierii de Basarabia şi România este din ce în ce mai puternică.

Avdarma - Cimitirul eroilor

Cimitirul eroilor - Placă comemorativă (apare un erou ce a murit la Port Arthur, în timpul războiului ruso-japonez)

Însă deschiderea găgăuzilor faţă de oaspeţij la Forum a fost la înălţime, chiar dacă posibilităţile şi resursele sunt relativ scăzute.

Cuplu de găgăuzi în costume tradiționale la un târg local

Și când te gândești  că toate acestea se află la câțiva kilometri de granița de est a României. Dar mai bine nu te gândești.


Să auzim numai de bine.

Dorinţe, speranţe şi aluzii... fotografice

Ideea de a realiza un muzeu de fotografie la Iaşi este o dorinţă mai veche de-a mea. Pot spune că am făcut câţiva paşi pe acest subiect, măcar la nivel de informaţie şi documentare.

Cameră foto - Kodak (sfârșitul sec. XIX)

Găsirea unui spaţiu, restrâns la început, pentru un muzeu în "dulcele târg" nu este chiar o problemã. Istorie fotograficã avem, încã din anul în care a fost inventată dagherotipia (vezi o postare de anul trecut),

Fotografii vechi în muzee avem. Fotografi sunt în Iaşi, cât nu sunt în multe alte locuri adunaţi la un loc. Activitate fotograficã nu mai vorbesc. Concurenta este acerbă între cele câteva mii de fotografi pasionaţi din Iaşi, organizaţi în cluburi, asociații, școli sau neafliați!

Ce ar mai trebui!? Ceva fonduri, un grup de acţiune şi o persoană cu putere de decizie care să spună: "Daţi-i drumul la treabă, băieţi!"

La Muzeul Ştiinţei şi Tehnicii din cadrul Complexului Naţional Muzeal "Moldova", găzduit la Palatul Culturii Iaşi, se găseşte o colecţie frumoasă de camere foto. O parte din exponate ar putea fi incluse în expoziţia permanentă de la muzeul nostru.

Cameră foto_W.B.Alpin (1936)

În cuprinsul postării am inserat  trei fotografii ale unor exponate vechi de colecţie aflate în Muzeul Tehnic. Le-am extras dintr-o lucrare foarte interesantă în domeniul fotografiei. Este vorba de catalogul  "Pictorialul amintirilor" realizat de doamna Camelia Elena Pralea, specialist în cadrul muzeului, foarte cunoscut și apreciat la Iaşi.

Cameră foto - Agfa (1940)

În muzeele din Iaşi am descoperit multe fotografii originale realizate de-a lungul timpului în studiourile fotografice din oraş (fraţii Heck, Chaland, Flaschner, Franchette), dar şi de către alţi cunoscuţi autori: Félix Nadar, Gustave Le Grey, Disdéri, Paul Boyer, Carol Popp de Szatmary, Franz Mandy, Spirescu, etc.

A.C Cuza, Ion Creangă, N.A. Bogdan - fotografie inedită descoperită la Iași

Printre imaginile  originale din colecţiile Muzeului Național al Literaturii Române Iași se numără fotografiile unor personalități cunoscue precum Mihai Eminescu, Ion Creangă, Yehudi Menuhin, George Enescu, Aurel Vlaicu, Regele Carol I, Regina Elisabeta s.a.

Cunoscută fotografie a lui M. Eminescu (are o poveste simpatică)

Două treimi din resursele necesare demarãrii unui proiect de acest gen la Iaşi existã. Restul este decizie, entuziasm, pasiune şi multã-multã muncã.

S-auzim numai de bine!

Fotograf în Bucovina. Mãnãstirea Dragomirna.

Mãnãstirea Dragomirna - Intrarea

Printre dealuri molcome acoperite cu pãduri dese de brad şi stejar la 12 km de Suceava se aflã o mãnãstire trainicã precum o micã cetate. Este Mãnãstirea Dragomirna, locul unde îmi povestea mama cã venea adesea, copil fiind, doar trecând dealul prin pãdure, dinspre Serbăuţi şi Călineşti.  Istoria mãnãstirii începe în anul 1602 cu construirea bisericii mici din cimitir.

Mãnãstirea Dragomirna - Biserica micã din cimitir

Mãnãstirea Dragomirna - Intrarea

Arhimandritul Anastasie Crimca vine la conducerea Bisericii Ortodoxe din Moldova mai întâi ca episcop de Roman (1606-1608) și apoi ca mitropolit al Moldovei, cu reședința în Suceava (1608-1617, 1619-1629). Însuflețit de dorința de a mări vechiul schit de lemn, Anastasie Crimca a zidit biserica mare a Mănăstirii Dragomirna, cu hramul "Pogorârea Sfântului Duh", una dintre cele mai de seamă creații arhitectonice ale Evului Mediu românesc.

Mãnãstirea Dragomirna - curtea interioarã

Mãnãstirea Dragomirna - curtea interioarã

Ca urmare a vremurilor tulburi,  în anul 1627 domnitorul Miron Barnovschi-Movilă (1626-1629, 1633) a înconjurat Biserica mare cu ziduri de apărare masive și înalte. Mănăstirea a căpătat astfel aspectul unei fortărețe, având la colțuri patru turnuri de apărare, iar la mijlocul laturii sudice un turn-clopotniță înalt.

Ansamblul mãnãstiresc este impresionant prin zidurile masive, dar şi prin zvelteţe şi prin înălţimea turlei bisericii a cãrei înălţime totalã pânã la vârful crucii atinge 42 de metri. Este cea mai înaltã bisericã din România si unii spun chiar, cã din întreaga lume ortodoxã

Biserica Mãnãstirii Dragomirna - crucea de pe turlã atinge 42 de metri

Muzeul Mãnãstirii Dragomirna adăposteşte mãrturii de preţ ale civilizaţiei medievale româneşti, broderii, ferecãturi de cărţi din argint aurit, cruci sculptate în lemn de abanos şi cedru, veşminte cu fir de aur şi  argint pe mãtase, etc.

Muzeul Mãnãstirii Dragomirna

Dacã vã aflaţi în zona oraşului Suceava meritã sã vã abateţi pe la Mãnãstirea Dragomirna cãci aveţi ce vedea şi fotografia. Am înserat în text câteva fotografii personale pe care le-am realizat în vizită pe care am fãcut-o la Dragomirna în luna august a acestui,an.

FOTO-IDEEA: Câteva idei legate de fotografierea în mãnãstiri 

1. Încearcã sã afli regulile de ordine interioarã ale aşezământului monahal (ce, unde, când poti fotografia!?)

2. Fii liniştit şi respectuos. Unii nu au venit doar în vizită şi pentru fotografiat!

3. Încadrează, apasă declanşatorul şi deplasează-te.

4. Fii atent la setãri când fotografiezi la interior (ISO mare, diafragmã larg deschisã, vitezã de declanşare potrivitã). Bisericile nu oferã foarte multã luminã în interior. În unele cazuri fotografiatul este interzis sau costã.

5. Gãseşte unghiuri inedite care sã permitã o încadrare cât mai completã. "Umple" cadrul.

Mãnãstirea Dragomirna -  pe ziduri

Mãnãstirea Dragomirna -  de pe ziduri

Călătorie plăcută în nordul Moldovei, lumină bună si mult succes la fotografiat.

 

Sezonul pãlãriilor...

Toamna în Grădina Copou

"Cât eşti tânăr, cum se ştie,

Te remarci prin pălărie.

Apoi, dubii nu încap,

Te remarci doar de ai cap!"

( catren de Gheorghe Culicovschi)

Se spune cã în peşterile rupestre ale neoliticului apar desene reprezentând oameni cu pãlãrii. Aproape toate civilizaţiile antichităţii amintesc despre acest accesoriu vestimentar, pãlãria. În Roma Antică, participanţii la ritualurile religioase îşi acopereau capul pentru a atrage atenţia zeilor şi pentru a proteja corpul de forţele răului. În perioada Evului Mediu, pãlãriile au devenit, exclusiv, apanajul clasei conducãtoare, lucru care s-a perpetuat şi mai apoi în societatea capitalistã. Aşa au considerat şi comuniştii, care pentru a deosebi clasa muncitoare au introdus, băştile şi şepcile.

Pălăria a purtat diverse denumiri şi era confecţionată din materiale diverse. Au fost nume ca: melon, joben, pãlãrie-lighean, fedora, sombrero, pălărie cu bor mare sau mic, Panama, pãlãrie western (bowler, Stetson!), pãlãrie de paie, clop, etc. La fel si cu materialele: pai, bambus, cânepã, bumbac, fetru, din pene, cu pene, etc, etc. Pãlãria a devenit în secolele XX şi XXI un accesoriu firesc şi "la modã". Iar unii creatori ... vor să surprindă prin imaginație. (foto(3): stirileprotv)

Știați că în România,  la Crişeni - Judeţul Harghita existã singurul muzeu al pãlãriilor de paie din țarã. Aici se aflã cea mai mare pălărie de paie din lume, cu un diametru de 2(doi) metri şi cu o greutate de 2,5 kilograme. Prima fabrică românească de pălării a fost înființată în 1896 la Săliștea Sibiuluide cãtre familia Dãdârlat.

Mi s-a pãrut fain un proiect fotografic în care sã surprinzi oameni de toate vârstele purtând acest accesoriu vestimentar. Fiecare în felul sãu. Pe o ureche, pe ceafã, pe frunte, cu pãr sau... fãrã, indiferent de stilul în care o porţi, pãlãria poate să-ţi ofere o personalitate aparte. Iar expresia și trãsãturile feţei sunt adesea surprinzătoare.

Statuia lui Lăpușneanu veghează

Așteptând tramvaiul

La joacă

Teatrul "Masca" și "O scrisoare pierdută"... undeva în Păcurari

E soare și musai trebuie să trimiți un mesaj

E vacanțã! Vizitãm și fotografiem ! Salina Turda

Intrarea în salina Turda aratã ca o navã spațială

Este perioadã de vacantã şi este normal sã ne gândim mai întâi la cãlãtorii, la distracţie şi la odihnã, nu neapãrat în această ordine. Şi cum un fotograf pasionat nu uitã sã ia cu el un aparat de fotografiat atunci când pleacã la drum, m-am gândit sã propun ca subiecte de fotografiat câteva destinaţii de vacantã deosebite din România, pe care le-am vizitat în ultimii ani. Nu neglijez sã vã împărtăşesc totodatã câteva idei proprii în ceea ce priveşte fotografierea în aceste locuri.

Turda este un oraş frumos, aflat la circa 30 km de municipiul Cluj Napoca. Localitatea,  care datează de pe vremea dacilor, cunoaşte o dezvoltare înfloritoare în timpul ocupaţiei romane, dupã ce prin 167-168 e.n. aici îşi stabileşte garnizoana Legiunea a V-a Macedonica.

Centrul orașului Turda

Numele de Turda apare pentru prima datã în anul 1075 într-un document emis de cancelaria regelui maghiar Geza I, care acordã unei mãnãstiri dreptul de vamã la ocnele de sare de "la cetatea ce se cheamã Turda". În oraş sunt aduşi colonişti specializaţi în minerit cãrora în 1291 li se dã dreptul la autoadministrare. Aceste drepturi marcau începutul transformãrii aşezării într-un oraş liber, supus direct regelui. În jurul anului 1550, conform documentelor existente, la Turda existau cele mai moderne mine de exploatare a sãrii din imperiul habsburgic.

Biserica Reformată-Calvină din Turda

Stradă pietonală în oraș

În oraş pot fi admirate câteva obiective istorice importante:

- Biserica Reformatã-Calvină ridicatã pe la 1400

- Reşedinţa princiarã sau Casa sării (sfârşitul sec.XV) - astãzi Muzeul de istorie Turda

- Ruinele Castrului Roman Potaissa

- Biserica Romano-Catolicã sau Biserica mare (1498-1504)

- Mormântul lui Mihai Viteazu

Dar cel mai cunoscut obiectiv ce trebuie vizitat este salina turistică. Salina Turda a fost catalogată de website-ul Business Insider ca una dintre cele mai frumoase locuri subterane din lume şi a fost plasatã pe locul 22 într-un clasament al celor mai spectaculoase destinaţii turistice din lume.

Liftul panoramic

În urma unui proiect PHARE, salina a cunoscut o renovare spectaculoasã (1998) şi astãzi are vizitatori din foarte multe ţări ale lumii.

Fotografierea în subteran în peşteri sau mine presupune o serie de dificultăţi şi puţin antrenament dar era prima datã când fotografiam un astfel de obiectiv şi a trebuit sã mã adaptez "din mers", cum se zice.

Şi iatã ce idei mi-au venit mai apoi:

• evident existã diferenţe între a fotografia o minã luminatã artificial cum este salina Turda şi o minã / peşteră care nu este luminatã. Şi totuşi utilizarea blitzului aparatului este uneori necesarã ca luminã "de umplere". Desigur trebuie sã ai în vedere sã nu deranjezi ceilalţi vizitatori cu flash-ul tãu;
• poate fi interesant sã ai o lampã de cap (pe o cască sau fixatã prin bentiţe, cu LED-uri pe cât posibil);
• e bine sã fotografiezi pe "manual". Dacă rãmâi pe "automat" focalizarea s-ar putea sã se facã mai greu, mai ales dacă ai vizitatori împrejur care sunt în mişcare;
• încearcã sã ai persoane în cadru. Fotografia prinde "viaţă";
• în salina Turda este foarte spectaculos design-ul şi aşezarea lãmpilor de iluminat. Ideea de avea un trepied cu tine este foarte bunã;
• este bine sã setezi valoare ISO cât mai jos, dar pãrerea mea este sã te "joci" puţin cu ISO, funcţie de specificul aparatului tãu. S-ar putea sã ai posibilitatea unui ISO mai mare, fãrã "purici" şi atunci vei avea acces la detalii mai multe; .
• cred cã fãceam fotografii mai bune dacã fotografiam în format RAW (!). Din pãcate aparatul pe care îl aveam la mine nu oferea aceastã posibilitate.

Am atașat câteva fotografii personale realizate în mică excursie la salina Turda, pe care vâ încurajez sã o vizitati.

"Ariciul"

Lacul de la vatra minei Terezia

 

De la înălțimeacelor 13 etaje ale salinei

Imagine spre roata panoramică

Galeria Franz Josef

Intrarea veche a minei de sare

Viața la țară (I)

Animalele - un subiect frumos pentru un foto-proiect în spatiul rural

 Acum câţiva ani membrii Clubului Fotografilor din Iaşi obişnuiau să organizeze, la sfârşit de săptămână, foto-ture în afara oraşului. Se organizau ieşiri în judeţ în diverse localităţi rurale sau în satele din Zona Metropolitană  (localităţi aflate pe o rază de 30 km în jurul municipiului Iaşi). Deplasarea se făcea cu transportul auto local sau cu trenul şi rareori cu autoturismele proprii.

Spaţiul rural oferă numeroase subiecte interesante pentru un proiect fotografic ce se poate încheia cu o expoziţie faină.

Ocupațiile

Se poate organiza o expoziţie cu lucrări "artistice", dar şi o expoziţie documentara este bine-venită. O astfel de expoziţie colectivă, împreună cu colegii de la CFI, am organizat în 2013,  în Galeria "La Gard" din Parcul Copou.

Poate cândva, cumva, una din instituţiile româneşti abilitate vor folosi fotografiile în scopuri educative, pentru cercetare şi/sau informare cum se întâmplă în alte ţări europene.

Peisajul

Un văcar modern

Ocupații de sezon

Şi pentru că tocmai au decis să renunţe la statutul lor de membru al UE mă voi referi la Marea Britanie şi voi da ca exemplu Reţeaua muzeelor din spaţiul rural ( Rural Museums Network)

Reţeaua furnizeazã sprijin pentru dezvoltarea accesului la colecţiile patrimoniale şi informaţiile rurale, dar şi pentru facilitarea cercetãrii în zona rurală.

Strada/Ulița

Muzeul Spaţiului Rural Englezesc (The Museum of English Rura Life) este dedicat spiritului spaţiului rural din Anglia şi locuitorilor săi. Întreţine colecţii din zona rurală spre folosul tuturor locuitorilor ţării.

Colecţia de fotografii a muzeului cuprinde cca 15.000 de imagini, acoperind o perioadă de peste 70 de ani de schimbare a zonei rurale din Anglia.

Una din cele mai interesante este cea a lui John Tarlton. Fotografiile acestuia acoperă spaţiul rural englezesc în perioada 1940-1980. În această perioadă autorul şi-a publicat fotografiile în diverse reviste despre spaţiul rural al Angliei (Field, Shooting Times, Farmers Weekly and Country Life). O parte din fotografiile sale pot fi admirate AICI.

În general fotografiile din satele românești surprind aspecte de zi cu zi din gospodãriile rurale, viaţa la câmp, cultivarea plantelor şi creşterea animalelor, apiculturã, pescuit şi alte ocupaţii curente. Nu lipsesc imagini de la evenimentele vieţii: nunta, botezul, etc.

Copii și animalele

Vacanța

La scăldat

În final douã proiecte faine din viaţa satului românesc:

• Proiectul “Mândrie și beton”  
• Proiectul "Oamenii Deltei"