Puțină istorie la grãdină, fotografii și o invitație

Pe la sfârșitul secolului XX... Ce "tare" sună asta !!! Nu!? Cum spuneam... la sfârșitul anilor 1900... (ha!)... prin 1998-1999, lucram la CD-ul Multimedia "Iași - A Magical Tour" și am făcut o documentare în ceea ce privește istoricul Grădinii Botanice din Iași. Acum câteva zile am dat peste informații și fotografii și m-am gândit că un proiect fotografic pe această temă, merită discutat. Fotografiilr personale chiar sunt făcute la sfârșitul secolului XX (!)

Ultimul fotograf "la minut" din Grădina Botanică ( foto 1998)

În anul 1856 este înfiinţată la Iaşi prima Grădina Botanicã din România, de către medicul şi naturalistul Anastasie Fãtu, mare patriot, filantrop şi om de cultură.

Casa lui Anastasie Fătu (intersecția străzilor A. Fătu și Florilor), imagine realizată cu ajutorul prietenului... Google Earth

Grãdina era amplasată pe un teren cumpărat din fonduri proprii în apropiere de Râpa Galbenã. unde se afla şi propria sa casã.  În prefaţa la lucrarea sa "Enumeratiunea speciilor cultivate în Grãdina Botanicã din Iaşi", medicul Fãtu scria cã la început grãdina "a propăşit încet", fiind finanţata din fonduri proprii, dar a mers din ce în ce mai bine, după ce a început să fie finanţată "de Casa Statului şi a Comunei Iașilor".

Societatea de Medici şi Naturalişti din Iaşi înfiinţează în 1873 o a doua Gradinã Botanicã în jurul clãdirii în care funcţiona atunci, actualmente sediul Muzeului de Istorie Naturalã.

Micul parc de lângă sediul Muzeului de istorie Naturală (foto 1999)

Sarcina organizãrii acestei noi grãdini este încredinţată naturalistului Dimitrie Brândzã, fondurile au fost furnizate de societate, iar plantele vii şi seminţele au fost oferite de A. Fãtu din grãdina sa.

O parte din plantele sãdite atunci (1873) mai dãinuiesc şi astãzi în părculeţul din curtea Muzeului de Istorie Naturalã.

Primul sediu al Universitãții din Iași (astăzi Universitatea de Medicină și Farmacie)

În 1870 şi 1900 au loc douã tentative de înfiinţare a unei grădini botanice proprii a Universităţi : una în zona clădirii UMF de astăzi (fost sediu al Universităţii), iar al doilea în spatele Palatului Culturii (zona Palas de astăzi). Dezvoltarea acestor zone eşuează din cauza situaţiei istorice dificile din acea perioadă (inclusiv Primul Război Mondial).

Zona din spatele Palatului Culturii (fotografie din anul 2000) - astăzi aici este zona Palas

Pentru a satisface totuşi cerinţele Învăţământului biologic în 1921, este înfiinţată o mică grădină (1ha) în spatele clădirii noi a Universităţii "Al.I.Cuza" (zona Complex Titu Maiorescu).

Seră în fostul Parc Pușkin (astăzi Titu Maiorescu) - foto 1998

În 1963 este înfiinţată actuala Grădina Botanică consideratã, la un moment dat, cea mai mare grãdinã botanicã din România.

Grădina Botanică actuală (fotografie din 1963, preluată dintr-o broșură proprie de prezentare)

Realizarea unui proiect fotografic (documentar sau artistic) în cadrul Grãdinii Botanice Iaşi este o provocare frumoasã şi interesantã, având în vedere numeroasele elemente ce pot fi luate în calcul şi fotografiate:

- anotimpurile în grădina botanicã,

- zonele cu copaci şi arbuşti

- rosarium-ul

- alte flori

- zona lacului

- animalele ce vieţuiesc în gadina (păsări, mamifere, insecte)
- obiectivele tursitice, izvoarele si ruinele din grãdinã

- expoziţiile organizate peste an şi multe altele 

Expoziție de toamnă în cadrul Grădinii Botanice iași

Ce spuneți!? Merită să vizitați și să fotografiați orașul Iași și Grădina Botanică din Dealul Copoului !? Eu spun că da !

Viața la țară (I)

Animalele - un subiect frumos pentru un foto-proiect în spatiul rural

 Acum câţiva ani membrii Clubului Fotografilor din Iaşi obişnuiau să organizeze, la sfârşit de săptămână, foto-ture în afara oraşului. Se organizau ieşiri în judeţ în diverse localităţi rurale sau în satele din Zona Metropolitană  (localităţi aflate pe o rază de 30 km în jurul municipiului Iaşi). Deplasarea se făcea cu transportul auto local sau cu trenul şi rareori cu autoturismele proprii.

Spaţiul rural oferă numeroase subiecte interesante pentru un proiect fotografic ce se poate încheia cu o expoziţie faină.

Ocupațiile

Se poate organiza o expoziţie cu lucrări "artistice", dar şi o expoziţie documentara este bine-venită. O astfel de expoziţie colectivă, împreună cu colegii de la CFI, am organizat în 2013,  în Galeria "La Gard" din Parcul Copou.

Poate cândva, cumva, una din instituţiile româneşti abilitate vor folosi fotografiile în scopuri educative, pentru cercetare şi/sau informare cum se întâmplă în alte ţări europene.

Peisajul

Un văcar modern

Ocupații de sezon

Şi pentru că tocmai au decis să renunţe la statutul lor de membru al UE mă voi referi la Marea Britanie şi voi da ca exemplu Reţeaua muzeelor din spaţiul rural ( Rural Museums Network)

Reţeaua furnizeazã sprijin pentru dezvoltarea accesului la colecţiile patrimoniale şi informaţiile rurale, dar şi pentru facilitarea cercetãrii în zona rurală.

Strada/Ulița

Muzeul Spaţiului Rural Englezesc (The Museum of English Rura Life) este dedicat spiritului spaţiului rural din Anglia şi locuitorilor săi. Întreţine colecţii din zona rurală spre folosul tuturor locuitorilor ţării.

Colecţia de fotografii a muzeului cuprinde cca 15.000 de imagini, acoperind o perioadă de peste 70 de ani de schimbare a zonei rurale din Anglia.

Una din cele mai interesante este cea a lui John Tarlton. Fotografiile acestuia acoperă spaţiul rural englezesc în perioada 1940-1980. În această perioadă autorul şi-a publicat fotografiile în diverse reviste despre spaţiul rural al Angliei (Field, Shooting Times, Farmers Weekly and Country Life). O parte din fotografiile sale pot fi admirate AICI.

În general fotografiile din satele românești surprind aspecte de zi cu zi din gospodãriile rurale, viaţa la câmp, cultivarea plantelor şi creşterea animalelor, apiculturã, pescuit şi alte ocupaţii curente. Nu lipsesc imagini de la evenimentele vieţii: nunta, botezul, etc.

Copii și animalele

Vacanța

La scăldat

În final douã proiecte faine din viaţa satului românesc:

• Proiectul “Mândrie și beton”  
• Proiectul "Oamenii Deltei"

Brexit-ul și Ion Creangă al nostru

Zilele astea toată lumea vorbeşte englezeşte. Nu ştiu dacă gândeşte prea multă lume englezeşte, dar Regatul Unit se afla pe prima pagină a ziarelor şi în breaking-news-urile posturilor de televiziune. Am uitat de căldură, de Campionatul European de Fotbal şi exersãm limba engleză.

Brexit ! Bbb-rexit, Brrrrrr-exit, brex-iiiit şi tot aşa, chiar dacă nu toţi ştiu ce înseamnă asta! Mi-am adus aminte cum noi elevii de la Negruzzi (liceul Costache Negruzzi din Iaşi) obişnuiam să ne bucurăm de regionalismele lui Creangã al nostru cel profund şi obişnuiam să ne amintim de ele în cele mai ciudate momente ale existenței noastre, de zi cu zi.

Ceva de genul - "britanicii şi-au luat rămas bun de la călcâie". "S-au cărăbănit, au pârlit-o la fugă” ar spune povestitorul, iar noi am completa: au pornit de la ideea că Uniunea Europeană “era balcâza şi lălaie de-ţi era frică să înnoptezi cu dânsa în casă”.

Se pare că nimeni dintre cei ce au votat nu a înţeles nimic dar într-un entuziasm subit anti-UE au mers la vot. Cum s-ar zice, “fiecare pentru sine croitor de bine”. O bulibăşeală totală şi-a făcut loc în mintea unor britanici. "Poate că acesta-i vestitul Ochilă, frate cu Orbilă, var primar cu Chiorilă, nepot de sora cu Pândilă, din sat de la Chitila, peste drum de Nimerilă ori din târg de la Să-l Caţi, megieş cu Căutaţi şi de urmă nu-i mai daţi".

Cei mai mulţi regretă acum acţiunea cu referendumul, au început să dea înapoi şi fac scenarii de tot felul. “Vorba ceea: lasă-l măi! L-aş lăsa eu, dar vezi că nu mă lasă el acum!”

Dar să dăm la spate <brexitul> lor, cãci vorba ceea : “milă mi-e de tine, dar de mine mi se rupe inima de milă ce-mi este.”

Modelajul în lut pare un meșteșug simplu

Să ne întoarcem la ale noastre, la Iaşi şi la Copoul nostru cel de toate zilele. De vreo nouă ani de zile în fiecare vară la sfârşitul lui iunie-începutul lui iulie, după târgul "Cucuteni 5000", Asociaţia Meşteşugurile Prutului organizează o tabără de creaţie pentru copii "Micii meşteri din Copou."

Evenimentul se adresează elevilor cu vârste cuprinse între 9 şi 17 ani, care sunt instruiţi de către meşteri populari renumiţi, în tainele unor meşteşuguri populare româneşti tradiţionale (olărit, modelaj în lut, împletituri din paie şi din sfoară, cioplituri în lemn, picturã icoane din lemn şi altele).

Tehnica nodurilor este o artă la îndemână

An de an, Primãria Iasi si Asociatia "Dialog pentru Dezvoltare" Iasi au fost doi din partenerii permanenti ai evenimentului. TVR Iasi, Radio Iasi si presa scrisã localã promovează evenimentul și sunt alãturi de organizatori. Anul acesta, Puteţi învăţa la Iaşi ceva ce poate aţi văzut cândva doar la bunici - spune Ziarul de Iaşi într-un articol de acum câteva zile.

Atelierul de pictură icoane pe lemn

De la an la an numărul celor prezenţi a crescut şi la ediţia din 2016 (cea de-a IX-a) numărul copiilor prezenti a ajuns la peste 100. Într-un fel sau altul, mă simt legat de această tabără pentru că am participat la organizarea unora din cele 9 ediţii şi sunt atasat de Asociaţia ART - Meşteşugurile Prutului. Asociaţia a fost înfiinţată în anul 2008, în  urma unui proiect  european la care am participat. Meritele cele mai mari în organizare şi "sufletul" taberei este Silvia Cozminca, preşedinta Asociaţiei, fără de care lucrurile ar fi mult mai complicate. Aş vrea să găsim o formă de finanţare permanentã şi metode de a asigura sustenabilitatea acestui eveniment devenit deja permanent şi la care toată lumea vrea să fie an de an partener.

Tot în tabără învățăm și meșteșugul vânzării lucrărilor noastre

Vă invit deci în perioada 27 iunie - 2 iulie 2016, în Parcul Expoziţiei din Copou (vis-a-vis de Grădina Botanică)  să vedeţi ce pot face peste 100 de copii frumoşi şi 11 meşteri inimoşi în decurs de o sãptãmânã.

FOTO-IDEEA : În urmã cu doi ani de zile în urma unui astfel de eveniment am avut ocazia sã particip la organizarea de cãtre Clubul Fotografilor Iasi a unei expozitii colective de fotografie cu titlul "Mâinile" din care puteti vedea mai jos câteva lucrãri personale.

Sculptura în lemn

Meșteșugul olăritului cere abilitate, atenție și efort

Fundalul unei fotografii reușite (I)

Am auzit acum câteva zile o frază de genul: poţi să iei lecţii de fotografie de pe blogul FOTO-IDEEA. Aş vrea să precizez ceva foarte clar şi am spus-o încă de la început. Blogul acesta nu vrea să dea lecţii nimănui. Tot ceea ce scriu se bazează pe încercările mele şi pe opinia mea personală, după ce am studiat şi experimentat. Vorbesc atât de problemele tehnice, care ţin de cameră foto, dar şi de ideile de foto-proiecte, care au la bază, în primul rând, principiul: nu căutam subiecte şi teme noi în locuri noi ci încercam să vedem lucrurile existente într-un alt mod, acolo unde avem acces, relativ uşor.

Spuneam într-o postare anterioară ca una din metodele de punere în valoare a subiectului  în fotografie este aceea de a alege un fundal cât mai curat în contrast cu subiectul. Acest lucru nu este posibil întotdeauna. Te întorci în stânga, te întorci în dreapta, te laşi jos, te roteşti, etc. Există şi o altă posibilitate.

Să încerci să faci fundalul (background) cât mai neclar (blurat).

Subiectul este dialogul între cele două personaje

Atragi atentia asupra subiectului din dreapta blurând fundalul

Reglajele nu sunt foarte complicate. Diafragma cât mai mare - numărul de dupã "f" cât mai mic posibil (la f/2.8 diafragma este mai deschisă - mai mare- decât la f/5.6), depinde cât permite obiectivul pe care îl ai, iar fundalul cât mai departe de subiectul care vrei să iasă clar. 

Acestea sunt condiţiile optime. În cazul în care foloseşti mai multe obiective, cel cu diafragmă mai mare sau cel cu focala mai mare te vor ajuta să obţii efectul dorit pentru background. AICI poţi găsi un calculator de adâncime a câmpului (DOF - Depth of Field în englezã). Cu cât câmpul e mai îngust, cu atât eşti mai aproape de efectul pe care îl doreşti. 

Cu atenție și multă răbdare poți focaliza pe o suprafață destul de mică astfel încât să o izolezi de restul scenei, redând-o cât mai clar. 

În anumite situatii dramatismul unei scene poate fi pus în evidentă făcând neclar fundalul.

Există si alte metode de a face fundalul neclar si a izola subiectul principal pentru a-l pune în evidentă, dar voi reveni după ce voi realiza o serie de experimente proprii pe acest subiect.