Prin tunel

Pesimistul, optimistul si realistul merg prin tunel. Pesimistul vede întunericul tunelului, optimistul luminiţa de la capãtul tunelului, realistul doua lumini în departare. Mecanicul de locomotivã vede trei idioţi umblând hai-hui pe şine, prin tunel.

Toată lumea a auzit de fotografia contre-jour (contra luminii). Prin acest mod de fotografiere, poţi obţine o serie de cadre deosebite. Am adus aminte de fotografia contra luminii atunci când am vorbit despre siluete AICI. De data aceasta aş vrea să propun o altã idee de proiect foto. L-am botezat - "fotografia prin tunel".

Subiectul se aflã la capãtul tunelului

Vorbim despre cadre surprinse atunci când te afli în interiorul tunelului şi direcţionezi obiectivul către capătul tunelului, unde se vede"luminiţa". Subiectul se aflã încă în tunel şi este poziţionat între obiectiv şi capătul luminat.

Subiectul se aflã în afara tunelului. Sunt vizibile elemente din interior.

  

Un astfel de subiect "atinge" şi alte tipuri de fotografie. Despre unul din ele am amintit, mă refer la siluete. Un altul este fotografia cadru în cadru. În acest caz, forma tunelului reprezintă cadrul interior al compoziţiei. Aceasta trebuie utilizată cu atenţie pentru a scoate în evidenţă şi mai mult subiectul. Zona care încadrează subiectul, depinde de forma tunelului: geometrică, regulată (dreptunghi, pătrat, semicerc, etc.) sau o formă neregulatã (naturală sau nu) închisă. Această porţiune va fi parte dintr-un cadru mai larg, care poate conţine şi alte elemente de compoziţie.

Genul acesta de fotografie se mai numeşte şi ramã în ramã (frame-in-frame). Am mai povestit despre "rame" in compozitie AICI.

Ramã în ramã.  Fotografia include si alte elemente exterioare ramei

Atunci când lumina vine din spatele subiectului poţi obţine rezultate mai dramatice. Forma poate să apară ca o umbră sau poate fi înconjurată de lumină.

În general lumina din spate este mai greu de controlat. Îţi trebuie câteva cunoştinţe de fotografie şi mult exerciţiu. Poţi învăţa mai multe AICI sau AICI (engleză).

Ramã neregulatã. Subiectul e înconjurat de luminã

Elemente în afara ramei (bordul luminat al autovehiculului)

Uneori rama este constituită în mod natural de elementele ce compun scena fotografiată. (vezi mai jos)

"Ramã" naturalã

 

Alteori tunelul este de dimensiuni reduse. E o ţeavã sau un tub.

Fotografie printr-un tub cu dimensiuni medii

Dacă vrei mai multe detalii în prim-plan, foloseşte fill-flash. Câte ceva despre această tehnică găseşti AICI.
 
Fotografii bune, "înrămare" uşoară şi s-auzim numai de bine.

Despre Pokemon, "Urzeala tronurilor" și prietenii din Era Mezozoică

 

"Parcurile şi bulevardele din Capitală sunt deja populate de zeci de pokemoni..."

"Cu telefonul în mână...  tinerii au pornit în căutarea renumiţilor pokemoni..."

"Adolescenţii au găsit o metodă şi mai rapidă de a ajunge la pokemoni..."

Sunt câteva din anunţurile pe care ziarele din ultimele zile le afişează pe primele pagini. Febrã digitalã, exaltare, proslãvire digitalã...!? Nu mã pricep sã definesc exact fenomenul, dar este ceea ce vãd cã se întâmplã, în perioada din urmã în întreaga lume. Și România nu face excepţie. Tehnologiile pãtrund în viaţa de zi cu zi şi schimbã modul de exprimare şi participare la evenimente al oamenilor. "Imaginea" a devenit caracteristica nr.1 pe care se bazeazã evaluarea lucrurilor, persoanelor şi fenomenelor. Dar în acelaşi timp, spunea cineva, "este ca şi cum ai introduce alcoolul într-o comunitate aborigenă."

Nu prea reuşesc sã rezonez cu vremurile dar le iau aşa cum sunt cu speranţa că... nu va dura prea mult. Unii ar spune că vârsta e de vinã, dar cei care mã cunosc ştiu "în ce ape mă scald"... Aşadar...

Umblăm zilele trecute prin oraş să fac ceva fotografii cu Dinu şi Pache, prietenii mei din Era Mezozoicã. Când... deodatã... ce-mi vãd ochii...!? Un pokemon.. Îl urmăresc şi îl fotografiez, că n-aveam "scule" să-l omor. Şi din fata Primăriei merge spre Piaţa Palatului... Apoi mai colindãm vreo câteva locuri prin oraş...

Mai în glumã, mai în serios îmi amintesc cum se agita lumea la Iaşi şi fãcea coadã sã se fotografieze cu tronul din "Urzeala tronurilor", cu ceva timp în urmã. Totul funcționa după un regulament strict si... erau si personaje cu sutanã pe-acolo !

Şi  atunci dragii mei, vin şi vã întreb: de ce nu ar avea succes Dinu şi Pache în misiunea nobilã de a promova frumosul oraş Iaşi!? Cu puțin efort. Ca să mă refer strict la fotografie, ar fi ceva în genul animaţiilor de mai jos:

Chiar acum câteva ore l-am întâlnit pe Dinu la Primãria Iaşi. Oare voia o audientã !?

Dar gata cu gluma! Cu o zi înainte Dinu si Pache erau la TVR Iaşi în emisiunea Bunã dimineaţa Moldova ! Uite şi dovada...

Până una alta, numai bine vã doresc tuturor!

Cel care dă... tonul în fotografie

Răsărit de soare la Baia Mare

Astăzi am în minte o idee care ţine mai mult de compoziţie și postprocesare în fotografie și mai puţin de tehnicã și setãri.

Am citit de curând un articol al lui John Lovett despre contrast. John Lovett este un pictor şi designer australian cunoscut la nivel internaţional, care se autodenumeşte "watercolor and mixedmedia artist".

Lovett spune şi specialiştii în domeniu ştiu desigur cã existã mai multe tipuri de contrast şi anume:

• contrastul dat de culorile complementare (ex: roşu/verde, galben/violet)
• cel dat de direcţiile diferite (orizontal/vertical)
• al diferenţelor date de tonuri (alb/negru, culori săturate)
• al diferenţelor de texturi (aspru/fin)
• contrastul dat de linii (subțire și drept / masiv și curbat) și altele

La toate acestea John Lovett mai adaugă un tip de contrast şi anume contrastul conceptual. Am încercat sã aplic informaţiile pe care le-am citit la fotografiile mele şi m-am orientat către două tipuri de contrast, care mi  s-au părut mai uşor de exemplificat: contrastul tonal şi cel conceptual.

Contrastul tonal

Galbenul este cea mai deschisă culoare atunci când este saturatã pe cercul culorilor. Acesta este motivul pentru care semnele cu mare vizibilitate pe şosele şi în alte condiţii care solicita atenţia privitorului folosesc un contrast galben-negru şi dispunerea diagonală (asta ţine de contrastul dat de direcţiile diferite ale liniilor). Bine luminat un astfel de semn este greu de ratat.

Când priveşte ceva, inclusiv o fotografie, este natural ca ochiul sã se îndrepte spre tonurile cele mai luminate. Mai apoi privirea se îndreaptã spre celelalte zone ale cadrului.

Culoarea roșie, atunci când este saturatã are un ton relativ întunecat. În contrast cu negrul ar avea un impact vizual mai mic decât perechea galben / negru. În schimb literele albe pe fond roșu au un contrast tonal destul de mare. Acest lucru, combinat cu asocierea "culturală" a culorii roșii cu pericolul, face ca această combinație sã fie utilizat în situaţii în care se solicitã atenţia.

În fotografie utilizarea acestor combinaţii de culori poate fi "periculoasã" pentru cã distrage atenţia privitorului de la subiect/mesaj. Alteori combinaţii ale tonurilor de culoare "vii" plac ochiului şi atrag atenţia spre subiect. Este cazul răsăritului şi apusului de soare (vezi fotografia de la început). 

Cât de repede identificați subiectele (avion, pilot, aparenta staționare a apartului de zbor), în raport cu fotografia de mai jos.

Tonurile vii ale culorilor (roșu, portocaliu) nu mai distrag atenția de la subiect, spre deosebire de prima fotografie (color)

Aş vrea să punctez și alte două situaţii pe care le-am întâlnit. 

a. În prima vorbim de fotografia convertită în alb şi negru. Trebuie ținut seama că tonuri ale unor culori diferite convertite în alb/negru pot da tonuri asemãnãtoare de gri. 

b. A doua situație este cea în care, în funcție de context, o culoare este percepută diferit ca tonalitate.  În fotografia de mai jos cele două pătrate de culoare roșie au aceeași tonalitate, dar în cel de-al doilea caz ea pare mai vie fiind pusă în evidență de verde-culoarea complementară a roșului.

Contrastul tonal poate aduce în prim plan ceea ce ne interesează, mesajul pe care dorim să-l transmitem/

Pun în evidență atmosfera și concentrarea celor ce asistă la spectacol și mai puțin locația și ceea ce urmăresc aceștia.

Desigur există şi alte situaţii de analizat când vorbim de contrastul tonal, dar n-au intrat zilele în sac (!)

Distragerea atenţiei privitorului de la subiect/mesaj prin intermediul culorilor este unul din motivele, dar nu singurul, pentru care mulţi fotografi prefera fotografia alb/negru şi mãrturisesc cã sunt unul din aceştia.

Contrastul conceptual

Contrastul conceptual oferã un impact mai mare a elementelor aflate la extrem, care se condiţionează reciproc:  nou şi vechi, tânãr/bãtrân, alăturări și conexiuni inedite, etc.

Crucea bisericii vs. antenele de comunicații

Casa din lemn vs. antenele parabolice

Vacile ce vin de la păscut de către un văcar modern (pe bicicletă)

În orice condiții o casă de bilete nu își găsește locul în această clădire

Avionul de la scara blocului

Văcuța care vine de la păscut așteaptă încheierea convorbirii telefonice

Lucrurile sunt mai uşor de exemplificat în acest cazuri, dar mesajul şi înţelegerea acestuia depind totuși de perechea fotograf/privitor. S-auzim numai de bine !

Pasiune, dragoste, prietenie

 Vi s-a întâmplat vreodatã sã faceţi ceva cu mâna sau cu mintea şi sã intervinã în acţiune şi sufletul. Sã lucrezi, sã visezi, sã compui şi sã creezi, sã gândeşti, sã analizezi şi... tot aşa. Şi deodată uiţi de tine şi lucrurile merg parcă de la sine. Ceva "te poartã" şi nu ştii ce. Şi priveşti, reglezi, încadrezi şi apeşi pe declanşator şi încadrezi şi ... apeşi pe declanşator. Şi ai aşa o satisfacţie şi simţi o împlinire sufleteascã cum numai dragostea şi prietenia adevărată îţi pot oferi. Şi atunci când ai terminat şi te uiţi la ceea ce ai realizat îţi dai seama că habar n-ai cum ai făcut aşa ceva, dar "simţi" că ai acolo ceva bun şi frumos.

Aş spune că aceasta este pe scurt povestea unei pasiuni.

Şi pentru cã asa cum am spus povestea pasiunii pentru fotografie are legãturã cu dragostea şi prietenia, vã propun un proiect fotografic special...

FOTO-IDEEA: Fotografii despre dragoste şi prietenie cu... maxime... în deschidere

Dragoste

• „Acolo unde este dragoste,există viață.” — Mahatma Gandhi
• „Dragostea curată și suspiciunea nu pot locui împreună.” — Alexandre Dumas
• „În iubire, totul se schimbă, toate devin însemnate: dintr-un nimic se naște un colos.” — Tudor Arghezi   
• „Dragostea este spațiul și timpul măsurate cu inima.” — Marcel Proust   
• „Cea mai bună relație este cea în care iubirea reciprocă depășește nevoia fiecăruia.” — Dalai Lama   
• „Când iubești profund, găsești întotdeauna ceva nou în persoana iubită.” — Blaise Pascal
• „Dragostea e ca spinul: nu-l simţi când intră, dar te doare când îl smulgi cu sila.” — Bogdan Petriceicu Haşdeu
• „Dragostea este o prietenie care cântă.” — Joseph Campbell

Prietenie

• „A merge cu un prieten prin întuneric este mult mai bine decât a merge singur prin lumină.” — Helen Keller
• „Zâmbeşte şi vei avea prieteni. Încruntă-te şi vei avea riduri.” — George Eliot
• „Prietenul adevărat e cel care te sfătuieşte bine, nu cel care îţi laudă nebuniile.” — André Malraux
• „E mai rușinos să nu ai încredere într-un prieten decât să fii înșelat de el.” — Arthur Schopenhauer
• „Nu te teme de dușmanii care te atacă. Teme-te de prietenii care te lingușesc." — Dale Carnegie
• „Timpul verifică prietenii aşa cum focul verifică aurul.” — Menandru
• „Dificultatea nu e în a găsi un prieten pentru care să mori, ci de a găsi un prieten pentru care merită să mori.” - Homer   
• „Singura cale să ai un prieten este să fii unul.” — Ralph Waldo Emerson    

Și în timp ce mă documentam pentru subiectele de mai sus mi s-a născut în minte o întrebare: poate pasiunea pentru fotografie, să aducă într-un cuplu dragoste și prietenie în adevăratul sens al cuvântului!? N-am idee, căutăm, explorăm, ne documentăm. Până atunci, să auzim numai de bine!

Puțină istorie la grãdină, fotografii și o invitație

Pe la sfârșitul secolului XX... Ce "tare" sună asta !!! Nu!? Cum spuneam... la sfârșitul anilor 1900... (ha!)... prin 1998-1999, lucram la CD-ul Multimedia "Iași - A Magical Tour" și am făcut o documentare în ceea ce privește istoricul Grădinii Botanice din Iași. Acum câteva zile am dat peste informații și fotografii și m-am gândit că un proiect fotografic pe această temă, merită discutat. Fotografiilr personale chiar sunt făcute la sfârșitul secolului XX (!)

Ultimul fotograf "la minut" din Grădina Botanică ( foto 1998)

În anul 1856 este înfiinţată la Iaşi prima Grădina Botanicã din România, de către medicul şi naturalistul Anastasie Fãtu, mare patriot, filantrop şi om de cultură.

Casa lui Anastasie Fătu (intersecția străzilor A. Fătu și Florilor), imagine realizată cu ajutorul prietenului... Google Earth

Grãdina era amplasată pe un teren cumpărat din fonduri proprii în apropiere de Râpa Galbenã. unde se afla şi propria sa casã.  În prefaţa la lucrarea sa "Enumeratiunea speciilor cultivate în Grãdina Botanicã din Iaşi", medicul Fãtu scria cã la început grãdina "a propăşit încet", fiind finanţata din fonduri proprii, dar a mers din ce în ce mai bine, după ce a început să fie finanţată "de Casa Statului şi a Comunei Iașilor".

Societatea de Medici şi Naturalişti din Iaşi înfiinţează în 1873 o a doua Gradinã Botanicã în jurul clãdirii în care funcţiona atunci, actualmente sediul Muzeului de Istorie Naturalã.

Micul parc de lângă sediul Muzeului de istorie Naturală (foto 1999)

Sarcina organizãrii acestei noi grãdini este încredinţată naturalistului Dimitrie Brândzã, fondurile au fost furnizate de societate, iar plantele vii şi seminţele au fost oferite de A. Fãtu din grãdina sa.

O parte din plantele sãdite atunci (1873) mai dãinuiesc şi astãzi în părculeţul din curtea Muzeului de Istorie Naturalã.

Primul sediu al Universitãții din Iași (astăzi Universitatea de Medicină și Farmacie)

În 1870 şi 1900 au loc douã tentative de înfiinţare a unei grădini botanice proprii a Universităţi : una în zona clădirii UMF de astăzi (fost sediu al Universităţii), iar al doilea în spatele Palatului Culturii (zona Palas de astăzi). Dezvoltarea acestor zone eşuează din cauza situaţiei istorice dificile din acea perioadă (inclusiv Primul Război Mondial).

Zona din spatele Palatului Culturii (fotografie din anul 2000) - astăzi aici este zona Palas

Pentru a satisface totuşi cerinţele Învăţământului biologic în 1921, este înfiinţată o mică grădină (1ha) în spatele clădirii noi a Universităţii "Al.I.Cuza" (zona Complex Titu Maiorescu).

Seră în fostul Parc Pușkin (astăzi Titu Maiorescu) - foto 1998

În 1963 este înfiinţată actuala Grădina Botanică consideratã, la un moment dat, cea mai mare grãdinã botanicã din România.

Grădina Botanică actuală (fotografie din 1963, preluată dintr-o broșură proprie de prezentare)

Realizarea unui proiect fotografic (documentar sau artistic) în cadrul Grãdinii Botanice Iaşi este o provocare frumoasã şi interesantã, având în vedere numeroasele elemente ce pot fi luate în calcul şi fotografiate:

- anotimpurile în grădina botanicã,

- zonele cu copaci şi arbuşti

- rosarium-ul

- alte flori

- zona lacului

- animalele ce vieţuiesc în gadina (păsări, mamifere, insecte)
- obiectivele tursitice, izvoarele si ruinele din grãdinã

- expoziţiile organizate peste an şi multe altele 

Expoziție de toamnă în cadrul Grădinii Botanice iași

Ce spuneți!? Merită să vizitați și să fotografiați orașul Iași și Grădina Botanică din Dealul Copoului !? Eu spun că da !