O altã foto-destinație de vacanță. Păltiniș-Sibiu

Cum spuneam în prima postare din această serie e vară, e vacanţă, soare şi cald. Simţim cu toţii nevoia de a fugi  de zgomot şi de betoanele încinse ale oraşului. O destinaţie pe care v-o recomand cu toată "cãldura" în România este oraşul Sibiu. În ultimii ani am folosit Sibiul, de câteva ori, ca "bazã" de plecare pentru a vizita zona din jurul oraşului precum şi locuri mai îndepãrtate.

Telescaunul din Păltiniș

Și cum fotograful pasionat nu uitã sã ia cu el aparatul "de făcut poze", nu lipsesc fotografiile şi câteva idei proprii în ceea ce priveşte fotografierea locurilor. Din pãcate imaginile sunt realizate cu un aparat foto compact care nu mi-a permis chiar toate reglajele necesare (!)

Păltinişul se află situat la 32 km de Sibiu şi este legat de oraşul-municipiu printr-o şosea nouã. Păltinișul este cea mai veche stațiune din România și a fost întemeiată de Societatea Carpatină Transilvania, la sfârşitul secolului al XIX-lea. Pe drumul Sibiu-Pãltiniș se aflã localitatea Răşinari, unde s-au născut Octavian Goga şi  Emil Cioran

 

Locuinte specifice zonei

Idem

Drumul cu serpentine Sibiu - Pãltinis

Cãminul Cultural din Rãșinari și bustul lui Octavian Goga

Staţiunea Păltiniş este în primul rând o staţiune de iarnã, dar peisajele minunate şi amenajãrile realizate atrag turiştii şi în perioada sezonului cald. Păltinişul este localizat pe coasta de nord-est a munţilor Cindrel (Carpaţii Meridionali) şi este staţiunea montană situată la cea mai mare altitudine din ţară (1442m).

În staţiune sunt conservate mai multe vile printre care Casa turiştilor (1894), Casa medicilor (1895), Sala Monaco (1898), toate declarate monumente istorice.

Unul din hotelurile statiunii

Vilã în Pãltinis (de remarcat contrastul puternic adus de lumina soarelui, care se strecoară printre frunzele copacilor)

De asemenea în zonã pot fi vizitate casa lui Constantin Noica, ce s-a retras la Păltiniş în 1975 şi Schitul de lemn unde este înmormântat filozoful (m.1987). Constantin Noica a dezvoltat în aceastã perioadã renumită să "scoalã" de filozofie, care a fost descrisă în anii 1980 în volumul  "Jurnalul de la Păltiniș" de Gabriel Liiceanu.

Casa lui Constantin Noica (aceeasi problemă a "petelor de lumină")

Schitul din Păltiniș

În ceea ce priveşte fotografia, iată vreau sã spun. Unul se referã la corecta reglare a adâncimii de câmp (depht of field), care în cadrul fotografiei de peisaj poate schimba puternic aspectul imaginii. Şi asta mai ales când cerul este plat/cenuşiu şi nu îţi oferã o luminã prea prietenoasã. De asemenea, cred cã ducându-te cu diafragmă cãtre f22 este din ce în ce mai important sã ai la tine un trepied. Este bine sã ai în vedere şi un element din apropiere care sã te ajute la crearea "adâncimii" imaginii.

Am întâlnit și culegători de fructe de pădure

Un alt lucru de care vreau sã pomenesc este legat de fotografiile fãcute în zonele cu copaci (în pãdure mai ales). Trebuie evitate pe cât posibil zonele cu luminã multã (cerul însorit), care pãtrunde printre crengi şi dã contraste puternice în cadru. Setãrile sunt greu de realizat şi uneori, funcţie de aparat, devin aproape imposibile. Fotografii experimentaţi "se descurcã" altfel în cazuri din acestea.

Vedere spre Depresiunea Sibiului

Spre depresiunea Sibiului - vedere din Păltiniș (copacii din plan frontal contribuie la crearea "adâncimii" cadrului)

 Una peste alta, dacã aveţi ocazia, vizitaţi şi fotografiaţi Păltinişul Sibiului. Nu o sã vã parã rãu.

Cel care dă... tonul în fotografie

Răsărit de soare la Baia Mare

Astăzi am în minte o idee care ţine mai mult de compoziţie și postprocesare în fotografie și mai puţin de tehnicã și setãri.

Am citit de curând un articol al lui John Lovett despre contrast. John Lovett este un pictor şi designer australian cunoscut la nivel internaţional, care se autodenumeşte "watercolor and mixedmedia artist".

Lovett spune şi specialiştii în domeniu ştiu desigur cã existã mai multe tipuri de contrast şi anume:

• contrastul dat de culorile complementare (ex: roşu/verde, galben/violet)
• cel dat de direcţiile diferite (orizontal/vertical)
• al diferenţelor date de tonuri (alb/negru, culori săturate)
• al diferenţelor de texturi (aspru/fin)
• contrastul dat de linii (subțire și drept / masiv și curbat) și altele

La toate acestea John Lovett mai adaugă un tip de contrast şi anume contrastul conceptual. Am încercat sã aplic informaţiile pe care le-am citit la fotografiile mele şi m-am orientat către două tipuri de contrast, care mi  s-au părut mai uşor de exemplificat: contrastul tonal şi cel conceptual.

Contrastul tonal

Galbenul este cea mai deschisă culoare atunci când este saturatã pe cercul culorilor. Acesta este motivul pentru care semnele cu mare vizibilitate pe şosele şi în alte condiţii care solicita atenţia privitorului folosesc un contrast galben-negru şi dispunerea diagonală (asta ţine de contrastul dat de direcţiile diferite ale liniilor). Bine luminat un astfel de semn este greu de ratat.

Când priveşte ceva, inclusiv o fotografie, este natural ca ochiul sã se îndrepte spre tonurile cele mai luminate. Mai apoi privirea se îndreaptã spre celelalte zone ale cadrului.

Culoarea roșie, atunci când este saturatã are un ton relativ întunecat. În contrast cu negrul ar avea un impact vizual mai mic decât perechea galben / negru. În schimb literele albe pe fond roșu au un contrast tonal destul de mare. Acest lucru, combinat cu asocierea "culturală" a culorii roșii cu pericolul, face ca această combinație sã fie utilizat în situaţii în care se solicitã atenţia.

În fotografie utilizarea acestor combinaţii de culori poate fi "periculoasã" pentru cã distrage atenţia privitorului de la subiect/mesaj. Alteori combinaţii ale tonurilor de culoare "vii" plac ochiului şi atrag atenţia spre subiect. Este cazul răsăritului şi apusului de soare (vezi fotografia de la început). 

Cât de repede identificați subiectele (avion, pilot, aparenta staționare a apartului de zbor), în raport cu fotografia de mai jos.

Tonurile vii ale culorilor (roșu, portocaliu) nu mai distrag atenția de la subiect, spre deosebire de prima fotografie (color)

Aş vrea să punctez și alte două situaţii pe care le-am întâlnit. 

a. În prima vorbim de fotografia convertită în alb şi negru. Trebuie ținut seama că tonuri ale unor culori diferite convertite în alb/negru pot da tonuri asemãnãtoare de gri. 

b. A doua situație este cea în care, în funcție de context, o culoare este percepută diferit ca tonalitate.  În fotografia de mai jos cele două pătrate de culoare roșie au aceeași tonalitate, dar în cel de-al doilea caz ea pare mai vie fiind pusă în evidență de verde-culoarea complementară a roșului.

Contrastul tonal poate aduce în prim plan ceea ce ne interesează, mesajul pe care dorim să-l transmitem/

Pun în evidență atmosfera și concentrarea celor ce asistă la spectacol și mai puțin locația și ceea ce urmăresc aceștia.

Desigur există şi alte situaţii de analizat când vorbim de contrastul tonal, dar n-au intrat zilele în sac (!)

Distragerea atenţiei privitorului de la subiect/mesaj prin intermediul culorilor este unul din motivele, dar nu singurul, pentru care mulţi fotografi prefera fotografia alb/negru şi mãrturisesc cã sunt unul din aceştia.

Contrastul conceptual

Contrastul conceptual oferã un impact mai mare a elementelor aflate la extrem, care se condiţionează reciproc:  nou şi vechi, tânãr/bãtrân, alăturări și conexiuni inedite, etc.

Crucea bisericii vs. antenele de comunicații

Casa din lemn vs. antenele parabolice

Vacile ce vin de la păscut de către un văcar modern (pe bicicletă)

În orice condiții o casă de bilete nu își găsește locul în această clădire

Avionul de la scara blocului

Văcuța care vine de la păscut așteaptă încheierea convorbirii telefonice

Lucrurile sunt mai uşor de exemplificat în acest cazuri, dar mesajul şi înţelegerea acestuia depind totuși de perechea fotograf/privitor. S-auzim numai de bine !