Principii negru pe alb

"Mi-au trebuit 40 de ani ca sã-mi dau seama cã negrul este regina celorlalte culori." spunea Henri Mattise. "Culoarea este totul, alb şi negru înseamnã mai mult de atât.”(Dominic Rouse). “În fotografia alb/negru sunt mai multe culori decât în cea color. Nu eşti blocat sau deturnat de culoare şi poţi să-ţi foloseşti experienţă, cunoştinţele, fantezia pentru a colora nuanţele de negru şi alb" (Anders Petersen).

"În fotografia alb/negru sunt mai multe culori decât în cea color" (Anders Petersen)

 
Au trecut peste 170 de ani de la inventarea ei şi fotografia alb-negru continuã sã fie regina fotografiei. Şi chiar dacă există o sumedenie de mărci de camere foto digitale, exista soft-uri performante şi posibilităţi de editare fără număr, fotografiile alb-negru sunt de actualitate. Ba chiar mai mult de atât. Fotografiile alb-negru realizate pe film sunt de actualitate. Toatã lumea iubeşte imaginile alb-negru. Şi ca să parafrazez pe cineva "fotografia color iubeşte fotografia alb-negru".

"Cred că asta este o problemã care ţine de emoţii, iar emoţiile devin mai puternice în alb şi negru. Culoarea distrage într-un fel, place ochiului, dar nu ajunge neapărat la inimă." spune fotografa americanã - Kim Hunter .
Pot spune cã sunt de aceeaşi pãrere. Şi poate de aceea consider cã unele fotografii, aşa-zis "frumoase", nu sunt neapãrat valoroase. Amintesc de fotografiile pe care eu le consider uşor de fãcut ca de exemplu rãsãritul/apusul. Cu instrumente banale, la îndemânã, cu  minime cunoştinţe tehnice, nu trebuie nici măcar să ştii ceva compoziţie, cã ai declanşat şi ...pac, fotografia-i gata. Cadrul îţi furã ochiul, dar nu-ţi spune neapãrat ceva.

Uneori poti pierde din vedere esentialul.

Citeam acum ceva timp un articol cu titlul "Principiile fãrã vârstã  ale fotografiei alb-negru". Sunt câteva idei care te pun pe gânduri, te fac sã vezi valoarea acestui tip de imagine şi cunoscându-le poţi sã înţelegi de ce este încã atât de iubitã fotografia alb-negru. În acelaşi timp, poţi să înţelegi şi să înveţi ce trebuie să faci (când fotografiezi/procesezi) pentru a obţine fotografii alb/negru cât mai reuşite. Sã le luãm pe rând:

Fotografia alb-negru nu reprezintã realitatea

Principiul nr. 1: * fotografia alb-negru nu reprezintã realitatea. Este un principiu cât se poate de evident pentru cei care nu au probleme cu sãnãtatea ochilor. Noi vedem lumea în culori şi desigur suntem de acord cu acest principiu. Şi poate de aceea unii nu pot concepe altceva. De ce să convertesc în alb/negru dacă lumea este color şi eu o văd în culori. Unii nu pot nici măcar să abordeze astfel problema. Conversia în alb/negru îi scoate din realitatea apropiatã.

Contrastul, mai ales, are impact asupra privitorului

Principiul nr. 2: * contrastul are cel mai mare impact asupra privitorului în fotografia alb/negru. Contrastul este definit că diferenţa dintre cea mai întunecatã (neagrã) şi cea mai luminatã (albã) parte a unei fotografii. De remarcat că această caracteristică a unei fotografii este uşor de modificat în postprocesarea digitală.

Creierul nostru este instruit să vadă lumea în culori. Diverse culori pot da aceeasi nuantã de gri

Principiul nr.3: * tonalitatea poate manipula/creşte agresivitatea/impactul/reacţia  celui care priveşte fotografia. Tonalitatea este dată de numărul nuanţelor de gri prezente în fotografia ta. Cu cât numărul nuanţelor de gri este mai ridicat cu atât trecerea intre zone ale cadrului se face mai lin. Dacă sunt mai puţine, trecerea este mai ... brutalã. Încã de la naştere, creierul nostru este instruit să vadă lumea în culori. Din acest motiv, fotografii începãtori trebuie să se educe pentru a vedea şi tonalităţile de gri şi nu doar culorile. De asemenea trebuie reţinut (am mai spus-o şi altă dată) ca nuanţe ale unor culori diferite convertite în alb/negru pot da tonuri asemãnãtoare de gri.

Formele pot fi puse în evidentã prin fotiografia alb-negru

Principiul nr. 4: * formele geometrice (regulate sau nu) te "implorã" sã le fotografiezi în alb şi negru. Un exemplu în acest sens este Cartier-Bresson. El povesteşte că atunci când întâlnea în diverse locaţii forme geometrice care se puteau constitui ca fundaluri pentru viitoarele sale fotografii stătea perioade lungi de timp aşteptând să apară în cadru oameni. De altfel, acesta este una din temele caracteristice pentru fotografiile lui H.C-B.

Texturile sunt puse în evudentã mai usor. Uneori trebuie sã astepti sã apară în cadru oameni.

Principiul nr. 5: * texturile reprezintã elemente care sunt bine puse în evidentã prin fotografia alb-negru şi dau valoare acesteia. Ansel Adams spunea că recunoaşterea texturilor înainte de a compune cadrul este una abilităţile pe care trebuie să le capete şi să le exerseze fotograful începãtor

Cautã simplitatea. Dacã dispare culoarea, privitorul încearcã sã desluşească mesajul.

Principiul nr.6: * cautã simplitatea când îţi compui cadrul. Când eşti la început de drum ai tendinţa de a cuprinde cât mai mult în fotografia ta. Dacă aplici regulile de bază ale compoziţiei ochiul privitorului va fi condus spre subiect şi acest lucru poate fi complicat într-o fotografie "aglomeratã". Îţi trebuie mult exerciţiu pentru a reuşi. Este mult mai simplu să alegi subiectul, să-l separi şi apoi să te concentrezi asupra mesajului transmis. Cel mai simplu este să alegi un subiect pe fundal alb sau negru. Odatã dispãrutã "tentaţia culorilor" ochiul şi mintea privitorului încearcã sã desluşească mesajul. Iar fotografia ta devine interesantã

Fotografiile din postare sunt realizate în ultimile 10 luni şi încearcã sã ilustreze principiile de mai sus.

Sã auzim numai de bine..

Cel care dă... tonul în fotografie

Răsărit de soare la Baia Mare

Astăzi am în minte o idee care ţine mai mult de compoziţie și postprocesare în fotografie și mai puţin de tehnicã și setãri.

Am citit de curând un articol al lui John Lovett despre contrast. John Lovett este un pictor şi designer australian cunoscut la nivel internaţional, care se autodenumeşte "watercolor and mixedmedia artist".

Lovett spune şi specialiştii în domeniu ştiu desigur cã existã mai multe tipuri de contrast şi anume:

• contrastul dat de culorile complementare (ex: roşu/verde, galben/violet)
• cel dat de direcţiile diferite (orizontal/vertical)
• al diferenţelor date de tonuri (alb/negru, culori săturate)
• al diferenţelor de texturi (aspru/fin)
• contrastul dat de linii (subțire și drept / masiv și curbat) și altele

La toate acestea John Lovett mai adaugă un tip de contrast şi anume contrastul conceptual. Am încercat sã aplic informaţiile pe care le-am citit la fotografiile mele şi m-am orientat către două tipuri de contrast, care mi  s-au părut mai uşor de exemplificat: contrastul tonal şi cel conceptual.

Contrastul tonal

Galbenul este cea mai deschisă culoare atunci când este saturatã pe cercul culorilor. Acesta este motivul pentru care semnele cu mare vizibilitate pe şosele şi în alte condiţii care solicita atenţia privitorului folosesc un contrast galben-negru şi dispunerea diagonală (asta ţine de contrastul dat de direcţiile diferite ale liniilor). Bine luminat un astfel de semn este greu de ratat.

Când priveşte ceva, inclusiv o fotografie, este natural ca ochiul sã se îndrepte spre tonurile cele mai luminate. Mai apoi privirea se îndreaptã spre celelalte zone ale cadrului.

Culoarea roșie, atunci când este saturatã are un ton relativ întunecat. În contrast cu negrul ar avea un impact vizual mai mic decât perechea galben / negru. În schimb literele albe pe fond roșu au un contrast tonal destul de mare. Acest lucru, combinat cu asocierea "culturală" a culorii roșii cu pericolul, face ca această combinație sã fie utilizat în situaţii în care se solicitã atenţia.

În fotografie utilizarea acestor combinaţii de culori poate fi "periculoasã" pentru cã distrage atenţia privitorului de la subiect/mesaj. Alteori combinaţii ale tonurilor de culoare "vii" plac ochiului şi atrag atenţia spre subiect. Este cazul răsăritului şi apusului de soare (vezi fotografia de la început). 

Cât de repede identificați subiectele (avion, pilot, aparenta staționare a apartului de zbor), în raport cu fotografia de mai jos.

Tonurile vii ale culorilor (roșu, portocaliu) nu mai distrag atenția de la subiect, spre deosebire de prima fotografie (color)

Aş vrea să punctez și alte două situaţii pe care le-am întâlnit. 

a. În prima vorbim de fotografia convertită în alb şi negru. Trebuie ținut seama că tonuri ale unor culori diferite convertite în alb/negru pot da tonuri asemãnãtoare de gri. 

b. A doua situație este cea în care, în funcție de context, o culoare este percepută diferit ca tonalitate.  În fotografia de mai jos cele două pătrate de culoare roșie au aceeași tonalitate, dar în cel de-al doilea caz ea pare mai vie fiind pusă în evidență de verde-culoarea complementară a roșului.

Contrastul tonal poate aduce în prim plan ceea ce ne interesează, mesajul pe care dorim să-l transmitem/

Pun în evidență atmosfera și concentrarea celor ce asistă la spectacol și mai puțin locația și ceea ce urmăresc aceștia.

Desigur există şi alte situaţii de analizat când vorbim de contrastul tonal, dar n-au intrat zilele în sac (!)

Distragerea atenţiei privitorului de la subiect/mesaj prin intermediul culorilor este unul din motivele, dar nu singurul, pentru care mulţi fotografi prefera fotografia alb/negru şi mãrturisesc cã sunt unul din aceştia.

Contrastul conceptual

Contrastul conceptual oferã un impact mai mare a elementelor aflate la extrem, care se condiţionează reciproc:  nou şi vechi, tânãr/bãtrân, alăturări și conexiuni inedite, etc.

Crucea bisericii vs. antenele de comunicații

Casa din lemn vs. antenele parabolice

Vacile ce vin de la păscut de către un văcar modern (pe bicicletă)

În orice condiții o casă de bilete nu își găsește locul în această clădire

Avionul de la scara blocului

Văcuța care vine de la păscut așteaptă încheierea convorbirii telefonice

Lucrurile sunt mai uşor de exemplificat în acest cazuri, dar mesajul şi înţelegerea acestuia depind totuși de perechea fotograf/privitor. S-auzim numai de bine !