Noi începuturi - Iaşi, 1 februarie 2019

"Vino, Doamne, căci împreună colinda-vom pădurile şi deşerturile, şi vom găsi undeva o stâncă miloasă care să se surpe în noi şi să ne fixeze în tăcerea de care te-ai temut tu în începuturi."
(Emil Cioran)

Principii negru pe alb

"Mi-au trebuit 40 de ani ca sã-mi dau seama cã negrul este regina celorlalte culori." spunea Henri Mattise. "Culoarea este totul, alb şi negru înseamnã mai mult de atât.”(Dominic Rouse). “În fotografia alb/negru sunt mai multe culori decât în cea color. Nu eşti blocat sau deturnat de culoare şi poţi să-ţi foloseşti experienţă, cunoştinţele, fantezia pentru a colora nuanţele de negru şi alb" (Anders Petersen).

"În fotografia alb/negru sunt mai multe culori decât în cea color" (Anders Petersen)

 
Au trecut peste 170 de ani de la inventarea ei şi fotografia alb-negru continuã sã fie regina fotografiei. Şi chiar dacă există o sumedenie de mărci de camere foto digitale, exista soft-uri performante şi posibilităţi de editare fără număr, fotografiile alb-negru sunt de actualitate. Ba chiar mai mult de atât. Fotografiile alb-negru realizate pe film sunt de actualitate. Toatã lumea iubeşte imaginile alb-negru. Şi ca să parafrazez pe cineva "fotografia color iubeşte fotografia alb-negru".

"Cred că asta este o problemã care ţine de emoţii, iar emoţiile devin mai puternice în alb şi negru. Culoarea distrage într-un fel, place ochiului, dar nu ajunge neapărat la inimă." spune fotografa americanã - Kim Hunter .
Pot spune cã sunt de aceeaşi pãrere. Şi poate de aceea consider cã unele fotografii, aşa-zis "frumoase", nu sunt neapãrat valoroase. Amintesc de fotografiile pe care eu le consider uşor de fãcut ca de exemplu rãsãritul/apusul. Cu instrumente banale, la îndemânã, cu  minime cunoştinţe tehnice, nu trebuie nici măcar să ştii ceva compoziţie, cã ai declanşat şi ...pac, fotografia-i gata. Cadrul îţi furã ochiul, dar nu-ţi spune neapãrat ceva.

Uneori poti pierde din vedere esentialul.

Citeam acum ceva timp un articol cu titlul "Principiile fãrã vârstã  ale fotografiei alb-negru". Sunt câteva idei care te pun pe gânduri, te fac sã vezi valoarea acestui tip de imagine şi cunoscându-le poţi sã înţelegi de ce este încã atât de iubitã fotografia alb-negru. În acelaşi timp, poţi să înţelegi şi să înveţi ce trebuie să faci (când fotografiezi/procesezi) pentru a obţine fotografii alb/negru cât mai reuşite. Sã le luãm pe rând:

Fotografia alb-negru nu reprezintã realitatea

Principiul nr. 1: * fotografia alb-negru nu reprezintã realitatea. Este un principiu cât se poate de evident pentru cei care nu au probleme cu sãnãtatea ochilor. Noi vedem lumea în culori şi desigur suntem de acord cu acest principiu. Şi poate de aceea unii nu pot concepe altceva. De ce să convertesc în alb/negru dacă lumea este color şi eu o văd în culori. Unii nu pot nici măcar să abordeze astfel problema. Conversia în alb/negru îi scoate din realitatea apropiatã.

Contrastul, mai ales, are impact asupra privitorului

Principiul nr. 2: * contrastul are cel mai mare impact asupra privitorului în fotografia alb/negru. Contrastul este definit că diferenţa dintre cea mai întunecatã (neagrã) şi cea mai luminatã (albã) parte a unei fotografii. De remarcat că această caracteristică a unei fotografii este uşor de modificat în postprocesarea digitală.

Creierul nostru este instruit să vadă lumea în culori. Diverse culori pot da aceeasi nuantã de gri

Principiul nr.3: * tonalitatea poate manipula/creşte agresivitatea/impactul/reacţia  celui care priveşte fotografia. Tonalitatea este dată de numărul nuanţelor de gri prezente în fotografia ta. Cu cât numărul nuanţelor de gri este mai ridicat cu atât trecerea intre zone ale cadrului se face mai lin. Dacă sunt mai puţine, trecerea este mai ... brutalã. Încã de la naştere, creierul nostru este instruit să vadă lumea în culori. Din acest motiv, fotografii începãtori trebuie să se educe pentru a vedea şi tonalităţile de gri şi nu doar culorile. De asemenea trebuie reţinut (am mai spus-o şi altă dată) ca nuanţe ale unor culori diferite convertite în alb/negru pot da tonuri asemãnãtoare de gri.

Formele pot fi puse în evidentã prin fotiografia alb-negru

Principiul nr. 4: * formele geometrice (regulate sau nu) te "implorã" sã le fotografiezi în alb şi negru. Un exemplu în acest sens este Cartier-Bresson. El povesteşte că atunci când întâlnea în diverse locaţii forme geometrice care se puteau constitui ca fundaluri pentru viitoarele sale fotografii stătea perioade lungi de timp aşteptând să apară în cadru oameni. De altfel, acesta este una din temele caracteristice pentru fotografiile lui H.C-B.

Texturile sunt puse în evudentã mai usor. Uneori trebuie sã astepti sã apară în cadru oameni.

Principiul nr. 5: * texturile reprezintã elemente care sunt bine puse în evidentã prin fotografia alb-negru şi dau valoare acesteia. Ansel Adams spunea că recunoaşterea texturilor înainte de a compune cadrul este una abilităţile pe care trebuie să le capete şi să le exerseze fotograful începãtor

Cautã simplitatea. Dacã dispare culoarea, privitorul încearcã sã desluşească mesajul.

Principiul nr.6: * cautã simplitatea când îţi compui cadrul. Când eşti la început de drum ai tendinţa de a cuprinde cât mai mult în fotografia ta. Dacă aplici regulile de bază ale compoziţiei ochiul privitorului va fi condus spre subiect şi acest lucru poate fi complicat într-o fotografie "aglomeratã". Îţi trebuie mult exerciţiu pentru a reuşi. Este mult mai simplu să alegi subiectul, să-l separi şi apoi să te concentrezi asupra mesajului transmis. Cel mai simplu este să alegi un subiect pe fundal alb sau negru. Odatã dispãrutã "tentaţia culorilor" ochiul şi mintea privitorului încearcã sã desluşească mesajul. Iar fotografia ta devine interesantã

Fotografiile din postare sunt realizate în ultimile 10 luni şi încearcã sã ilustreze principiile de mai sus.

Sã auzim numai de bine..

Fii creativ. Furã... Uimeşte-mă!

Revista Harper's Bazaar - Public Domain

 "Cel mai bun sfat dat vreodatã îi aparţine directorului revistei Harper's Bazaar, Alex Brodovitch, către tânărul Richard Avedon, cel care avea să devină, peste câţiva ani, unul din cei mai renumiţi fotografi din lume. Sfatul era simplu: "Uimeşte-mă!" Ţine minte aceste cuvinte şi tot ce vei face va fi creativ." spune Paul Arden în cartea despre care aminteam cu câteva postări în urmă ("Gândeşte fix pe dos").

Richard Avedon - Licenţa Creative Commons

Richard Avedon era proaspăt angajat al revistei şi motivul angajării era un nou proiect de fashion photography, pentru care Avedon părea să aibă abilitaţi deosebite.

Într-o postare de acum vreo doi ani spuneam că pentru fotograful începător ideea de a încerca să imite sau "să refacă" fotografii ale maeştrilor fotografi poate fi o idee benefică.

Adăugați o legendă

"Furã din orice loc unde vibrează inspiraţia sau care îţi alimentează imaginaţia." - spune Paul Arden, în aceeaşi lucrare ... "pe dos".  Devorează filme, muzica, picturi, cărţi, poeme, fotografii, conversaţii, vise, copaci, arhitectură, semne de circulaţie, nori, lumina şi umbre. Alege să furi numai de la lucrurile care vorbesc direct sufletului tău. Dacă faci asta, muncă şi furtul tău vor fi autentice.". Iar autenticitatea este cea care contează. Sursa inspiraţiei devine mai puţin importantă.
Regizorul franco-elveţian Jean Luc Godard  spune undeva: <Nu contează de unde iei lucrurile, ci încotro le îndrepţi>. În fotografie aceste îndemnuri sunt de luat în seamă, mai ales dacă eşti fotograf-în-devenire.

Nu e cazul să te temi că vei face o fotografie identică şi nici măcar asemănătoare. Îl ţin minte pe Dan Mititelu, care ne spunea la curs ca orice am face, orice cadru am compune, fotografia respectivă a mai fost realizată înainte. Şi la cele câteva milioane de fotografii realizate astăzi în lume, nimic nu mai este surprinzător. Iată un exemplu simpatic.

Destul de des, când se vorbeşte de o fotografie auzim fraze de genul "a surprins momentul" său "a fost la momentul potrivit la timpul potrivit. Nu te gândeşti că 2(doi) fotografi ar putea fi în acelaşi loc la momentul potrivit pentru a surprinde acelaşi cadru. Deseori, mergând în ture foto, mulţi din noi "se îngrămădesc" asupra unui subiect comun şi este de aşteptat că respectivele cadre să fie asemănătoare. Iar unii specialişti ne spun că fiecare vede şi compune un cadru în felul său, chiar dacă subiectul fotografiat este acelaşi.

Doi fotografi, care nu s-au întâlnit niciodată, au reușit să facă două fotografii identice. Și nu au realizat un peisaj static, pentru că subiectul a fost un far lovit de valurile mării. Cei doi nu se cunoşteau şi nici nu erau împreună. Dar se aflau, întâmplător, foarte aproape unul de altul. Cei doi au reușit să surprindă același moment, din același unghi.

Doua fotografii identice realizate de doi fotografi in acelasi timp

 Până şi poziţia valurilor este aceeaşi. Singura diferenţă între cele două cadre o reprezintă luminozitatea. Probabilitatea de a se întâmpla ceea ce s-a întâmplat era aproape zero. Mai multe detalii sunt de găsit AICI.

Fii creativ, pune imaginaţia la treabă şi s-auzim numai de bine.