Fix pe dos cu Mister George

Când am posibilitatea şi ceva timp la dispoziţie exersez un obicei, din perioada în care am avut, pentru prima datã, acces la Internet. E un exerciţiu de testare a abilitaţilor neuronilor  proprii şi  care presupune realizarea de conexiuni. Încep o scurtă informare, pe net, într-o carte, o revistă... Citesc şi deodată îmi “sare în ochi ceva”. Fac o conexiune, încep o nouă informare, care îmi aduce în faţă o nouă idee, o conexiune… o nouă informare, lectură, conexiune şi aşa mai departe. Notez lucrurile care mi se par interesante, maxime, proverbe, citate, salvez fotografii, filme, etc, etc, etc… Satisfacţia este imensă, funcţie de materialul consultat. Desigur, aceasta "joacă" are şi dezavantaje, dar despre asta… vorbim altădată…

Recitesc o carte simpatică pe care v-o recomand. Se numeşte”Whatever You Think, Think the Opposite” (Gândeşte fix pe dos) de Paul Arden. Traducerea în limba romană a apărut la Editura ART în colecţia *Guerilla de pe noptiera*

 

La un moment dat, la un început de capitol îmi sare în ochi o maximă a lui George Bernard Shaw –

"Oamenii raționali încearcă să se adapteze lumii înconjurătoare. Oamenii iraționali încearcă să adapteze lumea la ei înșiși. Este clar, deci, că schimbarea lumii nu poate veni decât de la oamenii iraționali."

George Bernard Shaw ( Unknown author / Public domain)

Încep să mă gândesc la bătrânul George, despre care am auzit întotdeauna lucruri frumoase. Cercetez puţin şi dau pesta o serie de citate de-ale lui. Hai să ne relaxăm şi să vedem ce a mai spus cel considerat de critici ca fiind “unul din cei mai importanți dramaturgi de limbă engleză de la William Shakespeare încoace.

• "Alcoolul este anestezicul pe care ni-l administrăm pentru a suporta intervenția chirurgicală a vieții." 
• "Ce este viața, decât un șir de nebunii inspirate? Greutatea este să le alegi pe cele demne de a fi făcute."

Era un admirator al Uniunii Sovietice şi este entuziasmat după vizită făcută în Uniunea Sovietică în anii 30. Erau anii în care Stalin făcea "curăţenie" în ţara sovietelor, aflată în plin proces de consolidare a comunismului. Bernard Shaw este încântat de ceea ce vede la faţa locului, deşi în acelaşi timp condamnă regimurile totalitare şi este adept al democraţiei.

 Într-un mod ciudat pentru ca el dă o definiţie personală în acest sens:

• Democrația este un mecanism care garantează că nu vom fi guvernați mai bine decât merităm." Iar lucrurile se întâmplau acum peste 80 de ani.

Dar trebuie spus că într-un sondaj realizat recent majoritatea cetăţenilor ruşi admiră maniera în care Stalin a condus Uniunea Sovietică,  pe fondul controversei privind imaginea dictatorului, înainte de cea de-a 130-a aniversare a naşterii sale. Mai bine de jumătate din cei intervievaţi *apreciază pozitiv calităţile de lider ale lui Stalin”.

Să revenim la irlandezul nostru

• "Este foarte periculos să fii sincer în condițiile în care nu ești și prost."
• "Este surprinzător cât de multe lucruri trebuie să faci ca să dovedești lumii că ești bun, și este suficient să strici un singur lucru ca să fii considerat că nu ești bun de nimic."

"Imaginația este începutul creației". – spune George Bernard Shaw şi peste ceva vreme se va dovedi ştiinţific cum că : “creativitatea apare atunci când eşti supus constrângerilor şi nu atunci când ai opţiuni şi resurse nelimitate”. Mai multe vezi AICI 

• "În viață există două tragedii. Una e să nu obții ceea ce dorești. Cealaltă e să obții."
• "Libertatea înseamnă răspundere, de aceea majoritatea oamenilor se tem de ea."
• "Nu avem dreptul de a consuma fericire fără a o produce."
• "Providenței îi place să fie provocată, acesta este secretul oamenilor care reușesc."
• "Tăcerea este cea mai perfectă exprimare a disprețului."

"Tinerețea este o perioadă minunată a vieții. Ea ne slujește să acumulăm greșelile numite ulterior experiență." Şi ştim foarte bine. Majoritatea oamenilor vor să fie maturi, să aibă experienţa şi să fie înţelepţi, dar nimeni nu vrea să îmbătrânească. Şi tot G.B.S. pune capac şi zice

“Experienţa ne învaţă că oamenii nu învaţă nimic din experienţă.”

Despre conceptul "gândeşte fix pe dos", ca şi despre unul conex "Time affluence"  despre care tocmai am citit, povestim într-o postare viitoare.

Vă doresc tuturor un Paşte fericit, liniştit, cu dragoste, sănătate  şi înţelegere!

Să auzim numai de bine.

 

Lecţii de viaţă, bancuri şi fotografie

Mi-am pus de multe ori până acum, de-a lungul vieţii, această întrebare-întrebătoare. Cum am supravieţuit noi românii aici, ca o insulă de latinitate, în această zonă  multiculturală predominant slavă şi cu ceva influenţe (se spune!) ugro-finice. Răspunsul pe care l-am găsit poate părea unora aiuritor. Am fost. "şmecheri" - aparent diplomaţi. Venea cotropitorul/migratorul, ne luptam cu vitejie, ne cucerea, ne cotropea, ne lua tot ce putea lua, iar noi rămâneam vasali plătind tribut şi alte... taxe. Şi îl învãtam pe cuceritor limba şi obiceiurile. Şi pe fondul ăsta de "slugărnicie diplomatică" am mai avut un aliat:bancul. Românul a supravieţuit făcând şi spunând bancuri. Veneau tătarii, inventăm şi spuneam bancuri cu tătari, veneau turcii, imediat apăreau bancurile cu turci.

Situatia în România de astãzi pare tulbure. Iar Bulã pare sã fi fost "detronat".

Veneau ruşii sau austriecii inventăm bancuri cu ruşi sau austrieci. Şi tot aşa. Aui venit şi  comuniştii şi am trăit aproape 45 de ani cu bancurile anticomuniste în care personajul principal era Bulă. Bulă a devenit un erou naţional atemporal cu o vârstă incertă. Dar dacă ar fi să speculez aş putea spune că Bulă are vârsta lui... Mitică. Şi el un personaj simpatic al secolului 19.

Istoria Iaşului pare a fi uitatã undeva în ceaţã

Aş putea spune că trăim momente memorabile, unice chiar, în care un personaj real l-a detronat pe cel fictiv, Bulã cel universal, al secolului 20. Noul personaj care a preluat ştafeta eternului Bulã este doamna Viorica Vasilica, la care ne raportăm croind evenimentele aiuritoare din România începutului de secol 21. Vorbim despree oameni lipsiti de  o culturã generalã minimã, care ne conduc si care nu reprezintã pe nimeni.

Pe bunã dreptate copii de astãzi s-ar putea întreba pentru ce le trebuie învãtãturã, gramaticã, limba românã (?), când poti ajunge ministru/prim-ministru si fãrã aceste cunostinte.

Şi chiar dacă unii sunt supăraţi-disperaţi şi nu ştiu ce să mai facă, eu tot mai cred că vom supravieţui. Şi un banc bun ce sintetizează toată această  "supravieţuire naţională" îl puteţi citi mai jos.

"Când nu mă simt bine, mă duc la un doctor şi îi plătesc vizita, pentru cã şi doctorii trebuie să trăiască. De la doctor mă duc la farmacie să-mi fac reţetă şi plătesc farmacistului, pentru că şi farmacistul trebuie să trăiască. Vin pe urma acasă şi arunc medicamentele la gunoi, pentru că şi eu trebuie să trăiesc..."

De multe ori stai si te întrebi unde au ascuns cei care ne conduc bruma de culturã necesarã !?

E fain să poţi, ca şi fotograf, în această perioadă zbuciumată a României, să poţi surprinde atmosfera (în comunitate, la manifetatii, etc.) şi feţele oamenilor de pe stradă, care nu par să râdă de loc. Mai ales când jandarmii aruncă gaze sau lovesc fãrã motiv. Poate acasă, cu familia, în cerc restrâns, la serviciu sau mai ştiu eu unde!? Şi totuşi făcătorii de bancuri lucrează.

Un fotograf documentarist este întrebat; ce calităţi îi trebuie unuia care fotografiază manifestaţii paşnice în Bucureşti?
- Cinci lucruri: obiectiv bun, trepied, răbdare, cascã de motociclist şi voce puternică.
- Bine-bine, dar casca şi vocea puternică pentru ce?
- Să fie auzit dacă stă în vârful copacului şi cere ajutor. Şi chiar dacă nu găseşte vreun copac prin preajmă.

Iar pentru oamenii aceştia, care încearcã sã intre în istoria noastrã cu bocancii murdari, existã un medicament care a contribuit şi contribuie  la dãinuirea noastrã ca popor. Acest medicament poartã numele de 'uitare'. Si ca exemplu dau un banc de pe vremea adolescentei mele. Era prin anii '70 ai secolului 20 si un mare tenismen cucerea clasamentele şi fãcea o publicitate enormã tãrii noastre. Îl chema Ilie Nãstase şi prin Statele Unite i se spunea Nasty (=scârbosul, obraznicul). Bancul de care îmi amintesc îl avea ca erou pe Bulã si se întâmpla în anul 2050. Profesoara de istorie îl trimite pe Bulã la bibliotecã sã se documenteze şi sã rãspundã la întrebarea: "Cine a fost Nicolae Ceauşescu?" Aveti în vedere cã în acei ani se contruia Epoca... de Aur iar Ceauşescu, aflat la putere câştiga tot mai multã notorietater, atât pe plan intern, dar mai ales pe plan extern. Merge Bulã si cautã prin enciclopedii şi dictionare şi în cele din urmã gãseşte urmãtoarea definitie: Nicolae Ceauşescu - mare om politic din Epoca... lui Ilie Nãstase. Sper din toatã inima ca numele "scârbelor" de astãzi sã fie amintite rar sau deloc în viitor şi asta doar legat de Epoca... Simona Halep. Uitarea este ceea ce meritã bãdãranii istoriei. Oamenii importanti nu vor fi uitati.

Si pentru cã vorbim de oameni care au însemnat ceva pentru istorie fac legãtura cu fotografia. Pentru iubitorii camerei foto si/sau ai penelului, recomand un film interesant despre doi maeştri ai artei, care au fãcut istorie în domeniul lor de activitate.. Filmul rulează pe PRO Cinema şi se numeşte "Georgia O'Keefe" (lansat în 2009) cu  Joan Allen şi Jeremy Irons.

Jeremy Irons în rolul lui Alfred Stieglitz

 
Bătrânul dar mereu tânărul Jeremy îl interpretează pe fotograful american Albert Stieglitz, soţul pictoriţei Gloria O'Keefe.
Un film frumos cu două personaje complexe interpretate minunat de actori cunoscuţi. Filmul a fost nominalizat la 3 premii Golden Globes şi a câştigat premiul  Writers Guild of America, USA 2010.
Trebuie să recunosc că Jeremy Irons a reuşit să creeze o imagine deosebită a lui Stieglitz faţă de cea pe care o aveam în minte după ce am citit mai multe articole pe net despre fotograful american. Ceea ce impresionează este modul în care actorul scoate în evidenţă atitudinea de vizionar a omului Alfred Stieglitz.  Viizionar atât în domeniul fotografiei dar şi al picturii. Căutaţi-l. O să vă placă.

Vizionare plăcută şi să auzim numai de bine.

Principii negru pe alb

"Mi-au trebuit 40 de ani ca sã-mi dau seama cã negrul este regina celorlalte culori." spunea Henri Mattise. "Culoarea este totul, alb şi negru înseamnã mai mult de atât.”(Dominic Rouse). “În fotografia alb/negru sunt mai multe culori decât în cea color. Nu eşti blocat sau deturnat de culoare şi poţi să-ţi foloseşti experienţă, cunoştinţele, fantezia pentru a colora nuanţele de negru şi alb" (Anders Petersen).

"În fotografia alb/negru sunt mai multe culori decât în cea color" (Anders Petersen)

 
Au trecut peste 170 de ani de la inventarea ei şi fotografia alb-negru continuã sã fie regina fotografiei. Şi chiar dacă există o sumedenie de mărci de camere foto digitale, exista soft-uri performante şi posibilităţi de editare fără număr, fotografiile alb-negru sunt de actualitate. Ba chiar mai mult de atât. Fotografiile alb-negru realizate pe film sunt de actualitate. Toatã lumea iubeşte imaginile alb-negru. Şi ca să parafrazez pe cineva "fotografia color iubeşte fotografia alb-negru".

"Cred că asta este o problemã care ţine de emoţii, iar emoţiile devin mai puternice în alb şi negru. Culoarea distrage într-un fel, place ochiului, dar nu ajunge neapărat la inimă." spune fotografa americanã - Kim Hunter .
Pot spune cã sunt de aceeaşi pãrere. Şi poate de aceea consider cã unele fotografii, aşa-zis "frumoase", nu sunt neapãrat valoroase. Amintesc de fotografiile pe care eu le consider uşor de fãcut ca de exemplu rãsãritul/apusul. Cu instrumente banale, la îndemânã, cu  minime cunoştinţe tehnice, nu trebuie nici măcar să ştii ceva compoziţie, cã ai declanşat şi ...pac, fotografia-i gata. Cadrul îţi furã ochiul, dar nu-ţi spune neapãrat ceva.

Uneori poti pierde din vedere esentialul.

Citeam acum ceva timp un articol cu titlul "Principiile fãrã vârstã  ale fotografiei alb-negru". Sunt câteva idei care te pun pe gânduri, te fac sã vezi valoarea acestui tip de imagine şi cunoscându-le poţi sã înţelegi de ce este încã atât de iubitã fotografia alb-negru. În acelaşi timp, poţi să înţelegi şi să înveţi ce trebuie să faci (când fotografiezi/procesezi) pentru a obţine fotografii alb/negru cât mai reuşite. Sã le luãm pe rând:

Fotografia alb-negru nu reprezintã realitatea

Principiul nr. 1: * fotografia alb-negru nu reprezintã realitatea. Este un principiu cât se poate de evident pentru cei care nu au probleme cu sãnãtatea ochilor. Noi vedem lumea în culori şi desigur suntem de acord cu acest principiu. Şi poate de aceea unii nu pot concepe altceva. De ce să convertesc în alb/negru dacă lumea este color şi eu o văd în culori. Unii nu pot nici măcar să abordeze astfel problema. Conversia în alb/negru îi scoate din realitatea apropiatã.

Contrastul, mai ales, are impact asupra privitorului

Principiul nr. 2: * contrastul are cel mai mare impact asupra privitorului în fotografia alb/negru. Contrastul este definit că diferenţa dintre cea mai întunecatã (neagrã) şi cea mai luminatã (albã) parte a unei fotografii. De remarcat că această caracteristică a unei fotografii este uşor de modificat în postprocesarea digitală.

Creierul nostru este instruit să vadă lumea în culori. Diverse culori pot da aceeasi nuantã de gri

Principiul nr.3: * tonalitatea poate manipula/creşte agresivitatea/impactul/reacţia  celui care priveşte fotografia. Tonalitatea este dată de numărul nuanţelor de gri prezente în fotografia ta. Cu cât numărul nuanţelor de gri este mai ridicat cu atât trecerea intre zone ale cadrului se face mai lin. Dacă sunt mai puţine, trecerea este mai ... brutalã. Încã de la naştere, creierul nostru este instruit să vadă lumea în culori. Din acest motiv, fotografii începãtori trebuie să se educe pentru a vedea şi tonalităţile de gri şi nu doar culorile. De asemenea trebuie reţinut (am mai spus-o şi altă dată) ca nuanţe ale unor culori diferite convertite în alb/negru pot da tonuri asemãnãtoare de gri.

Formele pot fi puse în evidentã prin fotiografia alb-negru

Principiul nr. 4: * formele geometrice (regulate sau nu) te "implorã" sã le fotografiezi în alb şi negru. Un exemplu în acest sens este Cartier-Bresson. El povesteşte că atunci când întâlnea în diverse locaţii forme geometrice care se puteau constitui ca fundaluri pentru viitoarele sale fotografii stătea perioade lungi de timp aşteptând să apară în cadru oameni. De altfel, acesta este una din temele caracteristice pentru fotografiile lui H.C-B.

Texturile sunt puse în evudentã mai usor. Uneori trebuie sã astepti sã apară în cadru oameni.

Principiul nr. 5: * texturile reprezintã elemente care sunt bine puse în evidentã prin fotografia alb-negru şi dau valoare acesteia. Ansel Adams spunea că recunoaşterea texturilor înainte de a compune cadrul este una abilităţile pe care trebuie să le capete şi să le exerseze fotograful începãtor

Cautã simplitatea. Dacã dispare culoarea, privitorul încearcã sã desluşească mesajul.

Principiul nr.6: * cautã simplitatea când îţi compui cadrul. Când eşti la început de drum ai tendinţa de a cuprinde cât mai mult în fotografia ta. Dacă aplici regulile de bază ale compoziţiei ochiul privitorului va fi condus spre subiect şi acest lucru poate fi complicat într-o fotografie "aglomeratã". Îţi trebuie mult exerciţiu pentru a reuşi. Este mult mai simplu să alegi subiectul, să-l separi şi apoi să te concentrezi asupra mesajului transmis. Cel mai simplu este să alegi un subiect pe fundal alb sau negru. Odatã dispãrutã "tentaţia culorilor" ochiul şi mintea privitorului încearcã sã desluşească mesajul. Iar fotografia ta devine interesantã

Fotografiile din postare sunt realizate în ultimile 10 luni şi încearcã sã ilustreze principiile de mai sus.

Sã auzim numai de bine..

Confuzie și neclaritate în fotografie

Bokeh - florile din prim-plan sunt clare, fundalul este blur-at

Termenul "bokeh (pronunţat bo-ke")" este de origine japoneză şi înseamnă „neclar” sau „confuz”. Noţiunea defineşte modul în care sunt redate în fotografia ta planurile (mai apropiate sau mai îndepărtate) în raport cu planul asupra căruia se face focalizarea/unde se afla subiectul. În majoritatea cazurilor, bokeh-ul apare în fundalul fotografiei, dar aceasta nu este o regulă generală. Câteva cuvinte despre acest efect puteţi să revedeţi în postarea aceasta.

Bokeh - subiectul apare clar, fundalul este blur-at

El Bokeh Wall (vezi tutorial)

Am aflat de curând că primul din cele două trucuri cu background-ul "strãlucitor" se numeşte El Bokeh Wall. Mai multe detalii şi un tutorial puteţi găsi AICI. De altfel trebuie să menţionez că am găsit (nu exagerez) peste o sută de articole despre realizarea acestui tip de background fain.

foto (a) - Efectul Bokeh poate apare în prim plan sau în fundal - vezi fotografiile (a) si (b)

foto (b) - Bokeh-ul nu apare doar în fundal

Atunci când subiectul este înconjurat de bokeh, punctele strălucitoare din fundal (acolo unde ochiul nu focalizează), sunt percepute ca nişte pete luminoase neclare. Cu ajutorul acestui efect poţi să ghidezi atenţia

privitorului către subiectul tău.

Un efect interesant - focalizezi pe aparat (fundalul este blurat - punctele luminoase apar ca pete luminoase neclare)

Pentru a introduce bokeh-ul în imaginea ta trebuie să măreşti distanța dintre subiect și fundal şi cel mai simplu mod de a face acest lucru este scăderea distanței dintre cameră și subiect. Adică te apropii cât mai mult de ceea ce vrei să fotografiezi.

Bokeh - Te apropii de subiect - fundalul apare blurat

Fotografii începători au la dispoziţie un simulator de bokeh, care permite în acelaşi timp calculul profunzimii de câmp. (Bokeh simulator & depth of field calculator)

Bokeh simulator & depth of field calculator - e foarte usor sã înţelegi ce înseamnã "profunzime de câmp(DoF) şi bokeh

Simulatorul este disponibil atât pentru varianta Desktop cât şi pentru dispozitive mobile (tabletã, smartphone).

Şi  apropó de fotografia pe dispozitive mobile trebuie amintitã performanţa ultimului iPhone 7 Plus. Această variantă aduce în peisajul fotografic o nouă tehnologie numită "computational photography" - fotografie computerizată. Tehnologie utilizează informaţii preluate de la mai multe camere care lucrează împreună.

Se suprapun şi se mediază imagini diferite pentru a construi fotografii mai complexe și mai clare pe dispozitive mici de genul smartphone. Există deja cursuri pe acest subiect la diverse universităţi. Câteva lucruri interesante cu explicaţii şi filme puteţi găsi AICI.

Despre "computational photography" în articolul de AICI

În cazul iPhone 7, fotografia computerizatã oferă camerelor de dimensiuni mici posibilitatea de a fotografia cu "bokeh", primul şi singurul efect fotografi vizibil deocamdată pe telefoanele mobile în cadrul acestei tehnologii de viitor.


Sã auzim numai de bine.

De ce proiecte fotografice ?

Am fost întrebat de ce am ales sã dezvolt acest site legat de initierea si dezvoltarea proiectelor fotografice ? Raspunsul meu este simplu : consider ca este necesar acest tip de abordare a fotografiei, prin proiecte. Multa lume începe sa fotografieze din plãcere. Fãrã sã aibã un subiect sau o temã stabilitã. Fãrã ca mãcar sã se gândeascã la ceea ce va fotografia si la rezultatul asteptat, fãrã sã doreascã sa transmitã vre-un mesaj privitorului prin fotografia realizatã. 

O primã întrebare apare în momentul în care fotografului i se cere sa gãseacã în arhiva sa personalã o fotografie cu un subiect anume sau pe o temã anume. Atâta timp cât nimeni nu-ti cere sã participi la un concurs foto sau la o expozitie, cu un grup de fotografii pe o temã datã, nu te gandesti sa transmiti ceva anume prin fotografiile tale. Vorbesc aici de cei care se considerã fotografi pasionati, în adevaratul sens al cuvantului si nu doar ocazionali, pe la diverse evenimente sau prin cãlãtoriile organizate cu familia. Pânã la urmã, în acest caz poti sa te consideri manager de proiect, în adevãratul sens al cuvântului. In final proiectul fotografic este cel care "te pune pe picioarele tale" în domeniul fotografiei si voi oferi în continuare câteva argumente :

• în primul rând, un proiect este  un lucru mult mai personal, fatã de foto-actiunile singulare. Daca vrei sa te afirmi in domeniul fotografiei este mult mai usor sã o faci lucrând pe proiecte. Cineva spunea cã orice ai face în domeniul fotografiei, este imposibil ca sã nu fi fãcut altcineva acelasi lucru înaintea ta. Intr-un proiect poti sa spui o poveste, sã împãrtãsesti cu altii viziunea ta asupra temei alese pentru proiect. Proiectul este "al tãu" si cu cât îl faci mai personal, cu trãirile si momentele tale personale, cu atât va fi mai special si eventual unic. 
• Lucrul pe proiecte îti oferã un sens, te orienteazã. De multe ori "iesi la fotografiat" si nu stii ce anume urmãresti. A fotografia doar "ceea ce îti place" nu este suficient. De multe ori încercând sã surprinzi ceva deosebit ajungi sa te întrebi "Ce fac aici ? Fotografiez doar ca sã iau "like-uri" pe Facebook sau  vreau sa realizez ceva deosebit ?"
• Proiectele si rezultatele lor dureazã. Iar dacã poti finaliza cu un album tipãrit al proiectului vei fi cu atât mai puternic perceput de cãtre comunitatea în care trãiesti.
• Un proiect poate fi mai usor de realizat si distractiv. Urmãrind un subiect, o poveste, firul acesteia poate pãrea mai simplu de urmãrit, mai atractiv, ideile "curg" mai usor si conexiunile sunt mai amuzante.  

 Iatã trei exemple de proiecte interesante realizate de fotografi români:

• Atlasul frumusetii - Mihaela Noroc
• 100 friends - Vlad Cioplea
• Proiectul Bumbata - Cosmin Bumbut 

De ce proiecte fotografice ?

Proiectele fotografice "temporale"

     Si pentru cã obiectivul principal al acestui blog este prezentarea si analiza unor proiecte fotografice care pot fi initiate, dezvoltate sau replicate de fiecare fotograf amator sau profesionist voi incepe cu proiectele pe care eu le numesc "temporale".

Acestea sunt proiecte care se deruleaza având ca element central "timpul", care sunt conditionate de acesta si/sau au o periodicitate stabilita de unitatea de timp aleasã (anual, lunar, zilnic, etc.)  Iatã în continuare o scurtã listã de sugestii de astfel de proiecte :

• o fotografie pe zi (îti propui sã realizezi în fiecare zi o fotografie, de aici în colo apar variatiunile : 365 zile cu câte o fotografie, 52 instantanee-câte unul în fiecare saptãmânã a anului, proiect de 30 de zile - fotografii alb-negru în fiecare zi a unei luni, etc)
• o temã/subiect anume realizat(ã) într-o anumitã perioadã de timp (ex: fotografia de weekend - la sfârsitul fiecãrei sãptãmâni o iesire în naturã finalizatã cu o fotografie-peisaj, 10 zile în stradã - în fiecare zi, timp de 10 zile/lunã câte o fotografie de stradã, etc.)
• imaginatia poate lucra în continuare (timp de un an de zile, în fiecare zi de 10 a lunii, faci 10 fotografii, legate într-un fel sau altul de cifra 10 - orã, vârstã, numãr persoane, etc.) 

In continuare îti prezint câteva exemple de astfel de proiecte :

Tunisio Alves Filho - proiectul "365 de zile"

   

Fotograful brazilian Tunisio Alves Filho a realizat un proiect foarte simpatic, de tipul o fotografie pe zi, 365 de zile. Ineditul proiectului sãu constã în faptul cã a ales sã fotografieze, în fiecare zi, acelasi subiect, farul Barra din Salvador, Bahia, Brazilia. Farul este un punct de reper bine-cunoscut și frecventat de foarte multi turiști. Un singur subiect si 365 de fotografii. Ce spuneti ? Acesta este un proiect, care dovedeste cât de debordantã poate fi creativitatea unui fotograf. Unii se plâng cã nu au subiecte de fotografiat !?!
      De câtiva ani, colega mea Raluca Damian, de la Clubul Fotografilor Iasi (pe scurt CFI) deruleaza cu perseverentã, anual, proiecte de tipul "365" (iatã cã anul acesta proiectul a devenit de tip "366"!). In fiecare zi, o fotografie "proaspãtã" alimentezã albumul corespunzãtor de pe site-ul flickr.com.

Raluca Damian - Clubul Fotografilor Iasi

    
 Un alt exemplu care îmi place, este al unui alt coleg (CFI), medicul Vasile Ursache, care deruleazã un proiect intitulat Fotografia de weekend (la fiecare sfârsit de sãptãmânã o nouã fotografie îsi gãseste locul în albumul proiectului).

Vasile Ursache - Clubul Fotografilor Iasi