Principii negru pe alb

"Mi-au trebuit 40 de ani ca sã-mi dau seama cã negrul este regina celorlalte culori." spunea Henri Mattise. "Culoarea este totul, alb şi negru înseamnã mai mult de atât.”(Dominic Rouse). “În fotografia alb/negru sunt mai multe culori decât în cea color. Nu eşti blocat sau deturnat de culoare şi poţi să-ţi foloseşti experienţă, cunoştinţele, fantezia pentru a colora nuanţele de negru şi alb" (Anders Petersen).

"În fotografia alb/negru sunt mai multe culori decât în cea color" (Anders Petersen)

 
Au trecut peste 170 de ani de la inventarea ei şi fotografia alb-negru continuã sã fie regina fotografiei. Şi chiar dacă există o sumedenie de mărci de camere foto digitale, exista soft-uri performante şi posibilităţi de editare fără număr, fotografiile alb-negru sunt de actualitate. Ba chiar mai mult de atât. Fotografiile alb-negru realizate pe film sunt de actualitate. Toatã lumea iubeşte imaginile alb-negru. Şi ca să parafrazez pe cineva "fotografia color iubeşte fotografia alb-negru".

"Cred că asta este o problemã care ţine de emoţii, iar emoţiile devin mai puternice în alb şi negru. Culoarea distrage într-un fel, place ochiului, dar nu ajunge neapărat la inimă." spune fotografa americanã - Kim Hunter .
Pot spune cã sunt de aceeaşi pãrere. Şi poate de aceea consider cã unele fotografii, aşa-zis "frumoase", nu sunt neapãrat valoroase. Amintesc de fotografiile pe care eu le consider uşor de fãcut ca de exemplu rãsãritul/apusul. Cu instrumente banale, la îndemânã, cu  minime cunoştinţe tehnice, nu trebuie nici măcar să ştii ceva compoziţie, cã ai declanşat şi ...pac, fotografia-i gata. Cadrul îţi furã ochiul, dar nu-ţi spune neapãrat ceva.

Uneori poti pierde din vedere esentialul.

Citeam acum ceva timp un articol cu titlul "Principiile fãrã vârstã  ale fotografiei alb-negru". Sunt câteva idei care te pun pe gânduri, te fac sã vezi valoarea acestui tip de imagine şi cunoscându-le poţi sã înţelegi de ce este încã atât de iubitã fotografia alb-negru. În acelaşi timp, poţi să înţelegi şi să înveţi ce trebuie să faci (când fotografiezi/procesezi) pentru a obţine fotografii alb/negru cât mai reuşite. Sã le luãm pe rând:

Fotografia alb-negru nu reprezintã realitatea

Principiul nr. 1: * fotografia alb-negru nu reprezintã realitatea. Este un principiu cât se poate de evident pentru cei care nu au probleme cu sãnãtatea ochilor. Noi vedem lumea în culori şi desigur suntem de acord cu acest principiu. Şi poate de aceea unii nu pot concepe altceva. De ce să convertesc în alb/negru dacă lumea este color şi eu o văd în culori. Unii nu pot nici măcar să abordeze astfel problema. Conversia în alb/negru îi scoate din realitatea apropiatã.

Contrastul, mai ales, are impact asupra privitorului

Principiul nr. 2: * contrastul are cel mai mare impact asupra privitorului în fotografia alb/negru. Contrastul este definit că diferenţa dintre cea mai întunecatã (neagrã) şi cea mai luminatã (albã) parte a unei fotografii. De remarcat că această caracteristică a unei fotografii este uşor de modificat în postprocesarea digitală.

Creierul nostru este instruit să vadă lumea în culori. Diverse culori pot da aceeasi nuantã de gri

Principiul nr.3: * tonalitatea poate manipula/creşte agresivitatea/impactul/reacţia  celui care priveşte fotografia. Tonalitatea este dată de numărul nuanţelor de gri prezente în fotografia ta. Cu cât numărul nuanţelor de gri este mai ridicat cu atât trecerea intre zone ale cadrului se face mai lin. Dacă sunt mai puţine, trecerea este mai ... brutalã. Încã de la naştere, creierul nostru este instruit să vadă lumea în culori. Din acest motiv, fotografii începãtori trebuie să se educe pentru a vedea şi tonalităţile de gri şi nu doar culorile. De asemenea trebuie reţinut (am mai spus-o şi altă dată) ca nuanţe ale unor culori diferite convertite în alb/negru pot da tonuri asemãnãtoare de gri.

Formele pot fi puse în evidentã prin fotiografia alb-negru

Principiul nr. 4: * formele geometrice (regulate sau nu) te "implorã" sã le fotografiezi în alb şi negru. Un exemplu în acest sens este Cartier-Bresson. El povesteşte că atunci când întâlnea în diverse locaţii forme geometrice care se puteau constitui ca fundaluri pentru viitoarele sale fotografii stătea perioade lungi de timp aşteptând să apară în cadru oameni. De altfel, acesta este una din temele caracteristice pentru fotografiile lui H.C-B.

Texturile sunt puse în evudentã mai usor. Uneori trebuie sã astepti sã apară în cadru oameni.

Principiul nr. 5: * texturile reprezintã elemente care sunt bine puse în evidentã prin fotografia alb-negru şi dau valoare acesteia. Ansel Adams spunea că recunoaşterea texturilor înainte de a compune cadrul este una abilităţile pe care trebuie să le capete şi să le exerseze fotograful începãtor

Cautã simplitatea. Dacã dispare culoarea, privitorul încearcã sã desluşească mesajul.

Principiul nr.6: * cautã simplitatea când îţi compui cadrul. Când eşti la început de drum ai tendinţa de a cuprinde cât mai mult în fotografia ta. Dacă aplici regulile de bază ale compoziţiei ochiul privitorului va fi condus spre subiect şi acest lucru poate fi complicat într-o fotografie "aglomeratã". Îţi trebuie mult exerciţiu pentru a reuşi. Este mult mai simplu să alegi subiectul, să-l separi şi apoi să te concentrezi asupra mesajului transmis. Cel mai simplu este să alegi un subiect pe fundal alb sau negru. Odatã dispãrutã "tentaţia culorilor" ochiul şi mintea privitorului încearcã sã desluşească mesajul. Iar fotografia ta devine interesantã

Fotografiile din postare sunt realizate în ultimile 10 luni şi încearcã sã ilustreze principiile de mai sus.

Sã auzim numai de bine..

Mari Maeștri - 100 de ani Leica

O expoziţie de fotografie la concurenţã cu o expoziţie Claude Monet

Cele mai vechi camere foto Leica au fost dezvoltate de compania Ernst Leitz înaintea Primului Război Mondial începând cu anul 1913. Numele Leica este derivat din primele trei litere ale numelui producãtorului său (Leitz) și primele două litere ale cuvântului camerã: Lei-ca.

Încă de la inventarea lor, camerele Leica au venit cu o soluţie inovatoare prin introducerea unui nou mod de transport a filmului de 35 mm. Noul aparat se prezentă ca o cameră compactă care transporta filmul pe orizontală şi era destinat realizării de peisaje în cadrul drumeţiilor montane. Au fost introduse mai multe soluţii originale care foloseau obiective pliabile şi interschimbabile. Mai târziu, în 1933, modelul Leica III oferã comenzi de declanşare cu ”două viteze”: viteza redusă şi viteza rapidă de 1/1000 s.

Aspecte din sãlile expozitiei "100 de ani Leica"

Înainte de al doilea război mondial, camerele Leica erau considerate printre cele mai bune camere de 35 mm, iar la sfârşitul anilor '50, aceasta era cea mai vândutã camerã din lume, la concurentã cu aparatele realizate de companiile sovietice şi japoneze. Leica a devenit o cameră scumpã cumpărată mai ales de fotografi profesionişti sau foarte pasionaţi. În secolul XXI, Leica a rămas un nume important în domeniul fotografiei.

Andreas Feininger este si el prezent în expozitie

Am avut ocazia sã vizitez la sfârşitul anului trecut, la Roma, în una din sălile Complesso del Vittoriano - Ala Brasini o expoziţie specială de fotografie intitulata "Grandi maeştri - 100 ani de fotografie cu Leica". Expoziţia a fost realizată de firma Leica şi s-a concentrat în special pe fotografiile realizate cu acest tip de camerã. Obiectivul principal a fost de fapt de a prezenta evoluția fotografiei de-a lungul anilor, capturile (aparţinând unor fotografi renumiţi) fiind realizate cu diferite tipuri de aparate Leica.

Henri Cartier-Bresson utilizator al camerei Leica

Sunt expuse peste 350 de de fotografii, împreună cu documente istorice, clipuri video despre fotografi, reviste istorice și multe altele. În cadrul expoziţiei pot fi văzute (până pe 18 februarie 2018) imagini alb-negru ale unor mari fotografi precum Robert Capa, Henri Cartier-Bresson, Sebastião Salgado și Elliott Erwitt, dar şi imagini color de la Fred Herzog și Joel Meyerowitz - fotografi recunoscuţi la nivel internaţional, care au avut că bun tovarăş camera Leica.

Se poate viziona un film despre istoria brandului Leica

De fapt, expoziţia a avut... două obiective principale. Despre unul din ele am pomenit mai sus (cu evoluţia), iar cel de-al doilea a fost de a arăta că brandul Leica face parte, încã, din revoluția digitalã globalã a fotografiei.

Sãrutul lui Alfred Eisenstaedt - personajele sunt în mãrime naturalã

O expozitie frumoasã și instructivã pe care am dorit sã o vãd încã de când am plecat de la Iași. A meritat banii și am fost încântat, chiar dacã într-o salã alãturatã a complexului, în aceeași perioadã, putea fi vãzutã o expoziţie cu lucrarile lui Claude Monet (prima fotografie).

Una din camerele Leica expuse în cadrul expoziţiei

Desigur nu am scãpat ocazia de a surprinde câteva imagini în cadrul expoziţiei pe care le-am postat mai sus.

Să auzim numai de bine.

Ideile unui fotograf necunoscut

Am citit de curând o glumã pe net, care suna cam aşa:

- Ai arãta mult mai bine dacã nu ai purta ochelari...

- Pãi da... şi tu ai arãta mult mai bine dacã nu aş purta ochelari.

Şi m-am gândit atunci că de multe ori primeşti sfaturi şi opinii pertinente referitoare la un subiect care te interesează  de la persoane care nu se pricep, care nu au nicio legătură cu subiectul tău preferat şi pe care, de multe ori, nici nu le cunoşti.

Am adunat de-a lungul timpului o serie de maxime referitoare la fotografie. Am înserat mai jos câteva dintre ele. Majoritatea sunt cu autor necunoscut.

• "Nu aştepta inspiraţia pentru ca mai apoi să fotografiezi. Fotografiazã şi inspiraţia vine imediat."- Autor necunoscut
• "Creativitatea este o problemã de constrângeri" - Autor necunoscut
• "Sã faci fotografii este o modalitate de a striga sau de a te elibera, nu de a dovedi cã eşti original. Fotografia este un mod de viață." - Henri Cartier-Bresson
• "În fotografie, pentru a încãlca regulile, trebuie mai întâi sã le cunoşti" - Autor necunoscut
• "Nu fi supãrat dacă nu ai fotografiat la "momentul decisiv". Gândeşte-te cã în lume existã, în fiecare secundã, milioane de momente decisive". - Autor necunoscut
• "Fotografia depinde de cei trei "p" : pasiune (passion), persistențã (persistence) şi paciențã/rãbdare (patience).” - Bruce Davidson

• "Post-procesarea unei fotografii este asemănătoare cu sărea în mâncare. O cantitate potrivitã de sare îi dã un gust mai bun, dar prea multã sare te face să doreşti sã o arunci." - Autor necunoscut
• În fotografia de stradã îndreaptã obiectivul şi fotografiazã în direcţia opusã celei spre care fotografiazã turiştii." - Autor necunoscut
• "Succesul unei fotografii nu ţine atât de mult de rezultatul final ci mai ale de procesul prin care ajunge sã arate minunat."- Autor necunoscut
• "Toate fotografiile sunt subiective. La urma urmei tu decizi ce incluzi în cadru şi ce nu incluzi."- Autor necunoscut
• "Este important sã vezi mereu fotografii remarcabile ale fotografilor remarcabili. E ca şi cum ai spune: eşti ceea ce mănânci, bei şi respiri."- Autor necunoscut
• "În fotografia de stradã, cele mai bune oportunități apar întotdeauna când uiţi aparatul foto acasă."

Las pe cei care citesc postarea, fotografi începãtori sau nu sã tragã concluziile de cuviinţã referitoare la pasiunea/ocupaţia lor cea de toate zilele.

Sã auzim numai de bine.

Cooperativa, fotografia și istoria lumii

În 1947, patru fotografi, Robert Capa, Henri Cartier-Bresson, George Rodger și David "Chim" Seymour, au fondat ceea ce avea sã devinã unul din cei mai importanţi actori în domeniul fotografiei, la nivel internaţional.

Magnum-Photos-70_Logo

Magnum Photos este o entitate ce funcţionează pe principii cooperatiste şi are ca obiect de activitate fotografia. Are patru birouri redacționale la New York, Londra, Paris și Tokyo, precum și o rețea de cincisprezece agenți individuali, de diverse naţionalităţi, răspândiţi în întreaga lume. Magnum Photos oferă fotografii pentru presă, pentru editori, agenţii de publicitatepublicitate, televiziune, galerii și muzee din întreaga lume.

FRANCE. Paris. 1950. Magnum Meeting. ©Magnum Photos

"Reamintesc tuturor că Magnum a fost creat pentru a ne permite și, de fapt, pentru a ne obliga să aducem mărturii asupra lumii tuturor contemporanilor noștri, funcție de propriile noastre abilități și interpretări..." spunea Henri Cartier-Bresson în 1950 la prima mare adunare a cooperativei.

Arhiva Agenţiei Magnum conţine o colecţie uriaşă de negative şi fotografii tipărite, care acoperă domenii diverse: viaţa de familie, religii, droguri, războaie, sărăcie, foamete, crimă, aspecte guvernamentale, dar şi celebrităţi din toate perioadele.

În afară de cei 4 membri fondatori au mai fost membri de-a lungul timpului fotografi foarte cunoscuţi precum: Elliot Erwitt, Dennis Stock, Eve Arnold, Paul Fusco, Bruce Davidson, Susan Meiselas, Steve McCurry, Tim Hetherington, Josef Koudelka, ș.a.

Robert Capa © International Center of Photography 1950 FRANCE. Nice. August 1949. Henri MATISSE in his studio,

Fotografii de la Magnum se întâlnesc anual în ultima săptămână a lunii iunie într-unul din cele 4 birouri redacţionale. Anul acesta se împlinesc 70 de ani de la înfiinţarea Magnum Photos şi a fost pregătit un program de evenimente care să marcheze sărbătoarea.

Mai multe informaţii despre activităţile şi evenimentele organizate în anul aniversar 2017, puteţi afla AICI sau pe pagina de Facebook a agenţiei.

Fotografi și fotografii de la Magnum Photos

Alte fotografii de la Magnum Photos puteţi găsi AICI.

Și pentru că tot vorbim de fotografie şi de istoria noastră, vă invit la vernisajul unei expoziții având ca tema evenimentele ce au avut loc la începutul anului în România. Sunt evenimente ce au atras atenția lumii la nivel internațional și cele de la Iași meritau surprinse într-un grupaj fotografic distinct.

Vernisajul este marţi, 25 aprilie 2017, ora 18,30, la locul cunoscut: sala Diotima, Casa de Culturã "Mihai Ursachi", Parcul Copou, Iaşi.

Vă aşteptam

Despre maeștri cu respect

Voi deschide astãzi un serial pe care l-am botezat "Fotografi care îmi plac". Nu vor exista clasamente ci doar pãreri personale, fãrã clasificãri. Totodatã vã voi spune mãcar unul din lucrurile care îmi plac, dar și unul cu care nu sunt total de acord în relatie cu fotograful respectiv

Iatã o primã selecție cu maeștri fotografi pe care mi-ar fi plăcut să-i cunosc în această viață.

• A. Henri Cartier-Bresson

În 1927 H.C-B a absolvit o şcoală de artă. În 1928-1929 maestrul studiază arta şi literatura la Universitatea din Cambridge, iar la sfârşitul ultimului an începe să fotografieze. Aşa cum spuneam într-o postare anterioară este considerat părintele fotojurnalismului.

Ce îmi place la H.C-B !?

A fotografiat mult în alb şi negru (cu excepţia unui fotoreportaj în China - 1954). A fost interesat şi a fotografiat doar instantanee şi nu l-a pasionat fotografia "aranjată". El spunea: pentru a face o fotografie bună, fotograful trebuie să se implice în povestea pe care o vede prin obiectiv. Şi să fie pregătit pentru asta. Asta necesită concentrare, o disciplină a minții, sensibilitate și un "bun simţ" al geometriei“

Cu ce nu sunt total de acord la H.C-B!?

H.C-B considera că nu poţi spune o poveste într-o singură imagine. Ai nevoie de o serie de imagini pentru a nara ceva. Este vorba, de fapt, de o succesiune de "momente decisive" cum le numeşte el.

Henri Cartier-Bresson - Hyeres (1932) (sursa: iconicphotos)

Fotografia de mai sus are o poveste amuzantã în spate, dar voi reveni cu ea într-o postare viitoare.

• B. Jay Maisel 

Jay Maisel a devenit fotograf în 1954 după ce a studiat pictură şi design-ul la Institutul Cooper şi Universitatea Yale.

Ce îmi place la J.M. !?

În fotografiile lui J.M. nu se transmit doar mesaje/informaţii. Fotografiile sale pun şi întrebări. Provocarea spune J.M. este ca privitorul, uitându-se la fotografiile tale să vrea mai mult. Dacă privitorul crează o poveste pe baza imaginii din faţa sa atunci, probabil, ai realizat o fotografie bună 

Cu ce nu sunt total de acord J.M.!?

Toate fotografiile lui J.M. sunt color şi cred cã, o părere personală, unele din ele ar fi aşa faine în alb şi negru ! ☺

Jay Maisel - Hot_cabbie (sursa:studio-Jay Maisel)

• C. Fan Ho

Fan Ho s-a născut în Shanghai, dar a trăit şi a creat în majoritatea vieţii în Hong Kong. A început să fotografieze în 1951. A realizat mai bine de 20 de filme în calitate de regizor şi actor. De-a lungul vieţii a câştigat nu mai puţin de 280 de premii la diverse competiţii şi expoziţii internaţionale de fotografie.

Ce îmi place la F.H. !?

Îmi place modul în către îşi "gândeşte" fotografiile. Iatã un exemplu concret despre modul în care Fan Ho a realizat unele din fotografiile sale. Imaginea se numeşte "As Evening Hurries By"(Când seara se grăbeşte) şi este realizată în 1954. Iatã cum comenteazã autorul modul cum a conceput aceastã imagine: "... Am fãcut-o în  cartierul de vest al Hong Kong-ului. Studiam literatura chineză la momentul respectiv. Am citit un poem care m-a impresionat foarte puternic. Am vrut să găsesc un loc în care sã fiu dominat de acelaşi sentiment pe care l-am avut când am citit versurile. Starea de spirit, atmosfera și personajul principal - toate trebuiau sã exprime aceeași emoție ca și poezia. Odată ce am găsit locația, m-am dus acolo timp de mai multe zile. cărucioare triciclu și oameni care mergeau pe jos acasă; tăcerea urmată de zgomotul valurilor care se spãrgeau de falezã; iluminatul care era scăzut... pentru mine momentul decisiv a fost pur și simplu uimitor. Imaginea încă mă bântuie şi astăzi chiar dacã am fãcut fotografia cu o jumătate de secol în urmă."

Fãrã comentarii

Fan Ho - As Evening Hurries By  (1954) (sursa: hongwrong)

Cu ce nu sunt total de acord la F.H.!?

Când a fost întrebat care a fost cel mai nefericit moment în viaţa sa Fan Ho a rãspuns "Nici unul! Nu am avut momente din acestea. Toate au fost fericite. Sunt amintirile mele." Cum poţi sã fii atât de pozitiv!? Cum sã spui cã nu ai avut momente rele în viaţa ta!? Glumesc desigur. Este o filozofie de viaţă tipic chinezã, ce nu ne caracterizeazã pe noi europenii. Noi suntem atât de preocupaţi de existenţa noastrã de mâine, încât uitãm sã ne bucurãm de viaţă astãzi.


Să auzim numai de bine!