Despre maeștri cu respect

Voi deschide astãzi un serial pe care l-am botezat "Fotografi care îmi plac". Nu vor exista clasamente ci doar pãreri personale, fãrã clasificãri. Totodatã vã voi spune mãcar unul din lucrurile care îmi plac, dar și unul cu care nu sunt total de acord în relatie cu fotograful respectiv

Iatã o primã selecție cu maeștri fotografi pe care mi-ar fi plăcut să-i cunosc în această viață.

• A. Henri Cartier-Bresson

În 1927 H.C-B a absolvit o şcoală de artă. În 1928-1929 maestrul studiază arta şi literatura la Universitatea din Cambridge, iar la sfârşitul ultimului an începe să fotografieze. Aşa cum spuneam într-o postare anterioară este considerat părintele fotojurnalismului.

Ce îmi place la H.C-B !?

A fotografiat mult în alb şi negru (cu excepţia unui fotoreportaj în China - 1954). A fost interesat şi a fotografiat doar instantanee şi nu l-a pasionat fotografia "aranjată". El spunea: pentru a face o fotografie bună, fotograful trebuie să se implice în povestea pe care o vede prin obiectiv. Şi să fie pregătit pentru asta. Asta necesită concentrare, o disciplină a minții, sensibilitate și un "bun simţ" al geometriei“

Cu ce nu sunt total de acord la H.C-B!?

H.C-B considera că nu poţi spune o poveste într-o singură imagine. Ai nevoie de o serie de imagini pentru a nara ceva. Este vorba, de fapt, de o succesiune de "momente decisive" cum le numeşte el.

Henri Cartier-Bresson - Hyeres (1932) (sursa: iconicphotos)

Fotografia de mai sus are o poveste amuzantã în spate, dar voi reveni cu ea într-o postare viitoare.

• B. Jay Maisel 

Jay Maisel a devenit fotograf în 1954 după ce a studiat pictură şi design-ul la Institutul Cooper şi Universitatea Yale.

Ce îmi place la J.M. !?

În fotografiile lui J.M. nu se transmit doar mesaje/informaţii. Fotografiile sale pun şi întrebări. Provocarea spune J.M. este ca privitorul, uitându-se la fotografiile tale să vrea mai mult. Dacă privitorul crează o poveste pe baza imaginii din faţa sa atunci, probabil, ai realizat o fotografie bună 

Cu ce nu sunt total de acord J.M.!?

Toate fotografiile lui J.M. sunt color şi cred cã, o părere personală, unele din ele ar fi aşa faine în alb şi negru ! ☺

Jay Maisel - Hot_cabbie (sursa:studio-Jay Maisel)

• C. Fan Ho

Fan Ho s-a născut în Shanghai, dar a trăit şi a creat în majoritatea vieţii în Hong Kong. A început să fotografieze în 1951. A realizat mai bine de 20 de filme în calitate de regizor şi actor. De-a lungul vieţii a câştigat nu mai puţin de 280 de premii la diverse competiţii şi expoziţii internaţionale de fotografie.

Ce îmi place la F.H. !?

Îmi place modul în către îşi "gândeşte" fotografiile. Iatã un exemplu concret despre modul în care Fan Ho a realizat unele din fotografiile sale. Imaginea se numeşte "As Evening Hurries By"(Când seara se grăbeşte) şi este realizată în 1954. Iatã cum comenteazã autorul modul cum a conceput aceastã imagine: "... Am fãcut-o în  cartierul de vest al Hong Kong-ului. Studiam literatura chineză la momentul respectiv. Am citit un poem care m-a impresionat foarte puternic. Am vrut să găsesc un loc în care sã fiu dominat de acelaşi sentiment pe care l-am avut când am citit versurile. Starea de spirit, atmosfera și personajul principal - toate trebuiau sã exprime aceeași emoție ca și poezia. Odată ce am găsit locația, m-am dus acolo timp de mai multe zile. cărucioare triciclu și oameni care mergeau pe jos acasă; tăcerea urmată de zgomotul valurilor care se spãrgeau de falezã; iluminatul care era scăzut... pentru mine momentul decisiv a fost pur și simplu uimitor. Imaginea încă mă bântuie şi astăzi chiar dacã am fãcut fotografia cu o jumătate de secol în urmă."

Fãrã comentarii

Fan Ho - As Evening Hurries By  (1954) (sursa: hongwrong)

Cu ce nu sunt total de acord la F.H.!?

Când a fost întrebat care a fost cel mai nefericit moment în viaţa sa Fan Ho a rãspuns "Nici unul! Nu am avut momente din acestea. Toate au fost fericite. Sunt amintirile mele." Cum poţi sã fii atât de pozitiv!? Cum sã spui cã nu ai avut momente rele în viaţa ta!? Glumesc desigur. Este o filozofie de viaţă tipic chinezã, ce nu ne caracterizeazã pe noi europenii. Noi suntem atât de preocupaţi de existenţa noastrã de mâine, încât uitãm sã ne bucurãm de viaţă astãzi.


Să auzim numai de bine!

Bârfa coloratã a lumii

Citesc zilele trecute câteva comentarii legate de disputa fotografia color vs. fotografia alb/negru. Cineva lanseazã bârfa : "într-un tutorial pe f64.ro se zice cã numai în România ce se mai caută fotografia alb/negru. În rest culoarea e la putere." 

Henri Cartier Bresson (sursa: henricartierbresson.org)

Și discuția continuă cu argumente destul de palide, care țin de plăcerea de a fotografia, altul zice ceva de alb/negru pentru cimitire și tot așa, mai mult pe... arătură!

Aşa-zisul conflict alb/negru vs color are o istorie lungã şi controversatã. Dacă e sã luãm de bunã afirmaţia de mai sus am putea spune cã după moartea lui Henri Cartier Bresson (2004), "restul lumii" cu excepţia României a renunţat la principiile de bază ale artei fotografice stabilite în perioada "de aur" a imaginii pe film alb/negru. Henri Cartier Bresson a devenit o legendă şi este studiat la toate școlile de fotografie din lume. I se mai spune tatăl fotojurnalismului şi unii îl considerã cel mai important fotograf care-a trăit vreodată. A fotografiat toatã viaţa doar în alb-negru (cu excepţia unei serii de fotografii - China, 1958), cu un aparat Leica pe film.

Personal îmi place fotografia alb/negru dar nu mă dau în lãturi, dacã ideea/scopul o cere, să editez fotografiile în culori. Cum motivez aceastã preferinţă !? Pãi sã vedem ! Întotdeauna sunt preocupat de mesajul fotografiei mele şi acord importanţă mai mare compoziţiei şi mai puţin calităţii tehnice. O fi bine, o fi rãu !? După cum spuneam şi cu alte ocazii consider cã este important sã gãsesc sau sã stabilesc, dacã se poate, o relaţie între subiect şi un alt element din cadru. (ex: fundal-subiect sau o persoană cu o statuie sau cu un afiş, cu un mesaj scris, etc). 

Conform principiilor compoziţionale, încerc să atrag atenţia asupra acestei relaţii şi a mesajului. Culoarea poate distrage atenţia privitorului. Conversia la alb/negru reduce totul la esenţe, atrage atenţia spre forme, texturi sau tonuri. Trecerea la alb/negru simplifica procesul de înţelegere a mesajului şi măreşte dramatismul scenei. Şi "face impresie", nu !?.

Când vine vorba sã fotografiezi un curcubeu nu poţi sã-l defineşti în alb şi negru. La fel un apus, un rãsãrit. sau un fluture. În acest caz, culoarea este una dintre cele mai însemnate însuşiri ale subiectului. Nu poţi sã-l defineşti pe deplin fãrã culoare. dar acolo unde culoarea nu este importantã, conversia la alb-negru este cea mai bunã soluţie, din punctul meu de vedere. 

Ted Grant (sursa: youtube.com)

“Când fotografiezi oamenii în culori, de fapt le fotografiezi hainele. Dar când fotografiezi oamenii în alb şi negru, atunci le fotografiezi sufletul!” spunea Ted Grant. 

Să vedem câteva variante alb/negru vs. color ale aceleiaşi fotografii. A se analiza starea / mesajul / feelingul / moodul (spuneţi-i cum vreţi!) pe care îl transmite imaginea în fiecare din cele două cazuri.

Răsărit (varianta color) - aici "simt" răcoarea dimineții

Răsărit (varianta alb/negru) - momentul zilei nu este foarte bine definit

Un fluture pe o floare de scai (armurariu) - varianta color - ies în evidență culorile fluturelui și a florii

Un fluture pe o floare de scai - varianta a/n - iese in evidență textura scaieților și modelul de pe aripile fluturelui

Oricum observația de la început cum că doar în România mai este căutată fotografia alb-negru este gratuită și face referire strict la "pozari",. Iar persoanele care au lansat ideea fac parte din cei care cred că "orice scremut al dumnealor, poate fi de valoare cândva, undeva, cumva." (L-am citat pe Dan Mititelu într-unul din eseurile sale de acum câţiva ani.)

O pânză de paianjen care reflectă culorile celor două bare

Pânza de paianjen atrage atenția prin țesătura "defectă"

E mult de povestit, dar să mai lăsăm și pe altă dată... 

Să auzim numai de bine !

Asocieri trãsnite si manipulare

Am revãzut acum câteva zile pe net o imagine mai aparte. Este o imagine care m-a marcat, copil fiind, atunci când am vãzut-o proiectată pe un ecran mare de cinematograf. Era vorba de cunoscută Statuie a Libertăţii de la intrarea în portul New York, aflatã într-o poziţie nefireascã. Imaginea face parte dintre ultimele secvenţe ale unei cunoscute ecranizãri SF. (Planet of the Apes, 1968)  

Ultima scenã din filmul "Planeta maimuțelor (Planet of Apes, 1968)"

Ştiai că în perioada în care se spune cã Dragoş Vodã a descãlecat în Moldova, veneţianul Marco Polo, aflat în închisoare, dicta povesti din călătoriile sale în Orientul Îndepărtat. Şi ne-au rămas astfel descrierile a tot felul de invenţii şi ciudăţenii chinezeşti.

Iași - începutul secolului 21

Însă perioada "descãlecatului în Moldova" nu este certã şi variazã de la sursã la sursã. Letopisețul de la Bistrița menționează anul 1359. Grigore Ureche scrie 1299. Miron Costin amintește în poema polonă de anul 1304, iar cronica putneană face referire la anul 1342.  (vezi AICI).  Dar şi călătoriile lui Marco Polo sunt puse la îndoială. Există contestatari care spun că veneţianul nu a fost în China pentru că nu aminteşte nimic de Zidul Chinezesc şi nici de tipar, care era foarte cunoscut în acea vreme. Alţii sugerează că Marco cel călător şi însoţitorii săi au trăit şi au călătorit douăzeci de ani în jurul Mãrii Negre. Iar cârcotași și neîncrezători există încă.

Iași - începutul secolului 21 - ora de dans medieval

Și nu mă opresc...!
Știai că Leonardo da Vinci a trăit în perioada domniei lui Ştefan cel Mare !? Şi în timp ce genialul Leonardo cugeta la helicoptere şi îşi pregătea şevaletul pentru a picta "La Gioconda", mãritul Ştefan Voda cugeta cum să-şi regleze relaţiile cu Imperiul Otoman şi sã dea ultima sa bătălie cu polonii, la Codrii Cosminului !?

Iași - începutul secolului 21

În perioada medievală lucrurile sunt oarecum lămurite. Pe măsură ce ne apropiem de zilele noastre, informaţiile se înmulţesc şi succesiunea evenimentelor "pare" din ce în ce mai clară. Şi totuşi speculez puţin și eu şi întreb: dacă într-unul din tablourile votive ale lui Ştefan cel Mare ar apare un helicopter <Leonardo> alături de domnitor, ai avea ceva de comentat !?

O idee trãsnitã !? Nu chiar. ( fotografie manipulatã - C©nstantin)

Astăzi filmul și fotografia sunt printre cele mai utilizate instrumente de informare. Fotografia este la discreţia tuturor şi se fac milioane de fotografii în fiecare orã. Multe milioane sunt publice şi capteazã atenţia în mass-media, social-media şi... aiurea-media! Ce facem!? Ce privim, ce "vedem", ce înţelegem !?

Iași - începutul secolului 21 (cine în cine mai trage cu arcul!?)

Și pentru a rămâne în perioada medievalã am exemplificat aceastã postare, prin câteva fotografii personale pe aceeași temă. 

Dar atunci când priveşti fotografiile, te rog iubite privitorule să te gândeşti şi să faci un exerciţiu de imaginaţie. Să îţi imaginezi cum ai reacţiona dacă ai adormi şi te-ai trezi peste un număr de ani, fără a avea informaţii suplimentare, în faţa unor astfel de fotografii făcute (ţi se va spune totuși) la începutul secolului 21 !? ☺

Iași - începutul secolului 21  - o luptã adevãratã. Evident nu. Dar... !?

Cred în ideea că fotografia trebuie să transmită ceva, un semnal sau un mesaj. Să ne facă să gândim, să ne stârnească imaginaţia, să simţimm subiectul... Dar pentru asta sunt necesare câteva lucruri, relativ simple: educaţie, experienţă și o rezonanțã (cât de micã) fotograf/privitor (asta deoarece gândesc totul în termeni de energie și vibrație, cum spuneam nu de mult!) 

Iași - începutul secolului 21. Pentru cine au pregãtit cavalerii funia !?

Sã auzim numai de bine. 

    

Filatelia și fotografia

Ideea acestei postãri mi-a venit acum câteva zile când am citit despre prima emisiune filatelicã a anului la Romfilatelia şi care este "dedicată unei adevărate bijuterii a arhitecturii ieșene, construite între anii 1906 și 1925, după planurile arhitectului I.D. Berindey. Este vorba despre Palatul Culturii din Iași...  conceput în spiritul palatelor comunale din Europa de Vest, care îmbină mai multe stiluri arhitecturale: neogotic, romantic şi neobaroc"

Emisiune filatelicã 2017 - Palatul Culturii din Iaşi

Alcătuită din patru timbre, emisiunea este disponibilă începând de marți, 10 ianuarie a.c., în magazinele Romfilatelia din întreaga tarã. Desigur existã şi un plic "prima zi".

Când erai elev în clasele primare îţi plãcea sã te întâlneşti cu prietenii/colegii şi sã faci schimb de mãrci poştale (individuale sau serii). Acum eşti un pasionat fotograf şi ai uitat de preocupãrile tale din copilãrie.

Te-ai gândit vreodatã sã începi sã colecţionezi mãrci poştale având ca tematicã fotografia !? Pãrerea mea este cã o astfel de idee este foarte fainã şi provocatoare. Ai rãmâne surprins să descoperi cât de multe țări ale lumii emit serii de timbre poștale care au ca temã fotografii și fotografia. Iatã câteva exemple.

Una din cele mai cunoscute serii este cea intitulatã "Masters of American Photography (Maeştri ai fotografiei americane)" emisã de Serviciile Poştale ale Statelor Unite în anul 2002. Este vorba de o serie de 20 de mãrci poştale care, prezintã în ordine cronologicã, pe cei mai influenţi 20 de fotografi americani și reuşesc sã ofere o "eșantionare vizuală a istoriei și evoluţiei fotografiei în State, ilustrând în acelaşi timp, schimbările în cultura şi societatea americană", dupã cum putem afla din prezentarea oferitã de serviciul poștal, care a editat seria.

Seria Masters of American Photography

Au fost emise cu aceastã ocazie şi "plicuri prima zi" din care poţi vedea mai jos 2 exemple (fatã-verso), referitoare la Edward Weston şi Ansel Adams..

Plicuri prima zi - E. Weston & A. Adams (faţa)

Plicuri prima zi - E. Weston & A. Adams (verso)

Existã mai multe ţări ce au emis serii de mãrci poştale ce comemoreazã evoluţia artei fotografice în ţara respectivã şi un alt exemplu este Canada (vezi AICI).

Dar existã şi alte teme legate de fotografie care se regăsesc în emisiile filatelice.

În 1989 au fost aniversaţi 150 de ani de la inventarea fotografiei. În mai multe ţări ale lumii precum China, Rusia sau Mexic au fost publicate timbre comemorative. Iatã timbrul emis de China cu aceastã ocazie.

150 de ani de fotografie - emisiune China

Fotografiile realizate din aer, de-a lungul a 35 de ani de activitate, ale unui cercetãtor american au fost publicate pe mãrcile poştale emise în seria "Earthscapes" (aproape orice ţi-ai putea imagina - detalii AICI). Autorul spune cã a încercat să realizeze imagini abstracte din peisaje aeriene.

"Earthscapes" - Barrie Rokeach

Desigur, exemplele ar putea continua şi, fără îndoială, frumuseţea emisiunilor filatelice ar compensa din plin, munca ce ar trebui desfăşurată.

Pentru cã sã închei într-o notã la fel de veselã aş vrea să amintesc de câteva site-uri pe care poţi să-ţi transferi propriile fotografii pe mãrci poştale. Iată, mai jos, link-urile.

• Photofunia - pentru desktop

• Aceeaşi aplicaţie pentru Android poate fi descãrcatã AICI

• Picjoke.net - pentru desktop

• O aplicaţie asemănătoare pentru iPhone, iPod şi iPad - Face On Stamp Booth