Începător în fotografia de stradă

Când sunt în pană de idei mă duc repejor la prietenul Eric şi îl mai consult în ceea ce priveşte fotografia de stradă. Îmi place modul în care acest american cu sânge asiatic combină experienţa sa, agitată, în marile metropole din State, cu filozofia orientală a Mekong-ului.

"...Documentează viaţa de zi cu zi în societatea în care trăieşti"

Ce este fotografia de stradă!? Eric o numeşte "un instrument pentru documentarea vieţii de zi cu zi în societatea în care trăieşti." Într-o postare mai veche spuneam că fotografia de stradă nu trebuie să includă neapărat strada. Poți fotografia oriunde: la aeroport, la Mall, în parc, în autobuz sau tramvai, în biroul medicului, în magazinul alimentar sau în orice alt loc public.

Mai în glumă, mai în serios vorbeam într-o postare mai veche despre <fotografia de... autobuz>.  Despre modul cum fotografiezi Eric spune: 

"Fotografierea pe stradă este, în general, făcută instantaneu (fără permisiune și fără ca subiectul sã fie în cunoștință de cauzã). Personal - spune Eric, nu cred că fotografia de stradă trebuie să fie un instantaneu. Puteți cere permisiunea când faceți fotografie unui strãin. Nu cred că o fotografie instantaneu este mai bună decât o fotografie în care ceri permisiunea. Cel mai important lucru este să surprinzi emoţia şi sufletul subiectului tãu."

"Surprinde emoţia şi sufletul subiectului tãu."

Părerea generalã este că nu ai nevoie de o cameră specialã pentru a fotografia pe stradã. Puteți folosi orice tip de cameră. O camerã mai micã poate fi mai eficientã şi sunt mulți fotografi de stradă, care folosesc telefoane mobile. Eric Kim recomanda aparatele foto compacte şi dacă, începător fiind, foloseşti aparatul pe A(utomat), mai târziu utilizarea opţiunii "P" este mai bună spune el. Şi asta pentru că nu pierzi timpul cu setările, faci mai multe cadre şi eşti.

În ceea ce priveşte obiectivul pe care îl foloseşte pe stradă, în cazul în care fotografiazã cu un aparat mai performant Eric are o opinie: "...în general folosesc un obiectiv cu lungime focală de 35 mm (echivalent full frame) De ce? O lentilă de 35 mm este, în general, destul de largă pentru a capta majoritatea subiectelor ce apar într-o scenă, dar și destul de aproape pentru a putea face portrete."

Fotografi celebri cum a fost Henri Cartier-Bresson a fotografiat aproape toată viaţa cu un obiectiv fix de 50 mm (a folosit un fix de 35 mm, doar o singurã datã în India, unde străzile erau mult mai aglomerate).

Eric nu recomandã utilizarea teleobiectivelor pentru fotografia de stradă pentru că poţi pierde din profunzime. Şi asta chiar dacă ştim că există fotografi  care nu "îndrăznesc" să se apropie de subiect.

Există totuşi şi fotografi de stradă cunoscuţi care au folosit teleobiective. Două exemple sunt Saul Leiter şi Martin Parr care au realizat imagini deosebite.

Una peste alta, dincolo de păreri şi recomandări, e important ca fiecare din noi să găsească aparatul şi obiectivul care îl avantajează în fotografia de stradă. Iată, mai jos, câteva recomandări pe care le face Eric Kim pentru fotografii începători în fotografia de stradă:

Lucrează scena (parkour - am făcut 10-12 fotografii până am avut ceva reprezentativ)

1. Lucrează scena - trebuie să realizezi mai multe fotografii pentru o scenă şi o idee. Eric spune că el face 15-20 de cadre. (Unele persoane fac 2-3 fotografii şi renunţă)

2. Intră în contact vizual. Se spune că "ochii sunt oglinda sufletului". Dacă intri în contact vizual ("eye contact") intri în sufletul subiectului tău, care priveşte direct în obiectiv.

Intră în contact vizual (m-a văzut, dar nu știu dacă i-a văzut)

3. Fotografiazã de jos. Mulți fotografi declanşează de la nivelul ochilor. Problema este că perspectiva asta a devenit plictisitoare pentru că este poziţia normalã de la care privim lucrurile întreaga viaţă. Încearcă să cobori punctul de staţie şi poţi să obții o perspectivă unică.

Fotografiazã de jos (îndoaie genunchii)

4. Capturează când "garda este jos" - Încearcã sã găseşti "momentul decisiv". Este momentul când subiectul uitã de tine, uitã cã este fotografiat sau nu vede camera foto.

Capturează când "garda este jos" (nimeni nu știe, nimeni nu vede)

5. Foloseşte "tehnica pescarului" - Aceasta este una din tehnicile cele mai utilizate În fotografia de stradă - identifici Un fundal interesant și aştepţi subiectul/obiectul sã intre în cadru.

"Tehnica pescarului" - am ales un fundal și am așteptat subiectul. Și nu doar unul... Am făcut o sumedenie de fotografii

6. Compune ceva mai interesant - introdu mai multe layer-e. Despre acest subiect am vorbit în postarea de AICI.

7. Căutã linii / modele / texturi - este unul din punctele de care trebuie să ţină seama mai ales fotografii care se feresc sau nu agreează să fotografieze oameni. Dar despre acestea şi alte elemente compoziţionale în fotografia de stadă povestim într-o altă postare.

Până atunci să auzim numai de bine.

Bârfa coloratã a lumii

Citesc zilele trecute câteva comentarii legate de disputa fotografia color vs. fotografia alb/negru. Cineva lanseazã bârfa : "într-un tutorial pe f64.ro se zice cã numai în România ce se mai caută fotografia alb/negru. În rest culoarea e la putere." 

Henri Cartier Bresson (sursa: henricartierbresson.org)

Și discuția continuă cu argumente destul de palide, care țin de plăcerea de a fotografia, altul zice ceva de alb/negru pentru cimitire și tot așa, mai mult pe... arătură!

Aşa-zisul conflict alb/negru vs color are o istorie lungã şi controversatã. Dacă e sã luãm de bunã afirmaţia de mai sus am putea spune cã după moartea lui Henri Cartier Bresson (2004), "restul lumii" cu excepţia României a renunţat la principiile de bază ale artei fotografice stabilite în perioada "de aur" a imaginii pe film alb/negru. Henri Cartier Bresson a devenit o legendă şi este studiat la toate școlile de fotografie din lume. I se mai spune tatăl fotojurnalismului şi unii îl considerã cel mai important fotograf care-a trăit vreodată. A fotografiat toatã viaţa doar în alb-negru (cu excepţia unei serii de fotografii - China, 1958), cu un aparat Leica pe film.

Personal îmi place fotografia alb/negru dar nu mă dau în lãturi, dacã ideea/scopul o cere, să editez fotografiile în culori. Cum motivez aceastã preferinţă !? Pãi sã vedem ! Întotdeauna sunt preocupat de mesajul fotografiei mele şi acord importanţă mai mare compoziţiei şi mai puţin calităţii tehnice. O fi bine, o fi rãu !? După cum spuneam şi cu alte ocazii consider cã este important sã gãsesc sau sã stabilesc, dacã se poate, o relaţie între subiect şi un alt element din cadru. (ex: fundal-subiect sau o persoană cu o statuie sau cu un afiş, cu un mesaj scris, etc). 

Conform principiilor compoziţionale, încerc să atrag atenţia asupra acestei relaţii şi a mesajului. Culoarea poate distrage atenţia privitorului. Conversia la alb/negru reduce totul la esenţe, atrage atenţia spre forme, texturi sau tonuri. Trecerea la alb/negru simplifica procesul de înţelegere a mesajului şi măreşte dramatismul scenei. Şi "face impresie", nu !?.

Când vine vorba sã fotografiezi un curcubeu nu poţi sã-l defineşti în alb şi negru. La fel un apus, un rãsãrit. sau un fluture. În acest caz, culoarea este una dintre cele mai însemnate însuşiri ale subiectului. Nu poţi sã-l defineşti pe deplin fãrã culoare. dar acolo unde culoarea nu este importantã, conversia la alb-negru este cea mai bunã soluţie, din punctul meu de vedere. 

Ted Grant (sursa: youtube.com)

“Când fotografiezi oamenii în culori, de fapt le fotografiezi hainele. Dar când fotografiezi oamenii în alb şi negru, atunci le fotografiezi sufletul!” spunea Ted Grant. 

Să vedem câteva variante alb/negru vs. color ale aceleiaşi fotografii. A se analiza starea / mesajul / feelingul / moodul (spuneţi-i cum vreţi!) pe care îl transmite imaginea în fiecare din cele două cazuri.

Răsărit (varianta color) - aici "simt" răcoarea dimineții

Răsărit (varianta alb/negru) - momentul zilei nu este foarte bine definit

Un fluture pe o floare de scai (armurariu) - varianta color - ies în evidență culorile fluturelui și a florii

Un fluture pe o floare de scai - varianta a/n - iese in evidență textura scaieților și modelul de pe aripile fluturelui

Oricum observația de la început cum că doar în România mai este căutată fotografia alb-negru este gratuită și face referire strict la "pozari",. Iar persoanele care au lansat ideea fac parte din cei care cred că "orice scremut al dumnealor, poate fi de valoare cândva, undeva, cumva." (L-am citat pe Dan Mititelu într-unul din eseurile sale de acum câţiva ani.)

O pânză de paianjen care reflectă culorile celor două bare

Pânza de paianjen atrage atenția prin țesătura "defectă"

E mult de povestit, dar să mai lăsăm și pe altă dată... 

Să auzim numai de bine !