Comentarii negru pe alb

Ca de fiecare datã când sunt în panã de idei apelez la Eric. Nu ştiţi care Eric!? Eric Kim, prietenul meu american de origine vietnamezã care ţine acum prelegeri prin Japonia. De altfel Eric este prietenul tuturor fotografilor începãtori şi de multe ori apelez la el sau la cărţile lui gratuite. (vezi AICI).

Nu orice fotografie trebuie convertitã în alb/negru, iar florile înseamnã în primul rând culoare.

De remarcat cã nuanţe diferite de culoare dau la conversie nuanţe asemãnãtoare de gri.

Acum câteva zile Eric trimite un mesaj unde povesteşte despre noul eveniment pe care îl organizează - Kyoto Zen Photo Experience. "Dacă eşti pasionat de Zen, de minimalism şi de fotografierea pe stradă - acest workshop este perfect pentru tine." - spune Eric. Mi-ar plăcea să-l aduc cândva în România şi să ne povestească despre experienţa sa fotografică în Asia. Cred cã am avea ce învãţa!

Dar până atunci există o altă dilemă pe care o pune în discuţie Eric. De ce fotografie alb-negru!? Păi dacă pot să fotografiez în culori de ce să nu fac fotografie color. Lumea a evoluat. Camerele foto s-au digitizat şi sunt tot mai sofisticate. De ce să mai fac fotografii alb-negru!? Aşa cum procedez de obicei am luat la puricat câteva idei de pe net dar şi cartea lui Eric intitulată "WHY MONOCHROME?"

Subiect unic!? - Un pâlc de copaci pe un deal

Există două zicale universale pe care le regăsim şi în limba românã. Una este "Puţin înseamnă mult" (Less îs more) iar cealaltă "Puţin şi bun" (Less, but better). Pornind de la astfel de... concepte filozofice, Eric încearcă să identifice de ce fotografia alb-negru (sau monocroma) este de actualitate şi de ce noi oamenii avem gusturi...  incolore.

Monocromul - spune americano-vietnamezul nostru prieten, te ajută să elimini din fotografie zgomotul (lucrurile banale, lipsite de importanţă) şi te ajută să te concentrezi asupra esenţei într-un cadru pe care l-ai realizat.

Conversie în alb/negru - ies în evidenţã gesturile, mişcarea şi mimica feţei - nu fundalul, culorile sau modelele de pe haine

În fotografia de stradă, asta înseamnă să ai un fundal "curat", să scoţi în evidenţă subiectul principal şi să elimini alte subiecte inutile. Este indicat ca toate acestea să le ai în vedere în momentul în care compui fotografia şi înainte de a apăsa pe declanşator. Acesta este de altfel un exerciţiu pe care merită să-l încerci, dacă eşti începător. Să vezi fotografia ta în alb şi negru chiar la momentul în care compui şi declanşezi. 

Fotografia alb-negru te ajută să te concentrezi asupra emoţiilor, asupra gesturilor (limbajul corporal) şi expresiilor faciale. pentru a învăţa bine acest lucru, Eric ne recomandă să începem prin a realiza fotografii cu un singur subiect.

Sunt scoase în evidenţã mişcarea şi umbra pe sol (nu culorile)

Dacă faci fotografie de stradă încearcă să izolezi persoana/lucrul de aglomeraţia din jur. Dacă fotografiezi peisaj, găseşte un element izolat pe care să-l incluzi în cadru (de exemplu un copac solitar, o stâncă singuratică, o scoică pe plajă.După părerea mea acest lucru nu este foarte simplu. Încearcă să realizezi fotografii cu un singur subiect, doar unul singur. Este obiectivul fotografiei minimaliste. La prima vedere pare foarte simplu. La prima vedere...

a - Pot fi realizate douã cadre cu subiecte unice (vezi mai jos - b si c)

b - Marea si vapoarele din dreapta sus (spatiul negativ sugereazã... nemãrginirea)

c - Omul si marea (de remarcat spatiul negativ ce sugereazã aici ... singurãtatea)

Mai multe despre gesturi, despre spaţiul negativ, despre focusul pe ochi şi pe mâini, dar şi altele,  puteţi găsi în cartea lui Eric Kim - "Why Monochrome!?"

Fotografia alb-negru oferă mai mult dramatism scenei şi asta atrage privirea şi dă de gândit privitorului. Fotografia monocromă pune în evidenţă umbrele cărora în mod normal nu oricine le acordă atenţie. Contrastul alb-negru pune în evidenţă texturile şi formele. Există multe lucruri care fac fotografia alb-negru interesantă. Trebuie să le descoperi experimentând.

Chiar din momentul în care am fãcut fotografia am remarcat forma lãmpilor de iluminat şi dispunerea lor pe fundalul cerului

Unii fotografi vorbesc şi despre alte avantaje: mister, atmosferă, poveste şi mult impact. Simplitate, eleganţă, concentrare, impact - spun alţii. (vezi AICI). 

Prin conversie în alb/negru am pus în evidenţã forma lãmpilor şi dispunerea lor

Am înserat o serie de fotografii personale şi am făcut câteva comentarii la ele. Unii se uită urât când îi îndemni sã încerce fotografia de acest gen, dar părerea mea este că acesta reprezintă un exerciţiu de bază pentru un începător.  Te face să vezi şi să gândeşti altfel compoziţia.

Succes la exerciţii şi să auzim numai de bine.

O lecţie cu Ansel Adams

Ansel Adams, s-a născut în februarie 1902 în San Francisco, statul California unde strămoşii sãi imigraseră din Irlanda, în primii ani ai secolului XVIII. 

În aprilie 1906, în zona San Francisco a avut loc un cutremur foarte puternic. Chiar dacã iniţial nu a păţit nimic, în timpul unei replici ce a avut loc la 3 ore dupã cutremur Ansel Adams şi-a rupt nasul şi şi-a zgâriat fata. La un control doctorul i-a recomandat ca atunci când va avea 18 ani să se opereze, dar Ansel a neglijat recomandarea şi a rămas cu nasul strâmb toată viaţa. Acest lucru l-a marcat şi a influenţat modul în care se comporta în relaţie cu ceilalţi. 

În perioada copilãriei Ansel, care iubea natura, colinda zilnic împrejurimile, colecţionând insecte şi explorând stâncile din viitoarea zona verde protejatã Golden Gate, aflatã în vestul oraşului San Francisco. Primele sale fotografii au fost publicate în anul 1921. În 1927  Ansel Adams îşi produce primul portofoliu, care include cunoscuta sa imagine “Monolith, the Face of Half Dome”. 

Ansel Adams - Monolith, the Face of Half Dome

Date bibliografice în detaliu despre Ansel Adams se gãsesc AICI - Blog f64.

Ceea ce îmi place foarte mult la Ansel Adams este fotografia sa de peisaj alb - negru. De altfel în perioada în care a trãit, fotografia pe film alb-negru devenise metoda uzualã în tehnica fotograficã.

AICI se aflã un film interesant în care Ansel Adams povesteşte câte ceva din experienţa devenirii sale ca fotograf.

Pe internet specialiştii în fotografie se întrec în a descifra secretele uimitoare ale lui Ansel, care a reuşit să realizeze fotografii faine în perioada despre care am povestit câteva rânduri mai sus. Am "studiat" câteva articole şi am făcut o mică selecţie de idei, care îi sunt atribuite fotografului american, născut la începutul secolului XX. Nu l-am scăpat din vedere pentru această analiză pe prietenul Eric Kim, care aşa cum spuneam, de când s-a mutat în Asia pare a studia mai mult filozofia asiatică a fotografiei şi mai puţin tehnica şi compoziţia în sine.

Prin urmare, ce putem afla de la Ansel Adams?

• Trebuie să înveţi să te poziţionezi şi să îţi stabileşti punctul de staţie (PdS).

În fotografia de peisaj acest PdS este foarte important, pentru că el îţi poate schimba perspectivă şi elementele compoziţionale. De altfel, cred că locul unde declanşezi este important în multe alte genuri de fotografie. Să nu-ţi fie lene să te deplasezi 1 metru mai la stânga sau la dreapta. Poţi avea surpriza să descoperi un cu totul alt cadru. 

Punctul de staţie- imaginea iniţialã

Punctul de staţie - mã deplasez 20 m lateral şi apare un element în prim-plan, care schimbã perspectiva şi compoziţia

• Învaţă să previzualizezi fotografia pe care o vei face. 

Analizează ceea ce ai în faţa ta, ce este interesant şi ce este mai puţin interesant. Care este subiectul principal. Cu ce îl susţii? Mai apoi începi încadrarea, realizezi compoziţia şi declanşezi.

Am pre-vizualizat şi am vrut sa "prind" silueta unui pescaruş cu soarele în cioc. Din pãcate nu m-am poziţionat bine şi nu am avut noroc

• Ignoră critica

"Criticii nu s-au simţit niciodată confortabil cu nimic din ceea ce captează atenţia. Unii oameni au spus că sunt doar un fotograf de cărți poștale. Nici nu m-am deranjat să le răspund. Alții au sărit calul și au dat tot felul de interpretări mistice la munca mea. Sunt foarte puțini critici care mi-au înțeles lucrările sau le-au apreciat corect. "Pe acest subiect am mai discutat AICI şi AICI.

Indiferent ce şi cum fotografiezi, niciodată nu poți să îţi mulțumești 100% audiența. De fapt, spune Eric Kim, cred că a deveni cu adevărat un artist mare nu înseamnă să-ţi compromiţi singur viziunea. Cu cât eşti mai inovator în fotografia ta, cu atât mai multe persoane care te urmăresc se vor simţi confuze, frustrate şi se vor îndepãrta de ceea ce faci.

• Fotografiază ceea ce simţi nu ceea ce priveşti

Ca fotografi uităm că arta este mai mult despre emoția pe care o transmite privitorului și mai puţin despre ce imortalizează ea. În fotografie, uitãm ușor acest aspect. De ce? Camera este cunoscută ca fiind cea mai descriptivă formă de realizare a unei imagini.

Ansel Adams povesteşte de ce a decis să realizeze faimoasa imagine "Moonrise, Hernandez, New Mexico" cu un cer extrem de întunecat: eram atunci foarte emoționat și am avut sentimentul că luna reală luminează în interiorul meu. Oamenii m-au întrebat de ce cerul este atât de întunecat, gândindu-se exact la luna plină care luminează cerul real. Dar cerul întunecat reprezintă modul în care am simțit eu atmosfera în acel moment".

Ansel Adams - "Moonrise, Hernandez, New Mexico"

Sã auzim numai de bine.

Începător în fotografia de stradă

Când sunt în pană de idei mă duc repejor la prietenul Eric şi îl mai consult în ceea ce priveşte fotografia de stradă. Îmi place modul în care acest american cu sânge asiatic combină experienţa sa, agitată, în marile metropole din State, cu filozofia orientală a Mekong-ului.

"...Documentează viaţa de zi cu zi în societatea în care trăieşti"

Ce este fotografia de stradă!? Eric o numeşte "un instrument pentru documentarea vieţii de zi cu zi în societatea în care trăieşti." Într-o postare mai veche spuneam că fotografia de stradă nu trebuie să includă neapărat strada. Poți fotografia oriunde: la aeroport, la Mall, în parc, în autobuz sau tramvai, în biroul medicului, în magazinul alimentar sau în orice alt loc public.

Mai în glumă, mai în serios vorbeam într-o postare mai veche despre <fotografia de... autobuz>.  Despre modul cum fotografiezi Eric spune: 

"Fotografierea pe stradă este, în general, făcută instantaneu (fără permisiune și fără ca subiectul sã fie în cunoștință de cauzã). Personal - spune Eric, nu cred că fotografia de stradă trebuie să fie un instantaneu. Puteți cere permisiunea când faceți fotografie unui strãin. Nu cred că o fotografie instantaneu este mai bună decât o fotografie în care ceri permisiunea. Cel mai important lucru este să surprinzi emoţia şi sufletul subiectului tãu."

"Surprinde emoţia şi sufletul subiectului tãu."

Părerea generalã este că nu ai nevoie de o cameră specialã pentru a fotografia pe stradã. Puteți folosi orice tip de cameră. O camerã mai micã poate fi mai eficientã şi sunt mulți fotografi de stradă, care folosesc telefoane mobile. Eric Kim recomanda aparatele foto compacte şi dacă, începător fiind, foloseşti aparatul pe A(utomat), mai târziu utilizarea opţiunii "P" este mai bună spune el. Şi asta pentru că nu pierzi timpul cu setările, faci mai multe cadre şi eşti.

În ceea ce priveşte obiectivul pe care îl foloseşte pe stradă, în cazul în care fotografiazã cu un aparat mai performant Eric are o opinie: "...în general folosesc un obiectiv cu lungime focală de 35 mm (echivalent full frame) De ce? O lentilă de 35 mm este, în general, destul de largă pentru a capta majoritatea subiectelor ce apar într-o scenă, dar și destul de aproape pentru a putea face portrete."

Fotografi celebri cum a fost Henri Cartier-Bresson a fotografiat aproape toată viaţa cu un obiectiv fix de 50 mm (a folosit un fix de 35 mm, doar o singurã datã în India, unde străzile erau mult mai aglomerate).

Eric nu recomandã utilizarea teleobiectivelor pentru fotografia de stradă pentru că poţi pierde din profunzime. Şi asta chiar dacă ştim că există fotografi  care nu "îndrăznesc" să se apropie de subiect.

Există totuşi şi fotografi de stradă cunoscuţi care au folosit teleobiective. Două exemple sunt Saul Leiter şi Martin Parr care au realizat imagini deosebite.

Una peste alta, dincolo de păreri şi recomandări, e important ca fiecare din noi să găsească aparatul şi obiectivul care îl avantajează în fotografia de stradă. Iată, mai jos, câteva recomandări pe care le face Eric Kim pentru fotografii începători în fotografia de stradă:

Lucrează scena (parkour - am făcut 10-12 fotografii până am avut ceva reprezentativ)

1. Lucrează scena - trebuie să realizezi mai multe fotografii pentru o scenă şi o idee. Eric spune că el face 15-20 de cadre. (Unele persoane fac 2-3 fotografii şi renunţă)

2. Intră în contact vizual. Se spune că "ochii sunt oglinda sufletului". Dacă intri în contact vizual ("eye contact") intri în sufletul subiectului tău, care priveşte direct în obiectiv.

Intră în contact vizual (m-a văzut, dar nu știu dacă i-a văzut)

3. Fotografiazã de jos. Mulți fotografi declanşează de la nivelul ochilor. Problema este că perspectiva asta a devenit plictisitoare pentru că este poziţia normalã de la care privim lucrurile întreaga viaţă. Încearcă să cobori punctul de staţie şi poţi să obții o perspectivă unică.

Fotografiazã de jos (îndoaie genunchii)

4. Capturează când "garda este jos" - Încearcã sã găseşti "momentul decisiv". Este momentul când subiectul uitã de tine, uitã cã este fotografiat sau nu vede camera foto.

Capturează când "garda este jos" (nimeni nu știe, nimeni nu vede)

5. Foloseşte "tehnica pescarului" - Aceasta este una din tehnicile cele mai utilizate În fotografia de stradă - identifici Un fundal interesant și aştepţi subiectul/obiectul sã intre în cadru.

"Tehnica pescarului" - am ales un fundal și am așteptat subiectul. Și nu doar unul... Am făcut o sumedenie de fotografii

6. Compune ceva mai interesant - introdu mai multe layer-e. Despre acest subiect am vorbit în postarea de AICI.

7. Căutã linii / modele / texturi - este unul din punctele de care trebuie să ţină seama mai ales fotografii care se feresc sau nu agreează să fotografieze oameni. Dar despre acestea şi alte elemente compoziţionale în fotografia de stadă povestim într-o altă postare.

Până atunci să auzim numai de bine.

Foto-filozofie orientalã

De ceva vreme, de când a plecat în Asia, prietenul Eric Kim a schimbat registrul ideilor legate de fotografie. Anul trecut se axa mai mult pe latura practicã şi ne explica ce, cât şi cum se face o fotografie reuşitã. În ultima perioadã rãspunde mai mult la întrebãri de genul, de ce, pentru ce şi pentru cine încercãm sã facem o fotografie bunã.

Acum câteva zile a scos un nou "manual de fotografie" din care am extras câteva idei pe care vreau sã vi le împărtăşesc în continuare. Iatã ce ne învaţă el...

* Învaţă cum să găseşti înţelesuri, sensuri noi şi cum să transmiţi mesaje, nu doar sã "faci fotografii"

Ideea de bazã de la care trebuie sã porneşti nu este dorinţa de a obţine cât mai multe "like-uri" sau de a avea cât mai mulţi "followers". Nici mãcar de a fi cel mai bun fotograf din lume, de a câștiga cât mai multe premii, de a scrie cât mai multe cărți și de a avea expoziții fãrã numãr-fãrã numãr.

Mai degrabă, scopul fotografiei este de a-ţi găsi sensul și scopul în lume. Fotografia trebuie sã te ajute sã te conectezi cu cât mai mulţi oameni. Sã găseşti frumusețea în ceea ce este comun și lumesc. "Trebuie să-ţi faci inima sã cânte la fiecare cadru" - spune Eric Kim. Sã poţi sã evoluezi în mod creativ.

Deci, fotografia ne ajutã sã comunicãm mai bine, sã trãim mai bine spiritual, sã evoluãm în sens pozitiv. Iar dacã niciuna din acestea trei nu ni se întâmplã, mai bine renunţăm la fotografie şi cãutãm... schimbarea.

* Surprinde emoţia prin gesturi

O fotografie fără emoție este moartã. Pentru a captura mai multe emoții în fotografiile tale, trebuie să se concentrezi pe gesturi. Gesturi ale mâinilor sau ale corpului, precum şi mimica fetei. Fotografiazã o anumită expresie pe fata subiectului. Dacã tu nu vezi emoţia în sufletul celui pe care îl fotografiezi, privitorul fotografiei tale nu va simți nici o emoție.

Ca oameni, suntem "setaţi" să ne amintim prin emoții/clipele emoţionante. Atunci când O fotografie "îţi trage un pumn în stomac, sau ajunge la inima ta sau îţi "arde" în minte, îţi aduci mult mai repede aminte de ea.

"Şi mie îmi plac compozițiile frumoase" - spune Eric Kim. "Cu toate acestea, astfel de fotografii sunt ușor de uitat. Ele nu-mi spun mare lucru despre amintesc de omenire sau omenie. Dar când, dintr-o fotografie, subiectul se uitã "în sufletul meu", imaginea este memorabilã şi se "lipește de mine".  Privind la astfel de fotografii, mă simt mai mult ca o ființă umană."

Aminteşte-ţi cã scopul oricãrei fotografii este de a transmite emoţii, sentimente, sau gânduri în mintea privitorului. Desigur, ai nevoie de o compoziție bună pentru a face acest lucru, dar asigurã-te că acorzi prioritate emoției asupra formei.

* Gânduri despre luminã

Fotografia înseamnă pictură cu lumină. O fotografie fără lumină nu ar putea exista. Pânã la urmă, ca fotograf, eşti asemenea unui pictor. Atâta doar cã pictezi cu un aparat în loc sã foloseşti o pensulã cu vopsea. Învaţă cum sã pictezi cu luminã, schimbând poziţia şi direcția camerei, cerând subiectului să se miște sau fotografiazã în diferite momente ale zilei.

"Îţi mai amintesc un lucru" - spune Eric. "- Ai un dar, acela de a fi interesat și pasionat de fotografie. Darul acesta şi talentul sunt o lumină. Împărtăşeşte această lumină cu alții. Nu o ascunde sub scaun. În cazul în care în încãpere se face întuneric, nu oferi lumina lanternei tale şi altor persoane? Nu-ţi fie frică sã îţi arăţi imaginile.

Sã nu-ţi fie frică sã arăţi ceea ce faci. Nu-ți fie frică de pãrerea celorlalţi fatã de fotografiile tale. Lasă-ţi lumina sã strãluceascã. Indiferent cât de plãpândã ar fi ea."

Mai sunt câteva idei ("tips"-uri) pe care Eric Kim le împărtăşeşte în <Manualul sãu de fotografie> dar la care nu vreau sã fac referire, cel puţin deocamdatã. Ele sunt legate de viaţă şi de moarte şi de alte sensuri, mai mult sau mai puţin filozofice, specifice mai ales lumii orientale. Şi nu vreau sã sperii pe nimeni pe acest blog. Una dintre ele spune, de exemplu: "Fotografiazã astãzi ca şi cum ar fi ultima zi din viaţa ta". Dar sunt sigur cã cei interesaţi vor reuşi să-l descopere singuri pe Eric şi sã afle minunatele lui idei despre fotografie şi arta fotografică.

Pânã atunci, s-auzim numai de bine.

Layers Photography

În una din postãrile pe blogul personal, Eric Kim vorbeşte despre Layers Photography. Nu m-am dumirit la început despre ce e vorba şi asta pentru că fãceam confuzie cu aşa numita "layered photography"  bazată pe expunere multiplă. Am cercetat puţin şi am trecut şi pe lângã cunoscutele "layers" utilizate în editarea graficã non-distructivã (vezi tutorialele Photoshop).Niciuna nu era.

Eric numeşte "layers photography" - fotografia cu subiecte multiple dispuse în adâncime, în mai multe planuri. Iar genul de fotografie care se preteazã cel mai bine la o astfel de abordare este desigur fotografia de stradã.

Motivul pentru care ar trebui să încercați "fotografia în straturi/planuri" (traducere personalã) este, spune Eric Kim, acela de a trece la un nivel superior în fotografia ta de stradă. Poate fi o provocare distractivã sã creezi imagini mai complexe și mai interesante.

Eric este specialist în fotografiile cu un singur subiect şi îi plac fotografiile minimaliste, dar acum se aflã în Vietnam şi ar vrea sã prezinte mai fidel haosul de pe strãzi.

Cel mai simplu exemplu este fotografia cu 2 straturi : unul în plim plan şi unul în fundal.

Foto: Eric Kim ( prim plan-subiectul pricipal; plan secundar -subiect 2- băiatul care sare în apă)

Condiţia de bazã pentru a realiza o astfel de fotografie este sã te afli în proximitatea planurilor, aproape de subiecte.

Ideea este cã fiecare din subiecte în cele 2.3 sau n planuri deruleazã o acţiune şi drept urmare am 2,3 sau n povesti în fiecare din planurile fotografiei. De obicei stabileşti un element de bazã. Eric îl numeşte element-ancorã. De obicei, el se aflã în plan apropiat. Găseşti apoi un alt element în alt plan, care desfăşoară o altă acţiune. Dacă ai deja două planuri pe cel de-al treilea poţi sã-l aştepţi (sã-l vânezi).

Iatã douã exemple pe fotografiile mele personale.

4 planuri (1- femeia aprinde lumânări 2-bărbatul ce-şi face selfie 3-femeia citeşte o rugăciune 4-femeia vorbeşte la telefon-

Eric susţine, pe bună dreptate, cã fotografia color se adapteazã mai bine la fotografia în straturi şi asta pentru că facilitează separarea mai uşoară a planurilor. Varianta alb-negru poate creea confuzie.

De asemenea, acest gen de fotografie cere realizarea de cadre numeroase. În timp subiectele se pot schimba în straturile/planurile fotografiei. Voi comenta putin pe seama fotografiei de mai jos.

Layers Photographz - 6 straturi (planuri) vezi comentariul mai jos

Vreau să descriu modul în care am gândit această fotografie. Prima dată l-am remarcat pe pictorul şi graficianul Marian Zancu (2) ce desena pe banca din stânga-prim plan. Mai apoi le-am remarcat pe cele două domnişoare (3, care fuma înfrigurată şi 4 ce scria concentrată) de pe partea stângă. Fiecare din ei era în plină acţiune şi mi-au oferit o imagine ce putea fi dată ca exemplu pentru tema noastră. Mai apoi am sesizat cele 2 perechi adult-copil ce se depărtau mergând spre clădirea Teatrului. Pe aleea din prim plan treceau diverse persoane şi am aşteptat până au apărut subiecte interesante (1-două femei în vârstă, care se plimbau). Nu îmi permiteam să aştept prea mult alt subiect-1 pentru că riscam să pierd subiectele 6 şi chiar pe 5, care se depărtaseră destul de mult.

În final a rezultat o fotografie în 6 straturi/planuri care descrie destul de bine atmosfera pe esplanada Teatrului Naţional din Iaşi într-o zi rece de decembrie.

Un exemplu bun pentru fotografia de stradã în straturi, spune Eric, este fotografia lui Alex Webb  un fotograf cunoscut de la Magnum Photos.

Cândva, în vacanţa mare...

„Invazie 68 Praga” - Expozitie Foto: Josef Koudelka

Eram elev în clasele primare şi mã bucuram de o frumoasã zi de vacanţã în luna august 1968. Îmi amintesc cã ai mei se pregãteau la serviciu pentru sãrbãtoarea de la 23 august, care urma peste câteva zile. O dupã-amiazã întreagã Televiziunea Românã a dat şi mai apoi a reluat şi iar a reluat şi iar şi iar, câteva zile, parcă nu se mai termina, discursul lui Nicolae Ceauşescu. Un discurs foarte vehement din care am înţeles cã era supărat pe intrarea sovieticilor în Praga. Spuneau ai mei că e pericol şi la noi, pe Prut. Se pare cã discursul s-a bucurat de succes şi am auzit vreo câteva zile comentarii favorabile în casã. Cam asta îmi amintesc de atunci.

„Invazie 68 Praga” - Expozitie Foto Josef Koudelka - Iasi

Cei interesaţi de evenimentele din acele zile pot găsi alte detalii AICI. Nu am vãzut prea multe imagini din acea varã fierbinte. Nici înainte de 1989, dar nici mai apoi. Totul pânã acum doi ani, când am putut asista la un eveniment fotografic aparte, care mi-a amintit de sfârşitul zgomotos de vacanţă mare.

„Invazie 68 Praga” - Expozitie Foto Josef Koudelka - Iasi

„Invazie 68 Praga” - Expozitie Foto Josef Koudelka - Iasi

În mai 2014, Centrul Ceh Bucureşti în parteneriat cu Institutul Francez Iaşi, Magnum Photos şi Complexul Muzeal Naţional Moldova Iaşi au organizat foto-expoziţia „Invazie 68 Praga”, a celebrului fotograf Josef Koudelka.

Josef Koudelka avea 30 de ani atunci şi a fost unul din curajoşii momentului. Timp de 7 zile, cât au stat sovieticii în Praga, Koudelka a realizat o serie de fotografii pe care mai târziu a reuşit să le trimită clandestin din ţară cãtre agenţia Magnum Photos, care le-a şi publicat în anul următor. Între timp, Josef Koudelka a emigrat şi s-a instalat în Franţa. De-abia în 1984 el a recunoscut cã este autorul fotografiilor.

Foto Josef Koudelka

Foto Josef Koudelka

Foto Josef Koudelka

Astãzi fotografiile "autorului anonim", cum l-a botezat agenţia Magnum sunt considerate lucrări clasice ale fotojurnalismului postbelic.

Prietenul Eric Kim are un articol despre Koudelka unde vorbeşte despre modul în care fotograful ceh l-a influenţat. Am reţinut trei idei din articol.

1. Fã în aşa fel ca fotografia sã vorbeascã pentru tine. Da, sunt de acord şi lucrul este valabil 100% în fotografia de stradã.

„Invazie 68 Praga” - Expozitie Foto Josef Koudelka - Iasi

2. Experimenteazã cu camera foto. Fotografiazã cât mai mult. Singura modalitate de a obține o fotografie de stradă bunã este sã exersezi. Erik face o comparaţie cu baseball-ul. Poți citi sute de cărți despre teoriile de baseball, dar până nu te duci afară sã loveşti o minge cu o bâtă, nu vei învăța nimic.

„Invazie 68 Praga” - Expozitie Foto Josef Koudelka - Iasi

3. Fotografiazã în primul rând pentru tine. Pe Koudelka nu par sã-l intereseze pãrerile criticilor sãi. "Nu-mi pasă ce gândesc oamenii, știu destul de bine cine sunt. Refuz să devin un sclav al ideilor lor. Atunci când stai în același loc, pentru o anumită perioadă de timp, oamenii te pun într-o cutie și se așteaptă ca tu să stai acolo liniştit."

Am ilustrat postarea cu o serie de fotografii personale, realizate la expoziţia fotograficã Josef Koudelka, organizatã la Iaşi.

„Invazie 68 Praga” - Expozitie Foto Josef Koudelka - Iasi

Full de toamnã cu fotografii în coadã

1. Am revenit ieri la unul din proiectele româneşti, care mi-au plãcut în mod deosebit şi despre care am vorbit într-o postare anterioarã (vezi şi secţiunea "de urmãrit").
Este vorba de proiectul "România sãlbaticã" derulat de  fotograful Dan Dinu şi videograful Cosmin Dumitrache în colaborare cu WWF (World Wide Fund for Nature). Am luat din nou legătura cu Dan Dinu şi dumnealui mi-a promis cã la începutul anului viitor va fi prezent şi la Iaşi în cadrul unei întrevederi publice a Clubului Fotografilor.

"România sãlbaticã" - episodul Valea Ialomiţei

Cei care vor sã afle mai multe despre proiect, pot vizita site-ul dedicat la adresa NTD (Nature and Travel Documentaries). Iar AICI poate fi urmãrit ultimul episod despre <Valea Ialomiţei>.


2. Am fost întrebat care este reţeta pentru un portret reuşit. Nu cred că pot să dau o reţetă universal valabilă, dar ceea ce pot să fac acum este să vă recomand un curs oferit de cei de la creativelive în zilele de 7 şi 8 decembrie pe site. Cursul este susţinut de unul din maeştrii fotografiei de portret Peter Hurley.

Peter Hurley

Link-ul spre curs îl aveţi AICI - Simple Lighting for Portraits.


3. Coca-Cola a inventat o sticlã cu care poţi să-ţi faci selfie-uri câte vrei. Vezi AICI.  "Instrumentul" a fost creat pentru produsele diviziei din Israel, în cadrul campaniei "Coca-Cola Summer Love". Tragi o înghiţitură de cola şi gata fotografia. Sticla are pe fund o cameră foto inclusã, care se declanşează automat când recipientul ajunge la un unghi de 70 grade faţă de orizontală.

Sticla "Selfie"

Cu o simplă apăsare pe buton fotografia poate fi share-uitã pe Facebook, Instagram sau Snapchat. Cine ar pierde o astfel de facilitate în vacantã !? Desigur, cei care nu beau Coca-Cola. Ce nu aflãm din articol este dacã aparatul foto funcţionează când în sticlã se află alte tipuri de... licori !



4. Cunoscutul fotograf franco-american Serge Ramelli ne propune un nou tutorial în care îţi arată cum poţi edita diverse "fenomene atmosferice" în fotografiile tale, utilizând Photoshop-ul. Pânã la urmã s-ar pãrea cã nu conteazã în ce anotimp faci fotografia. O poti "aranja" cu o simplã editare.

Serge Ramelli - Weather Effects

5. Erik Kim, de acolo din Vietnam, ne îndeamnã sã învăţăm fotografie,  iar dacã nu ştim cu ce sã începem ne sugereazã o paginã pe website-ul sãu personal AICI. Avem la dispoziţie multe cărţi şi materiale gratuite, care ne ghidează în diverse zone ale domeniului numit fotografie: echipament, experienta maeştrilor, antreprenoriat, filozofie, creativitate, etc. Pentru că Eric rămâne credincios, nu-i aşa, principiului "Never stop learning". 

Foto - Eric Kim

Marc Aureliu şi pasiunea ta

Marcus Aurelius - împãrat roman (161-180 e.n.) şi filozof

Întotdeauna am fost de acord cã voi avea de învăţat mereu de-a lungul vieţii. Consider cã fãrã educaţie oamenii şi nu spun vorbe mari, nu sunt mai valoroşi decât... "o ceapã degeratã". De altfel, unii spun cã există un câmp energetic la nivelul pãmântului, o infosferã o numesc alţii, unde se depoziteazã cunoştinţele şi informaţiile pe care omenirea le-a acumulat de la începuturile ei. La aceasta infosferã avem acces cu toţii şi ghidaţi de oameni pregătiţi (învăţători, profesori, instructori) acumulãm cunoştinţe în funcţie de "deschiderea" pe care o avem pentru vechi şi nou. 

Ultimii 27-28 de ani şi mai ales ultimii ani ai secolului trecut reprezintă un exemplu bun pentru a exemplifica ceea ce afirm. A existat o perioadã în care educaţia a trecut pe locul doi în clasamentul priorităţilor. Tehnologia avansatã nu poate înlocui beneficiile unei educaţii eficiente. Degeaba ai iPhone ultimul tip şi Internet dacã nu dai bunã-ziua, scuipi şi arunci resturi pe jos la întâmplare.

Se pare cã în istoria sa umanitatea a trecut de mai multe ori prin astfel de perioade.

Despre haos

În una din postãrile sale pe blogul personal, prietenul Eric Kim ne povesteşte ce învăţăminte a putut trage dintr-o lucrare, care a primit mai târziu titlul "Meditaţii (Gânduri cãtre sine însuşi)" şi al cărei autor este Marc Aureliu un cunoscut împãrat roman (161-180 e.n.) şi filozof.

Marc Aureliu a trãit într-una din acele perioade tulburi de care vorbeam mai înainte. Era haos, civilizaţia era atacatã din diferite pãrti, oamenii erau derutaţi de schimbările care aveau loc. Nu este foarte clar dacă Marc Aureliu a dorit vreodatã să-şi facã publice "gândurile cãtre sine însuşi"

Am extras câteva principii din cele 10 "meditaţii" ale lui Marc Aureliu pe care Eric le considerã importante pentru formarea sa ca fotograf.

1. Nu pierde timpul speculând şi comentând ceea ce fac alţii.

Din pãcate asta este ceea ce se întâmplã în lumea fotografilor români, inclusiv a celor din Iaşi. Circulã şi o glumã în acest sens pe care am mai amintit-o pe blog.

"-De câţi fotografi este nevoie pentru a înşuruba un bec!?

- De 50.

- Dar de ce atâţia!?

- Pãi unul înşurubează becul, iar ceilalţi declarã invidioşi cã şi ei puteau face acelaşi lucru"

Nu pierde timpul cu amanunte

2. Eşti mai puternic decât crezi

Poate nu poţi preveni "mizeriile" pe care ţi le aruncã ceilalţi, dar poţi sã le ignori sau sã schimbi modul în care le interpretezi tu. Viaţa nu e uşoară spune Marc Aurelius. Ea seamãnã mai mult cu luptele libere şi mai puţin cu dansul.

3. Încearcã sã oferi ceva celorlalţi/comunităţii

Cu cât vom oferi mai mult cu atât vom primi mai mult. E o afacere "win-win". Nu ne-am nãscut pentru a ne simţi bine sau pentru a mânca bine şi gustos. Ce ne face fericiţi în viaţă!? Aminteşte-ţi postarea cu Steve Jobs. Gândeşte-te la familia ta, la prieteni şi cunoştinţe. Priveşte, descoperã subiecte şi transmite mesaje şi idei în fotografiile tale.

Priveşte, descoperã subiecte, transmite mesaje şi idei

4. Nu te plânge niciodatã

Este ceva care te nemulţumeşte!? Pur şi simplu ignorã-l! Taie-l din lista ta de prieteni! Nu-l mai urmãri! Schimbã canalul! Nu putem schimba situația externã care ne afecteazã, dar o putem evita sau putem schimba oricând atitudinea noastră față de ea. Sigur vei gãsi subiecte frumoase, studiazã şi pune-ţi imaginaţia la lucru.

5. Poţi gãsi fericirea în lucruri mãrunte

Tu ești stăpânul propriului tău destin. Nu te plânge. Mai degrabă, culege toate beneficiile din starea în care te afli. Nu cãuta locuri noi pentru a fotografia, cautã sã vezi şi sã fotografiezi lucruri noi în acelaşi loc.

Eric Kim - New Orleans, 2015