Creativitatea, un alt fel de a vedea lucrurile...

Îmi amintesc cum, copil mic fiind, de 3-4 ani, mai făceam câte o boroboaţă. Ca orice alt copil. Tata era personajul “dur” în familie şi era "abilitat sã ia măsuri”. Nu mă bătea, nu ţipa la mine, ci mă pedepsea într-un mod foarte simplu., mă punea să “stau la colţ”. Nu tu ţipete şi nervi. Nu tu vânătăi, lungiri de urechi şi dureri de fese. Nici pe boabe de porumb, nici pe nuci, în picioare. Şi trebuia să tac şi  să nu mă uit nici în dreapta, nici în stânga. Stăteam câte o oră sau două, funcţie de “gravitatea” faptei. Şi stăteam şi “îndurăm”. Fereastra era în stânga, la circa jumătate de metru, dar nu aveam voie să privesc afară. Că... mă vedea “durul”.  Ce se întâmpla în caz că nu respectăm constrângerile!? Nu pot să vă spun, pentru că nu am aflat niciodată. De mic, am fost învăţat să respect regulile. Dacă regula spune aşa sau aşa şi o face cel abilitat să o facă, atunci tu eşti obligat să respecţi regulile jocului.

“Ce educaţie cazonă!”, vor spune bunicii nostalgici; “Ce tatã rău!”, vor îngâna câteva mămici blânde şi drăgăstoase; “Ce copil prost!”, vor spune unii mai tineri. Nu tu  tabletã sau telefon mobil. Nu tu desene animate, consolã sau maşinuţã. Două ore stai ca un personaj fără identitate, cu faţa la colţul camerei. Nu te întorci şi nu te uiţi nici în dreapta – nici în stânga.
Ce îţi rămâne să faci?. Cine îţi ţine companie? Ei aici intervine cineva din interior. Inteligenţa ta începe să scormonească printre gânduri, snapshot-uri mentale şi amintiri. Începi să faci asocieri şi să inventezi. Creezi personaje noi şi joci jocuri cu reguli necunoscute încă. Visezi locuri spectaculoase şi îţi ordonezi dorinţele. Visezi la prieteni fantastici şi te gândeşti ce vei face când îi vei întâlni.
Fără să supăr niciun specialist în parenting şi nici un educator cred sincer că episoadele acestea au contribuit la dezvoltarea imaginaţiei mele, a creativităţii. O idee asemănătoare am găsit AICI .

Aflăm de la specialişti: “creativitatea apare atunci când eşti supus constrângerilor şi nu atunci când ai opţiuni şi resurse nelimitate. Constrângerile ne oferă un punct de plecare și câteva elemente de construcție cu care trebuie să ne descurcăm - o problemă de rezolvat, o învârtire inovatoare care trebuie dezvăluită sau o persoană care să fie pe plac. Totul de pe planetă, inclusiv fiecare dintre noi, este format din doar 118 elemente chimice cunoscute, aflate în milioane de combinaţii unice.” Nu mai ţin minte unde am auzit asta şi vreau să cred că am reuşit să o reconstitui, cât de cât corect.

Unii spun că e nevoie de o  atmosferă specială„zen” sau... "creativitatea se moşteneşte". Sau... "creativitatea se învaţă". De altfel exista mai multe mituri analizate în cadrul unor studii  ştiinţifice. Mai multe detalii găseşti AICI .

Unii cred că pentru a realiza fotografii deosebite au nevoie de tehnică nouă, cât mai performantă. Alţii trebuie să fotografieze locuri cât mai exotice. Desigur, ambele ipoteze îţi pot aduce satisfacţii deosebite şi cadre inedite. Ernst Haas spunea cândva despre fotografie: "Nu sunt interesat sã fotografiez lucruri noi . Sunt interesat să văd lucrurile altfel". Ce pãrere ai?

Iată un exemplu simplu. Încerc să finalizez, cu un album, un proiect foto mai vechi din care am ales câteva fotografii. Mi-am propus ca subiect Palatul Culturii din Iaşi. Cred că unii s-au plictisit de el. Eu am încercat să-l văd şi să-l fotografiez... „altfel”. Poate am reuşit, poate nu. Sper să aflu în cele din urmã. Mai multe imagini... în curând sau, mai bine zis... în album.

Sunt multe de spus pe subiectele acestea. Fiecare are părerea sa. Putem continua la  nesfârşit. Mai povestim pe tema imaginaţie-creativitate. Pânã una-alta, îţi doresc fotografii inedite şi s-auzim numai  de bine.

Marc Aureliu şi pasiunea ta

Marcus Aurelius - împãrat roman (161-180 e.n.) şi filozof

Întotdeauna am fost de acord cã voi avea de învăţat mereu de-a lungul vieţii. Consider cã fãrã educaţie oamenii şi nu spun vorbe mari, nu sunt mai valoroşi decât... "o ceapã degeratã". De altfel, unii spun cã există un câmp energetic la nivelul pãmântului, o infosferã o numesc alţii, unde se depoziteazã cunoştinţele şi informaţiile pe care omenirea le-a acumulat de la începuturile ei. La aceasta infosferã avem acces cu toţii şi ghidaţi de oameni pregătiţi (învăţători, profesori, instructori) acumulãm cunoştinţe în funcţie de "deschiderea" pe care o avem pentru vechi şi nou. 

Ultimii 27-28 de ani şi mai ales ultimii ani ai secolului trecut reprezintă un exemplu bun pentru a exemplifica ceea ce afirm. A existat o perioadã în care educaţia a trecut pe locul doi în clasamentul priorităţilor. Tehnologia avansatã nu poate înlocui beneficiile unei educaţii eficiente. Degeaba ai iPhone ultimul tip şi Internet dacã nu dai bunã-ziua, scuipi şi arunci resturi pe jos la întâmplare.

Se pare cã în istoria sa umanitatea a trecut de mai multe ori prin astfel de perioade.

Despre haos

În una din postãrile sale pe blogul personal, prietenul Eric Kim ne povesteşte ce învăţăminte a putut trage dintr-o lucrare, care a primit mai târziu titlul "Meditaţii (Gânduri cãtre sine însuşi)" şi al cărei autor este Marc Aureliu un cunoscut împãrat roman (161-180 e.n.) şi filozof.

Marc Aureliu a trãit într-una din acele perioade tulburi de care vorbeam mai înainte. Era haos, civilizaţia era atacatã din diferite pãrti, oamenii erau derutaţi de schimbările care aveau loc. Nu este foarte clar dacă Marc Aureliu a dorit vreodatã să-şi facã publice "gândurile cãtre sine însuşi"

Am extras câteva principii din cele 10 "meditaţii" ale lui Marc Aureliu pe care Eric le considerã importante pentru formarea sa ca fotograf.

1. Nu pierde timpul speculând şi comentând ceea ce fac alţii.

Din pãcate asta este ceea ce se întâmplã în lumea fotografilor români, inclusiv a celor din Iaşi. Circulã şi o glumã în acest sens pe care am mai amintit-o pe blog.

"-De câţi fotografi este nevoie pentru a înşuruba un bec!?

- De 50.

- Dar de ce atâţia!?

- Pãi unul înşurubează becul, iar ceilalţi declarã invidioşi cã şi ei puteau face acelaşi lucru"

Nu pierde timpul cu amanunte

2. Eşti mai puternic decât crezi

Poate nu poţi preveni "mizeriile" pe care ţi le aruncã ceilalţi, dar poţi sã le ignori sau sã schimbi modul în care le interpretezi tu. Viaţa nu e uşoară spune Marc Aurelius. Ea seamãnã mai mult cu luptele libere şi mai puţin cu dansul.

3. Încearcã sã oferi ceva celorlalţi/comunităţii

Cu cât vom oferi mai mult cu atât vom primi mai mult. E o afacere "win-win". Nu ne-am nãscut pentru a ne simţi bine sau pentru a mânca bine şi gustos. Ce ne face fericiţi în viaţă!? Aminteşte-ţi postarea cu Steve Jobs. Gândeşte-te la familia ta, la prieteni şi cunoştinţe. Priveşte, descoperã subiecte şi transmite mesaje şi idei în fotografiile tale.

Priveşte, descoperã subiecte, transmite mesaje şi idei

4. Nu te plânge niciodatã

Este ceva care te nemulţumeşte!? Pur şi simplu ignorã-l! Taie-l din lista ta de prieteni! Nu-l mai urmãri! Schimbã canalul! Nu putem schimba situația externã care ne afecteazã, dar o putem evita sau putem schimba oricând atitudinea noastră față de ea. Sigur vei gãsi subiecte frumoase, studiazã şi pune-ţi imaginaţia la lucru.

5. Poţi gãsi fericirea în lucruri mãrunte

Tu ești stăpânul propriului tău destin. Nu te plânge. Mai degrabă, culege toate beneficiile din starea în care te afli. Nu cãuta locuri noi pentru a fotografia, cautã sã vezi şi sã fotografiezi lucruri noi în acelaşi loc.

Eric Kim - New Orleans, 2015

Ce mai face soarele pe la Iaşi !

Pare o misiune uşoară să fotografiezi astăzi un răsărit sau un apus superb. Din acest punct de vedere, fotografii începători se bucura foarte mult de astfel de ocazii şi le exploatează la maxim când se ivesc. Iar atunci când se grăbesc fac greşeli, care au ca rezultat o fotografie cu un cadru, uneori nu foarte clar, iar alteori "ars" în zona soarelui.

Lacul din Grãdina Botanicã Iași în asfințit

Pentru cei care au acumulat ceva experienţă lucrurile par să să fie un pic mai complexe.

• se alege cu atenţie punctul de staţie
• diafragma este setatã pentru o profunzime de câmp mai mare (f/8-f/11-f16)
• sunt căutate siluete şi perspective deosebite ce pot constitui subiecte aparte
• se alege un element de prim-plan care să ofere profunzime imaginii (vezi postarea) - http://foto-ideea.blogspot.ro/2016/06/cat-de-profunda-este-fotografia-ta.html
• se fotografiază în format RAW şi multe alte elemente la care fotograful experimentat este mult mai atent

Pentru o precizie extremă, unii folosesc aplicaţia SunCalc, care este un instrument excelent pentru a determina exact când și unde trebuie să te situezi pentru a obține cea mai bună vizualizare a răsăritului sau apusului de soare în zona în care ne aflăm. Există şi o aplicaţie pentru determinarea poziţiei lunii - MoonCalc

Consider că problema cea mai importantă, înainte de a fotografia, este să alegem între două opţiuni:

1. Răsăritul/apusul va fi elementul central (subiectul) fotografiei noastre
2. Răsăritul/apusul/lumina deosebitã va fi un element ajutător pentru a pune în valoare subiectul principal (siluete, copaci, nori, munţi, ape, etc) Funcţie de una din cele două opţiuni vom face mai departe operaţiunile necesare.

Răsăritul/apusul soarelui la Iaşi - ca idee de proiect fotografic. Este o idee de proiect valabilã pentru ocice altã localitate. Dupã pãrerea mea este o modalitate eficientã de a realiza fotografii deosebite, care sã punã în valoare diverse obiective (clãdiri, statui, etc.) într-un oras.

Lumina la apus - pune în valoare Obeliscul Leilor (1834-1841) din Parcul Copou 

În operă sa "Strada Lãpuşneanu", Mihail Sadoveanu povesteşte cum "se uită cu ocheana la Ceahlău, în amurgurile curate de august". Iar muntele se vedea chiar şi cu ochiul liber, deşi se afla la 150 km depărtare.

Astăzi fotografii bine dotaţi pot realiza astfel de fotografii la apus din Iaşi. Vezi Ziarul de Iaşi - Ceahlăul văzut de la Iaşi -

Întotdeauna am susţinut că, primăvară şi toamna, cele mai frumoase fotografii cu răsăritul şi apusul soarelui se pot realiza de la Iaşi.

Iată câteva exemple de fotografii personale şi detalii cu privire la compoziţia lor.

Dimineața în cartierul Păcurari

Teatrul Național Vasile Alecsandri dimineața

Palatul Culturii după răsăritul soarelui

Biserica Sf. Atanasie și Chiril - Biserica Doamnelor la apus

 

Biserica romano-catolică "Adormirea Maicii Domnului" având în fundal Biserica "Trei Ierarhi"

Strada Cuza Vodã la rãsãritul soarelui

Rãsãrit pe calea feratã - Cartierul Canta

Apus în dealul Copoului

Apus în cartierul Tudor Vladimirescu

Poarta Bisericii "Sf. Gheorghe Lozonschi"

Foto-abstract vs. Foto-minimalist

M-am întrebat cândva care este deosebirea între fotografia abstractă şi cea minimalistă. Am cãutat, m-am documentat şi iatã la ce concluzii am ajuns:

• în primul rând, fotografia abstractã nu trebuie sã fie neapărat minimalistã, iar fotografia minimalistã nu trebuie sã fie neapărat abstractã, deşi ambele variante sunt posibile;

Scopul fotografiei abstracte este acela de a trece peste ceea ce este familiar (vezi si fotografia de mai jos) 

 Fotografia abstractã - Încerci sã vezi lucrurile obișnuite într-o manieră diferită.

•  fotografia abstractã nu conţine elemente reale sau care definesc realitatea;

Cu cât este mai putin realistã fotografia cu atât caracterul abstract este mai puternic.

Surse de luminã difuzã provenind de nu se stie unde încât mã pot gandi la orice (de la becuri de iluminat la nave extraterestre !)

• fotografia minimalistã reduce totul la esenţe; de multe ori ea foloseşte simboluri ( vezi postarea de AICI )

Microimagini rãsturnate ale imaginii aflate în spatele geamului. Ce o fi acolo în spate !?

În fiecare zi trecem pe lângã subiecte simple cu care putem realiza fotografii minimaliste aparte.

• atât fotografia abstractã cât şi fotografia minimalistã se bazeazã pe cunoștințe şi sunt destinate în primul rând privitorului "avizat". Nu poţi înţelege, nu poţi simţi, nu poţi vedea fotografia dacă nu ai o informaţie şi o educaţie adecvată.

Desigur toatã această filozofie şi cugetãrile profunde pe care le-am enunţat suportã discuţii la fel de profunde. De altfel, acesta a fost şi scopul pentru care le-am aşternut aici.

Mult mai simplu de explicat este cu ajutorul exemplelor fotografice. Şi profit de asta pentru a prezenta modul în care am "vãzut" eu lucrurile. 

Obtii fotografii minimaliste izolând elemente din ansamblul imaginii pe care îl ai în fatã

Izolez doar partea superioarã a stâlpului ca si în fotografia aflatã putin mai jos

Aceeasi izolare a elementelor de efect în cadrul vederii de ansamblu pe care o ai în fatã - ai în vedere mai ales forma si textura

◘î

Teleobiectivele ne permit sã izolãm elementele unei scene pentru a le da o mai mare importanță decât ansamblului din care fac parte.

O imagine simplã cu doar câteva elemente - sugereazã - linistea, goliciunea, nemiscarea, etc.

Aici sunt câtiva nori pe care îi vezi, dar intuiesti o multime de alte lucruri: soarele, lãsarea serii, pãsãrile în copaci, rãcoarea, etc.

Iar dacã te simţi în stare de mai mult și bine-voiești, te rog iubite foto-cetetoriule, aşterne pe hârtie un comentariu şi/sau foloseşte forumul  pe care ţi l-am pus la dispoziţie. Mulțumesc anticipat.

Copiii și fotografia

De peste 60 de ani în România, la începutul lunii iunie se sărbătoreşte Ziua Internaţională a copilului. Ideea sărbătoririi copiilor de pretudindeni nu a venit cum s-ar putea crede de la Naţiunile Unite şi nu are nicio legãturã cu UNICEF-ul. În anul 1949, Federaţia Internaţionalã a Femeilor Democrate a avut o reuniune la Moscova la care s-a luat aceastã hotãrâre. Decizia din capitala URSS a fot rapid adoptatã în România. În martie 1950, Partidului Muncitoresc Român hotărăşte organizarea Zilei Internaţionale a Copilului pentru prima datã în acel an la începutul lunii iunie. Aceastã datã a fost aleasã pentru sãrbãtorirea copiilor şi este marcată astfel doar pe teritoriul fostelor republici sovietice şi în statele din Europa de Est.

Iar acum, sã lãsãm istoria, sã le urãm "la mulţi ani" copiilor şi sã trecem la fotografie.

La aspectele legale legate de fotografiatul copiilor voi reveni într-o altã postare şi aş vrea sã "descoasem" doar aspectele pur tehnice ale operaţiunii.

La prima vedere pare destul de uşor sã faci fotografii sincere copiilor mici, sub 5-6 ani, mai ales instantanee. Cei mici îşi vãd de treaba lor şi nu se uitã în direcţia fotografului. Ei se joacã, te ignorã în totalitate şi poţi poţi să-ţi puui la lucru imaginaţia şi să-ţi dovedeşti astfel mãestria. Imaginile ar trebui să arate minunat pentru cã e dificil să faci fotografii urâte unui copil simpatic, care se joacã liniştit! 

În momentul în care apar copii mai mari sau chiar adulţi, fotografiile pot sã aparã uneori ca "nenaturale". Micii actori au personalitate pe care încearcã sã o punã în valoare în relaţia cu ceilalţi. 

Dacă vrei să faci fotografii cât mai naturale, atunci trebuie sã te afli în afara razei vizuale a subiectului şi nu trebuie sã-i distragi atenţia nicicum (prin zgomote sau flash-uri).
Iatã câteva idei pe care cred eu cã trebuie sã le ai în vedere când fotografiezi copii:

1. Intrã în relaţie cu viitorul subiect ca o persoanã neutrã ce nu vrea sã deranjeze şi sã fie deranjat
(deşi prezenta camerei foto poate reprezenta un motiv important de "deranj");
2. Încearcã sã faci instantanee, mai ales la copii mici;
3. La copii mai mari, ideea de apoza poate fi simplu adoptatã de subiect şi micul actor îşi va da toatã silinţa sã adopte cel mai frumos zâmbet al sãu;
4. Fotografiazã de la înălţimea lor, de la nivelul ochilor sdau chiar mai jos; vei obţine astfel imagini mult mai "intime";
5. Fotografiazã de aproape, "umple" cadrul, foloseşte zoom-ul dacã e nevoie
6. Focus-eazã pe ochii subiectului;
7. Atenţie la fundalul scenei, deplaseazã-te şi alege un fundal care sã nu distragã atenţia;
8. Dacã ai posibilitatea sã alegi, solicitã ca subiectul sã fie îmbrãcat în haine cât mai confortabile.
9. Uneori, la copii mici introducerea în cadru a unei alte persoane mature (de obicei părinţi sau bunici) poate duce la "liniştirea" subiectului principal.
10. Dacã este posibil, încearcã sã fii distractiv şi sã oferi motive şi subiecte pentru "a antrena" micul actor.  

Mai jos vedeti o serie de fotografii personale cu si despre copii.

Încã o datã, "La multi ani" tuturor copiilor, oriunde s-ar afla.