Priveşte altfel... gândeşte altfel...

George Bernard Shaw spunea: "Omul rezonabil se adaptează la lume. Omul nerezonabil adaptează lumea la el. Tot progresul lumii depinde de omul nerezonabil.". 

Un alt mod de a vedea rãsãritul soarelui

Studiile aratã cã perfecţionismul blocheazã succesul. Foarte mulţi pierd timp încercând sã perfecţioneze lucrurile înainte de a merge mai departe. Am avut ocazia, cu ceva timp în urmã, sã ascult pãrerea unor americani pe acest subiect. de exemplu, îmi propun sã realizez un aparat sau un soft care sã îndeplineascã mai multe funcţiuni. Sã spunem cã sunt patru. Încep cu  funcţiunea A şi nu trec mai departe (la B, C şi D) pânã această funcţiune (A) nu funcţionează... perfect.

Minimalism - Scara ca simbol al progresului

Complicatã treabã. O rezolvi pe A şi treci la B, dar din motive diverse rezolvarea lui B presupune modificãri la A, şi aşa mai departe. Când ajungi la D, constaţi că şi celelalte funcţiuni trebuie modificate. Mai exista o variantă mai complicată. Când îţi doreşti (este mai ales cazul nostru, al românilor!) şi îţi propui ca aparatul/softul tău să îndeplinească toate funcţiunile posibile pentru acest tip de aparat/soft.

Minimalism - Scara care coboarã si umbra cu "depãsire de vitezã" - un alt mod de a vedea regresul

E important ca în fotografie sã cauţi lucrurile inedite, mai puţin uzuale, iar în ceea ce priveşte perfecţiunea, vei constata că aceasta vine cu timpul. Mai ales când eşti deschis la nou.(vezi AICI).

E important sã cãutãm noul, dar acesta nu trebuie sã fie perfect. Elizabeth Gilbert ne spune cã nu trebuie sã  fim neapãrat originali ci mai degrabã autentici. Şi cheia succesului poate fi... sã priveşti lucrurile altfel.  Din acest punct de vedere vreau s îţi recomand o carte fainã pe care am descoperit-o zilele trecute. E tipărită în editura <Guerilla de pe noptierã >, se numeşte "Gândeşte fix pe dos" şi aparţine lui Paul Arden. Merită să-i dai atenţie.

Palatul Culturii din Iasi - "Un turn apropape perfect" (reflexie într-o baltã - fotografie rotitã cu 180 de grade)

Dar în fotografie existã mai multe soluţii şi o variantã de luat în seamã este fotografia minimalistã. Şi în acest caz trebuie sã priveşti lucrurile... altfel. De fapt trebuie sã vezi în jurul tãu doar lucrurile importante, esenţa, iar aceasta constituie subiectul fotografiei tale minimaliste. Pare simplu, dar (am mai spus-o) nu este de loc. Despre minimalism în fotografie - vezi mai multe AICI . 

Umbra (fotografie rotitã cu 180 de grade)

Şi pentru că tot am adus vorba în această postare despre moduri diferite de a vedea realitatea voi încheia într-o notă veselă cu o poveste care mi-a plăcut în mod deosebit.

Umbra - cu elemente ajutãtoare, care mãresc senzatia de ... altfel (fotografie rotitã cu 180 de grade)

Mă duc la un psiholog şi după ce mă chestionează şi mă consulta atent, desenează pe o foaie de hârtie o turmă de oi şi îmi zice să le păzesc până vine el.
Şi pleacă. Stau şi stau şi aştept. Mă uit la hârtie şi... la oi. Trece un sfert de oră, trece o jumătate şi încep să mă cam plictisesc. Drept urmare iau un creion şi desenez un ţarc în jurul oilor. Şi apoi plec... 

 

Pãzind oile...

Orice problemă are o soluţie! Într-un fel sau... altul.

Să auzim numai de bine.

Frumoasa de la Iași

Mănăstirea Frumoasa din Iași este construită pe locul unei foste biserici, ctitoritã în secolul al XVI-lea de cãtre hatmanul Melentie Balică, boier ce a deținut înalte funcţii în divanul Moldovei..

Mãnãstirea Frumoasa - Turnul-clopotniţă de la intrare

În secolul al XVIII-lea, domnul Moldovei, Grigore la II-lea Ghica "a înzestrat mãnãstirea cu veşminte şi odoare, cu bucate şi cu robi şi moşii şi vii, ca pre o mănăstire deplin. Făcut-au şi turnu mare pe poartă, în curtea domnească şi ceasornic mare, aşijdere şi două cişmele, fântâni aduse pre oale, cu multă cheltuială, una denaintea porţii curţii domneşti şi una denaintea feredeului“. Datorită liniştii şi splendorii de aici, aşezământul a fost botezat Frumoasa şi a devenit reşedinţă de vară pentru domnii Moldovei.

A cunoscut momente de înălţare şi de decãdere, a fost martorã la numeroase evenimente  istorice povestite în cronicile vechi ale oraşului. (vezi AICI)

Mãnãstirea Frumoasa - Biserica cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil“

De-a lungul timpului mănăstirea a avut mai multe funcţiuni în afară de cea religioasă. A fost infirmerie, cazarmă, spital pentru bolnavi de ochi şi închisoare militarã. A fost mai apoi bisericã de parohie, pentru ca în 2002 să fie  reînfiinţată ca mănăstire de maici.

Mănăstirea Frumoasa conţine un ansamblu de şase monumente istorice şi anume: Biserica cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil“, Palatul „de pe ziduri“, Palatul domniţelor (palatul „Pentru Femei“), aflat astăzi în ruină, la intrarea în mănăstire; Turnul-clopotniţă, zidul de incintă şi un monument al descendenţilor familiei Sturdza (Mausoleul lui Grigore Sturdza), aflat lângă biserică.

Monumentul familiei Sturdza

Pe latura de est a zidurilor de incintă, se poate deschide și astăzi o poartă din lemn cunoscută drept Poarta Spânzuraților. Tradiția spune că cei condamnați la moarte, în vremea cât aici a fiinţat închisoarea (1820-1845) erau scoși pentru executare din beciurile palatului domnesc pe Poarta Spânzuraților.

Ieșirea din mănăstire pe această poartă dădea către un maidan, loc unde se organizau execuțiile publice (prin spânzurare) ale tâlharilor, în special în zilele de iarmaroc.

Mãnãstirea Frumoasa - Poarta Spânzuraților

În curtea bisericii se mai află și o cruce ridicată în memoria soldaților români căzuți pe front în primul război mondial (1916-1918). Crucea este amplasată în fața Palatului de pe ziduri.

Martor al istoriei acestor locuri Mănăstirea Frumoasa merită atenţia vizitatorului pasionat de istorie şi fotografie. E greu dar nu complicat să surprinzi şi astăzi şi să fotografiezi frumuseţea grădinilor "din partea palatului al doilea, o grădină de preumblare şi o alta de fructe. În palat se intră printr-o sală mare, care este despărţită printr-o balustradă, fiind ferestre mari, care ocupau toată faţada, cu privire într-un lac ce se termină pe la poalele colinelor. Lacul este format dintr-un izvor care curge de la picioarele colinelor şi e oprit de un dig puternic, întărit cu pari şi pământ şi care e aproape de o 1/2 milă de lung.

În mijlocul digului este o deschizătură cu un canal prin care curge apa la o moară apropiată. Lacul e plin de peşte şi are şi bărci de preumblare, dar în partea dinspre apus e plin de stuh şi alte buruiene de baltă“, - spune abatele Giuseppe Boscovich, musafir al locului pe la 1761.

Dacã ajungeţi la Iaşi treceţi şi pe la Frumoasa. Nu veţi regreta. Poate nu e la fel de frumoasã, dar e la fel de autenticã precum în "cele vremuri".

Mãnãstirea Frumoasa - Palatul de pe ziduri

Sã auzim numai de bine.

Cu G. Top din Bulgaria la Iaşi

"Te salut, oraş romantic, plin de parcuri şi de flori

Unde noaptea stau de vorbă trubadurii visători

Cu tăcerea de pe uliţi, cu trecutul şi cu luna…

Te salut, oraş istoric, oropsit ca-ntotdeauna..."

(Salut, Iaşi! (George Topîrceanu)

George Topîrceanu în 1920

Am participat zilele trecute la un eveniment, aparent banal, la care nu a fost prezentã prea multă lume. Muzeul Național al Literaturii Române din Iași, ȋn parteneriat cu Asociația Pro–SMEC Moțca şi Asociația M.G. Entertrainment din Iaşi au organizat o lansare de carte ce a avut loc la Casa Memorialã George Topîrceanu de pe strada Ralet. Sunt convins cã acest eveniment ar fi meritat mai multã atenţie din partea ieșenilor.

Evenimentul de la Casa Memorialã George Topîrceanu din Iaşi

Cartea despre care vorbesc este traducerea în limba bulgarã a cărţii lui George Topîrceanu, „Memoriile unui prizonier român în Bulgaria”. Vreau sã spun câteva cuvinte despre autorul traducerii, un păşcănean de-al nostru, domnul Corneliu – Ionel Ciubotaru. Domnul Ciubotaru, pe care am avut plãcerea sã îl cunosc, este un diplomat român, om de culturã, traducător al mai multor autori români în limbile bulgarã, rusã şi ucraineanã.

Consulul Corneliu – Ionel Ciubotaru

Domnia sa ne-a spus în câteva cuvinte povestea traducerii cărţii lui Topîrceanu, motivele care l-au făcut să traducã aceastã lucrare şi câteva din întâmplãrile petrecute în cei aproape 10 ani cât a durat traducerea.

Dupã cum unii poate ştiu G. Topîrceanu a fost sergent activ în Primul Rãzboi Mondial. În vara lui 1916, România a intrat în rãzboi, iar poetul mobilizat G. Topîrceanu a ajuns într-un regiment undeva pe malul Dunãrii. A urmat asaltul trupelor bulgaro-germane sub comanda mareşalului Mackensen şi în cinci zile de lupte a avut loc dezastrul de la Turtucaia. Au murit peste 6.000 de români, iar Topîrceanu a împărtăşit soarta celor 28.000 de prizonieri: ajunşi în lagãrele din Bulgaria. Amintirile sale din război au  fost publicate în două volume (‘Amintiri din luptele de la Turtucaia, 1918, şi ‘Pirin Planina, 1936).

Afişul evenimentului ce a avut loc la Sofia

Cartea tradusã de domnul Ciubotaru include lucrările „Însemnări din campanie”, „Luptele de la Turtucaia”, „Prizonieratul în Pirin-Planina”, o serie de scrisori, precum și poezia „De profundis”. A avut loc o lansare a lucrării şi la Ambasada României din Sofia,  la care au participat peste 50 de invitaţi. Editorul cărții, Daniela Ubenova, a subliniat frumusețea textului bulgar prin care tinerii bulgari pot afla astăzi despre întâmplãrile tragice petrecute în Primul Război Mondial pe teritoriul Bulgariei.

Îmi plac proiecte fotografice cu teme precum "Pe urmele lui Y... la Iaşi...". sau "Cu X... pe strãzile Iaşului. Una din propunerile mele poate aţi văzut-o deja (M.Eminescu) şi iată că evenimentul de ieri îmi prilejuieşte o întâlnire cu inteligentul G. Top. (cum îi plãcea sã se semneze). Voi face o trecere rapidã prin biografia sa insistând asupra perioadei ieşene.

George Topârceanu s-a născut la Bucureşti la 20 martie 1886

Garabet Ibrăileanu îl cheamă la Iaşi în anul 1911, ca subsecretar de redacţie la Viaţa românească. În calitatea pe care o are Topîrceanu cunoaşte şi colaborează cu scriitori de frunte, precum Mihail Sadoveanu, Gala Galaction, Tudor Arghezi, Mihai Codreanu sau Hortensia Papadat-Bengescu.

Sediul Revistei Viaţa Româneascã - str. V. Alecsandri

În 1912 se căsătoreşte cu învăţătoarea Victoria Iuga, cu care a avut un fiu. Căsnicia i se va destrăma şi mai târziu va începe o poveste de dragoste discretă cu poeta Otilia Cazimir.

Casa memoriala Otilia Cazimir

La Iaşi încearcă să-şi termine studiile de filozofie dar este mobilizat în 1916 şi urmează episodul din Bulgaria unde rãmâne pânã în 1918. Se întoarce la Iaşi.

Două, post-meridiane...

Sună lung şi monoton

Ornicul cu trei cadrane

De la Sfântul Spiridon.

"Ornicul cu trei cadrane de la Sfântul Spiridon"

În 1926 George Topîrceanu  primeşte Premiul Naţional de Poezie.

În 1936 este ales Membru corespondent al Academiei. Bolnav de cancer la ficat G. Topîrceanu pune bazele, împreună cu Sadoveanu şi Grigore T. Popa revistei ”Însemnări ieşene”.

”Însemnări ieşene”(anul 1937)

 Poetul a murit în mai 1937 în casa lui Demostene Botez, din "dulcele târg", astãzi Casa memorialã "George Topîrceanu". Este înmormântat în cimitirul ”Eternitatea”, din Iaşi.

Casa memorialã "George Topîrceanu"

"Te salut, oraş arhaic, plin de suveniruri sfinte!

Te salut cu toată stima, te salut şi …n’am cuvinte."


Desigur se pot spune şi fotografia multe locuri în legãturã cu perioada ieşeanã a lui G. Top. Dacã poți mai mult şi mai bine, "stimate cetitoriule", eşti invitatul meu...

Sã auzim numai de bine.

Civilizaţia Cucuteni şi fotografia

Cultura Cucuteni - una din cele mai evoluate culturi din istoria omenirii (fotografie din Muzul Universitãţii "Al.I.Cuza"- Iaşi)

Cucuteni este o localitate din judeţul Iaşi, situată la 10 km de Târgu Frumos şi cam la aceeaşi distanţă de Cotnari. Comuna Cucuteni a dat numele celei mai importante culturi neo-eneolitice din sud-estul Europei. La sfârşitul secolului al XIX-lea, cercetările arheologice efectuate pe dealul Cetăţuii au scos la iveală tone de fragmente ceramice cu o vechime foarte mare. Mai târziu aveau să fie făcute aici alte două descoperiri importante: un tezaur de aur şi un mormânt tumular princiar. 

Analizându-le, arheologii au constatat că, între anii 4200 şi 3200 i.Hr., pe teritoriul care acum cuprinde Moldova, Republica Moldova şi Ucraina, a înflorit o cultură foarte avansată, cunoscută în prezent sub numele de Cucuteni-Tripolie.

Această cultură pare să fi existat înainte de apariţia marilor culturi egipteanã şi sumerianã. Multe lucruri par să fi fost inventate pentru prima dată, în istoria omenirii, în perioada acestei culturi ce poartă numele unei  localitãţi din judeţul Iaşi. 

Taur pe roţi - Cultura Cucuteni-Tripolie Sursă: gypsy.ninja

Cultura Cucuteni este un brand pe care nu ştim să-l exploatăm. Cheltuim bani aiurea pe tot felul de produse publicitare "inofensive" şi nu investim nimic în lucruri care ne-ar putea scoate în... faţa clasei. Acum câţiva ani austriecii au transformat în obiectiv turistic o piatră pe care Mozart făcuse... pipi.  

Dar elementul caracteristic al culturi Cucuteni îl constituie ceramica pictată tricrom.

Ceramica de Cucuteni aşa cum o vãd meşterii populari de astãzi

Ne dăm seama de importanţă acestei culturi în istorie şi paşi în cercetarea şi promovarea ei la nivel naţional şi internaţional s-au făcut şi se mai fac, dar după părerea mea, suntem mult prea... timizi.

Zeiţa-mamã - statuetã aflatã in biroul Primarului din Cucuteni

Din punct de vedere fotografic se pot gândi mai multe faze în dezvoltarea unui foto-proiect  având ca tema această cultură străveche şi urmele pe care le-a lãsat în diverse locuri pe teritoriul României şi mai ales în zona Moldovei. Mă gândesc atât la fotografia documentară, dar şi la cea artistică. Material este, slavă Domnului! Iniţiativa ne lipseşte.

Târgul de ceramică "Cucuteni 5000"

Vreau să amintesc totuşi câteva repere interesante şi "fotogenice", care sunt de remarcat în judeţul Iaşi.

* Unul este Târgul de ceramică "Cucuteni 5000" (aflat în 2017 la cea de-a XXXV-a ediţie) şi tentativele unor meşteri olari de a "reînvia" ceramica pictatã tricrom, tip Cucuteni.

Târgul de ceramică "Cucuteni 5000"

* Un alt reper îl reprezintă activitatea cadrelor didactice şi a studenţilor de la facultatea de istorie a Universităţii "Al.I.Cuza" din Iaşi, care au refăcut viaţa şi activităţile vechilor centre cucuteniene în cadrul unor tabere speciale pe perioada vacantelor.

Încercare de refacere a unei case cucuteniene de cãtre studenţii Universitãţii "A;.I.Cuza"

* în al treilea rând vreau să remarc Secţia specială dedicată Culturii Cucuteni în cadrul Muzeului Universităţii "Al.I.Cuza", strada Titu Maiorescu 12, Copou, Iaşi.

Sectia Cucuteni - Muzeul_Universitatii "Al.I.Cuza" din Iaşi

Ceramica de Cucuteni - Exponat în Muzeul Universitãţii

Toate acestea oferă material suficient pentru a dezvolta şi fotografia subiectul numit, eventual, Cultura Cucuteni şi m-aş bucura să aud că există şi o preocupare fotografică în promovarea unui subiect atât de interesant. 

Să auzim numai de bine.

Parcurile Iașului, istoria și fotografia(I). Grădina Copou

Grãdina Copou este cel mai vechi parc al Iașului şi meritã vizitat dacã ajungi în "dulcele târg". Noi ieşenii suntem atât de obişnuiţi cu el încât mergem la plimbare sau la o orã de odihnã sau trecem pur şi simplu plictisiţi prin parc, fără sã mai cugetãm la semnificaţii şi istorie. Pentru cineva care îl viziteazã pentru prima datã Parcul acesta este un reper al vizitei prin Iaşi şi are o însemnãtate aparte.

Obeliscul leilor la apus

Grãdina a fost amenajatã în anii 1833-1834 din iniţiativă Eforiei oraşului Iaşi şi a prinţului Mihalache Sturza, pe locul unei foste staţii de poștã. În incinta grãdinii se aflã busturile a numeroase personalităţi: Ion Creangã, Barbu St. Delavrancea, N. Gane, Veronica Micle, C.Negruzzi, Ciprian Porumbescu, etc.

Spre Obeliscul leilor

Obeliscul leilor într-o searã cu ceațã

Undeva în fundal, Obeliscul Leilor

În grãdina Copou se aflã cel mai vechi monument al Țărilor Române, "Obeliscul leilor". Acesta este ridicat dupã un proiect al lui Gh. Asachi fiind inaugurat în 1840 şi mai poartã şi numele de "Monumentul Regulamentului Organic" prima constituție a Principatelor române. Leii au fost executaţi la Lemberg de sculptorul Johann Semser.

Statuia lui M. Eminescu în fața Teiului

Aleea principală a Grădinii în timpul iernii

Aici se aflã şi Teiul lui Eminescu (un arbore de peste 250 de ani) precum şi un muzeu Mihai Eminescu inaugurat în 1989, ca obiectiv al Muzeului Literaturii Române din Iaşi. În incintã se aflã numeroase exponate originale precum şi un salon de graficã, picturã şi sculpturã dedicate operei eminesciene.

Statuia lui Stefan cel mare lângă gardul clădirii Regimentului

Statuia lui Constantin Prezan pe Aleea Maresalilor

Mai sus de Grãdina Copou se aflã o clãdire veche aparţinând armatei care găzduieşte astãzi sediul Brigăzii 15 Mecanizată "Podu Înalt". În faţa acesteia se aflã Aleea mareşalilor cu busturile tuturor mareşalilor României cu excepţia lui Ion Antonescu. Este ridicatã aici şi o statuie a domnitorului Ştefan cel Mare. În fata Grãdinii Copou se aflã Monumentul Eroilor Diviziei a II-a Cavalerie, care mai este denumit şi "Şarja cavaleristului în atac". Lucrarea, realizatã în bronz pe un soclu de piatrã, a fost ridicatã în anul 1927 şi omagiazã sacrificiul Diviziei a II-a Cavalerie Iaşi în timpul Primului Rãzboi Mondial.

"Şarja cavaleristului în atac"

E frumos şi provocator sã faci fotografii în Grãdina Copou, indiferent de anotimp. Dacã ai înţeles spiritul ocului subiectele ies la ivealã la fiecare pas.
Am în vedere aleile parcului, copacii, busturile, statuile şi fântânile arteziene, Teiul, Obeliscul, mesele de şah şi bãncile, aranjamentele florale şi nu în ultimul rând oamenii (vizitatori sau trecãtori).

Și mai este un lucru important pe care vreau să-l spun. În Grădină se află Casa de Cultură "Mihai Ursachi" unde își desfășoară activitatea Clubul Fotografilor Iași al cărui membru sunt. În interior este amenajată Galeria "Labirint", iar pe gardul exterior sunt instalate panourile de la Galeria "La Gard", în cele două expunând periodic fotografii-membri ai Clubului nostru. 

 

Muzeul Mihai Eminescu

:
Şi iar vin şi spun! Neapãrat, când treceţi prin Iaşi nu neglijaţi să vizitaţi și să fotografiați Grădina Copou!

Ce mai face soarele pe la Iaşi !

Pare o misiune uşoară să fotografiezi astăzi un răsărit sau un apus superb. Din acest punct de vedere, fotografii începători se bucura foarte mult de astfel de ocazii şi le exploatează la maxim când se ivesc. Iar atunci când se grăbesc fac greşeli, care au ca rezultat o fotografie cu un cadru, uneori nu foarte clar, iar alteori "ars" în zona soarelui.

Lacul din Grãdina Botanicã Iași în asfințit

Pentru cei care au acumulat ceva experienţă lucrurile par să să fie un pic mai complexe.

• se alege cu atenţie punctul de staţie
• diafragma este setatã pentru o profunzime de câmp mai mare (f/8-f/11-f16)
• sunt căutate siluete şi perspective deosebite ce pot constitui subiecte aparte
• se alege un element de prim-plan care să ofere profunzime imaginii (vezi postarea) - http://foto-ideea.blogspot.ro/2016/06/cat-de-profunda-este-fotografia-ta.html
• se fotografiază în format RAW şi multe alte elemente la care fotograful experimentat este mult mai atent

Pentru o precizie extremă, unii folosesc aplicaţia SunCalc, care este un instrument excelent pentru a determina exact când și unde trebuie să te situezi pentru a obține cea mai bună vizualizare a răsăritului sau apusului de soare în zona în care ne aflăm. Există şi o aplicaţie pentru determinarea poziţiei lunii - MoonCalc

Consider că problema cea mai importantă, înainte de a fotografia, este să alegem între două opţiuni:

1. Răsăritul/apusul va fi elementul central (subiectul) fotografiei noastre
2. Răsăritul/apusul/lumina deosebitã va fi un element ajutător pentru a pune în valoare subiectul principal (siluete, copaci, nori, munţi, ape, etc) Funcţie de una din cele două opţiuni vom face mai departe operaţiunile necesare.

Răsăritul/apusul soarelui la Iaşi - ca idee de proiect fotografic. Este o idee de proiect valabilã pentru ocice altã localitate. Dupã pãrerea mea este o modalitate eficientã de a realiza fotografii deosebite, care sã punã în valoare diverse obiective (clãdiri, statui, etc.) într-un oras.

Lumina la apus - pune în valoare Obeliscul Leilor (1834-1841) din Parcul Copou 

În operă sa "Strada Lãpuşneanu", Mihail Sadoveanu povesteşte cum "se uită cu ocheana la Ceahlău, în amurgurile curate de august". Iar muntele se vedea chiar şi cu ochiul liber, deşi se afla la 150 km depărtare.

Astăzi fotografii bine dotaţi pot realiza astfel de fotografii la apus din Iaşi. Vezi Ziarul de Iaşi - Ceahlăul văzut de la Iaşi -

Întotdeauna am susţinut că, primăvară şi toamna, cele mai frumoase fotografii cu răsăritul şi apusul soarelui se pot realiza de la Iaşi.

Iată câteva exemple de fotografii personale şi detalii cu privire la compoziţia lor.

Dimineața în cartierul Păcurari

Teatrul Național Vasile Alecsandri dimineața

Palatul Culturii după răsăritul soarelui

Biserica Sf. Atanasie și Chiril - Biserica Doamnelor la apus

 

Biserica romano-catolică "Adormirea Maicii Domnului" având în fundal Biserica "Trei Ierarhi"

Strada Cuza Vodã la rãsãritul soarelui

Rãsãrit pe calea feratã - Cartierul Canta

Apus în dealul Copoului

Apus în cartierul Tudor Vladimirescu

Poarta Bisericii "Sf. Gheorghe Lozonschi"