Priveşte altfel... gândeşte altfel...

George Bernard Shaw spunea: "Omul rezonabil se adaptează la lume. Omul nerezonabil adaptează lumea la el. Tot progresul lumii depinde de omul nerezonabil.". 

Un alt mod de a vedea rãsãritul soarelui

Studiile aratã cã perfecţionismul blocheazã succesul. Foarte mulţi pierd timp încercând sã perfecţioneze lucrurile înainte de a merge mai departe. Am avut ocazia, cu ceva timp în urmã, sã ascult pãrerea unor americani pe acest subiect. de exemplu, îmi propun sã realizez un aparat sau un soft care sã îndeplineascã mai multe funcţiuni. Sã spunem cã sunt patru. Încep cu  funcţiunea A şi nu trec mai departe (la B, C şi D) pânã această funcţiune (A) nu funcţionează... perfect.

Minimalism - Scara ca simbol al progresului

Complicatã treabã. O rezolvi pe A şi treci la B, dar din motive diverse rezolvarea lui B presupune modificãri la A, şi aşa mai departe. Când ajungi la D, constaţi că şi celelalte funcţiuni trebuie modificate. Mai exista o variantă mai complicată. Când îţi doreşti (este mai ales cazul nostru, al românilor!) şi îţi propui ca aparatul/softul tău să îndeplinească toate funcţiunile posibile pentru acest tip de aparat/soft.

Minimalism - Scara care coboarã si umbra cu "depãsire de vitezã" - un alt mod de a vedea regresul

E important ca în fotografie sã cauţi lucrurile inedite, mai puţin uzuale, iar în ceea ce priveşte perfecţiunea, vei constata că aceasta vine cu timpul. Mai ales când eşti deschis la nou.(vezi AICI).

E important sã cãutãm noul, dar acesta nu trebuie sã fie perfect. Elizabeth Gilbert ne spune cã nu trebuie sã  fim neapãrat originali ci mai degrabã autentici. Şi cheia succesului poate fi... sã priveşti lucrurile altfel.  Din acest punct de vedere vreau s îţi recomand o carte fainã pe care am descoperit-o zilele trecute. E tipărită în editura <Guerilla de pe noptierã >, se numeşte "Gândeşte fix pe dos" şi aparţine lui Paul Arden. Merită să-i dai atenţie.

Palatul Culturii din Iasi - "Un turn apropape perfect" (reflexie într-o baltã - fotografie rotitã cu 180 de grade)

Dar în fotografie existã mai multe soluţii şi o variantã de luat în seamã este fotografia minimalistã. Şi în acest caz trebuie sã priveşti lucrurile... altfel. De fapt trebuie sã vezi în jurul tãu doar lucrurile importante, esenţa, iar aceasta constituie subiectul fotografiei tale minimaliste. Pare simplu, dar (am mai spus-o) nu este de loc. Despre minimalism în fotografie - vezi mai multe AICI . 

Umbra (fotografie rotitã cu 180 de grade)

Şi pentru că tot am adus vorba în această postare despre moduri diferite de a vedea realitatea voi încheia într-o notă veselă cu o poveste care mi-a plăcut în mod deosebit.

Umbra - cu elemente ajutãtoare, care mãresc senzatia de ... altfel (fotografie rotitã cu 180 de grade)

Mă duc la un psiholog şi după ce mă chestionează şi mă consulta atent, desenează pe o foaie de hârtie o turmă de oi şi îmi zice să le păzesc până vine el.
Şi pleacă. Stau şi stau şi aştept. Mă uit la hârtie şi... la oi. Trece un sfert de oră, trece o jumătate şi încep să mă cam plictisesc. Drept urmare iau un creion şi desenez un ţarc în jurul oilor. Şi apoi plec... 

 

Pãzind oile...

Orice problemă are o soluţie! Într-un fel sau... altul.

Să auzim numai de bine.

Roma anticã, iarna şi marea

Lido di Ostia sau litoralul Romei

Pot spune că anul care a trecut a fost, din punctul meu de vedere, anul Italiei. În februarie am vizitat zona industrializatã din nord (Bergamo-Milano-Como), iar la sfârşitul anului am vãzut Roma. Desigur capitala Italiei nu o poţi colnda toată nici măcar într-o lună şi desigur o vizită de câteva zile nu-ţi satisface interesul pentru aceste locuri străvechi. Şi totuşi am hotărât că într-una din zilele sejurului nostru la Roma să părăsim oraşul şi să ne îndreptăm paşii spre zona antică a fostei capitale romane, cunoscută sub numele de Ostia Antică.  Cu această ocazie am dat o fugă şi până la Marea Mediterană care, mărginită de coasta de vest a Italiei, de insulele Sardinia şi Sicilia, mai este cunoscută şi sub numele de Marea Tirenianã. Şi despre această "escapadã" aş vrea să spun acum câteva cuvinte.

Marea Tirenianã la Lido di Ostia

În antichitate Ostia Antică era portul care deservea capitala romanã. Tibrul se vãrsa în mare printr-un estuar care cu timpul a fost acoperit de uscat. Cineva spunea că cea mai mare parte din bogăţiile imperiului întins pe trei continente treceau prin portul Ostia şi plutind în amonte pe râu se îndreptau spre Roma. An după an aluviunile s-au depus, uscatul a înaintat spre mare şi dintr-odată Tibrul şi-a modificat cursul în mod ciudat . Ostia Antică a rămas în urmă pe uscat şi despre ea voi povesti mai multe într-o postare viitoare. Acum, două vorbe despre litoralul Mării Tireniene în regiunea Ostia, zonă care mai este cunoscută şi sub numele de Lido di Ostia. Poţi ajunge aici dacă mai mergi patru-cinci staţii după Ostia Antică, cu trenul regional pe care poţi să-l iei în Roma din staţia Piramide.

Lido di Ostia - Plaja pustie (1)

Lido di Ostia - Plaja pustie (2)

Marea este locul unde poţi visa în voie, privind orizontul nesfârşit şi asta este valabil şi pentru plaja din Lido di Ostia, care nu este totuşi foarte spectaculoasă. Nu e un lucru obişnuit să spui că ai vizitat Roma şi ai fost pe malul mării. Şi mai ciudat pare atunci când spui că vizita ai făcut-o în luna decembrie.

Atmosferã de iarnã la Lido di Ostia

Iarna liniştea care se lasă la malul mării e uneori stranie. Plaja e goală, terasele sunt părăsite şi doar ici-colo câte una pare funcţională. Doar valurile se sparg şi se revărsa pe nisipul pustiu. Bate un vânticel nu foarte rece şi doar prietenul nostru soarele, care ne-a însoţit pe toată perioada vizitei, zâmbeşte puternic, dar uşor stingher.

În larg un pescar se chinuie să-şi întindă năvoadele, iar pe cer defilează, într-un dute-vino continuu, avioanele ce aterizează şi decolează de la Aeroportul Fiumicino, aflat nu departe de plajă.

Lido di Ostia -zona din spatele plajei (toamnã târzie)

Lido di Ostia -statiunea pare pãrãsitã

Lido di Ostia este renumită pentru hotelurile sale şi te întrebi ce poţi să cauţi iarna într-un astfel de loc. Dar ce nu face pasionatul de fotografie şi nu numai pentru o atmosferă frumoasă, stranie, liniştită şi fotogenică.

Lido di Ostia -pescarul meu (cu gândul la Fan Ho)

Am surprins un cadru care m-a dus cu gândul la fotografia lui Fan Ho - "A sail"(1957). "Am vânat" avioanele de pe Fiumicino şi am încercat să surprind atmosfera din proximitatea mării în luna decembrie.

Făcând fotografii pe plajă de la Lido di Ostia am avut în minte câteva "tips"-uri pentru fotografi începători şi am să pomenesc 3 din ele:

* regula treimii (orizontul plasat la 1/3 de marginea cadrului - în partea de sus dacă marea e interesantă, în partea de jos dacă cerul e mai atrăgător)

* găsirea şi încadrarea unui punct de interes (de obicei raportat la un subiect secundar)

* timing-ul (momentul zilei în care faci fotografia) -  soarele spre orizont e mai atrăgător şi mai "foto-binevoitor" de cât cel aflat sus pe boltã

Avioanele ne aduc aminte cã Aeroportul Fiumicino este în apropiere

Câteva comentarii:

- Aici am văzut pentru prima datã plajã cu nisip negru;

- În anotimpul ãsta uscatul "deranjeazã" din punct de vedere fotogenic marea;

- Aş fi dorit ca fotografia cu barca şi pescarul pe mare sã fie un pic altfel construitã, dar oricât am încercat, din motive obiective, nu mi-a ieşit (poate pozitia bãrcii un pic mai sus la nivelul orizontului);

- Câteva propuneri de subiecte pentru foto-proiecte la malul mãrii (plaja, ambarcatiunile, pescarii, rãsãrit-apus, imensitatea, abordãri minimaliste, etc.)

Lido di Ostia -o abordare minimalistã (tentativã!)

Şi cam atât pentru aceasta postare. Ce pot să spun este că vizita la Lido de Ostia a meritat şi nu a presupus un efort extraordinar. În plus să bei un ceai în luna decembrie pe plajã la Marea Tirenianã, nu este un lucru foarte obişnuit

Doresc tuturoro cititorilor blogului FOTO-IDEEA un an 2018 extraordinar, cu linişte, pace şi prosperitate. Lumina bună să ne însoţească pe noi toţi.  La mulţi ani!

Să auzim numai de bine.

Fotografia în cheie joasã

Atmosferã egipteanã low-key realizatã la interior 

Fotografia low-key se referă la un stil de fotografie care utilizează tonuri predominant întunecate pentru a crea o imagine dramatică.

Singura luminã este cea naturalã şi reflexia sa într-o uşã de sticlã

Acest gen de fotografie poate fi realizat prin mai multe metode. Poţi face fotografii subexpuse sau cu un contrast ridicat. Le poţi face în studio sau în aer liber, iar subiectul poate fi oricare de la portret la peisaj, la fotografia minimalista sau macro. Ideea este să realizezi un cadru întunecat care să pună în evidenţă subiectul luminat. iar aici vorbim inclusiv de forme, modele, linii, texturi, etc.

Expunerea scãzutã pune în evidenţã siluetele, umbrele şi reflexiile

Tehnic vorbind trebuie să te asiguri că nu ajunge prea multă lumină pe senzorul aparatului tău. Pentru aceasta te foloseşti de cele 3 instrumente la îndemână: diafragmă, viteza de expunere şi ISO. Şi vei începe desigur cu valoarea ISO care, cadă o setezi la valoare minimă îţi garantează o fotografie de bună calitate. Iar de aici încolo "te joci" cu viteza de declanşare, diafragma sau, eventual, cu sursele de lumină."

Fotografie low-key de noapte

Interesant este ca un blitz îţi poate fi de ajutor în cazul fotografiei low-key. Şi asta pentru că astfel poţi să controlezi cantitatea de lumină pe care o foloseşti în cadru. În acest caz diferenţa între cantitatea de lumină pe care "o impui" şi întunericul din fotografie poate fi destul de mare. Poate fi de ajutor şi un fundal negru. Dar acesta, spun cunoscătorii, nu este neapărat necesar. 

Uneori blitzul poate fi de ajutor la "evidenţierea" întunericului

Mai jos poţi vedea două filme scurte cu procedura de realizarea a portretelor low-key în studio şi în aer liber.

* Low Key Portraits 

* Strobes vs the Sun 

Un caz aparte în fotografia low-key este acela în care realizezi portrete în lumină naturală (cea care străbate o fereastră sau o uşă mică, fără lumini auxiliare).

Fotografie low-key în luminã naturalã

Uneori fotografia pune accentul pe minimalism mai mult decât în mod obişnuit.

Fotografie low-key minimalistã

O altă situaţie provocatoare este fotografia de peisaj în low-key. O scenă de noapte este interesantă şi simplã, dar şi norii te pot ajuta în acest gen de imagine

Cityscape în low-key (norii dau dramatism imaginii)

Acum, ca să fiu sincer, trebuie să mărturisesc că nu fac multe fotografii low-key doar din aparat. Mai totdeauna am lucrat la "brightness" şi "contrast" în editor.  Cum fac eu editarea vă spun altă dată.

Experimenteazã fotografia low-key în lumina naturalã din miezul zilei

Totul e fain şi nu foarte complicat. Trebuie să ai curajul să improvizezi şi să exersezi cu fotografia low-key. Vei avea posibilitatea să fii creativ şi vei obţine rezultate deosebite. Încearcã. Nu ai nimic de pierdut. Îţi urez mult succes.

Să auzim numai de bine 

Din nou despre minimalism

La sfârşitul anului trecut, Clubul Fotografilor Iaşi a organizat o expoziţie colectivã cu titlul "Simplu ca bunã ziua". Expoziţia a dorit sã abordeze şi sã promoveze curentul minimalist în fotografia membrilor Clubului nostru.

Trec peste amãnuntele legate de organizarea evenimentului şi vreau sã spun douã cuvinte despre selecţia lucrãrilor. Mi s-a pãrut un pic monotonã şi "sãrãcãcioasã" din punct de vedere a conţinutului. Şi am în vedere faptul cã mai bine din 30% din lucrãri au ca subiect pãsãri. Nu ştiu dacã au existat suficiente lucrãri şi foarte variate, pentru selecţie, dar ceea ce a fost selecţionat a fost expus în Galeria Labirint a Casei de Culturã "Mihai Ursachi" din Parcul Copou.

Am mai abordat odatã, anul trecut, într-o postare, subiectul "minimalism".

Acum, aş dori sã parcurg rapid tipurile de minimalism, aşa cum le defineşte destul de clar unul din promotorii curentului, indianul Prakash Ghai, care se declarã "fotograf minimalist" şi care a fondat pe diverse platforme social media (Facebook, Twitter, Instagram, etc) pagini intitulate "Learn Minimalism". Am învãţat foarte multe lucruri urmãrindu-l pe domnul Prakash Ghai, cãruia îi şi mulţumesc pe aceastã cale.

Voi încerca sã ilustrez cele 8 puncte de mai jos cu fotografii personale, sper, cât mai potrivite.

1. Minimalism cu elemente puţine - este prezent un singur subiect care captează 100% atenţia. Este permis şi un al doilea subiect, numai în măsura în care nu distrage atenţia de la cel principal.

Minimalism cu elemente puţine

2. Minimalism cu câteva culori distincte - 2 sau 3 culori dispuse în forme distincte. Dacă sunt mai multe culori, încearcă să reduci numărul formelor.

Minimalism cu câteva culori

3. Minimalism cu obiecte mici - este un lucru normal în natură. Astfel de cadre, spune Prakash Ghai, ne amintesc cât de mici suntem în acest univers infinit."

Minimalism cu obiecte mici

4. Minimalismul prin geometrie simplã - cadre ce includ forme geometrice simple (cercuri, linii drepte, curbe, pãtrate,  dreptunghiuri, triunghiuri, etc. )

Minimalism prin geometrie simplã

5. Minimalism ca parte a unui întreg - în astfel de fotografii, analiză este lãsatã la latitudinea admiratorului. Acest lucru creează un stare de mister cu privire subiect şi are ca rezultat mai mult angajament din partea celui care priveşte imaginea.

Minimalism ca parte a unui întreg

6. Minimalismul cu forme repetitive - imaginea include forme geometrice identice care se repetã în mod regulat, dând naştere unor forme a/simetrice.

Minimalism cu forme repetitive

7. Minimalismul cu detalii puţine - în general, fotografiile de acest gen sunt provocatoare. Ele lasă mult la latitudinea privitorului. Pe baza detaliilor puţine, acesta imagineazã în  continuare un subiect din lumea reală, pe care îl completeazã în mintea proprie.

Minimalism cu detalii puţine

8. Zeroism - Subiectul nu este relevat. Ceea ce vedem în imagine, în interiorul cadrului, nu este legat, neapãrat, de lumea realã. O astfel de imagine poate fi consideratã, de multe ori, fotografie abstractã.

Minimalism/abstract - Zeroism

Sã nu uitãm: minimalismul înseamnã "less is more" (mai puţin reprezintã mai mult).
S-auzim de bine ! 😃