Filme despre fotografi

Am văzut zilele trecute un film documentar interesant realizat în 2014. Filmul se numeşte "Călugărul cu camera foto"  (Monk with a Camera) şi este povestea reală a unui european devenit călugăr tibetan.

Nicholas Vreeland (Fotografie aflată sub licenţa Wikimedia Commons).

Eroul principal, Nicholas (Nicky) Vreeland, născut în Elveţia, este nepotul cunoscutei editoare a revistei Vogue, Diana Vreeland. Nicholas a învăţat tainele fotografiei de la unul din fotografii renumiţi ai secolului XX, americanul Irving Penn. La un moment dat a părăsit viaţa lumească plină de privilegii pentru a deveni călugăr budist tibetan.  Viața sa s-a schimbat drastic când a întâlnit un maestru tibetan renumit, unul dintre profesorii lui Dalai Lama. Curând după aceea, a renunțat la viața sa plină de farmec pentru a trăi într-o mănăstire din India, unde a studiat budismul timp de paisprezece ani.

Printr-o întorsătură ironică a soartei, Nicholas a revenit la fotografie pentru a-i ajuta pe colegii săi călugări să-și reconstruiască mănăstirea. Recent, Dalai Lama la desemnat pe Nicholas ca stareț al mănăstirii. El devine astfel primul occidental în istoria budistă tibetană, care ajunge într-o astfel de poziţie înaltă, foarte apreciată.

Astăzi Vreeland își petrece jumătate din timp în Mănăstirea Rato din India, iar cealaltă jumătate în Statele Unite, unde este directorul Centrului Tibetan Kunkhyab Thardo Ling, cel mai vechi centru budist tibetan din New York.

Trailer-ul oficial al filmului "Monk with a Camera" poate fi văzut AICI

O expoziție itinerantã cu douăzeci de fotografii ale lui Vreeland a călătorit în douăsprezece orașe din întreaga lume și a strâns fonduri pentru a permite reconstruirea mănăstirii Rato din India unde Nicky este astăzi stareţ.

Fotografii ale călugărului-fotograf pot fi admirate pe website-ul său personal aflat AICI .

De asemenea există un website al Fundaţiei Rato unde sunt prezentate detalii despre expoziţie şi modalităţile prin care se pot face donaţii.

Tot acum vreau să amintesc despre un alt film documentar interesant pe care îl recomand pasionaţilor de fotografie şi nu numai lor. Este vorba de filmul "Smash His Camera" (Distrugeţi-i aparatul). Este un film documentar frumos care îl are ca erou pe Ron Gallela supranumit şi "Regele paparazzilor". Gallela este cunoscut prin colecţia impresionantã de fotografii ale celor mai cunoscute personalităţi şi vedete din lumea muzicii şi a filmului, din a II-a parte a sec XX, dar mai ales pentru obsesia sa pentru Jacqueline Kennedy Onassis, fosta soţie a preşedintelui american J.F. Kennedy.

Afisul filmului

Îţi recomand cu căldură să cauţi şi să vezi aceste două filme documentare despre fotografi. Vei avea o imagine foto-filmată a istoriei noastre contemporane. Iar dacã vrei sã schimbi lumea în care trãieşti cu fotografia ta vei afla care sunt calitãţile şi abilitãţile de care ai nevoie. 

Să auzim numai de bine.

Criticul din oglindă

Traduc rapid un comentariu al unui critic (nu are importanţă numele) cu privire la fotografia "Furtună de nisip în Jaisalmer" a lui Steve McCurry.

Steve McCurry - Dust Storm, Rajasthan, Jaisalmer, India 1983

"Şase doamne îmbrãcate în costume tradiţionale roşii Rajasthani stau adunate într-un grup compact pentru a se proteja de o furtună de nisip. În fotografie sunt prezente trei planuri. Cel din mijloc al persoanelor, vizibil din cauza culorilor,,. apoi un plan în fundal, mai neclar, al copacilor în bătaia furtunii şi un plan apropiat cu doar douã oale de lut, care echilibreazã cumva cadrul.  Copacii par sã danseze în fundal şi, ce să vezi, sunt tot şase la număr. 

Se simte energia naturii şi totul pare plin de încordare. Echilibrul şi stabilitatea sunt date de  oalele din prim-plan. Acestea creează şi profunzimea care oferã fotografiei spaţialitatea 3D. Este o compoziţie echilibrată care face din această fotografie o capodoperă."

Sunt convins cã Steve McCurry nu a avut timpul necesar sã analizeze cadrul din faţa sa în amãnunt. Şi nici pe departe nu a pierdut prea mult timp pânã la momentul în care a apãsat pe declanşator.

Analizele le face şi le "descoperã" criticul mai apoi. Fotograful însã are simţul acela extraordinar al "creatorului". Vede şi Simte momentul. Iar aceste calităţi ţi le oferă, în afarã de talent, cunoştinţele, experienţa şi exerciţiul.

Şi dacă este să fim cinstiţi, pentru a înţelege subiectul/mesajul fotografiei, o parte din aceste calităţi trebuie să le aibă şi cel care priveşte o imagine. Într-o mică sau mai mare măsură.

Când umbra nu-i a ta

Cu cât are mai multe cunoştinţe, experienţă şi exerciţiu, un fotograf face imagini mai reuşite. Cu cât are mai multe cunoştinţe, experienţa şi exerciţiu privitorul înţelege mai uşor şi apreciază mai bine o fotografie. Este o altă limbă prin care cei doi fotograf şi privitor pot comunica şi pot rezona..

Spuneam într-o postare anterioară (vorbesc din experienţă proprie) cã cea mai frecventã întrebare pe care o pune privitorul atunci când vede o fotografie este "unde este fãcutã aceastã imagine!?"  

Aceasta reprezintă cea mai simplă metoda de a identifica "codul" comun cu care  rezonează şi prin care înţelege fotografia ta. Un fotograf profesionist spunea că pentru a atrage clienţi care să-i cumpere fotografiile, trebuie să-i educe, să-i înveţe simbolurile şi limbajul pe care îl foloseşte. Cum face asta voi povesti într-o postare viitoare. Şi vreau să vedem şi care sunt elementele prin care este analizată/criticată o fotografie.

Cam aşa se întâmplă lucrurile şi voi încheia cu un banc în ton cu subiectul postării. Fără aluzii.

Miss Paddington se afla în California şi vizitează faimosul muzeu de fotografie. Se uită la imagini şi deodată striga revoltată:

- Dar acesta este un portret groaznic! Nu-mi vine să cred că un loc atât de respectabil poate să găzduiască în colecţiile sale un portret atât de lugubru!

- Mă scuzaţi, Madame! îi spuse supraveghetorul. Dar nu e o fotografie, ci o oglindă.

Este important cum vezi (sursa foto:SunnySkyz)

Să auzim numai de bine.

Din nou despre minimalism

La sfârşitul anului trecut, Clubul Fotografilor Iaşi a organizat o expoziţie colectivã cu titlul "Simplu ca bunã ziua". Expoziţia a dorit sã abordeze şi sã promoveze curentul minimalist în fotografia membrilor Clubului nostru.

Trec peste amãnuntele legate de organizarea evenimentului şi vreau sã spun douã cuvinte despre selecţia lucrãrilor. Mi s-a pãrut un pic monotonã şi "sãrãcãcioasã" din punct de vedere a conţinutului. Şi am în vedere faptul cã mai bine din 30% din lucrãri au ca subiect pãsãri. Nu ştiu dacã au existat suficiente lucrãri şi foarte variate, pentru selecţie, dar ceea ce a fost selecţionat a fost expus în Galeria Labirint a Casei de Culturã "Mihai Ursachi" din Parcul Copou.

Am mai abordat odatã, anul trecut, într-o postare, subiectul "minimalism".

Acum, aş dori sã parcurg rapid tipurile de minimalism, aşa cum le defineşte destul de clar unul din promotorii curentului, indianul Prakash Ghai, care se declarã "fotograf minimalist" şi care a fondat pe diverse platforme social media (Facebook, Twitter, Instagram, etc) pagini intitulate "Learn Minimalism". Am învãţat foarte multe lucruri urmãrindu-l pe domnul Prakash Ghai, cãruia îi şi mulţumesc pe aceastã cale.

Voi încerca sã ilustrez cele 8 puncte de mai jos cu fotografii personale, sper, cât mai potrivite.

1. Minimalism cu elemente puţine - este prezent un singur subiect care captează 100% atenţia. Este permis şi un al doilea subiect, numai în măsura în care nu distrage atenţia de la cel principal.

Minimalism cu elemente puţine

2. Minimalism cu câteva culori distincte - 2 sau 3 culori dispuse în forme distincte. Dacă sunt mai multe culori, încearcă să reduci numărul formelor.

Minimalism cu câteva culori

3. Minimalism cu obiecte mici - este un lucru normal în natură. Astfel de cadre, spune Prakash Ghai, ne amintesc cât de mici suntem în acest univers infinit."

Minimalism cu obiecte mici

4. Minimalismul prin geometrie simplã - cadre ce includ forme geometrice simple (cercuri, linii drepte, curbe, pãtrate,  dreptunghiuri, triunghiuri, etc. )

Minimalism prin geometrie simplã

5. Minimalism ca parte a unui întreg - în astfel de fotografii, analiză este lãsatã la latitudinea admiratorului. Acest lucru creează un stare de mister cu privire subiect şi are ca rezultat mai mult angajament din partea celui care priveşte imaginea.

Minimalism ca parte a unui întreg

6. Minimalismul cu forme repetitive - imaginea include forme geometrice identice care se repetã în mod regulat, dând naştere unor forme a/simetrice.

Minimalism cu forme repetitive

7. Minimalismul cu detalii puţine - în general, fotografiile de acest gen sunt provocatoare. Ele lasă mult la latitudinea privitorului. Pe baza detaliilor puţine, acesta imagineazã în  continuare un subiect din lumea reală, pe care îl completeazã în mintea proprie.

Minimalism cu detalii puţine

8. Zeroism - Subiectul nu este relevat. Ceea ce vedem în imagine, în interiorul cadrului, nu este legat, neapãrat, de lumea realã. O astfel de imagine poate fi consideratã, de multe ori, fotografie abstractã.

Minimalism/abstract - Zeroism

Sã nu uitãm: minimalismul înseamnã "less is more" (mai puţin reprezintã mai mult).
S-auzim de bine ! 😃