Traduc rapid un comentariu al unui critic (nu are importanţă numele) cu privire la fotografia "Furtună de nisip în Jaisalmer" a lui Steve McCurry.
Steve McCurry - Dust Storm, Rajasthan, Jaisalmer, India 1983 |
"Şase doamne îmbrãcate în costume tradiţionale roşii Rajasthani stau adunate într-un grup compact pentru a se proteja de o furtună de nisip. În fotografie sunt prezente trei planuri. Cel din mijloc al persoanelor, vizibil din cauza culorilor,,. apoi un plan în fundal, mai neclar, al copacilor în bătaia furtunii şi un plan apropiat cu doar douã oale de lut, care echilibreazã cumva cadrul. Copacii par sã danseze în fundal şi, ce să vezi, sunt tot şase la număr.
Se simte energia naturii şi totul pare plin de încordare. Echilibrul şi stabilitatea sunt date de oalele din prim-plan. Acestea creează şi profunzimea care oferã fotografiei spaţialitatea 3D. Este o compoziţie echilibrată care face din această fotografie o capodoperă."
Sunt convins cã Steve McCurry nu a avut timpul necesar sã analizeze cadrul din faţa sa în amãnunt. Şi nici pe departe nu a pierdut prea mult timp pânã la momentul în care a apãsat pe declanşator.
Analizele le face şi le "descoperã" criticul mai apoi. Fotograful însã are simţul acela extraordinar al "creatorului". Vede şi Simte momentul. Iar aceste calităţi ţi le oferă, în afarã de talent, cunoştinţele, experienţa şi exerciţiul.
Şi dacă este să fim cinstiţi, pentru a înţelege subiectul/mesajul fotografiei, o parte din aceste calităţi trebuie să le aibă şi cel care priveşte o imagine. Într-o mică sau mai mare măsură.
Cu cât are mai multe cunoştinţe, experienţă şi exerciţiu, un fotograf face imagini mai reuşite. Cu cât are mai multe cunoştinţe, experienţa şi exerciţiu privitorul înţelege mai uşor şi apreciază mai bine o fotografie. Este o altă limbă prin care cei doi fotograf şi privitor pot comunica şi pot rezona..
Spuneam într-o postare anterioară (vorbesc din experienţă proprie) cã cea mai frecventã întrebare pe care o pune privitorul atunci când vede o fotografie este "unde este fãcutã aceastã imagine!?"
Aceasta reprezintă cea mai simplă metoda de a identifica "codul" comun cu care rezonează şi prin care înţelege fotografia ta. Un fotograf profesionist spunea că pentru a atrage clienţi care să-i cumpere fotografiile, trebuie să-i educe, să-i înveţe simbolurile şi limbajul pe care îl foloseşte. Cum face asta voi povesti într-o postare viitoare. Şi vreau să vedem şi care sunt elementele prin care este analizată/criticată o fotografie.
Cam aşa se întâmplă lucrurile şi voi încheia cu un banc în ton cu subiectul postării. Fără aluzii.
Miss Paddington se afla în California şi vizitează faimosul muzeu de fotografie. Se uită la imagini şi deodată striga revoltată:
- Dar acesta este un portret groaznic! Nu-mi vine să cred că un loc atât de respectabil poate să găzduiască în colecţiile sale un portret atât de lugubru!
- Mă scuzaţi, Madame! îi spuse supraveghetorul. Dar nu e o fotografie, ci o oglindă.