Filozofie şi proiecte fotografice. Despre nemurire, daci şi… dervişi rotitori.

Konya - Mausoleul lui Mevlana Celaleddin Rumi

În cadrul unei vizite recente  în Turcia am avut ocazia să trec prin oraşul Konya, unul din centrele religioase importante ale Anatoliei. Konya este considerat oraşul călugărilor sufişti, mai cunoscuţi sub numele de dervişi.

Dar, înainte de toate, Konya este considerat oraşul lui Mevlana Celaleddin Rumi, cunoscut ca Rumi, filozof şi artist de origine persană, devenit o legendã misticã. De altfel numele Mevlana a devenit un supranume  al locului.

Moscheea de lângã mausoleul lui Mevlana

Mevlana era musulman, dar nu unul foarte „riguros”. Doctrina sa promova o toleranță nelimitată, gândirea pozitivã, caritatea, bunul simţ și o anumitã conștientizare prin iubire. Pentru el toate religiile erau mai mult sau mai puțin adevărate. Mevlana judeca  pe musulmani, pe evrei și pe creștini, cu aceeaşi măsură. .”Toate religiile vorbesc despre iubire, dar iubirea nu are nici o religie!”– spunea el, când făcea referire la credinţă. Învățăturile sale pașnice și tolerante au ajuns la oameni din toate religiile, confesiunile şi sectele. În 1958, Papa Ioan XXIII a făcut o referire la Mevlana, spunând: „În numele lumii catolice, mă înclin cu respect înaintea memoriei lui Rumi.”

Cişmeaua de lângã moschee, - unde musulmanii isi executa ritualul de dinaintea rugaciunii.

În Konya, una din clădirile care atrag atenţia este mausoleul lui Mevlana. Când a murit, Mevlana a fost îngropat într-un sarcofag alături de cel al tatălui său. Succesorul său a înfiinţat Ordinul Mevlevi (ordinul „dervișilor  rotitori”) şi a ordonat, în anul 1274, construirea unui mausoleu peste mormântul stăpânului său. De-a lungul timpului, datorită influenței ordinului Mevlevi, mausoleului i-au fost adăugate mai multe clădiri, printre care o moschee și un cimitir. În timpul preşedenţiei lui Mustafa Kemal Atatürk (anul 1926), ordinul Mevlevi a fost scos în afara legii iar mausoleul a devenit muzeu. Astăzi mausoleul este un simbol al Turciei și a apărut pe bancnota de 5000 de lire din anii 1981-1994.

Lucruri interesante despre dansul “dervişilor rotitori” (sema) puteţi afla AICI. Dar dincolo de comentarii scrise şi/sau fotografiate, acest dans merita/trebuie văzut, pentru că numai aşa poţi să-i înţelegi semnificaţia.

Curtea mausoleului

Mevlana Celaleddin Rumi spunea adesea: “moartea nu e suferință, ci eliberarea spiritului pentru a se întoarce la esența divină din care a fost desprins”. Mevlana credea că moartea nu e un motiv de tristețe ci unul de bucurie. Din acest motiv, în fiecare an, în Konya, timp de zece zile, în luna decembrie, aniversarea morții lui Mevlana este prilej de sărbătoare.

Vi se pare cunoscută o astfel de abordare? Mă refer, desigur, la ritualurile funebre ale strămoşilor noştri daci,  care râdeau şi petreceau la înmormântări. Mai multe detalii găseşti AICI.

Una din încãperile din curtea mausoleului

Vorbind despre daci, mi-a venit în minte o altă idee de proiect. Să cauţi şi să fotografiezi, în deplasările tale prin lume, urme istorice, care au legătură, într-un fel sau altul cu românii, cu istoria, cultura sau tradiţiile noastre.

Cimitirul de lângã mausoleu

Revenind la mausoleul lui Mevlana, ceea ce atrage atenţia în mod deosebit, este domul colorat verde-albastru (turcoaz), unde se găseşte mormântul lui Mevlana. Apropo de acest subiect… când vrei să surprinzi câteva cadre, în astfel de obiective, asigură-te că ştii regulile şi că ai aflat toate informaţiile necesare.  De cele mai multe ori, exista reguli specifice cu privire la locurile în care vizitatorii pot merge şi fotografia, așa că nu depăşi barierele doar pentru a obține o imagine de efect. Probabil, nu se doreşte folosirea blițului în interior pentru a nu deteriora picturile,  țesăturile  sau alte lucrări de artă prin expunerea la lumină excesivă.

Dansul dervişilor rotitori (sema)

Dacă nu ești sigur, cel mai bine este să fii politicos şi să întrebi. Dacă există restricții, probabil că sunt impuse pentru un motiv, nu doar pentru a enerva fotografii! De asemenea, este important să ne amintim că în lăcașurile de cult este important să respectăm practicile celor care lucrează și se închină acolo. Cele mai multe astfel de obiective au postat online informații şi/sau reguli specifice şi este bine să verifici asta înaintea vizitei.

Imagine din Konya

Konya, Mevlana, dervişi rotitori… subiecte frumoase, interesante de vizitat şi fotografiat în Turcia.

Lumină bună, subiecte interesante, cadre reuşite şi s-auzim numai de bine

Prin tunel

Pesimistul, optimistul si realistul merg prin tunel. Pesimistul vede întunericul tunelului, optimistul luminiţa de la capãtul tunelului, realistul doua lumini în departare. Mecanicul de locomotivã vede trei idioţi umblând hai-hui pe şine, prin tunel.

Toată lumea a auzit de fotografia contre-jour (contra luminii). Prin acest mod de fotografiere, poţi obţine o serie de cadre deosebite. Am adus aminte de fotografia contra luminii atunci când am vorbit despre siluete AICI. De data aceasta aş vrea să propun o altã idee de proiect foto. L-am botezat - "fotografia prin tunel".

Subiectul se aflã la capãtul tunelului

Vorbim despre cadre surprinse atunci când te afli în interiorul tunelului şi direcţionezi obiectivul către capătul tunelului, unde se vede"luminiţa". Subiectul se aflã încă în tunel şi este poziţionat între obiectiv şi capătul luminat.

Subiectul se aflã în afara tunelului. Sunt vizibile elemente din interior.

  

Un astfel de subiect "atinge" şi alte tipuri de fotografie. Despre unul din ele am amintit, mă refer la siluete. Un altul este fotografia cadru în cadru. În acest caz, forma tunelului reprezintă cadrul interior al compoziţiei. Aceasta trebuie utilizată cu atenţie pentru a scoate în evidenţă şi mai mult subiectul. Zona care încadrează subiectul, depinde de forma tunelului: geometrică, regulată (dreptunghi, pătrat, semicerc, etc.) sau o formă neregulatã (naturală sau nu) închisă. Această porţiune va fi parte dintr-un cadru mai larg, care poate conţine şi alte elemente de compoziţie.

Genul acesta de fotografie se mai numeşte şi ramã în ramã (frame-in-frame). Am mai povestit despre "rame" in compozitie AICI.

Ramã în ramã.  Fotografia include si alte elemente exterioare ramei

Atunci când lumina vine din spatele subiectului poţi obţine rezultate mai dramatice. Forma poate să apară ca o umbră sau poate fi înconjurată de lumină.

În general lumina din spate este mai greu de controlat. Îţi trebuie câteva cunoştinţe de fotografie şi mult exerciţiu. Poţi învăţa mai multe AICI sau AICI (engleză).

Ramã neregulatã. Subiectul e înconjurat de luminã

Elemente în afara ramei (bordul luminat al autovehiculului)

Uneori rama este constituită în mod natural de elementele ce compun scena fotografiată. (vezi mai jos)

"Ramã" naturalã

 

Alteori tunelul este de dimensiuni reduse. E o ţeavã sau un tub.

Fotografie printr-un tub cu dimensiuni medii

Dacă vrei mai multe detalii în prim-plan, foloseşte fill-flash. Câte ceva despre această tehnică găseşti AICI.
 
Fotografii bune, "înrămare" uşoară şi s-auzim numai de bine.

Fotografia de autobuz (II) - un alt fel de fotografie de stradã, un alt fel de stradã

Calatorie cu tramvaiul

În general, fetele cu care ieşea îi acordau  tot timpul atenţie. Asta de acum părea mai focoasa ca cele pe care le cunoscuse înainte.  Stăteau pe scaune şi el privea pe fereastră. Erau elevi amândoi. Se lipise de el şi îşi înfinsese unghiile lungi în braţele lui, în vreme ce el zâmbea şăgalnic. Băiatul ăsta avea ceva special. Multe dintre ele voiau să-l strângă  în braţe. Şi cea de acum la fel. Părea o  idilă veche. Dar el  se juca. O alungă şi nu o sărută deşi, era clar, ea ar fi dorit. Începuse să respire sacadat şi simţea că i se încălzesc obrajii . Îşi întoarce gura spre gura ei şi o mângâie uşor... Închide ochii şi... se aude o voce puternică:
- Biletele la control, vă rog!...

Biletele la control

.....
S-a dus vremea autobuzelor şi tramvaielor pline în care lumea mergea pe scară. Nu mai ai parte de înghesuială de altă dată? A dispărut folclorul urban de autobuz/tramvai?

Socializare în autobuz - blog FOTO-IDEEA

Sau din repertoriul fostului cenaclu Moldavia ce activa pe lângă Casa Studenţilor din Iaşi. (Dan Bacinschi, Mircea Ungureanu, etc.)

Culturalizare în autobuz

- Coborâţi domnişoară?
- Imediat, domnule.La prima...
- Vă rog să coborâţi acum...!
- Păi...  n-am ajuns încă în staţie.
- Dar coborâţi odată, vă rog,... de pe piciorul meu!
-------------------
- Nu vă supăraţi, domnule, vă daţi la... prima?
- Doamnă, eu sunt om serios. Sunt căsătorit.

Portret de tramvai

În fiecare zi iau autobuzul sau tramvaiul de la rondul din  capăt, la dispecer. După ora 7,10-7,15 circulaţia spre centru se aglomerează, iar mijloacele de transport sunt din ce în ce mai pline. La rond mai găseşti locuri libere, dar după prima staţie acest lucru este aproape imposibil. Fiecare cursă este diferită şi poate deveni scenariu de film.

Browsing incognito

În statia de autobuz

Eu nu mă gândesc la un film, dar  îmi propun să fac fotografii. Un proiect fotografic  interesant, care ar merita o dezvoltare pe măsură.  Lucrurile nu sunt foarte simple. Nu se pune problema  să întrebi pe cineva dacă poţi să îl/o fotografiezi. Nici personalul companiei de transport nu cred că ar fi foarte amabil la o astfel de solicitare deşi, până la urmă, vorbim de un spaţiu public. Deci, voi porni într-o mică aventură urbana. Nu căutaţi  cunoştinţe sau asemănări.  Am avut grijă să alterez figurile persoanelor prezente în fotografii, astfel încât orice asemănare este absolut întâmplătoare.

În statia de tramvai

Un autobuz civilizat

Proiectul l-am început în februarie 2016. şi îmi propun să-l finalizez cu o expoziţie personală. Asta dacă îmi va permite timpul şi şansa unor cadre reuşite. Îmi propun să realizez fotografii în conexiune cu mijloacele de transport în comun (autobuze sau tramvaie), în staţii sau pe traseu, surprinzând atmosfera şi caracterele diverse care, până la urmă, fac parte din viaţa noastră a tuturor. dar pe care mulţi dintre noi nu le vedem pentru că, prinţe altele,  avem capacitatea şi disponibilitatea de a ne petrece o bună parte din viaţă în autoturismul personal.

Minnie si cu mine

Mai multe fotografii personale pe acelaşi subiect poţi să vezi AICI.
Te încurajez să găseşti un subiect asemănător sau să-l dezvolţi pe acesta în localitatea în care te afli. Îţi dai seama că e nevoie de anumite condiţii uneori… dificile. Păi… trebuie să renunţi la... maşină…! Spor la fotografiat şi s-auzim numai de bine!

Spectacol mobil

Reflecţii despre reflexii

Am scris de mai multe ori despre reflexii şi două din postări le poţi vedea AICI

şi AICI.  Este una din temele care atrag privirea la o fotografie, chiar dacă, de cele mai multe ori, reflexiile din jurul nostru trec neobservate. Uitam să vedem lucrurile frumoase din jur, chiar dacă privirea aluneca preocupată şi obosită peste ele.

O spuneam şi altă dată: "privim fără să vedem" (un lucru esenţial pentru fotografii începători).

De multe ori reflexia luminii este un factor perturbator în fotografie. O lumină prea puternică reflectată pe o suprafaţă poate "arde" cadrul pe care tocmai l-ai realizat.

Dar de cele mai multe ori poţi folosi reflexia în avantajul tău. Din punctul acesta de vedere am o recomandare. Foloseşte factorul surpriză atunci când compui un cadru.

Cu alte cuvinte, încearcă să vezi ceea ce alţii nu văd sau nu pot vedea.. Iar reflexia poate reprezenta acel altceva. Apă, sticlă, suprafeţele metalice sau ceramice, Chiar şi ochii pot fi avuţi în vedere.

în vedere.

Iată alte câteva idei care, zic eu, trebuie să le ai în vedere când vrei să faci fotografii ce includ reflexii:

* calitatea cadrului şi compoziţia depinde mult de poziţia şi distanţa la care te afli faţă de suprafaţă care reflectă;

* subiectul reflectat poate fi inclus sau nu în cadru; deci putem avea fotografii care includ subiectul reflectat şi reflexia, fotografii care nu includ decât reflexia sau fotografii care includ subiectul reflectat doar parţial;

* dacă ai posibilitatea, afişează pe ecran linii pentru orientare (ajutătoare pentru respectarea regulii 1/3). Îţi vor fi de mare ajutor pentru încadrarea corectă, pentru respectarea încadrării orizontale/verticale, dar şi în cazul în care încerci compoziţii din unghiuri joase sau foarte înalte

* dacă reflexia este în apă, poţi crea artificial "valuri". Asta va da distorsiuni ale imaginii reflectate ceea ce crează un efect deosebit asupra fotografiei.

* focusul se realizează pe subiect şi nu pe imaginea reflectată;

* fotografii faine poţi face dacă suprafaţa care reflectă este curba şi nu plană (este cazul parbrizelor de maşini şi al oglinzilor concave / convexe)

* pentru fotografii deosebite, poţi face un artificiu la editare. Poţi inversa poziţia suprafeţei de reflexie (o întorci la 180 grade.

În rest, spor la văzut şi fotografiat reflexii.
Să auzim numai de bine.

Anticele tehnologii moderne

Situl arheologic Kourion (Cipru) aflat la câteva zeci de metri înãltime, pe malul Mãrii Mediterane

Mărturiseam într-o postare mai veche crezul meu cum că oamenii antichităţii erau mult mai inteligenţi decât majoritatea celor ce trăiesc astăzi pe Planeta Pãmânt. "Inteligenţa lumii este o constantă, doar populaţia este în creştere" spunea Socrate. Eram tânăr adolescent şi râdeam ca la o glumă bună când citeam fraza asta prin vreun almanah umoristic. Dar iată că astăzi este demonstrat ştiinţific acest adevăr enunţat de cunoscutul filozof antic.

Socrate (470 î.Hr. – 399 î.Hr )

"Creierul uman poate avea un potențial limitat, care a fost acum atins datorită progreselor tehnologice și medicale" spune printre altele studiul. Toate bune şi frumoase dar din câte am citit şi tehnologia era "la unghia degetului mic" pentru specialiştii antichităţii. Am auzit cu toţii despre invenţiile lui Arhimede, despre "calculatorul din Antikythera" sau despre vestitul oţel al săbiilor de Damasc. Exemplele sunt numeroase şi poate fi o idee interesantă să realizezi un proiect fotografic, care să documenteze invenţiile, uneori incredibil de actuale ale antichităţii. Călătoreşti prin Europa şi afli peste tot despre lucruri miraculoase realizate acum câteva mii de ani. Iar unele sunt valabile sau de actualitate şi în zilele noastre. (vezi AICI)

Primăvara trecută am făcut o scurtă excursie la Kourion (Cipru), unde am vizitat printre altele şi situl arheologic, aflat pe locul unde a existat vechea cetate antică. 

Se spune că este cel mai fotografiat sit antic din Cipru. Oraşul Kourion a beneficiat de o aşezare deosebită, fiind localizat pe malul mării, pe stânci, aflate la câteva zeci de metri înălţime faţă de nivelul apei.

Amfiteatrul Kourion (Cipru)

Cel mai important obiectiv de aici este Amfiteatrul roman (3500 locuri), aflat în stare de funcţionare şi unde se desfăşoară periodic spectacole de teatru, concerte de muzică clasică, festivaluri.

Kourion - Bãile romane

Dar despre altceva vreau să vă povestesc. Despre  băile romane şi vestită casă a lui Eustolius. Obiectivele datează din perioada romană târzie. A fost "descoperit" aici un adevărat <spa> modern ce constă în băi reci (frigidarium), medii (tepidarium) şi fierbinţi (caldarium). Pardoselile din marmură sunt decorate cu mozaicuri cu peşti, păsări şi flori.

Kourion - Bãile romane (se vãd conductele ceramice în pardosealã)

 Şi ce este mai surprinzător, încă se poate vedea sistemul de încălzire subterană (hypocaust), cu aer fierbinte împins prin “tuburi”de teracotă. Vorbim aici de încălzire prin pardoseală, o soluţie actuală si astãzi, în domeniul instalaţiilor de încălzire. Impresionant! Nu!?

Şi pentru că tot aminteam de romani, trebuie să pomenesc aici o altă invenţie în domeniul construcţiilor vizibilă, de această dată, la Roma. Am numit <betonul roman>.

Roma - Clãdirea Panteonului

... Pe măsură ce ne apropiam de clădirea Panteonului au început să se zărească pe ziduri, în exterior, schele. Am bănuit că sunt lucrări de reparaţii la clădirea străveche. 

Roma - Clãdirea Panteonului (schelele care ne-au indus în eroare)

Şi nu a fost nimic surprinzător să constatăm, când am intrat în interior, că imensa cupola are un aer "fresh". Am zis că a fost curăţată şi reparată proaspăt în cadrul lucrărilor periodice programate. De fapt aveam, să constatăm puţin mai târziu că nu se făcuseră intervenţii şi că acesta era aspectul real al cupolei realizate din "beton roman". Da, poate nu ştiaţi!? Tehnologia de realizare a acestui tip de beton este una dintre cele mai incredibile tehnologii antice. 

Roma - Clãdirea Panteonului (interior) - se vede arhitectura cupolei

Betonul romanilor era creat din cenușă vulcanică, calcar și apă de mare. Alături de cenușa se amesteca şi piatră vulcanică, ceea ce ducea la apariția unor reacții chimice cu apa de mare şi care făceau betonul mai durabil. Betonul arată impecabil, deși au trecut milenii de la fabricarea lui.

Roma - Clãdirea Panteonului (cupola) - cel mai vechi beton din lume, aratã impecabil

 

Partea cea mai interesantă, dacă vrei să abordezi un proiect fotografic pe o astfel de tema, a vechilor invenţii, este să le fotografiezi acolo unde sunt puse în operă şi nu în muzee sau colecţii. Pentru asta trebuie să cauţi, să te documentezi, să-ţi programezi deplasarea, etc, etc, etc., cu alte cuvinte, îţi  trebuie un proiect.

Mult succes şi să auzim numai de bine.

Papa, vârsta, fericirea

Vatican - Ascultând cu atenţie discursul Papei

Zilele trecute găsesc în spaţiul virtual un text atribuit papei Francisc. Şi face referire la revelaţiile pe care ţi le aduce, la un moment dat, vârsta. Viaţa trebuie trãitã. Am fost educat într-o perioadã în care "munca era...  brăţara de aur". Nu de mult cineva spunea cã "nimeni nu te angajează să fii liber, să te lase să te dezvolți. Şi nici chiar tu, dacă ți-ai fi propriul patron, nu ţi-ai oferi libertatea asta.". Ideile acestea îmi stârnesc imaginaţia și mã gândesc deja la un proiect fotografic mai vechi, nefinalizat.. Am câteva fotografii,. pe care le inserez în continuare.

Statuia de cearã a Papei Francisc (muzeul de vis-a-vis de Palzzo Valentini-vezi postarea anterioarã)

 Dar iatã textul atribuit suveranului pontif...

"Pe măsură ce îmbătrânim și devenim înțelepți, ne dăm seama încet că:

- Un ceas de 3000 EURO marchează același timp precum un ceas de 30 €.

- Un portofel de 300 EURO conține aceeași sumă ca și portofelul de 30 EURO.

- Singurãtatea într-o casă de 70m2 sau 300m2 este aceeași.

Sper că într-o zi vei realiza că fericirea voastră interioară nu vine din lucrurile materiale ale lumii.

Nu contează dacă călătoriți în clasa întâi sau în economie, este același tarif dacă avionul cade.

Statuete ale papilor (În dreapta sus Papa Francisc la balconul Catedralei Sf.Petru-Vatican)

Sper că îți dai seama că atunci când ai prieteni și frați și surori cu care să vorbești, să râzi și să cânți, este o adevărată fericire.

Iatã 5 fapte incontestabile, care pot sã-ți aducã fericire:

1- Nu vă educați copiii să fie bogați, educați-i să fie fericiți, astfel încât ei să vadă valoarea lucrurilor și nu prețul lor.

2 - Mâncați mâncarea ca și cum ar fi medicamentul, altfel ar trebui să vă luați medicamentul ca și cum ar fi fost alimente.

3 - Persoana care te iubește nu te va părăsi niciodată. Chiar dacă există 100 de motive să renunți, veți găsi un motiv pentru a rămâne.

4 - Există o mare diferență între a fi un om și a fi uman. Foarte puțini îl înțeleg.

5 - Erai iubit când te-ai născut și vei fi iubit când vei muri. Între cele două, depinde de tine.

Statuia Papei Ioan Paul al II-lea (muzeul Vatican)

Cei mai buni medici din lume sunt:

Lumina soarelui, odihna, exercițiul, dieta, încrederea în sine și ... prietenii.

Păstrați-le în toate etapele vieții și bucurați-vă de o viață sănătoasă. E greu pentru o ființă umană, ea nu cere să se nască, ea nu poate trăi, iar ea nu vrea să moară !!!!!!!

Cel mai bun dar pe care-l poți face cuiva este timpul tău și trebuie întotdeauna să fie dat familiei sau unui bun prieten... "

Statuia Papei Pius al IX_lea (muzeul Vatican)

Se spune că mediocrii nu vor înceta să te bârfească indiferent ce ai zice sau ai face. Pe de altã parte "nu există răutate gratuită în lume..." Eu am o vorbã pe care am mai scris-o pe aici. Totul se plăteşte. Orice fel de energie (pozitivã sau negativã) se acumuleazã şi se eliberează la momentul potrivit. În aceeaşi logicã, nimic nu este în zadar. Nici un efort nu este inutil. Şi chiar mai mult : se spune cã iubirea nu este o nevoie, ci un mod de viață....

Acum, trecând peste speculaţii, motivaţii şi justificãri, este atâta adevãr în textul de mai sus.

Sã auzim numai de bine.

Papa Giovanni al XXIII-lea (Domul din Bergamo)