Fotografia de autobuz (II) - un alt fel de fotografie de stradã, un alt fel de stradã

Calatorie cu tramvaiul

În general, fetele cu care ieşea îi acordau  tot timpul atenţie. Asta de acum părea mai focoasa ca cele pe care le cunoscuse înainte.  Stăteau pe scaune şi el privea pe fereastră. Erau elevi amândoi. Se lipise de el şi îşi înfinsese unghiile lungi în braţele lui, în vreme ce el zâmbea şăgalnic. Băiatul ăsta avea ceva special. Multe dintre ele voiau să-l strângă  în braţe. Şi cea de acum la fel. Părea o  idilă veche. Dar el  se juca. O alungă şi nu o sărută deşi, era clar, ea ar fi dorit. Începuse să respire sacadat şi simţea că i se încălzesc obrajii . Îşi întoarce gura spre gura ei şi o mângâie uşor... Închide ochii şi... se aude o voce puternică:
- Biletele la control, vă rog!...

Biletele la control

.....
S-a dus vremea autobuzelor şi tramvaielor pline în care lumea mergea pe scară. Nu mai ai parte de înghesuială de altă dată? A dispărut folclorul urban de autobuz/tramvai?

Socializare în autobuz - blog FOTO-IDEEA

Sau din repertoriul fostului cenaclu Moldavia ce activa pe lângă Casa Studenţilor din Iaşi. (Dan Bacinschi, Mircea Ungureanu, etc.)

Culturalizare în autobuz

- Coborâţi domnişoară?
- Imediat, domnule.La prima...
- Vă rog să coborâţi acum...!
- Păi...  n-am ajuns încă în staţie.
- Dar coborâţi odată, vă rog,... de pe piciorul meu!
-------------------
- Nu vă supăraţi, domnule, vă daţi la... prima?
- Doamnă, eu sunt om serios. Sunt căsătorit.

Portret de tramvai

În fiecare zi iau autobuzul sau tramvaiul de la rondul din  capăt, la dispecer. După ora 7,10-7,15 circulaţia spre centru se aglomerează, iar mijloacele de transport sunt din ce în ce mai pline. La rond mai găseşti locuri libere, dar după prima staţie acest lucru este aproape imposibil. Fiecare cursă este diferită şi poate deveni scenariu de film.

Browsing incognito

În statia de autobuz

Eu nu mă gândesc la un film, dar  îmi propun să fac fotografii. Un proiect fotografic  interesant, care ar merita o dezvoltare pe măsură.  Lucrurile nu sunt foarte simple. Nu se pune problema  să întrebi pe cineva dacă poţi să îl/o fotografiezi. Nici personalul companiei de transport nu cred că ar fi foarte amabil la o astfel de solicitare deşi, până la urmă, vorbim de un spaţiu public. Deci, voi porni într-o mică aventură urbana. Nu căutaţi  cunoştinţe sau asemănări.  Am avut grijă să alterez figurile persoanelor prezente în fotografii, astfel încât orice asemănare este absolut întâmplătoare.

În statia de tramvai

Un autobuz civilizat

Proiectul l-am început în februarie 2016. şi îmi propun să-l finalizez cu o expoziţie personală. Asta dacă îmi va permite timpul şi şansa unor cadre reuşite. Îmi propun să realizez fotografii în conexiune cu mijloacele de transport în comun (autobuze sau tramvaie), în staţii sau pe traseu, surprinzând atmosfera şi caracterele diverse care, până la urmă, fac parte din viaţa noastră a tuturor. dar pe care mulţi dintre noi nu le vedem pentru că, prinţe altele,  avem capacitatea şi disponibilitatea de a ne petrece o bună parte din viaţă în autoturismul personal.

Minnie si cu mine

Mai multe fotografii personale pe acelaşi subiect poţi să vezi AICI.
Te încurajez să găseşti un subiect asemănător sau să-l dezvolţi pe acesta în localitatea în care te afli. Îţi dai seama că e nevoie de anumite condiţii uneori… dificile. Păi… trebuie să renunţi la... maşină…! Spor la fotografiat şi s-auzim numai de bine!

Spectacol mobil

Reflecţii despre reflexii

Am scris de mai multe ori despre reflexii şi două din postări le poţi vedea AICI

şi AICI.  Este una din temele care atrag privirea la o fotografie, chiar dacă, de cele mai multe ori, reflexiile din jurul nostru trec neobservate. Uitam să vedem lucrurile frumoase din jur, chiar dacă privirea aluneca preocupată şi obosită peste ele.

O spuneam şi altă dată: "privim fără să vedem" (un lucru esenţial pentru fotografii începători).

De multe ori reflexia luminii este un factor perturbator în fotografie. O lumină prea puternică reflectată pe o suprafaţă poate "arde" cadrul pe care tocmai l-ai realizat.

Dar de cele mai multe ori poţi folosi reflexia în avantajul tău. Din punctul acesta de vedere am o recomandare. Foloseşte factorul surpriză atunci când compui un cadru.

Cu alte cuvinte, încearcă să vezi ceea ce alţii nu văd sau nu pot vedea.. Iar reflexia poate reprezenta acel altceva. Apă, sticlă, suprafeţele metalice sau ceramice, Chiar şi ochii pot fi avuţi în vedere.

în vedere.

Iată alte câteva idei care, zic eu, trebuie să le ai în vedere când vrei să faci fotografii ce includ reflexii:

* calitatea cadrului şi compoziţia depinde mult de poziţia şi distanţa la care te afli faţă de suprafaţă care reflectă;

* subiectul reflectat poate fi inclus sau nu în cadru; deci putem avea fotografii care includ subiectul reflectat şi reflexia, fotografii care nu includ decât reflexia sau fotografii care includ subiectul reflectat doar parţial;

* dacă ai posibilitatea, afişează pe ecran linii pentru orientare (ajutătoare pentru respectarea regulii 1/3). Îţi vor fi de mare ajutor pentru încadrarea corectă, pentru respectarea încadrării orizontale/verticale, dar şi în cazul în care încerci compoziţii din unghiuri joase sau foarte înalte

* dacă reflexia este în apă, poţi crea artificial "valuri". Asta va da distorsiuni ale imaginii reflectate ceea ce crează un efect deosebit asupra fotografiei.

* focusul se realizează pe subiect şi nu pe imaginea reflectată;

* fotografii faine poţi face dacă suprafaţa care reflectă este curba şi nu plană (este cazul parbrizelor de maşini şi al oglinzilor concave / convexe)

* pentru fotografii deosebite, poţi face un artificiu la editare. Poţi inversa poziţia suprafeţei de reflexie (o întorci la 180 grade.

În rest, spor la văzut şi fotografiat reflexii.
Să auzim numai de bine.

Iaşi Underground

Ca în orice altã metropolã care se respectã, lumea bârfeşte că şi în subteranele Iaşului existã o reţea de tuneluri la intersecţia cãrora se aflã pivniţe trainice din piatrã. O legendă mai veche spune cã existã un tunel care trece pe sub Bahlui şi leagã zona fostei curţi domneşti (azi Palatul Culturii) de curtea mãnãstirii de la Cetăţuia.

De-a lungul timpului, în ultimii 50 de ani am avut ocazia sã vãd în diverse cartiere ale oraşului urmele a diverse construcţii subterane din piatrã.

Iaşi Underground - "Turnul străjerilor" - lângã Palatul Culturii (foto: an 2001)

Voi încerca sã le trec în revistã şi voi prezenta câteva fotografii pe care le-am putut realiza la "locul faptei." Îmi amintesc cã prin 1997-1998 am citit pe o paginã de web a fostului furnizor de Internet Dynamic Network Tehnology (DNT) o informaţie legată de aceste construcţii subterane. Se spunea acolo ca pe la începutul sec XX, în urma unui inventar, armata a reuşit să descopere tuneluri subterane pe teritoriul oraşului, care însumate atingeau mai bine de 100 km lungime.  

Primele informaţii pe care le-am aflat încă din copilărie erau legate de "Turnul străjerilor" aflat în apropierea Palatului  Culturii  (în curtea fostului gimnaziu "Alexandru cel Bun" din str. Palat). Se  spune că de aici pleacă tunelul care se îndrepta spre Cetăţuia.

Iaşi Underground - santier la intersectia str. Colonel Langa, sf. Andrei, Uzinei (foto:an 2014)

În timpul lucrărilor de modernizare a orașului, în vremea comunismului şi în anii de după, s-au descoperit multe ruine ale fostelor tuneluri şi pivnițe adânc săpate în pământ. Unele dintre ele, cele mai multe, au fost distruse sau "plombate" cu zeci de metri cubi de beton iar unele, destul de puţine, au fost păstrate și conservate.

Iaşi Underground - Pasaj Hala Centralã

Dari cercetătorii de azi nu susţin teoria existenţei unei reţele subterane pe teritoriul oraşului Iaşi. Şi asta atât din cauza lipsei dovezilor care au dispărut dar şi datorită inexistentei, spun unii, a unei "abordări arhitectonice" reale în studiul istoric al "dulcelui târg".

Se pare că pe Bulevardul Ștefan cel Mare şi Sfânt, în zona Cubului, există intrarea într-o galerie de catacombe, dar ea este închisă astăzi.

Iaşi Underground - Bulevardul Ștefan cel Mare şi Sfânt, în zona Cub

În ceea ce priveşte beciurile din piatrã, sunt bine cunoscute pivniţele de la "Bolta Rece", cele de la "Casa Pogor", dar şi din zona altor construcţii vechi.

Majoritatea caselor erau ridicate din lemn, paie și șindrilă, dar tunelurile şi pivniţele erau zidite din piatră. Există o ipotezà care spune că în zona satului Pietrărie, comuna Bârnova, lângă Iaşi, trăiau meşteri renumiţi pentru construcţia de tuneluri şi beciuri trainice din piatrã.

Iaşi Underground - sunt cunoscute cramele de la "Bolta Rece" si "Casa Pogor"

S-au mai descoperit şi alte intrări în tuneluri subterane pe teritoriul Iaşului şi enumăr doar câteva:

• la teatrul de varã, încã nefinalizat din zona Palas;
• deasupra benzinăriei de la intersecţia străzilor Colonel Langa, Sf. Andrei şi Uzinei;
• în zona Pasajului "Mihai Eminescu", lângã Biblioteca Centralã Universitarã ("plombate");
• pe teritoriul complexului Palas ("plombate");
• în zona pasajului Sf. Vineri de lângă Hala Centrală (reabilitate partial);
• pe strada Lapuşneanu în apropierea cinematografului Republica;
• la mănăstirea Cetăţuia; etc.

Expoziţia colectivã "SubExpus" -Piata Unirii

Există diverse ipoteze în ceea ce priveşte utilizarea unor astfel de construcţii trainice. Iată câteva

• adăposturi în cazul atacării localităţii de către armatele străine. Se spune că erau folosite de populație pentru a se retrage din calea cotropitorilor, cunoscând frica popoarelor migratoare faţă de întuneric şi  zona subterană;
• căi de deplasare în caz de pericol;
• foste conducte de canalizare;
• locuri de tortură;
• crame / locuri de adăpostire a vinului (având în vedere tradiţia viticolă a localnicilor).

Folosesc prilejul pe care mi-l oferă această postare pentru a insera  câteva fotografii personale, propuse pentru o expoziţie colectivă în luna mai, anul 2013. Expoziţia s-a numit "SubExpus" şi a avut ca tema pasajele terane şi subterane ale oraşului Iaşi.

Expoziţia colectivã "SubExpus" - Piata Unirii

Expoziţia colectivã "SubExpus" -pasaj Hala Centralã

Expoziţia colectivã "SubExpus" - str. Cuza Vodã

Expoziţia colectivã "SubExpus" - zona Casa Modei

Să auzim numai de bine.

 

Dinu și Pache vã prezintã Iașul

Stând eu şi cugetând la noi idei de proiecte fotografice am început sã-mi creionez în acelaşi timp şi diverse moduri de promovare a "capodoperelor" personale, realizate în cadrul acestor proiecte.

Dinu se află la Universitatea "Al.I.Cuza" (Ce de sârme, dom'le ! Trebuie photoshop-ate...)

Acum câţiva ani, am vrut să fac un  website al oraşului Iaşi în care trebuia să existe un ghid-prezentator (o persoană). Persoana trebuia să "pozeze" în fiecare fotografie şi să spună textul corespunzător obiectivului prezentat, textul fiind scris sau în format audio. Mă gândeam la un model (feminin, că deh (!), ce e frumos atrage interesul). Mai apoi am renunţat, în primul rând din cauza costurilor. Iar efortul ar fi fost mult mai mare decât rezultatul așteptat. Iată că, în urma unor experimente făcute pentru blogul FOTO-IDEEA, mi-a venit o altă foto-idee "originală", la care vreau sã revendic prioritatea (!). Vă rog, nu râdeți de mine !

Mai întâi am ales două personaje din Era Mezozoica. Pe unul l-am botezat Dinu (românescul de la Dino că e din familia dinozaurilor), iar celălalt (sau cealaltă, nu m-am hotărât încă!) se numeşte Pache (românescul pentru Pachy din familia Pachycephalozauri).  Şi i-am pus pe amândoi la treabă. Ce a ieşit, vedeţi mai jos şi minunaţi-vă.

Dinu în Piața Unirii (în spate Hotel Traian și statuia lui Al.I.Cuza)

A ajuns si amicul Pache în Piață

Palatul Culturii - un loc de vizitat

Pache privește voievozii din Parcul Voievozilor  (vis-avis de Biblioteca Centrală Universitară)

La Biblioteca Centrală Universitară - clădirea fostei Fundații Ferdinand

Și Pache a ajuns în Dealul Copoului

Față în față cu statuia lui Mihai Viteazu, vis-a-vis de Parcul Expoziției

Pache în fața "Obeliscului leilor", primul grup statuar din România (1834)

Dinu în vizită la Muzeul "Mihai Eminescu" din Parcul Copou

Statuia lui Ștefan cel Mare, în fața Palatului Culturii din Iași

 
Aştept cu interes păreri cu privire la proiectul meu. Iar dacă aveţi şi alte idei, poate mai trăsnite, vă stau la dispoziţie Forumul FOTO-IDEEA şi rubrica de comentarii de mai jos. S-auzim de bine !

Un hectar de... foto-povestiri ieşene (I)

Teatrul National "Vasile Alecsandri" Iasi

Am stat puţin să mă gândesc dacă e bun titlul său nu !? Acum ce să zic!? Cã o fi vorba de un hectar sau două nu mai are importanţă. Dar vreau să mă refer la o zonă a Iaşului care concentrează o "firimiturã" din cultura lumii. Nu exagerez. Această zonă este legată într-un fel sau altul de multe locuri ale lumii, renumite pentru conexiunile strânse cu teatrul, opera, arta spectacolului, arhitecturã sau literatură. Este zona cuprinsã între strãzile: Cuza Vodã, I.C. Brãtianu, Agatha Bârsescu, Matei Millo si Mãnãstirea Dancu, zona în care se aflã clãdirea Teatrului National si parcul ce îl înconjoarã.

FOTO-IDEEA: Un foto-proiect complet care să pună în valoare oraşul Iaşi prin locurile sale, pline de istorie a culturii romaneşti şi universale

Actuala clãdire a Teatrului Naţional din Iaşi datează din anul 1896, ea fiind construită în (atenţie!) doi ani de zile. Planurile clădirii aparţin celebrilor arhitecţi vienezi Fellner şi Helmer, ce au proiectat construcţii similare în Viena, Praga, Odessa, Budapesta, Berlin, Zürich si.alte orase europene.

Cortina de la Teatrul National "Vasile Alecsandri" Iasi

Inauguratã odată cu teatrul, uzina electrică a acestuia a marcat începutul iluminatului electric la Iaşi (1896). Uzină a fost construitã de specialiştii firme germane AEG proaspăt înfiinţată în acei ani şi devenitã foarte cunoscutã în Europa, mai apoi. La peste 100 de ani de la instalare, echipamentele germane erau încă funcţionale la Iaşi.

Vechea uzinã electricã a Teatrului National din Iasi

În 1908, într-o zi friguroasă de iarnă, un cortegiu de peste 75.000 de oameni bloca circulaţia în Manhattan -

New York. Veniseră să petreacă pe ultimul drum un evreu sosit din România. Se numea Avram Goldfaden şi cu doar câteva zile înainte. New York Times îl numea “Shakespeare al evreilor”. 

Renumit ca poet şi jurnalist, dar mai ales pentru piesele sale de teatru, Goldfaden este recunoscut astăzi ca întemeietorul.primului teatru evreiesc din lume. Prima piesã pe care a pus-o în scena s-a jucat la Iaşi, în vara anului 1876, în Grădina “La Pomul Verde”, localizată, în apropierea viitoarei clădiri a Teatrului Naţional.

Bustul lui Avram Goldfaden - fondatorul teatrului "Pomul verde"

Placa ridicatã pe locul unde a functionat primul tetru evreiesc din lume "La Pomul verde" în Iasi

În timpul primului rãzboi mondial, pentru doi ani, autorităţile române şi familia regalã muta capitala României,la Iaşi, după ce Bucureştiul a cãzut în mâinile Puterilor Centrale în decembrie 1916.

Generalul francez Henri Mathias Berthelot, şeful Comandamentului Aliat al Dunãrii se mutã şi el la Iaşi. Generalul a fost personajul cheie în refacerea armatei române după înfrângerile din anul 1916 şi cel mai consecvent sprijin în recunoaşterea României Mari dupã 1 decembrie 1918. 

În primãvara anului 1927 generalul revine la Iaşi şi dupã ce viziteazã vechea sa reşedinţa, este invitat sã planteze un stejar în apropierea clãdirii Teatrului Naţional. Rãmâne cu o frumoasã amintire despre oraşul Iaşi şi locuitorii sãi. 

Dupã moartea să în 1931, alãturi de stejar este instalat un bust al generalului, prin care cetăţenii Iaşului cinstesc memoria unui mare prieten al României.

Bustul generalului Bethelot prietenul francez al românilor din Primul Rãzboi Mondial

Bustul generalului Bethelot si stejarul sãu pe strada Cuza Vodã

"Stejarul generalului"

Într-o clădire aflatã la capătul străzii Agatha Bârsescu a locuit Valentin Silvestru (nume real-Marcel Moscovici-nascut 1924), cunoscut teatrolog, prozator și dramaturg român în perioada comunistã.

Casa în care a locuit Valentin Silvestru

Mai sunt multe alte zone interesante ale oraşului care amintesc de istoria noastră a locuitorilor de pe valea vestitului şi tumultuosului Bahlui si trebuie foto-povestite. Dar lãsãm pe altã datã, cã doar n-au intrat zilele în sac.