Filozofie şi proiecte fotografice. Despre nemurire, daci şi… dervişi rotitori.

Konya - Mausoleul lui Mevlana Celaleddin Rumi

În cadrul unei vizite recente  în Turcia am avut ocazia să trec prin oraşul Konya, unul din centrele religioase importante ale Anatoliei. Konya este considerat oraşul călugărilor sufişti, mai cunoscuţi sub numele de dervişi.

Dar, înainte de toate, Konya este considerat oraşul lui Mevlana Celaleddin Rumi, cunoscut ca Rumi, filozof şi artist de origine persană, devenit o legendã misticã. De altfel numele Mevlana a devenit un supranume  al locului.

Moscheea de lângã mausoleul lui Mevlana

Mevlana era musulman, dar nu unul foarte „riguros”. Doctrina sa promova o toleranță nelimitată, gândirea pozitivã, caritatea, bunul simţ și o anumitã conștientizare prin iubire. Pentru el toate religiile erau mai mult sau mai puțin adevărate. Mevlana judeca  pe musulmani, pe evrei și pe creștini, cu aceeaşi măsură. .”Toate religiile vorbesc despre iubire, dar iubirea nu are nici o religie!”– spunea el, când făcea referire la credinţă. Învățăturile sale pașnice și tolerante au ajuns la oameni din toate religiile, confesiunile şi sectele. În 1958, Papa Ioan XXIII a făcut o referire la Mevlana, spunând: „În numele lumii catolice, mă înclin cu respect înaintea memoriei lui Rumi.”

Cişmeaua de lângã moschee, - unde musulmanii isi executa ritualul de dinaintea rugaciunii.

În Konya, una din clădirile care atrag atenţia este mausoleul lui Mevlana. Când a murit, Mevlana a fost îngropat într-un sarcofag alături de cel al tatălui său. Succesorul său a înfiinţat Ordinul Mevlevi (ordinul „dervișilor  rotitori”) şi a ordonat, în anul 1274, construirea unui mausoleu peste mormântul stăpânului său. De-a lungul timpului, datorită influenței ordinului Mevlevi, mausoleului i-au fost adăugate mai multe clădiri, printre care o moschee și un cimitir. În timpul preşedenţiei lui Mustafa Kemal Atatürk (anul 1926), ordinul Mevlevi a fost scos în afara legii iar mausoleul a devenit muzeu. Astăzi mausoleul este un simbol al Turciei și a apărut pe bancnota de 5000 de lire din anii 1981-1994.

Lucruri interesante despre dansul “dervişilor rotitori” (sema) puteţi afla AICI. Dar dincolo de comentarii scrise şi/sau fotografiate, acest dans merita/trebuie văzut, pentru că numai aşa poţi să-i înţelegi semnificaţia.

Curtea mausoleului

Mevlana Celaleddin Rumi spunea adesea: “moartea nu e suferință, ci eliberarea spiritului pentru a se întoarce la esența divină din care a fost desprins”. Mevlana credea că moartea nu e un motiv de tristețe ci unul de bucurie. Din acest motiv, în fiecare an, în Konya, timp de zece zile, în luna decembrie, aniversarea morții lui Mevlana este prilej de sărbătoare.

Vi se pare cunoscută o astfel de abordare? Mă refer, desigur, la ritualurile funebre ale strămoşilor noştri daci,  care râdeau şi petreceau la înmormântări. Mai multe detalii găseşti AICI.

Una din încãperile din curtea mausoleului

Vorbind despre daci, mi-a venit în minte o altă idee de proiect. Să cauţi şi să fotografiezi, în deplasările tale prin lume, urme istorice, care au legătură, într-un fel sau altul cu românii, cu istoria, cultura sau tradiţiile noastre.

Cimitirul de lângã mausoleu

Revenind la mausoleul lui Mevlana, ceea ce atrage atenţia în mod deosebit, este domul colorat verde-albastru (turcoaz), unde se găseşte mormântul lui Mevlana. Apropo de acest subiect… când vrei să surprinzi câteva cadre, în astfel de obiective, asigură-te că ştii regulile şi că ai aflat toate informaţiile necesare.  De cele mai multe ori, exista reguli specifice cu privire la locurile în care vizitatorii pot merge şi fotografia, așa că nu depăşi barierele doar pentru a obține o imagine de efect. Probabil, nu se doreşte folosirea blițului în interior pentru a nu deteriora picturile,  țesăturile  sau alte lucrări de artă prin expunerea la lumină excesivă.

Dansul dervişilor rotitori (sema)

Dacă nu ești sigur, cel mai bine este să fii politicos şi să întrebi. Dacă există restricții, probabil că sunt impuse pentru un motiv, nu doar pentru a enerva fotografii! De asemenea, este important să ne amintim că în lăcașurile de cult este important să respectăm practicile celor care lucrează și se închină acolo. Cele mai multe astfel de obiective au postat online informații şi/sau reguli specifice şi este bine să verifici asta înaintea vizitei.

Imagine din Konya

Konya, Mevlana, dervişi rotitori… subiecte frumoase, interesante de vizitat şi fotografiat în Turcia.

Lumină bună, subiecte interesante, cadre reuşite şi s-auzim numai de bine

Universitatea, universul şi realitatea

Directorul unei fabrici le propune muncitorilor să lucreze în fiecare zi mai mult cu o ora pentru a creşte productivitatea.
Apoi îi intreabă pe angajaţi dacă sunt de acord.
Ionescu: - Eu propun sa se lucreze câte 10 ore pe zi pentru a mari profitul companiei. 

Georgescu: - Eu zic că putem lucra chiar 12 ore pe zi, pentru că trebuie să ajungem cât mai repede la nivelul concurenţei.
Vasilescu: - Am putea să lucram 16 ore pe zi, suntem obligaţi să ne facem datoria.
Gheorghe:- Eu propun sa nu mai plecăm acasă deloc. Pentru că acasã ne întâlnim cu nevestele şi riscăm să se nască tampiţi ca Ionescu, Georgescu si, Vasilescu!
Bancul este din perioada comunistã, dar este de actualitate si astãzi.

Am participat zilele acestea la evenimentele prilejuite de împlinirea a 35 de ani de la absolvirea facultăţii. Câţiva foşti colegi inimoşi au găsit timpul necesar şi au pus la bătaie entuziasmul şi energia  pentru a organiza un eveniment frumos. Şi vreau să spun câteva vorbe despre acesta, referindu-mă la cursul festiv care s-a desfăşurat în Aula "Gh. Asachi" a Universităţii Tehnice Iaşi.

A fost impresionant numărul mare de participanţi la întâlnire, peste 120 de colegi veniţi din toate colţurile ţării, dar şi din străinătate. Mi-a atras atenţia un lucru. În momentul în care era strigat catalogul fiecare din cei prezenţi trebuia să prezinte în câteva cuvinte ce a făcut în toată această lungă perioadă, de 35 de ani.

Vă daţi seama că nu e simplu şi încercând să rezume fiecare a spus (conştient sau inconştient) ceea ce consideră că a realizat important în viaţă până la acest moment.

Au existat 4 sau 5 "tipare" distincte în aceste luări de cuvânt:

1. "Am lucrat 20 de ani acolo, în meseria pentru care m-am pregătit, apoi am schimbat pentru că... Sunt căsătorit, am un fiu şi doi nepoţi..."

2. "Am luat repartiţie acolo, în 1990 a trebuit să mă transfer la... şi de aproape 30 de ani fac altceva...

3. "Am luat repartiţie la..., după 3 ani m-am mutat în oraşul natal la fabrică. Am fost 3 ani director... Am o fiică şi aştept nepoţi..."

4. "Lucrez la... pe alt post decât cel pentru care m-am pregătit. Am doi băieţi plecaţi în Elveţia şi sunt de 3 ori bunic..."

5. "Am o fiică de 33 de ani, care lucrează la Bruxelles...Să ne vedem sănătoşi şi peste x ani..."

Desigur au mai existat şi alte "şabloane" sau variaţiuni pe aceeaşi temă.

Concluzia pe care am tras-o este că facultatea noastră nu ne-a pregătit de loc, sau prea puţin, din punct de vedere profesional pentru ceea ce am trăit în ultimii 35 de ani. Cu mici excepţii, nici nu avea cum să o facă. Fabrici şi uzine fost închise sau au dispărut pur-şi-simplu. Meserii au dispărut şi meserii noi au apărute din diverse alte nevoi. Unul din profesori spunea că nici structura actuală a facultăţii nu este potrivită pentru nevoile actuale ale economiei româneşti. Ceea ce am învãţat foarte bine a fost sã ne "descurcãm" în viaţã.

Vreau să vă reamintesc faptul că eram educaţi şi îndoctrinaţi în ideea că generaţia noastră, noi, absolvenţi în 1983, "vom construi societatea socialistă multilateral dezvoltată." Ideea aceasta a murit în decembrie 1989 şi noi toţi am trăim cu speranţa că ceva deosebit se va întâmpla. De fapt interminabila perioada de tranziţie cu schimbări uneori neverosimile ne-a adus la concluzia că nu ştim încotro mergem. Nu ştim, de fapt, ce vrem.

Statul, devenit capitalist cu diverse "feţe" (cu faţă umană, de tranziţie, capitalism sălbatic, etc) îşi pierde puţin câte puţin rolul de administrator naţional şi nu mai mulţumeşte nevoile şi solicitările la nivel regional şi local.

Mai mult de atât, grupuri diverse de interese, numite în fel şi chip, întreţin interesele personale ale conducătorilor şi băieţilor deştepţi. Trist este ca noi, cei ajunşi la "maturitate", să vedem că lucrurile nu stau astăzi altfel nici în alte ţări din lume. În lume au loc mai multe proteste, sui de aceea, filozoful Mihai Şora spune că „ceva nu e în regulă”: „Proteste în Statele Unite, proteste în Marea Britanie, proteste în Spania, în Turcia, în România, în Moldova, în Rusia, în Vietnam…  Ceva nu este în regulă pe planeta Terra. Vă daţi seama? Dacă vin acum extratereştrii, ne facem de toată ruşinea”.

Filozoful Mihai Şora (1990 - Revista 22)

Se spune că la începutul anilor 1990 a murit comunismul, la începutul anilor 2000 capitalismul şi-a dovedit neputinţă. Iar de atunci societatea omenească cunoaşte o stare tot mai mare de incertitudine. Oare ce urmează?

Pare că o energie universală cumulata a pământenilor se afla pe o pantă descendenta. După cum spuneam într-o postare anterioară a fost dovedit ştiinţific cum că inteligenta medie pe pământ este în scădere evidenta. Trăim pe baza "imaginilor" şi acest lucru a devenit înşelător. Trãim vremuri de instabilitate.

Dar sta în puterea noastră să îndreptăm lucrurile. Totul este să gândim pozitiv şi să ne dorim schimbarea în bine. Faptul că un avion se înalţă de la pământ nu înseamnă că a scăzut forţa gravitaţională sau a dispărut. Faptul cã o navã se balanseazã în "ritmul" valurilor nu înseamnã cã este nesigurã.

Unul din specialiştii cunoscuţi în dezvoltare personală, Joe Vitale, supranumit şi "Buddha al Internetului" spune în una din cărţile sale "Manual pentru viaţă" (2015-editura Meteor Publishing). "Universul (sau energia a tot ce existã pe lume) va răspunde întotdeauna gândurilor tale prin "da". Dacă ai gânduri negative, universul va spune: "Bine sunt de acord cu tine" şi îţi va aduce rezultate negative.dacă ai gânduri pozitive, universul va spune "Bine sunt de acord cu tine" şi îţi va aduce rezultate pozitive. În ambele situaţii universul răspunde prin "da".

Şi pentru că am pomenit mai sus de lucruri nesigure

, am ilustrat postarea cu o serie de fotografii personale dintr-un proiect interesant având ca tema chiar "instabilitatea".

Să auzim numai de bine.

Fotograf în Gãgãuzia

Nu sunt specialist şi nici nu vreau sã descos o problemã care stã, în primul rând, în puterea filologilor şi a istoricilor. Dar curiozitatea m-a îndemnat sã "scormonesc" puţin Internetul pentru a mã informa cu privire la utilizarea termenilor găgăuţ - găgăuz.

Am auzit pentru prima datã termenul de "găgăuţă" pe când eram în şcoala generalã/ Îl foloseam şi eu şi colegii mei în glumele noastre şcolăreşti, aşa cum l-am înţeles la acea vreme.
"Nu fi găgăuţa !" sau "Eşti cam găgăuţă" erau expresii pe care le foloseam cu sensul de "Nu fi fraier"sau" Eşti cam nerod colegu' !". Conform dicţionarului (dexonline) accepţiunea cuvântului este:

*** găgăúță s.m. f. (reg.) - om prostănac, redus, tont, nerod, neghiob. 2. om gângav, peltic.

L-au folosit în operele lor Ion Luca Caragiale, Barbu Ştefănescu Delavrancea, Ion Heliade Rãdulescu şi alţii.

Parcul din centrul orașului Comrat - capitala Găgăuziei

De cealaltã parte cuvântul gãgãuz (cu aceeași pronunţie româneascã - găgăuț) defineşte un grup etnic, cu origine cumanĭcã, care locuieşte împrăştiat prin Basarabia, Dobrogea și Bulgaria. Cea mai mare concentrare de urmaşi ai acestei populaţii se aflã în Republica Găgăuză, o structurã autonomã localizatã în sud-vestul Republicii Moldova.

Cei interesaţi pot afla mai multe amãnunte consultând articole pe net cum sunt

• Găgăuz – găgăuță: Basarabi, originea cumanilor și din nou despre teoria lui Djuvara     sau

• Cine sunt Găgăuzii (rătăciți prin istorie)

Avdarma - vedere spre centrul satului

Nu ştiu ce legătură au cele două accepțiuni, dar presupun cã termenul a fost folosit în primã fazã cu înţelesul "care nu pricepe/nu înţelege". Cãci un găgăuz, nu a înţeles prea uşor, cândva, limba maternã-româneascã a vecinului sãu. Iar acesta a lansat și a folosit mai apoi termenul de găgăuţă într-o disputã cu alt amic român (care nu pricepea). Și tot așa... :-)))

Grup de găgăuzi în costume tradiționale la un festival local

Am avut ocazia acum 3 ani sã particip la un Forum Economic Internațional în Gãgãuzia o zonã stranie, plină de contradicții, în care se amestecã trecutul-sovietic, cu prezentul basarabean, dar și cu urmele stăvechi cumane şi prezumtivele afinităţi turceşti.

Statuia lui Lenin este prezentă în centrul capitalei Comrat

Gãgãuzii îşi cautã identitatea şi orice dovadã în legãturã cu originea lor strãveche este pusã la loc de cinste într-un muzeu. Nu existã urme scrise, nu existã tablouri, gravuri sau fotografii şi atunci oamenii locului îşi cioplesc istoria şi obiceiurile în lemn. Capitala este oraşul Comrat. Locuitorii se consideră turci creștinați. Pentru o perioadă Găgăuzia a fost și parte a Regatului României.

Era perioada alegerilor și Partidul Comunist se afla în plină campanie eșectorală

Una peste alta urmele perioadei sovietice rezistã, încã, pe acest teritoriu.  Gãgãuzii sunt atraşi de legătura lor cu turcii şi  o exploatează la maxim. Turcii au înfiinţat organizaţii neguvernamentale şi mici filiale ale unor societăţi. Drept urmare au primit contracte de prestări servicii în zonã. O hartã a regiunii poate fi vãzutã AICI.

Și chiar în a doua zi a vizitei am avut parte de o surprizã ! Satul Avdarma din apropierea Comratului are un aspect deosebit și pare importat din altă țară. Seamănă mai degrabă cu un sat italienesc din zona Veronei. Localitatea are doi îngeri păzitori în persoana a doi fraţi. Sunt doi din cei mai bogaţi locuitori ai Găgăuziei. Frații au conectat localitatea la rețeaua de canalizare, apă, telefonie (gratuit pe strada părinților lor!), au renovat Primăria, liceul, au construit memoriale, un bussiness-center, casă de cultură, centru de sănătate, muzeu, grădiniță și chiar și un …centru media. Locuitorii din Avdarma au ziarul local, post de radio și un website actualizat la zi cu reportaje video, dar și emisiuni (moldova[.]org). Alte detalii AICI

Avdarma - muzeul din localitate

Am fost cazati la circa 60-70 de km sud de Comrat într-un Hotel din orașul Vulcănești. Adică stăteam seara în capitală până târziu iar apoi mergeam cu mașina circa două ore să facem nani în zona de sud a regiunii. Iar dimineața înapoi la capitală, la forumul economic. Și asta 2 zile la rînd.

Republica Moldova - Gagauzia - orașul Vulcănești, clădiri în apropierea hotelului unde am fost cazați 

Muzeul din Avdarma - buletin al unei localnice în perioada în care Gagauzia a făcut parte din Regatul României

Muzeul din Avdarma - bilet de călătorie și monede cu chipul Regelui Mihai din perioada Regatului României

Pe drumul spre cazare din nou surpriză ! Constructorul şoselei care străbate republica de la nord la sud era o cunoscutã firmã româneascã. Şi asta chiar dacă atitudinea de respingere a apropierii de Basarabia şi România este din ce în ce mai puternică.

Avdarma - Cimitirul eroilor

Cimitirul eroilor - Placă comemorativă (apare un erou ce a murit la Port Arthur, în timpul războiului ruso-japonez)

Însă deschiderea găgăuzilor faţă de oaspeţij la Forum a fost la înălţime, chiar dacă posibilităţile şi resursele sunt relativ scăzute.

Cuplu de găgăuzi în costume tradiționale la un târg local

Și când te gândești  că toate acestea se află la câțiva kilometri de granița de est a României. Dar mai bine nu te gândești.


Să auzim numai de bine.