Când pisica te scoate la plimbare

Acum două săptămâni făceam, pentru cei care stau în casă, o invitaţie AICI   la acvariile din Statele Unite ale Americii, dar şi la cele europene. Dacă ai timp, să stai să observi atmosfera de acolo, totul devine o activitate relaxantă, care te mai scoate din fluxul năucitor de evenimente, ce au pus stăpânire pe viaţa noastră în ultima perioadã.

\Nu de mult, Atlanta Humane Society în colaborare cu  Georgia Aquarium au realizat un proiect simpatic, care a urmărit două obiective. Mai întâi a dorit să vadă reacţia unor mamifere de companie (pisici) în incinta pusă la dispoziţie de instituţia acvariului din Georgia. În al doilea rând a dorit să atragă atenţia publicului asupra faptului că nu există dovezi evidente, care să arate că animalele de companie pot răspândi virusul COVID-19.

Comportamentul micilor mamifere a fost simpatic şi relaxant pentru privitori. A fost realizat şi un mic filmuleţ ce a fost popularizat pe mai multe canale media.

Atlanta Humane Society i-a adus pe cei patru musafiri cu nume simpatice Nemo, Guppy, Marlin, Bubbles şi Dory , iar personalul acvariului i-a plasat printre bazinele cu animale acvatice şi i-a fotografiat. Ce a ieşit puteţi vedea în această postare.

Există şi o versiune canină a experimentului pe care o puteţi vedea AICI .

Cateva fotografii (manipulate) dupã clipul Fox5 TV Atlanta îmi aparţin.

S-auzim numai de bine.

Universitatea, universul şi realitatea

Directorul unei fabrici le propune muncitorilor să lucreze în fiecare zi mai mult cu o ora pentru a creşte productivitatea.
Apoi îi intreabă pe angajaţi dacă sunt de acord.
Ionescu: - Eu propun sa se lucreze câte 10 ore pe zi pentru a mari profitul companiei. 

Georgescu: - Eu zic că putem lucra chiar 12 ore pe zi, pentru că trebuie să ajungem cât mai repede la nivelul concurenţei.
Vasilescu: - Am putea să lucram 16 ore pe zi, suntem obligaţi să ne facem datoria.
Gheorghe:- Eu propun sa nu mai plecăm acasă deloc. Pentru că acasã ne întâlnim cu nevestele şi riscăm să se nască tampiţi ca Ionescu, Georgescu si, Vasilescu!
Bancul este din perioada comunistã, dar este de actualitate si astãzi.

Am participat zilele acestea la evenimentele prilejuite de împlinirea a 35 de ani de la absolvirea facultăţii. Câţiva foşti colegi inimoşi au găsit timpul necesar şi au pus la bătaie entuziasmul şi energia  pentru a organiza un eveniment frumos. Şi vreau să spun câteva vorbe despre acesta, referindu-mă la cursul festiv care s-a desfăşurat în Aula "Gh. Asachi" a Universităţii Tehnice Iaşi.

A fost impresionant numărul mare de participanţi la întâlnire, peste 120 de colegi veniţi din toate colţurile ţării, dar şi din străinătate. Mi-a atras atenţia un lucru. În momentul în care era strigat catalogul fiecare din cei prezenţi trebuia să prezinte în câteva cuvinte ce a făcut în toată această lungă perioadă, de 35 de ani.

Vă daţi seama că nu e simplu şi încercând să rezume fiecare a spus (conştient sau inconştient) ceea ce consideră că a realizat important în viaţă până la acest moment.

Au existat 4 sau 5 "tipare" distincte în aceste luări de cuvânt:

1. "Am lucrat 20 de ani acolo, în meseria pentru care m-am pregătit, apoi am schimbat pentru că... Sunt căsătorit, am un fiu şi doi nepoţi..."

2. "Am luat repartiţie acolo, în 1990 a trebuit să mă transfer la... şi de aproape 30 de ani fac altceva...

3. "Am luat repartiţie la..., după 3 ani m-am mutat în oraşul natal la fabrică. Am fost 3 ani director... Am o fiică şi aştept nepoţi..."

4. "Lucrez la... pe alt post decât cel pentru care m-am pregătit. Am doi băieţi plecaţi în Elveţia şi sunt de 3 ori bunic..."

5. "Am o fiică de 33 de ani, care lucrează la Bruxelles...Să ne vedem sănătoşi şi peste x ani..."

Desigur au mai existat şi alte "şabloane" sau variaţiuni pe aceeaşi temă.

Concluzia pe care am tras-o este că facultatea noastră nu ne-a pregătit de loc, sau prea puţin, din punct de vedere profesional pentru ceea ce am trăit în ultimii 35 de ani. Cu mici excepţii, nici nu avea cum să o facă. Fabrici şi uzine fost închise sau au dispărut pur-şi-simplu. Meserii au dispărut şi meserii noi au apărute din diverse alte nevoi. Unul din profesori spunea că nici structura actuală a facultăţii nu este potrivită pentru nevoile actuale ale economiei româneşti. Ceea ce am învãţat foarte bine a fost sã ne "descurcãm" în viaţã.

Vreau să vă reamintesc faptul că eram educaţi şi îndoctrinaţi în ideea că generaţia noastră, noi, absolvenţi în 1983, "vom construi societatea socialistă multilateral dezvoltată." Ideea aceasta a murit în decembrie 1989 şi noi toţi am trăim cu speranţa că ceva deosebit se va întâmpla. De fapt interminabila perioada de tranziţie cu schimbări uneori neverosimile ne-a adus la concluzia că nu ştim încotro mergem. Nu ştim, de fapt, ce vrem.

Statul, devenit capitalist cu diverse "feţe" (cu faţă umană, de tranziţie, capitalism sălbatic, etc) îşi pierde puţin câte puţin rolul de administrator naţional şi nu mai mulţumeşte nevoile şi solicitările la nivel regional şi local.

Mai mult de atât, grupuri diverse de interese, numite în fel şi chip, întreţin interesele personale ale conducătorilor şi băieţilor deştepţi. Trist este ca noi, cei ajunşi la "maturitate", să vedem că lucrurile nu stau astăzi altfel nici în alte ţări din lume. În lume au loc mai multe proteste, sui de aceea, filozoful Mihai Şora spune că „ceva nu e în regulă”: „Proteste în Statele Unite, proteste în Marea Britanie, proteste în Spania, în Turcia, în România, în Moldova, în Rusia, în Vietnam…  Ceva nu este în regulă pe planeta Terra. Vă daţi seama? Dacă vin acum extratereştrii, ne facem de toată ruşinea”.

Filozoful Mihai Şora (1990 - Revista 22)

Se spune că la începutul anilor 1990 a murit comunismul, la începutul anilor 2000 capitalismul şi-a dovedit neputinţă. Iar de atunci societatea omenească cunoaşte o stare tot mai mare de incertitudine. Oare ce urmează?

Pare că o energie universală cumulata a pământenilor se afla pe o pantă descendenta. După cum spuneam într-o postare anterioară a fost dovedit ştiinţific cum că inteligenta medie pe pământ este în scădere evidenta. Trăim pe baza "imaginilor" şi acest lucru a devenit înşelător. Trãim vremuri de instabilitate.

Dar sta în puterea noastră să îndreptăm lucrurile. Totul este să gândim pozitiv şi să ne dorim schimbarea în bine. Faptul că un avion se înalţă de la pământ nu înseamnă că a scăzut forţa gravitaţională sau a dispărut. Faptul cã o navã se balanseazã în "ritmul" valurilor nu înseamnã cã este nesigurã.

Unul din specialiştii cunoscuţi în dezvoltare personală, Joe Vitale, supranumit şi "Buddha al Internetului" spune în una din cărţile sale "Manual pentru viaţă" (2015-editura Meteor Publishing). "Universul (sau energia a tot ce existã pe lume) va răspunde întotdeauna gândurilor tale prin "da". Dacă ai gânduri negative, universul va spune: "Bine sunt de acord cu tine" şi îţi va aduce rezultate negative.dacă ai gânduri pozitive, universul va spune "Bine sunt de acord cu tine" şi îţi va aduce rezultate pozitive. În ambele situaţii universul răspunde prin "da".

Şi pentru că am pomenit mai sus de lucruri nesigure

, am ilustrat postarea cu o serie de fotografii personale dintr-un proiect interesant având ca tema chiar "instabilitatea".

Să auzim numai de bine.

Începător în fotografia de stradă

Când sunt în pană de idei mă duc repejor la prietenul Eric şi îl mai consult în ceea ce priveşte fotografia de stradă. Îmi place modul în care acest american cu sânge asiatic combină experienţa sa, agitată, în marile metropole din State, cu filozofia orientală a Mekong-ului.

"...Documentează viaţa de zi cu zi în societatea în care trăieşti"

Ce este fotografia de stradă!? Eric o numeşte "un instrument pentru documentarea vieţii de zi cu zi în societatea în care trăieşti." Într-o postare mai veche spuneam că fotografia de stradă nu trebuie să includă neapărat strada. Poți fotografia oriunde: la aeroport, la Mall, în parc, în autobuz sau tramvai, în biroul medicului, în magazinul alimentar sau în orice alt loc public.

Mai în glumă, mai în serios vorbeam într-o postare mai veche despre <fotografia de... autobuz>.  Despre modul cum fotografiezi Eric spune: 

"Fotografierea pe stradă este, în general, făcută instantaneu (fără permisiune și fără ca subiectul sã fie în cunoștință de cauzã). Personal - spune Eric, nu cred că fotografia de stradă trebuie să fie un instantaneu. Puteți cere permisiunea când faceți fotografie unui strãin. Nu cred că o fotografie instantaneu este mai bună decât o fotografie în care ceri permisiunea. Cel mai important lucru este să surprinzi emoţia şi sufletul subiectului tãu."

"Surprinde emoţia şi sufletul subiectului tãu."

Părerea generalã este că nu ai nevoie de o cameră specialã pentru a fotografia pe stradã. Puteți folosi orice tip de cameră. O camerã mai micã poate fi mai eficientã şi sunt mulți fotografi de stradă, care folosesc telefoane mobile. Eric Kim recomanda aparatele foto compacte şi dacă, începător fiind, foloseşti aparatul pe A(utomat), mai târziu utilizarea opţiunii "P" este mai bună spune el. Şi asta pentru că nu pierzi timpul cu setările, faci mai multe cadre şi eşti.

În ceea ce priveşte obiectivul pe care îl foloseşte pe stradă, în cazul în care fotografiazã cu un aparat mai performant Eric are o opinie: "...în general folosesc un obiectiv cu lungime focală de 35 mm (echivalent full frame) De ce? O lentilă de 35 mm este, în general, destul de largă pentru a capta majoritatea subiectelor ce apar într-o scenă, dar și destul de aproape pentru a putea face portrete."

Fotografi celebri cum a fost Henri Cartier-Bresson a fotografiat aproape toată viaţa cu un obiectiv fix de 50 mm (a folosit un fix de 35 mm, doar o singurã datã în India, unde străzile erau mult mai aglomerate).

Eric nu recomandã utilizarea teleobiectivelor pentru fotografia de stradă pentru că poţi pierde din profunzime. Şi asta chiar dacă ştim că există fotografi  care nu "îndrăznesc" să se apropie de subiect.

Există totuşi şi fotografi de stradă cunoscuţi care au folosit teleobiective. Două exemple sunt Saul Leiter şi Martin Parr care au realizat imagini deosebite.

Una peste alta, dincolo de păreri şi recomandări, e important ca fiecare din noi să găsească aparatul şi obiectivul care îl avantajează în fotografia de stradă. Iată, mai jos, câteva recomandări pe care le face Eric Kim pentru fotografii începători în fotografia de stradă:

Lucrează scena (parkour - am făcut 10-12 fotografii până am avut ceva reprezentativ)

1. Lucrează scena - trebuie să realizezi mai multe fotografii pentru o scenă şi o idee. Eric spune că el face 15-20 de cadre. (Unele persoane fac 2-3 fotografii şi renunţă)

2. Intră în contact vizual. Se spune că "ochii sunt oglinda sufletului". Dacă intri în contact vizual ("eye contact") intri în sufletul subiectului tău, care priveşte direct în obiectiv.

Intră în contact vizual (m-a văzut, dar nu știu dacă i-a văzut)

3. Fotografiazã de jos. Mulți fotografi declanşează de la nivelul ochilor. Problema este că perspectiva asta a devenit plictisitoare pentru că este poziţia normalã de la care privim lucrurile întreaga viaţă. Încearcă să cobori punctul de staţie şi poţi să obții o perspectivă unică.

Fotografiazã de jos (îndoaie genunchii)

4. Capturează când "garda este jos" - Încearcã sã găseşti "momentul decisiv". Este momentul când subiectul uitã de tine, uitã cã este fotografiat sau nu vede camera foto.

Capturează când "garda este jos" (nimeni nu știe, nimeni nu vede)

5. Foloseşte "tehnica pescarului" - Aceasta este una din tehnicile cele mai utilizate În fotografia de stradă - identifici Un fundal interesant și aştepţi subiectul/obiectul sã intre în cadru.

"Tehnica pescarului" - am ales un fundal și am așteptat subiectul. Și nu doar unul... Am făcut o sumedenie de fotografii

6. Compune ceva mai interesant - introdu mai multe layer-e. Despre acest subiect am vorbit în postarea de AICI.

7. Căutã linii / modele / texturi - este unul din punctele de care trebuie să ţină seama mai ales fotografii care se feresc sau nu agreează să fotografieze oameni. Dar despre acestea şi alte elemente compoziţionale în fotografia de stadă povestim într-o altă postare.

Până atunci să auzim numai de bine.

Despre compoziţie (I)

Aşa cum fiecare poveste bunã are un început, un cuprins şi un sfârşit, fiecare fotografie reuşita ar trebui sã ofere un mod evident de a atrage atenţia privitorului în interiorul imaginii. Şi odată aflat pe suprafaţa planã, ceva anume va ghida privirea spre subiectul fotografiei, va transmite un mesaj sau va încânta pur-şi-simplu inima celui care priveşte, fãcând să crească numărul de endorfine (molecule ale fericirii) în corpul admiratorului.

Cineva spunea că diferenţa dintre un fotograf profesionist şi unul amator este cã profesionistul ştie ce NU trebuie să includă în fotografie.

Cred cã lucrurile importante care te ajuta "să vezi fotografic" sunt rãbdarea, atitudinea pozitivã şi mintea deschisã.

La sfârşitul anilor 1800, şeful Biroului de invenţii al Statelor Unite a recomandat Congresului american sã dea o lege prin care sã se închidã instituţia pe care "cu onoare" o conducea pentru a economisi bani. El a decis cã tot ceea ce trebuia inventat se inventase şi patentase deja şi biroul nu-şi mai avea rost.

Am auzit odată un fotograf care spunea că nu mai are ce fotografia prin parcurile Iaşului, deoarece acestea sunt fotografiate şi rãs-fotografiate. În general oraşul Iaşi este foarte mult fotografiat. Dar acesta este un mod de gândire opus gândirii creatoare. Existã întotdeauna un mod de a fotografia, un punct de staţie dacă vreţi, de unde fotografia aratã "altfel", este "altfel". Trebuie doar sã-l găseşti şi sã "vezi momentul".

Am realizat la sfârşitul secolului trecut (ce straniu suna !) un album foto despre Iaşi, intitulat "IASI-A Magical Tour" şi printre altele am fotografiat şi la Palatul Culturii. Era acolo o doamnã "de la marketing", care mi-a fãcut observaţie, lamentându-se şi spunându-mi cã dacã eu voi face un album cu fotografii din Palat nu vor mai veni vizitatorii să vadă muzeele şi palatul(!?). Acesta este, spun eu, un mod rigid de a vedea lucrurile.

Astãzi muzeul Luvru este expus virtual pe Internet şi poţi vedea şi cel mai mic colţişor pe îndelete. Şi totuşi anual milioane de vizitatori trec prin galeriile de artã pariziene.  Pânã la urmã fiecare vede lucrurile altfel. Pânã la urmã fiecare priveşte ce vrea şi "vede"doar ce este în stare sã vadã.

Câteva idei despre compoziţie

În primul rând există nişte reguli în compoziţie care trebuie cunoscute. Ele pot fi respectate sau nu, dar şi pentru a fi încălcate trebuie sã ai habar de ele. Deci...  ideea numero 1 - învaţă regulile de compoziţie.

Nr.1 - Învatã regulile

Numero 2 - Priveşte cu atenţie fotografiile a cât mai mulţi fotografi cunoscuţi şi încearcã sã le imiţi. "În fotografie imitaţia cultivã inspiraţia" spuneam într-o altã postare.

Nr.2 - Imitã pe altii

Numero 3 - Învaţă, citeşte, călătoreşte, iubeşte, ascultã muzicã... trăieşte. Şi printre altele... fotografiazã. Aminteşte-ţi de vorbele lui Ansel Adams.

Nr.3 - Trãieste si fotografiazã

Numero 4 - Cautã "noi moduri" de abordare a fotografiei tale. Cautã perspective diferite. Schimbã formatele. Poate fotografiile tale aratã mai bine pe un format pãtrat şi nu dreptunghiular standard. Concentrează-te doar pe oportunitate şi fii la locul potrivit la momentul potrivit sau "caută/provoacă" momentul. Nu distruge compoziţia doar de dragul unei fotografii "corecte" din punct de vedere tehnic. 

Fii "trãsnit" şi încearcã lucruri mai puţin obişnuite.

Nr.4 - Schimbã abordarea

Şi ideea no. 5 - Include în fotografiile tale trucurile deja cunoscute şi aplicate de alţii, care fac în mod curent fotografii "deosebite"

Nr5- Atentie la trucuri (un fluture apropape...natural !)

Aş fi bucuros că unele din aceste "şmecherii" sã le discutãm în cadrul întâlnirilor pe care le vom avea la Clubul Fotografilor Iaşi, în perioada următoare.

Numai bine vã doresc.