Despre compoziţie (I)

Aşa cum fiecare poveste bunã are un început, un cuprins şi un sfârşit, fiecare fotografie reuşita ar trebui sã ofere un mod evident de a atrage atenţia privitorului în interiorul imaginii. Şi odată aflat pe suprafaţa planã, ceva anume va ghida privirea spre subiectul fotografiei, va transmite un mesaj sau va încânta pur-şi-simplu inima celui care priveşte, fãcând să crească numărul de endorfine (molecule ale fericirii) în corpul admiratorului.

Cineva spunea că diferenţa dintre un fotograf profesionist şi unul amator este cã profesionistul ştie ce NU trebuie să includă în fotografie.

Cred cã lucrurile importante care te ajuta "să vezi fotografic" sunt rãbdarea, atitudinea pozitivã şi mintea deschisã.

La sfârşitul anilor 1800, şeful Biroului de invenţii al Statelor Unite a recomandat Congresului american sã dea o lege prin care sã se închidã instituţia pe care "cu onoare" o conducea pentru a economisi bani. El a decis cã tot ceea ce trebuia inventat se inventase şi patentase deja şi biroul nu-şi mai avea rost.

Am auzit odată un fotograf care spunea că nu mai are ce fotografia prin parcurile Iaşului, deoarece acestea sunt fotografiate şi rãs-fotografiate. În general oraşul Iaşi este foarte mult fotografiat. Dar acesta este un mod de gândire opus gândirii creatoare. Existã întotdeauna un mod de a fotografia, un punct de staţie dacă vreţi, de unde fotografia aratã "altfel", este "altfel". Trebuie doar sã-l găseşti şi sã "vezi momentul".

Am realizat la sfârşitul secolului trecut (ce straniu suna !) un album foto despre Iaşi, intitulat "IASI-A Magical Tour" şi printre altele am fotografiat şi la Palatul Culturii. Era acolo o doamnã "de la marketing", care mi-a fãcut observaţie, lamentându-se şi spunându-mi cã dacã eu voi face un album cu fotografii din Palat nu vor mai veni vizitatorii să vadă muzeele şi palatul(!?). Acesta este, spun eu, un mod rigid de a vedea lucrurile.

Astãzi muzeul Luvru este expus virtual pe Internet şi poţi vedea şi cel mai mic colţişor pe îndelete. Şi totuşi anual milioane de vizitatori trec prin galeriile de artã pariziene.  Pânã la urmã fiecare vede lucrurile altfel. Pânã la urmã fiecare priveşte ce vrea şi "vede"doar ce este în stare sã vadã.

Câteva idei despre compoziţie

În primul rând există nişte reguli în compoziţie care trebuie cunoscute. Ele pot fi respectate sau nu, dar şi pentru a fi încălcate trebuie sã ai habar de ele. Deci...  ideea numero 1 - învaţă regulile de compoziţie.

Nr.1 - Învatã regulile

Numero 2 - Priveşte cu atenţie fotografiile a cât mai mulţi fotografi cunoscuţi şi încearcã sã le imiţi. "În fotografie imitaţia cultivã inspiraţia" spuneam într-o altã postare.

Nr.2 - Imitã pe altii

Numero 3 - Învaţă, citeşte, călătoreşte, iubeşte, ascultã muzicã... trăieşte. Şi printre altele... fotografiazã. Aminteşte-ţi de vorbele lui Ansel Adams.

Nr.3 - Trãieste si fotografiazã

Numero 4 - Cautã "noi moduri" de abordare a fotografiei tale. Cautã perspective diferite. Schimbã formatele. Poate fotografiile tale aratã mai bine pe un format pãtrat şi nu dreptunghiular standard. Concentrează-te doar pe oportunitate şi fii la locul potrivit la momentul potrivit sau "caută/provoacă" momentul. Nu distruge compoziţia doar de dragul unei fotografii "corecte" din punct de vedere tehnic. 

Fii "trãsnit" şi încearcã lucruri mai puţin obişnuite.

Nr.4 - Schimbã abordarea

Şi ideea no. 5 - Include în fotografiile tale trucurile deja cunoscute şi aplicate de alţii, care fac în mod curent fotografii "deosebite"

Nr5- Atentie la trucuri (un fluture apropape...natural !)

Aş fi bucuros că unele din aceste "şmecherii" sã le discutãm în cadrul întâlnirilor pe care le vom avea la Clubul Fotografilor Iaşi, în perioada următoare.

Numai bine vã doresc.

Treime "sfântã" și nu prea, în fotografie

Un fotograf american - Cole Thompson - emitea acum ceva timp "regula 1/3" sau regula fotografiei "bune" "O fotografie reusita este compusa din 1/3 viziune, 1/3 momentul declansarii si 1/3 prelucrare." spune el.

Însã nu la regula sa  vreau sã mã refer ci la arhi-cunoscuta "Regulã a treimilor" (RT) în fotografie. Regula treimilor (RT) isi are originea intr-un studiu realizat in 1850 de catre un profesor de statistică. Povestea acestei reguli este controversată și o gãsiti AICI 

Regula este simplã. Îti imaginezi cã împarti cadrul fotografiei în 3 zone egale prin linii orizonatale și verticale (vezi fotografia). S-a constatat cã o foto-compozitie este mai echilibratã dacã subiectul principal este plasat pe una dintre liniile imaginate (verticale sau orizontale) sau la punctul de intersectie al acestora. 

 

Subiect central si linia orizontului respectã RT

  

Liniile imaginare se mai numesc si "linii de fortã", iar punctele sunt considerate puncte de maxim interes
.

Subiectul si umbra sa respectã RT

Existã o serie de "variațiuni" în jurul acestei reguli, care trebuie judecate pentru fiecare fotografie în parte :

- subiectul în centru înseamnã monotonie cu referire la peisaje
- douã subiecte "importante" pe aceeasi linie se anuleazã reciproc
- plasezi subiectul - portret în centrul fotografiei dar ochii pe liniile de fortã
- existã si o "regulã a simetriei" care se combinã cu regula treimilor
- în cazul fotografiei pãtrate regula nu e valabilã
- este important sã plasezi subiectul la intersectie si nu pe liniile de fortã
- unii considerã încãlcarea regulii ca fiind o gresealã de începãtor

Portret - ochii pe linia de fortã

Zonare a cadrului, bazatã pe RT

Care este (conform RT) persoana care se contituie ca subiect al fotografiei

Dar asa cum spuneam într-o postare anterioarã regulile trebuie bine cunoscute pentru a putea fi încãlcate.
Desigur, dacã faci o fotografie cu rezolutie mare (dimensiuni mari), poti "sã recompui" la post-procesare fotografia, schimbând poziționarea subiectului.

Subiect central, nu se respectã RT

RT cu subiectul pe linia de forta dreapta

RT cu subiectul pe linia de forta stânga

Pãrerea mea este urmãtoarea: regula e foarte bună pentru a te "orienta" în procesul de compunere a cadrului si este un ajutor important pentru a directiona fotografii începãtori de la imaginile banale cu subiecte centrate cãtre  fotografii reusite. Dar, dacã imaginea ta respectã aceastã regulã nu înseamnã, obligatoriu, cã ai fãcut o fotografie bunã ! Din pãcate !

Gratuit sau... "pi digiaba" !

Dupã cum ati observat deja, în structura blogului FOTO-IDEEA a apãrut, de circa o sãpãtãmânã, o paginã nouã cu numele Gratuit / Free. Pe aceastã paginã veti regãsi o serie de resurse gratuite dedicate celor care lucreazã cu fotografii, au nevoie de fotografii, sunt pasionati de astfel de resurse sau nu au acces, datoritã posibilitãtilor materiale,  la resursele plãtite.

De multe ori veti gãsi în pagina Gratis / Free link-uri si referiri la resurse de cea mai bunã calitate, care sunt periodic, temporar sau pentru totdeauna, gratuite.

Sãptãmânal voi adãuga link-uri si materiale noi pentru iubitorii fotografiei si nu numai, iar în mãsura în care va fi posibil voi oferi si alte facilitãti interesante si desigur gratuite vizitatorilor site-ului FOTO-IDEEA.

Si dupã cum spuneam,  totul este "pi dijiaba" !

"Înrãmarea" ca element de compozitie a fotografiei

     Ideea pe care vreau sã o discut aici este aceea de a capta atentia privitorului unei fotografii cãtre centrul de interes al acesteia prin adãugarea unei "rame" interioare (frame în limba engleza) în fotografiile realizate 

Rama este constituitã de bolta pasajului

Ramã constituitã din douã scaune

 "Inrãmarea" aceasta are mai multe obiective :

• unul este acela de a oferi adâncime cadrului. Cel ce priveste fotografia percepe astfel cã fotografia are mai mult de 2 dimensiuni (!)

• un alt posibil obiectiv este acela ca privirea sa fie dirijatã cãtre o anumitã parte de interes a imaginii

• înrãmarea oferã senzatia de ordine si uneori izoleazã subiectul punându-l în valoare

• înrãmarea poate oferi context fotografiei si astfel poate fi înteles sensul mesajului transmis de fotograf

     "Rama" poate fi constituitã de un obiect, o usã, o plantã, o clãdire, etc. Ea se poate afla în fundal sau în partea din fatã a imaginii (de cele mai multe ori).


In continuare am adãugat o serie de exmple de "înrãmare" (framing) în fotografiile personale.

Inrãmare cu sculpturi din lemn

In cadrul usii

Rama - Peretii întunecati ai galeriei

Rama - un decupaj într-un banner stradal

Ramã într-un element decorativ din lemn

Design statie de tramvai

Rama - o oglindã

Decupaj în panou la Orãselul copiilor

Element mobilier stradal - suport publicitar

In cadrul boltii

Rama - ruine clãdire veche

Grabnic si încremenit... în fotografii deosebite (V)

     Fotografia de miscare poate surprinde scene spectaculoase si poate îmbrãca douã forme:  fotografia care "îngheatã" momentul si fotografia care surprinde "miscarea". In primul caz, actiunea este imortalizatã în fotografie folosind un timp de expunere mic, pentru a imortaliza momentul, iar în cel de-al doilea caz, timpul de expunere este mare, se creeaza un efect de încetosare si acesta dã senzatia de miscare.

Imagine clarã. Miscarea "încremenitã". Senzatia de miscare slabã (timp expunere 1/160)

Imagine putin miscatã. Blur-ul dã senzatia de miscare, în comparatie cu imaginea de mai sus. (timp de expunere 1/125)

Nu întotdeauna este indicatã înghetarea totalã a miscarii subiectului întrucât, uneori, dispare senzatia de miscare, producându-se un efect opus celui urmãrit. Inghetarea miscãrii îti dã oferã imaginea subiectului, atitudinea sa, abilitãtile sale sau imaginea publicului spectator. De exemplu in fotografiile de mai jos :

Sticla e "fixatã" în aer !

Subiectul are o alurã frumoasã

Subiectul are  abilitãti deosebite

Idem, de remarcat atitudinea si concentrarea publicului.

Abilitãti ale subiectului, se remarcã atitudinea publicului.

Avionul pare "fixat" în aer, doar elicea pare cã se miscã

Un efect deosebit în cazul imortalizãrii miscãrii este efectul de <panning>. In acest caz, subiectul se aflã în miscare. Camera urmãreste subiectul si la "momentul culminant" se declanseazã. Pentru a realiza un efect de panning corect,  trebuie sã setezi aparatul pe  prioritatea de viteza si expunerea undeva intre 1/10   si 1/40, în functie de viteza subiectului, îndemânarea fotografului si intensitatea doritã a efectului.

Tirolianã (panning)

Sincronizarea 

Cel mai important aspect în fotografia de actiune este sincronizarea, adicã anticiparea momentului "culminant". Dacã declansarea se face prea devreme, nu este imortalizat momentul spectaculos în respectiva fotografie, iar dacã a fost facutã prea târziu, momentul de maximã importanta este ratat. Din aceastã cauza este important sã cunosti activitatea pe care vrei sã o surprinzi, pentru a putea anticipa momentele de maximã intensitate. 

Momentul decolãrii perfecte

Intelegerea momentului, cunoasterea propriului aparat, rãbdarea si atentia pot da fotografii frumoase si surprinzatoare precum în exemplele de AICI (photography.tutsplus.com ) si AICI  (smashingapps.com).

Pentru a identifica cea mai bunã pozitionare a camerei, înainte de începerea unui eveniment puteti studia locatia respectivã, tinând cont si de alti factori cum ar fi accesul pe care îl aveti fatã de subiect, fundalul si lumina.

Abilitãti nautice

Abiltãti hipice

Shake, shake signora

Picãturile de apã în miscare

Miscarea masinii si atmosfera de iarna sunt evidente datorita blur-ului.

Fotografiile de miscare sunt realizate în mod curent în aer liber, dar pot fi realizate fotografii deosebite si în interior.
De exemplu Aici (photographymad.com)  si Aici (diyphotography.com) 
 

Te joci cu focul ! Cum sã faci fotografii deosebite ? (IV)

Atentie : In cazul focului NU sunt de acord cu fotografiile "aranjate", în care fotograful manipuleaza el însusi flacãra deschisã. Nu recomnad acest tip de fotografie si consider cã existã o dozã de "artificial" prea mare si prea periculoasã pentru ca sã merite efortul. Fiecare cu ocupatia lui, cei care au treabã cu focul stiu cum sã se pãzeascã, fotograful pasionat se ocupã de fotografie si face fotografii cât mai bune ! 

     Când vorbesc despre o astfel de "joacã" mã refer la proiectele fotografice în care subiectul este focul, indiferent cã surprinzi cadre cu flacãra din sobã sau semineu, artificii, foc de tabãrã, candele sau lumânãri în bisericã - doar se apropie sãrbãtorile pascale, jocuri cu foc, etc.

     Relatia omului cu focul este ancestralã. Si pentru cã este un element puternic, misterios, care rãspândeşte cãldurã şi mai ales luminã, focul este pentru fotograf un element aparte, care aduce "actiune" în compozitia fotografiei. Aceasta devine interesantã si place privitorului.

      Focul poate apare în fotografie în trei posturi: ca subiect principal, ca element auxiliar de punere în valoare a subiectului principal si ca sursa de luminã. Sã le luãm pe rând :

1. subiect principal

In acest caz, vrei sã vezi detaliile flacãrii si încerci sã "îngheti" momentul. Vei folosi o vitezã de 1/250 sau mai mare si în consecintã va trebui sã mãresti diafragma si sã cresti ISO.

2. element auxiliar / subiect secundar

In acest caz iluminarea poate fi mai dificilã pentru cã pot fi necesare mai multe surse de luminã (electricã sau alte surse de foc). In prima fazã, mai ales dacã nu poti sã controlezi iluminarea, vei încercã sã focalizezi în primul rând asupra subiectului principal. In cel mai bun caz, încearcã sã ai în spatele subiectului un fundal cât mai închis la culoare.

Subiectul principal scoate foc pe gurã

Focul, element auxiliar

Focul pune in valoare subiectul principal

Idem, focul element de sprijin

3. sursã de lumina

      Lumina pe care o dã focul este o sursã de iluminat deosebit de frumoasã pentru cã dã umbre palide si luminã caldã. Lumina focului poate da siluete foarte bine conturate. Se poate constitui ca fundal sau poate ilumina din lateral subiectul.

      In acest caz valoarea ISO trebuie scazutã pânã la limita la care subiectul apare clar în cadrul si tremurul mâinii nu este sesizabil. De obicei, se utilizeaza trepiedul.

Focul joacã rol de fundal si creeaza o siluetã clarã a subiectului

In majoritatea fotografiilor, asa cum se poate vedea, apar combinatii ale celor trei ipostaze în care am întâlnit focul mai sus.