Cu G. Top din Bulgaria la Iaşi

"Te salut, oraş romantic, plin de parcuri şi de flori

Unde noaptea stau de vorbă trubadurii visători

Cu tăcerea de pe uliţi, cu trecutul şi cu luna…

Te salut, oraş istoric, oropsit ca-ntotdeauna..."

(Salut, Iaşi! (George Topîrceanu)

George Topîrceanu în 1920

Am participat zilele trecute la un eveniment, aparent banal, la care nu a fost prezentã prea multă lume. Muzeul Național al Literaturii Române din Iași, ȋn parteneriat cu Asociația Pro–SMEC Moțca şi Asociația M.G. Entertrainment din Iaşi au organizat o lansare de carte ce a avut loc la Casa Memorialã George Topîrceanu de pe strada Ralet. Sunt convins cã acest eveniment ar fi meritat mai multã atenţie din partea ieșenilor.

Evenimentul de la Casa Memorialã George Topîrceanu din Iaşi

Cartea despre care vorbesc este traducerea în limba bulgarã a cărţii lui George Topîrceanu, „Memoriile unui prizonier român în Bulgaria”. Vreau sã spun câteva cuvinte despre autorul traducerii, un păşcănean de-al nostru, domnul Corneliu – Ionel Ciubotaru. Domnul Ciubotaru, pe care am avut plãcerea sã îl cunosc, este un diplomat român, om de culturã, traducător al mai multor autori români în limbile bulgarã, rusã şi ucraineanã.

Consulul Corneliu – Ionel Ciubotaru

Domnia sa ne-a spus în câteva cuvinte povestea traducerii cărţii lui Topîrceanu, motivele care l-au făcut să traducã aceastã lucrare şi câteva din întâmplãrile petrecute în cei aproape 10 ani cât a durat traducerea.

Dupã cum unii poate ştiu G. Topîrceanu a fost sergent activ în Primul Rãzboi Mondial. În vara lui 1916, România a intrat în rãzboi, iar poetul mobilizat G. Topîrceanu a ajuns într-un regiment undeva pe malul Dunãrii. A urmat asaltul trupelor bulgaro-germane sub comanda mareşalului Mackensen şi în cinci zile de lupte a avut loc dezastrul de la Turtucaia. Au murit peste 6.000 de români, iar Topîrceanu a împărtăşit soarta celor 28.000 de prizonieri: ajunşi în lagãrele din Bulgaria. Amintirile sale din război au  fost publicate în două volume (‘Amintiri din luptele de la Turtucaia, 1918, şi ‘Pirin Planina, 1936).

Afişul evenimentului ce a avut loc la Sofia

Cartea tradusã de domnul Ciubotaru include lucrările „Însemnări din campanie”, „Luptele de la Turtucaia”, „Prizonieratul în Pirin-Planina”, o serie de scrisori, precum și poezia „De profundis”. A avut loc o lansare a lucrării şi la Ambasada României din Sofia,  la care au participat peste 50 de invitaţi. Editorul cărții, Daniela Ubenova, a subliniat frumusețea textului bulgar prin care tinerii bulgari pot afla astăzi despre întâmplãrile tragice petrecute în Primul Război Mondial pe teritoriul Bulgariei.

Îmi plac proiecte fotografice cu teme precum "Pe urmele lui Y... la Iaşi...". sau "Cu X... pe strãzile Iaşului. Una din propunerile mele poate aţi văzut-o deja (M.Eminescu) şi iată că evenimentul de ieri îmi prilejuieşte o întâlnire cu inteligentul G. Top. (cum îi plãcea sã se semneze). Voi face o trecere rapidã prin biografia sa insistând asupra perioadei ieşene.

George Topârceanu s-a născut la Bucureşti la 20 martie 1886

Garabet Ibrăileanu îl cheamă la Iaşi în anul 1911, ca subsecretar de redacţie la Viaţa românească. În calitatea pe care o are Topîrceanu cunoaşte şi colaborează cu scriitori de frunte, precum Mihail Sadoveanu, Gala Galaction, Tudor Arghezi, Mihai Codreanu sau Hortensia Papadat-Bengescu.

Sediul Revistei Viaţa Româneascã - str. V. Alecsandri

În 1912 se căsătoreşte cu învăţătoarea Victoria Iuga, cu care a avut un fiu. Căsnicia i se va destrăma şi mai târziu va începe o poveste de dragoste discretă cu poeta Otilia Cazimir.

Casa memoriala Otilia Cazimir

La Iaşi încearcă să-şi termine studiile de filozofie dar este mobilizat în 1916 şi urmează episodul din Bulgaria unde rãmâne pânã în 1918. Se întoarce la Iaşi.

Două, post-meridiane...

Sună lung şi monoton

Ornicul cu trei cadrane

De la Sfântul Spiridon.

"Ornicul cu trei cadrane de la Sfântul Spiridon"

În 1926 George Topîrceanu  primeşte Premiul Naţional de Poezie.

În 1936 este ales Membru corespondent al Academiei. Bolnav de cancer la ficat G. Topîrceanu pune bazele, împreună cu Sadoveanu şi Grigore T. Popa revistei ”Însemnări ieşene”.

”Însemnări ieşene”(anul 1937)

 Poetul a murit în mai 1937 în casa lui Demostene Botez, din "dulcele târg", astãzi Casa memorialã "George Topîrceanu". Este înmormântat în cimitirul ”Eternitatea”, din Iaşi.

Casa memorialã "George Topîrceanu"

"Te salut, oraş arhaic, plin de suveniruri sfinte!

Te salut cu toată stima, te salut şi …n’am cuvinte."


Desigur se pot spune şi fotografia multe locuri în legãturã cu perioada ieşeanã a lui G. Top. Dacã poți mai mult şi mai bine, "stimate cetitoriule", eşti invitatul meu...

Sã auzim numai de bine.