Proteste, semafoare si postmodernism

Am ascultat acum câteva zile, la una din întrevederile publice ale Clubului Fotografilor Iaşi, o prezentare despre "postmodernism în fotografie".

Clubul Fotografilor Iaşi - 10 ani de existenţã

Mărturisesc sincer că nu am fost foarte atent la detalii, încercând doar să înţeleg ce este postmodernismul şi cum se manifestă el în arta fotografică. Promit să continui "cercetarea".

Ideea centrală a postmodernismului este că problema cunoaşterii se bazează pe tot ce este exterior individului. Postmodernismul este împotriva celor care susţin că deţin secretul adevărului, sau frumosului, împotriva regulilor şi legilor, care au rădăcini în percepţia comunităţii. Cu alte cuvinte, cu cât te supui mai puţin regulilor grupului şi convenientelor cu atât eşti mai aproape de curentul postmodernist.

Postmodernismul se manifestă în multe discipline cum sunt filozofia sau chiar teologia, dar şi în artă, modă, tehnologie. Un exemplu în domeniul arhitecturii este Frank Owen Gehry despre ale cărui proiecte am mai pomenit. 

Frank Owen Gehry - Dancing House - Praga

Andy Warhol este un exemplu al postmodernismului în artã. Ca reprezentant al curentului PopArt, Warhol aduce la rang de artã elemente considerate altă dată banale, "murdare" sau triviale.

Andy Warhol

Şi totuşi, unii susţin că Postmodernismul nu poate fi descris ca o mişcare coerentă şi nu are caracteristici bine definite. Curentul poate fi cel mai bine perceput ca un grup de stiluri şi atitudini apărute ca reacţii împotriva tradiţionalismului şi modernismului.

Cum spuneam puţin mai înainte, părerea mea este ca postmodernismul este o reacţie împotrivă... şi se vrea a fi "un alt fel/mod".

Marcel Duchamp

În 1911, Marcel Duchamp a plasat un pişoar într-o expoziţie,  l-a semnat cu un nume fictiv şi l-a numit artă. În acelaşi ton, acum câţiva ani nişte austrieci au găsit o piatră pe care se spune că a urinat Mozart şi au declarat stânca-monument, obiectiv turistic.

Astăzi dimineaţă, în timp ce treceam strada, mă gândeam că sunt multe alte exemple, în jurul nostru, care confirmă ideea unei schimbări continue a modului în care percepem viaţa. Pânã şi cei care trec la semafor pe roşu, atunci când nu se vede venind nicio maşină se pot considera postmodernişti(!)

Andreas Gursky, Rhine II, 1999 - pãnã acum 2 ani, cea mai scumpã fotografie din lume

În ceea ce priveşte fotografia, încă de la început, aceasta a pus în discuţie apartenenţa sa la domeniul artei. Pe de altă parte, principalele teme abordate erau teme tradiţionale: istorice,  peisaje, portrete, alegorii, subiecte mitologice şi religioase. Mai târziu au apărut modernismul şi postmodernisdmul în fotografie, care au dat la o parte aceste teme. Puţin câte puţin, fotograful, care mânuia o maşină (camera foto) a încercat să aducă propria contribuţie, "artisticã", la rezultatul muncii sale. Aproape normal, contribuţia proprie a însemnat, noutate, încălcarea de reguli, negare, "altceva".

Garry Winogrand, Apollo 11 Moon Shot, Cape Kennedy, FL, 1969

Am căutat câteva exemple de fotografii care pot fi considerate ca aparţinând curentului postmodernist. Nu vreau să comentez pentru că nu am pretenţia că mă pricep la teoria artei. Şi am adăugat 2 propuneri de fotografii personale realizate în acelaşi stil. Adică stilul "altfel"

"O aglomeratie aparentã în jurul omului singur(I)"

"O aglomeratie aparentã în jurul omului singur(II)"

Cine se pricepe şi doreşte sã comenteze este rugat sã o facã.

Dar nu cred că, fără ordine, fără respectarea regulilor şi a legilor, putem evolua. Şi nici nu putem construi lucruri bune şi trainice. Nu sunt filozof, nu am niciun fel de pretenţii, dar aceasta este credinţa mea. Şi pentru a încheia pe un ton glumeţ în acelaşi registru:reamintesc o zicală, valabilă mai ales în România: "regulile sunt făcute pentru a nu fi respectate". De multe  fotografii spun: "învaţă bine regulile pentru a şti ce să încalci".

Iar învăţarea regulilor înseamnă, inclusiv, studierea curentului postmodernist şi cunoaşterea lucrărilor reprezentanţilor acestuia în fotografie. Mai discutãm dacã e cineva interesat de asta.

Sã auzim numai de bine.

Civilizaţia Cucuteni şi fotografia

Cultura Cucuteni - una din cele mai evoluate culturi din istoria omenirii (fotografie din Muzul Universitãţii "Al.I.Cuza"- Iaşi)

Cucuteni este o localitate din judeţul Iaşi, situată la 10 km de Târgu Frumos şi cam la aceeaşi distanţă de Cotnari. Comuna Cucuteni a dat numele celei mai importante culturi neo-eneolitice din sud-estul Europei. La sfârşitul secolului al XIX-lea, cercetările arheologice efectuate pe dealul Cetăţuii au scos la iveală tone de fragmente ceramice cu o vechime foarte mare. Mai târziu aveau să fie făcute aici alte două descoperiri importante: un tezaur de aur şi un mormânt tumular princiar. 

Analizându-le, arheologii au constatat că, între anii 4200 şi 3200 i.Hr., pe teritoriul care acum cuprinde Moldova, Republica Moldova şi Ucraina, a înflorit o cultură foarte avansată, cunoscută în prezent sub numele de Cucuteni-Tripolie.

Această cultură pare să fi existat înainte de apariţia marilor culturi egipteanã şi sumerianã. Multe lucruri par să fi fost inventate pentru prima dată, în istoria omenirii, în perioada acestei culturi ce poartă numele unei  localitãţi din judeţul Iaşi. 

Taur pe roţi - Cultura Cucuteni-Tripolie Sursă: gypsy.ninja

Cultura Cucuteni este un brand pe care nu ştim să-l exploatăm. Cheltuim bani aiurea pe tot felul de produse publicitare "inofensive" şi nu investim nimic în lucruri care ne-ar putea scoate în... faţa clasei. Acum câţiva ani austriecii au transformat în obiectiv turistic o piatră pe care Mozart făcuse... pipi.  

Dar elementul caracteristic al culturi Cucuteni îl constituie ceramica pictată tricrom.

Ceramica de Cucuteni aşa cum o vãd meşterii populari de astãzi

Ne dăm seama de importanţă acestei culturi în istorie şi paşi în cercetarea şi promovarea ei la nivel naţional şi internaţional s-au făcut şi se mai fac, dar după părerea mea, suntem mult prea... timizi.

Zeiţa-mamã - statuetã aflatã in biroul Primarului din Cucuteni

Din punct de vedere fotografic se pot gândi mai multe faze în dezvoltarea unui foto-proiect  având ca tema această cultură străveche şi urmele pe care le-a lãsat în diverse locuri pe teritoriul României şi mai ales în zona Moldovei. Mă gândesc atât la fotografia documentară, dar şi la cea artistică. Material este, slavă Domnului! Iniţiativa ne lipseşte.

Târgul de ceramică "Cucuteni 5000"

Vreau să amintesc totuşi câteva repere interesante şi "fotogenice", care sunt de remarcat în judeţul Iaşi.

* Unul este Târgul de ceramică "Cucuteni 5000" (aflat în 2017 la cea de-a XXXV-a ediţie) şi tentativele unor meşteri olari de a "reînvia" ceramica pictatã tricrom, tip Cucuteni.

Târgul de ceramică "Cucuteni 5000"

* Un alt reper îl reprezintă activitatea cadrelor didactice şi a studenţilor de la facultatea de istorie a Universităţii "Al.I.Cuza" din Iaşi, care au refăcut viaţa şi activităţile vechilor centre cucuteniene în cadrul unor tabere speciale pe perioada vacantelor.

Încercare de refacere a unei case cucuteniene de cãtre studenţii Universitãţii "A;.I.Cuza"

* în al treilea rând vreau să remarc Secţia specială dedicată Culturii Cucuteni în cadrul Muzeului Universităţii "Al.I.Cuza", strada Titu Maiorescu 12, Copou, Iaşi.

Sectia Cucuteni - Muzeul_Universitatii "Al.I.Cuza" din Iaşi

Ceramica de Cucuteni - Exponat în Muzeul Universitãţii

Toate acestea oferă material suficient pentru a dezvolta şi fotografia subiectul numit, eventual, Cultura Cucuteni şi m-aş bucura să aud că există şi o preocupare fotografică în promovarea unui subiect atât de interesant. 

Să auzim numai de bine.

Palate pentru muzicã şi dans

Lume adunatã lângã Opera din Viena pentru a urmãri un spectacol pe ecranul din faţa clãdirii

În ultimii ani am avut ocazia sã vizitez şi sã fotografiez câteva muzee interesante în Europa. Despre unele am pomenit în postãri anterioare, dar astãzi le am în minte pe cele care au într-un fel sau altul legãturã cu muzica.

Când vizitezi Viena nu poţi sã nu te gândeşti la valsuri, la "Dunãrea albastrã", la Strauss, Mozart şi Liszt. E greu sã ajungi la un spectacol al Operei din capitala austriacă. Din mai multe motive ! Dar dacã vrei poţi sã asişti la o reprezentaţie din afara sãlii, prin intermediul ecranului montat în faţa intrãrii.

A început spectacolul

Muzeele de astãzi au devenit din ce în ce mai interactive şi nu fac excepţie nici cele din România, reabilitate în ultimii ani. La Viena am putut vizita un muzeu dedicat în întregime (5 etaje) sunetului şi muzicii. Vorbesc de Haus der Musik (House of Music)  Nu e uşor sã fotografiezi în muzee, dar este interesant sã surprinzi şi sã spui povesti despre fenomenele, evenimentele şi personalităţile pe care le descoperi într-o astfel de casã a muzicii.

House of Music a fost deschisã în anul 2000 în fostul Palat al Arhiducelui Carol şi este o arhivã de istorie muzicalã a Vienei de-a lungul secolelor. Aici afli despre Mozart, Beethoven, Schubert şi Mahler, le poţi asculta muzica şi poţi afla despre legăturile lor muzicale cu oraşul de pe Dunãre.

Casa muzicii - Poţi sã compui muzicã

House of Music- Poţi sã compui muzicã la pianul lui Beethoven

House of Music- Poţi sã compui piese muzicale cu ajutorul lui Mozart

Dar tot aici eşti încurajat sã te "împrieteneşti" cu sunetul şi să compui muzică. Poţi "vedea" şi fotografia tonurile şi sunetele, le poţi simţi şi crea. Îţi poţi încerca talentul de dirijor şi poţi dirija „virtual” Orchestra Filarmonicii din Viena. Poţi sã iei o lecţie de muzicã de la Mozart sau sã te împrieteneşti cu atmosfera balurilor vieneze de odinioarã unde se dansau valsurile lui Strauss.

 La unul din etaje se aflã o secţiune dedicatã Orchestrei Filarmonice Viena, numeroşilor compozitori austrieci şi dirijorilor ce au dirijat aici.

House of Music- Poţi sã dirijezi virtual Orchestra Filarmonicii din Viena

House of Music- Poţi sã intri în atmosfera muzicii lui Mahler

Tot acum vreau sã pomenesc şi de o altã "casã" a muzicii şi dansului pe care am vizitat-o de curând. Este vorba de Teatrul "La Scala"  din Milano. Este considerat cel mai frumos teatru de opera din lume dar, dupã ce am vãzut sala, nu aş exclude din clasamentul ad-hoc nici sala Teatrului Naţional din Iaşi (desigur la o... "scalã" mai mică.

Sala Teatruluii "La Scala" din Milano

Teatrul "La Scala" a fost construit la sfârşitul sec.18 sub patronajul Mariei Tereza, Împãrãteasa Austriei în perioada când mare parte a nordului Italiei se afla sub stăpânirea dinastiei de Habsburg.

Teatrul dispune şi de un muzeu unde pot fi admirate exponate reprezentative pentru marii compozitori ai Italiei (Verdi, Rossini, Puccini sau Toscanini). În ziua în care am fãcut vizita se desfăşura în salã o repetiţie generalã la spectacolul Falstaff (Giuseppe Verdi), la care am asistat pentru câteva minute. Frumos şi impresionant.

"La Scala" din Milano - Repetiţie generalã (se pregãtesc decorurile si ultimile detalii)

Am ataşat câteva fotografii personale de la cele douã vizite pe care le-am fãcut în "palatele muzicii" din Viena şi Milano.

"La Scala" din Milano - A început repetiţia la Falstaff - Giuseppe Verdi

Sã auzim numai de bine ! 😆