Proteste, semafoare si postmodernism

Am ascultat acum câteva zile, la una din întrevederile publice ale Clubului Fotografilor Iaşi, o prezentare despre "postmodernism în fotografie".

Clubul Fotografilor Iaşi - 10 ani de existenţã

Mărturisesc sincer că nu am fost foarte atent la detalii, încercând doar să înţeleg ce este postmodernismul şi cum se manifestă el în arta fotografică. Promit să continui "cercetarea".

Ideea centrală a postmodernismului este că problema cunoaşterii se bazează pe tot ce este exterior individului. Postmodernismul este împotriva celor care susţin că deţin secretul adevărului, sau frumosului, împotriva regulilor şi legilor, care au rădăcini în percepţia comunităţii. Cu alte cuvinte, cu cât te supui mai puţin regulilor grupului şi convenientelor cu atât eşti mai aproape de curentul postmodernist.

Postmodernismul se manifestă în multe discipline cum sunt filozofia sau chiar teologia, dar şi în artă, modă, tehnologie. Un exemplu în domeniul arhitecturii este Frank Owen Gehry despre ale cărui proiecte am mai pomenit. 

Frank Owen Gehry - Dancing House - Praga

Andy Warhol este un exemplu al postmodernismului în artã. Ca reprezentant al curentului PopArt, Warhol aduce la rang de artã elemente considerate altă dată banale, "murdare" sau triviale.

Andy Warhol

Şi totuşi, unii susţin că Postmodernismul nu poate fi descris ca o mişcare coerentă şi nu are caracteristici bine definite. Curentul poate fi cel mai bine perceput ca un grup de stiluri şi atitudini apărute ca reacţii împotriva tradiţionalismului şi modernismului.

Cum spuneam puţin mai înainte, părerea mea este ca postmodernismul este o reacţie împotrivă... şi se vrea a fi "un alt fel/mod".

Marcel Duchamp

În 1911, Marcel Duchamp a plasat un pişoar într-o expoziţie,  l-a semnat cu un nume fictiv şi l-a numit artă. În acelaşi ton, acum câţiva ani nişte austrieci au găsit o piatră pe care se spune că a urinat Mozart şi au declarat stânca-monument, obiectiv turistic.

Astăzi dimineaţă, în timp ce treceam strada, mă gândeam că sunt multe alte exemple, în jurul nostru, care confirmă ideea unei schimbări continue a modului în care percepem viaţa. Pânã şi cei care trec la semafor pe roşu, atunci când nu se vede venind nicio maşină se pot considera postmodernişti(!)

Andreas Gursky, Rhine II, 1999 - pãnã acum 2 ani, cea mai scumpã fotografie din lume

În ceea ce priveşte fotografia, încă de la început, aceasta a pus în discuţie apartenenţa sa la domeniul artei. Pe de altă parte, principalele teme abordate erau teme tradiţionale: istorice,  peisaje, portrete, alegorii, subiecte mitologice şi religioase. Mai târziu au apărut modernismul şi postmodernisdmul în fotografie, care au dat la o parte aceste teme. Puţin câte puţin, fotograful, care mânuia o maşină (camera foto) a încercat să aducă propria contribuţie, "artisticã", la rezultatul muncii sale. Aproape normal, contribuţia proprie a însemnat, noutate, încălcarea de reguli, negare, "altceva".

Garry Winogrand, Apollo 11 Moon Shot, Cape Kennedy, FL, 1969

Am căutat câteva exemple de fotografii care pot fi considerate ca aparţinând curentului postmodernist. Nu vreau să comentez pentru că nu am pretenţia că mă pricep la teoria artei. Şi am adăugat 2 propuneri de fotografii personale realizate în acelaşi stil. Adică stilul "altfel"

"O aglomeratie aparentã în jurul omului singur(I)"

"O aglomeratie aparentã în jurul omului singur(II)"

Cine se pricepe şi doreşte sã comenteze este rugat sã o facã.

Dar nu cred că, fără ordine, fără respectarea regulilor şi a legilor, putem evolua. Şi nici nu putem construi lucruri bune şi trainice. Nu sunt filozof, nu am niciun fel de pretenţii, dar aceasta este credinţa mea. Şi pentru a încheia pe un ton glumeţ în acelaşi registru:reamintesc o zicală, valabilă mai ales în România: "regulile sunt făcute pentru a nu fi respectate". De multe  fotografii spun: "învaţă bine regulile pentru a şti ce să încalci".

Iar învăţarea regulilor înseamnă, inclusiv, studierea curentului postmodernist şi cunoaşterea lucrărilor reprezentanţilor acestuia în fotografie. Mai discutãm dacã e cineva interesat de asta.

Sã auzim numai de bine.

Dansatorul şi fotograful

Am văzut astãzi un film documentar foarte frumos şi interesant. Filmul se numeşte "Dansatorul" este regizat de Steven Cantor şi a fost realizat în anul 2016.

Filmul descrie  o perioadã din viaţa tânărului dansator ucrainean Sergei Polunin, extrem de talentat, dar care este considerat un "bad boy" al baletului mondial contemporan. Filmul este impresionant şi vi-l recomand cu cãldurã.

Serghei Polunin (sursa : danceworks[.]net)

Detalii despre Sergei Polunin, considerat un nou "fenomenal" Rudolf Nureyev, puteţi afla şi de AICI.  

Interesant este că viaţa balerinului ucrainean a ajuns cunoscută şi a devenit subiect de film după ce a ieşit pe piaţã un scurt videoclip realizat de către cunoscutul fotograf şi regizor american David LaChapelle .

Videoclipul care durează aproximativ 4 minute se numeşte - Sergei Polunin, "Take Me to Church" by Hozier şi îl puteţi vedea mai jos.

David LaChapelle este renumit pentru portretele numeroase pe care le-a realizat unor cunoscute vedete, în perioada 1980-2006. Cele mai multe imagini le-a publicat în "Interview Magazine", publicaţie recunoscută ca pivot al culturii pop în perioada respectivã. În anul 1980 l-a cunoscut pe Andy Warhol, care i-a oferit un post de fotograf la revista mai sus pomenită. Portretele publicate au atras curând atenţia asupra sa. Fotografiile lui LaChapelle au fost publicate şi în alte reviste cum sunt: The New York Times, The Face, Vanity Fair, Vogue Paris, Vogue Italia, GQ și Details. A excelat şi ca regizor de filme documentare şi de scurt-metraj.

David LaChapelle (sursa Wikipedia)

Într-o postare mai veche am prezentat o listã cu foto-proiecte ce au ca subiect dansul.

Viaţa dansatorilor, dar mai ales a balerinilor şi munca lor intensă într-o perioadă scurtă de timp este un subiect interesant şi ideea de a surprinde pe peliculă o astfel de poveste  a fost întotdeauna o provocare pentru regizori de film şi uneori pentru fotografi. Imaginea care să imortalizeze mişcarea şi efortul este uneori greu de realizat, în acest caz filmul fiind mai eficient şi relativ uşor de realizat.

Efortul de a fi perfect

Primii paşi în dans conteazã

Am postat câteva fotografii personale din lumea spectaculoasă a baletului. Am încercat să pun în evidentă forma corpului şi atitudinea dansatorilor aflaţi în plin efort. Nu este foarte simplu să surprinzi astfel de instantanee şi ideal este să să te afla pentru o perioadă mai mare de timp în apropierea acestor eroi 

frumoşi, care "ard" repede în scurta perioadã de activitate.  

Dansul în cuplu

Prim-solistã

"Baletul este o formă perfect geometrică. Balerinele sunt geometriile perfecte ale Creatorului." spunea Albert Einstein

Repetiţie la Scala din Milano

Graţie şi eleganţã

Să auzim numai de bine.