Budapesta, Dunãrea şi cârcotaşii

Budapesta este formată de fapt din două oraşe, Buda şi Pesta. Atunci când s-a hotărât oficial numele oraşului s-a discutat şi posibilitatea de a o boteza altfel şi era foarte aproape să se cheme Pestabuda pentru că locuitorii  fiecărei părţi se considerau superiori celorlalţi, lucru care se întâmplă desigur şi astăzi.

Dunãrea la Budapesta pe înserat

Budapesta s-a format prin unificarea (1873) a trei oraşe aflate pe malurile Dunării, Buda şi Obuda (malul vestic) şi Pesta (malul estic). Cele douã pãrti ale oraşului sunt legate una de alta prin câteva poduri. Cele mai cunoscute sunt: Podul cu lanţuri, Podul Libertăţii, Podul Elisabeta, Podul Margareta şi Podul Arpad. 

Insula Margareta, Podul Margareta în prim-plan, Podul Arpad în dreapta-spate

Panorama de pe malul Dunării a fost declarată de UNESCO parte a patrimoniului universal. Există o insulă în Budapesta (insula Margareta), pe care o spalã apele  Dunării. Insula are aproximativ 2,5 kilometri lungime şi circa 500 de metri lăţime. Poartă numele  fiicei Regelui Bela al IV-lea, Margareta, care a trăit pe insulă, ca şi cãlugãriţã la o mănăstire dominicană.

Croazierã pe Dunãre la Budapesta

Dacã vrei sã vezi Budapesta dintr-o perspectivă diferită te poţi înscrie într-o croazieră. Croazierele pe Dunăre sunt, de obicei, însoţite de programe tematice (gastronomice, folclorice sau culturale). Croazierele de noapte sunt cele mai populare, dar costul este mai ridicat ca al celor de peste zi. 

Un picior al Podului cu lanţuri

Clădirea Parlamentului, aflatã pe malul fluviului, este a treia cea mai mare clădire a instituţiilor legislative din întreaga lume. Aceasta are o suprafaţă de 18.000 metri pătraţi, 691 de camere, 20 de kilometri de scări şi are o înălţime de 96 de metri. La ultima renovare a clădirii s-au folosit circa 40 de kilograme de aur.

Clãdirea Parlamentului din Budapesta

Podul cu Lanţuri este simbolul oraşului Budapesta. Ungurii spun că este cel mai frumos pod din Europa. În orice caz, este primul pod de piatră construit pe Dunăre, în aval de Viena.

Podul Margareta

Există câteva legende despre Podul cu Lanţuri. Una din ele spune că cei care au construit podul s-au sinucis pentru că şi-au dat seama că nu au suficiente materiale pentru a-l termina. Mai existã o variantă cum că sculptorul care a realizat leii şi-a pus capăt zilelor pentru că nu era mulţumit de perfecţiunea acestora. E atât de uşor să răspândeşti zvonuri. 

Podul cu lanţuri

Dar cea mai interesantă poveste spune că podul ar fi fost plasat pe Dunăre în locul potrivit pentru că arhitectul principal, un englez, să ajungă mai repede la amanta lui unguroaicã. Au şi budapestanii cârcotaşii lor, nu!?

Podul cu lanţuri - leu la una din cele douã intrãri pe pod

O poveste mult mai realistã spune un locuitor al metropolei AICI.

"La inaugurare, podul a fost ornat cu statuile a patru lei uriaşi, care păzesc cele douã intrări pe pod, Sculptorul a declarat că se sinucide dacă cineva poate găsi un cusur sculpturilor lui. Se spune că o unguroaicã în vârstã i-a reproşat că leii lui nu au limbă. Autorul a replicat: Aveţi pisică acasă? Ea are limbă şi atunci când nu i-o vedeţi. Dacă băgaţi mâna în gura leilor mei, veţi vedea că şi ei au limbă.  Totuşi, de supărare că i s-a adus acest reproş,  artistul s-a aruncat în apele Dunării“. Şi totuşi leii sunt sculptaţi în cele mai mici detalii şi seamănă cu leii de la Obeliscul Leilor din Parcul Copou din Iaşi. Povestea acestora o puteţi afla într-o altă postare AICI.   

Castelul Buda

Biserica Reformatã Calvinã

Să auzim numai de bine!

Palate pentru muzicã şi dans

Lume adunatã lângã Opera din Viena pentru a urmãri un spectacol pe ecranul din faţa clãdirii

În ultimii ani am avut ocazia sã vizitez şi sã fotografiez câteva muzee interesante în Europa. Despre unele am pomenit în postãri anterioare, dar astãzi le am în minte pe cele care au într-un fel sau altul legãturã cu muzica.

Când vizitezi Viena nu poţi sã nu te gândeşti la valsuri, la "Dunãrea albastrã", la Strauss, Mozart şi Liszt. E greu sã ajungi la un spectacol al Operei din capitala austriacă. Din mai multe motive ! Dar dacã vrei poţi sã asişti la o reprezentaţie din afara sãlii, prin intermediul ecranului montat în faţa intrãrii.

A început spectacolul

Muzeele de astãzi au devenit din ce în ce mai interactive şi nu fac excepţie nici cele din România, reabilitate în ultimii ani. La Viena am putut vizita un muzeu dedicat în întregime (5 etaje) sunetului şi muzicii. Vorbesc de Haus der Musik (House of Music)  Nu e uşor sã fotografiezi în muzee, dar este interesant sã surprinzi şi sã spui povesti despre fenomenele, evenimentele şi personalităţile pe care le descoperi într-o astfel de casã a muzicii.

House of Music a fost deschisã în anul 2000 în fostul Palat al Arhiducelui Carol şi este o arhivã de istorie muzicalã a Vienei de-a lungul secolelor. Aici afli despre Mozart, Beethoven, Schubert şi Mahler, le poţi asculta muzica şi poţi afla despre legăturile lor muzicale cu oraşul de pe Dunãre.

Casa muzicii - Poţi sã compui muzicã

House of Music- Poţi sã compui muzicã la pianul lui Beethoven

House of Music- Poţi sã compui piese muzicale cu ajutorul lui Mozart

Dar tot aici eşti încurajat sã te "împrieteneşti" cu sunetul şi să compui muzică. Poţi "vedea" şi fotografia tonurile şi sunetele, le poţi simţi şi crea. Îţi poţi încerca talentul de dirijor şi poţi dirija „virtual” Orchestra Filarmonicii din Viena. Poţi sã iei o lecţie de muzicã de la Mozart sau sã te împrieteneşti cu atmosfera balurilor vieneze de odinioarã unde se dansau valsurile lui Strauss.

 La unul din etaje se aflã o secţiune dedicatã Orchestrei Filarmonice Viena, numeroşilor compozitori austrieci şi dirijorilor ce au dirijat aici.

House of Music- Poţi sã dirijezi virtual Orchestra Filarmonicii din Viena

House of Music- Poţi sã intri în atmosfera muzicii lui Mahler

Tot acum vreau sã pomenesc şi de o altã "casã" a muzicii şi dansului pe care am vizitat-o de curând. Este vorba de Teatrul "La Scala"  din Milano. Este considerat cel mai frumos teatru de opera din lume dar, dupã ce am vãzut sala, nu aş exclude din clasamentul ad-hoc nici sala Teatrului Naţional din Iaşi (desigur la o... "scalã" mai mică.

Sala Teatruluii "La Scala" din Milano

Teatrul "La Scala" a fost construit la sfârşitul sec.18 sub patronajul Mariei Tereza, Împãrãteasa Austriei în perioada când mare parte a nordului Italiei se afla sub stăpânirea dinastiei de Habsburg.

Teatrul dispune şi de un muzeu unde pot fi admirate exponate reprezentative pentru marii compozitori ai Italiei (Verdi, Rossini, Puccini sau Toscanini). În ziua în care am fãcut vizita se desfăşura în salã o repetiţie generalã la spectacolul Falstaff (Giuseppe Verdi), la care am asistat pentru câteva minute. Frumos şi impresionant.

"La Scala" din Milano - Repetiţie generalã (se pregãtesc decorurile si ultimile detalii)

Am ataşat câteva fotografii personale de la cele douã vizite pe care le-am fãcut în "palatele muzicii" din Viena şi Milano.

"La Scala" din Milano - A început repetiţia la Falstaff - Giuseppe Verdi

Sã auzim numai de bine ! 😆

Cercetare, experimente și fotografie pe malul Dunării

Acum vreau să vă invit sã fotografiaţi la interior în condiţii de luminã scãzutã. Pentru asta călătorim la Linz în Austria. Şi nu voi descrie cum am vizitat oraşul şi bisericile şi parcurile şi muzeele. Voi face asta într-o postare viitoare. Astãzi vã voi povesti cum am vizitat Centrul Ars Electronica din oraşul Linz.

Linz - Ars Electronica

Linz este un oraș situat pe malul Dunãrii, în nord-vestul Austriei, la 155 km de Viena. Este capitala statului Austria Superioară (Oberösterreich).

Centrul Ars Electronică este un loc al cercetãrii şi descoperirilor, cu laboratoare de experimentare și explorare, un loc în care poți avea o imagine a zilei de azi raportatã la lumea de mâine.

În centrul specializat, există întotdeauna mai multe expoziții temporare care se derulează simultan. Expoziţia permanenta "Noi puncte de vedere ale omenirii" constituie elementul central al evenimentelor expo. În patru laboratoare - nu foarte riguros separate unul față de celălalt - este prezentat modul în care noi, ființele umane și lumea în care locuim s-au schimbat, modul în care ne influențează mediul pe noi și modul în care lumea noastră s-ar putea dezvolta în viitor.

Ars Electronica - Începe 3D Travel

Ars Electronica - 3d Travel - ne depărtăm de Terra

Am avut ocazia sã asistãm la un mic spectacol 3d realizat cu ajutorul a 8 proiectoare ce funcţionau simultan. Am făcut o incursiune în lumea intergalacticã, puţin şi prin Sistemul nostru Solar, iar apoi am "revenit" pe Pãmânt pe post de schiori "live" în cadrul unui concurs desfăşurat pe una din pârtiile renumite din staţiunea Ischgl, în Tirol.   

Ars Electronica - 3d Travel -umbre umane aproape de Saturn !?

Ars Electronica - Din nou pe Pământ, pe pârtia de la Ischgl, în Tirol.

Şi apoi am pornit să "explorăm" și să fotografiem curioși cei 6500 de metri pătrați (pe mai multe niveluri) ai centrului.

Ars Electronica - Laborator (studiem umbra)

Ars Electronica - Explorãm lumea filmului 3D

FOTO-IDEEA: câteva "tips-uri" pentru fotografii la interior în condiţii de iluminare scãzutã.

• Pentru a evita imaginile blurate, una din regulile pe care le respect riguros este aceea de a  nu scădea viteza de declanşare la mai puţin de 1/125. În rest, modific corespunzător ISO sau diafragma.
• De obicei utilizez un obiectiv rapid care îmi permite o diafragmă mai mare (de exemplu Canon EF 50mm f/1.8 II; iar pentru Nikon ar fi similar un Nikon 50mm f/1.8D). Şi pentru că odată cu creşterea diafragmei scade adâncimea de câmp, atenţie la focus.
• Este foarte importantă o fixare corectă şi rigidă a camerei. Iar dacă la exterior te poţi folosi de un trepied sau un monopod, la interior  utilizarea acestora nu este întotdeauna posibilă (ex: biserici, muzee, etc). Atunci trebuie găsită sau improvizată o soluţie la faţa locului. Câteva soluţii puteţi vedea AICI 
• Cresc valoarea ISO, atât cât îmi permite camera. Camerele apărute în ultima perioadă sunt capabile de performante ridicate chiar la valori ISO foarte mari.
• Fotografiez în modul RAW. cu o micã subexpunere (1-1,5 stops spun fotografii experimentaţi). Asta face să crească viteza de declanşare, ceea ce este de dorit în condiţii de lumină redusă.
• Folosesc bliţul pentru "umplere" atunci când am posibilitatea

 

Ars Electronica - Sfera de lumină (incursiune în lumea virtuală)

Există şi un festival  ARS ELECTRONICĂ care a debutat în septembrie 1979 şi "a fost iniţiat în perioada de început a Revoluției Digitale pentru a aduce în fata omenirii întrebări importante cu privire la viitor, concentrându-se pe dezbateri asupra legăturii dintre artã, tehnologie şi societate."

Ars Electronica - laboratorul de anatomie și fiziologie

Ars Electronica - Selfie la interioru' anatomic

Când ajungeţi în Austria meritã sã renunţaţi la o zi de shopping, pentru ca sã daţi o fugă pânã la Linz şi sã vizitaţi Centrul Ars Electronică. Nu veţi regreta!

Ars Electronica - Foca robot, care reacționează în 20 de moduri la diverși stimuli externi

Ars Electronica - coffee & bar & study

Viena by night

Plimbarea a început la Westbahnhof (Gara de Vest a Vienei)

Viena este capitala Austriei şi este cunoscutã românilor din timpuri strãvechi. Existã o relaţie specialã a orașului cu românii datoritã Dunãrii, râul care o strãbate şi mai apoi scaldã cu valurile sale graniţa de sud a României, până la Deltã şi "marea cea mare".

Magazinele sunt pe cale să fie închise

Căderea comunismului şi mai târziu procesul de extindere a Uniunii Europene spre est au fãcut ca Viena sã ajungã în centrul Europei nu numai din punct de vedere geografic ci şi din punct de vedere politic și economic. Viena a devenit o locaţie atractivă pentru corporații internaționale şi peste 200 de companii internaţionale importante şi-au înființat sedii centrale pentru operațiunile din est.

Vitrinele te "cheamă"

New York Times este prezent si aici

Numeroşi cetăţeni ai ţărilor din Europa de Est şi Sud Est au migrat către Viena şi şi-au stabilit reşedinţa aici. Am ajuns la Viena într-o dupã-amiazã de toamnã şi pentru cã nu aveam somn am colindat pânã noaptea târziu pe strãzile comerciale din oraş, dar mai ales în zona de sud-est a Vienei, în cartierele populate de oameni veniţi din Turcia şi ţările Orientului Mijlociu. Migraţia acestora în Europa, ca şi cea a locuitorilor din China şi Asia de Sud-Est a început cu mulţi ani în urmã.

Orientalii au deschis afaceri proprii

O plimbare nu stricã nici la ceas de noapte

Ca urmare a plimbãrii, au rezultat o serie de fotografii de noapte pe care le vedeţi în cuprinsul postãrii. La acestea vreau sã adaug o serie de idei ce mi-au venit pe parcurs cu privire la fotografiile realizate dupã lãsarea întunericului în Viena.

Noaptea, curãtenia lasã de dorit la Viena

1. E bine să ai la tine un "parasolar" pentru a proteja obiectivul de razele de luminã parazite prezente din "abundenţă" pe strãzile vieneze.

2. E important sã ai cu tine un trepied, dar nu e obligatoriu. Vei gãsi suficienţi "suporţi" pe care să-ţi sprijini cameră dacă vrei sã foloseşti timpi mai îndelungaţi de expunere.

Am dat peste un sex-shop

3. Nu-i lipsit de sens să ai la tine un blitz. Îl poţi folosi ca "sã umpli" o suprafaţă importantã care nu este suficient iluminatã de lumină ambientalã.

4. Deşi luminã este din belşug pe strãzile Vienei e bine sã ai cu tine un obiectiv cât mai luminos.

Am trecut pe lângã baruri

5. Oameni pe stradã nu sunt foarte mulţi, dar totuşi sunt şi e de preferat sã încerci sã nu-i deranjezi. Mai ales în zonele acestea, mai periferice. Sunt unii "adormiţi" de mirosuri şi prize, iar alţii îmbătaţi de licori mai puţin uzuale.

Am gãsit si un magazin specializat pe echipamente foto

6. În ceea ce priveşte compoziţia lucrurile stau la fel noaptea ca şi ziua. În plus trebuie să ai în vedere o serie de elemente luminoase care îţi oferã oportunităţi în ceea ce priveşte reflexiile, siluetele şi umbrele.

I-am invidiat pe vienezi pentru ceea ce aveau sã asculte si sã vadã

 

Strada dualã