Într-o zi toridă de sfârşit de vară

Treziţi din zori scaieţii de pe malul gârlei prezintă raportul de dimineaţă.

Sunt ultimele zile ale unei veri toride. Soarele încă arde puternic,  dar la umbră se poate trăi. Şi conform unei ziceri de demult, după ce a trecut Sânta Mărie Mare, nopţile sunt răcoroase, pământul se încălzeşte mai greu până spre amiază şi zilele devin mult mai suportabile, pentru că pârjolul durează mai puţin.

Ca întotdeauna nu uiţi să-ţi iei aparatul cu tine. Pentru că vrei să surprinzi atmosfera vieții la țară, într-o zi toridă de sfârşit de vară.

La ţară, oamenii harnici pleacă devreme la muncă

La țară lumea e mai calmă şi se pregăteşte deja de anotimpul rece. Chiar dacă diminețile și serile sunt mai răcoroase, miezul zilei şi mai ales după-amiezile devin insuportabile. Nici verdele nu mai e verde. Miroase a fân şi a ars. Pârâul nostru cel năbădăios altă dată, acum se scurge leneş pe lângă bălţile stătute pe care singur le alimentează. Pe marginea-i zac scaieţi ţepeni împodobiţi cu flori violete.

Până la amiază fanul e cosit şi ridicat în clăi mari.

Barza a ajuns pasăre de curte

Surprinse de soarele încă dogoritor, berzele au coborat din cuiburi şi simtind toamna apropape îşi adună familia pregătindu-se de drum spre alte zări.

La amiază nici verdele nu mai e verde

Puţin cate puţin acalmia cuprinde peisajul

Pe ici pe colo  scaiul îşi arată podoabele

Oamenii fac curăţenie în curţi şi dau foc la gunoaie

După amiază gospodarii fac curăţenie în curţi

Şi deodată o adiere uşoară se simte pe firul apei. Curentul se schimbă şi foieşte frunzele salcâmilor amorţiţi. Se lasă seara. Păsările se îngrămădesc pe la portiţe, iar vacile se întorc acasă de la păscut.

Se lasă seara

Uneori apar "ambuteiaje"

ambuteiaje"

Soarele se îndreaptă leneş spre asfinţit.

 Pentru zilele cu soare arzător când lumina este foarte puternică, fotografii experimentaţi fac unele recomandări. Iată ce mi-am notat si zic:
- atenţie la umbre;
- caută subiectele care crezi că descriu cel mai bine momentul în care faci fotografia;
- foloseşte umbrelă, reflectorul şi blitz-ul de umplere;
- evita fotografierea contra soarelui;
- dacă cerul nu este interesant, tratează-l cu indiferenţă;
- foloseşte filtrele.

Fotografiile din text îmi aparţin şi sunt realizate în satul Mănăstirea Gura Humorului.


Să auzim numai de bine.

Frumoasa de la Iași

Mănăstirea Frumoasa din Iași este construită pe locul unei foste biserici, ctitoritã în secolul al XVI-lea de cãtre hatmanul Melentie Balică, boier ce a deținut înalte funcţii în divanul Moldovei..

Mãnãstirea Frumoasa - Turnul-clopotniţă de la intrare

În secolul al XVIII-lea, domnul Moldovei, Grigore la II-lea Ghica "a înzestrat mãnãstirea cu veşminte şi odoare, cu bucate şi cu robi şi moşii şi vii, ca pre o mănăstire deplin. Făcut-au şi turnu mare pe poartă, în curtea domnească şi ceasornic mare, aşijdere şi două cişmele, fântâni aduse pre oale, cu multă cheltuială, una denaintea porţii curţii domneşti şi una denaintea feredeului“. Datorită liniştii şi splendorii de aici, aşezământul a fost botezat Frumoasa şi a devenit reşedinţă de vară pentru domnii Moldovei.

A cunoscut momente de înălţare şi de decãdere, a fost martorã la numeroase evenimente  istorice povestite în cronicile vechi ale oraşului. (vezi AICI)

Mãnãstirea Frumoasa - Biserica cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil“

De-a lungul timpului mănăstirea a avut mai multe funcţiuni în afară de cea religioasă. A fost infirmerie, cazarmă, spital pentru bolnavi de ochi şi închisoare militarã. A fost mai apoi bisericã de parohie, pentru ca în 2002 să fie  reînfiinţată ca mănăstire de maici.

Mănăstirea Frumoasa conţine un ansamblu de şase monumente istorice şi anume: Biserica cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil“, Palatul „de pe ziduri“, Palatul domniţelor (palatul „Pentru Femei“), aflat astăzi în ruină, la intrarea în mănăstire; Turnul-clopotniţă, zidul de incintă şi un monument al descendenţilor familiei Sturdza (Mausoleul lui Grigore Sturdza), aflat lângă biserică.

Monumentul familiei Sturdza

Pe latura de est a zidurilor de incintă, se poate deschide și astăzi o poartă din lemn cunoscută drept Poarta Spânzuraților. Tradiția spune că cei condamnați la moarte, în vremea cât aici a fiinţat închisoarea (1820-1845) erau scoși pentru executare din beciurile palatului domnesc pe Poarta Spânzuraților.

Ieșirea din mănăstire pe această poartă dădea către un maidan, loc unde se organizau execuțiile publice (prin spânzurare) ale tâlharilor, în special în zilele de iarmaroc.

Mãnãstirea Frumoasa - Poarta Spânzuraților

În curtea bisericii se mai află și o cruce ridicată în memoria soldaților români căzuți pe front în primul război mondial (1916-1918). Crucea este amplasată în fața Palatului de pe ziduri.

Martor al istoriei acestor locuri Mănăstirea Frumoasa merită atenţia vizitatorului pasionat de istorie şi fotografie. E greu dar nu complicat să surprinzi şi astăzi şi să fotografiezi frumuseţea grădinilor "din partea palatului al doilea, o grădină de preumblare şi o alta de fructe. În palat se intră printr-o sală mare, care este despărţită printr-o balustradă, fiind ferestre mari, care ocupau toată faţada, cu privire într-un lac ce se termină pe la poalele colinelor. Lacul este format dintr-un izvor care curge de la picioarele colinelor şi e oprit de un dig puternic, întărit cu pari şi pământ şi care e aproape de o 1/2 milă de lung.

În mijlocul digului este o deschizătură cu un canal prin care curge apa la o moară apropiată. Lacul e plin de peşte şi are şi bărci de preumblare, dar în partea dinspre apus e plin de stuh şi alte buruiene de baltă“, - spune abatele Giuseppe Boscovich, musafir al locului pe la 1761.

Dacã ajungeţi la Iaşi treceţi şi pe la Frumoasa. Nu veţi regreta. Poate nu e la fel de frumoasã, dar e la fel de autenticã precum în "cele vremuri".

Mãnãstirea Frumoasa - Palatul de pe ziduri

Sã auzim numai de bine.

Viaţa la muzeu ca viaţa la ţarã

Citeam anul trecut într-un articol pe net cum că o comunitate de romani constituită în jurul Mănăstirii „Înălţarea Domnului”din Clinton-Michigan, SUA a pornit să realizeze un proiect interesant.

Muzeul Astra din Sibiu - despre identitatea noastrã ca popor

Românii au cumpărat 27 de hectare de teren, cu un râu ce străbate zona şi două lacuri. Aici, în jurul bisericii maramureşene din lemn care se va ridica în mijlocul terenului, se va construi un sat cu uliţe şi case tradiţionale româneşti reprezentative pentru toate zonele etnografice ale României.

Zona Muzeului Astra - sursa Google Maps

Trei porţi maramureşene, cioplite la Bârsana, au fost deja montate pe locul viitorului sat. Va fi amenajatã o uliţă a Maramureşului, uliţa Ialomiţei,  uliţa Bucureştiului, a Bucovinei şi pe fiecare uliţă urmează să fie ridicată câte o casă.

Lacul Dumbrava - Sibiu

Proiect frumos, de suflet pentru românii americani şi nu doar pentru cei din Michigan. Uneori dorul de locurile natale este mai puternic decât orice altă nevoie sau dorinţã.

Adevărul este că nu prea ştim să preţuim ceea ce avem. Trebuie să vină românii din străinătate şi uneori chiar străinii  (vezi prinţul Charles) să ne spună "mãi români voi nu ştiţi ce comori ţineţi în casă, în curte, în şurã...!"

Muzeul Astra din Dumbrava Sibiului

Muzeul Astra din Sibiu - gospodãrie ţãrãneascã

Muzeul Astra din Sibiu - case acoperite cu paie

Acum câţiva ani un danez a cumpărat un capăt de uliţă, cu vreo trei gospodarii  pe undeva prin Mureş. A amenajat casele în stil tradiţional, cu locuri de cazare, baie şi bucătărie şi grajdurile şi grădina şi celelalte acareturi şi a dat sfoară-n-ţara-lui. Şi în fiecare săptămână cineva îi învaţă pe oaspeţii danezi cum să muncească în grădină şi în grajd, cum să facă oale, să ţese sau să coase de-ale noastre româneşti, săseşti sau ungureşti. Cum să dea cu coasa, să potcovească caii, cum să joace sau să cânte melodii populare din zonă.

Citind şi văzând astfel de lucruri cu oameni frumoşi care au înţeles ce "au în ograda" înţelegi cum au rezistat ai noştri în astfel de locuri şi îţi dai seama că această sămânţă ancestrală nu va dispărea prea uşor.

De fiecare când mergem în zona Sibiului vizitãm Muzeul Astra. E acolo un loc cu energie pozitivă de care te "lipeşti" imediat.

L-am cunoscut acum 2 sau 3 ani pe profesorul Bucur fost director al muzeului din Sibiu. Este un om care a lăsat urme adânci în istoria acestei instituţii şi nu vreau să comentez ce a făcut, ce nu făcut sau de ce nu mai este acolo. Este interesant să-l vezi cu câtă ardoare, chiar încăpăţânare, vorbeşte despre identitatea noastră.

Muzeul Astra Sibiu - Moarã de apã

"Noi trebuie să ne păstrăm caracteristicile proprii şi în acelaşi timp să asumăm şi identitatea culturală europeană"-spune profesorul. "Şi cu cât este mai bine cunoscut procesul de identitate în context european, cu atât este mai definitoriu şi procesul descoperirii propriei identităţi, în măsura în care te raportezi la cât mai multă lume."

"În al doilea rând, oamenii te primesc în altă parte pe măsură bagajului cultural cu care te duci spre ei şi în măsura în care îţi recunosc valorile îţi cresc şi  notorietatea şi capacitatea de a vorbi în numele drepturilor tale, dar şi în numele drepturilor tuturor." (vezi AICI)

Muzeul Astra din Sibiu - La cosit

Să faci fotografii în Dumbrava Sibiului este o plăcere şi în acelaşi timp o provocare. Lucrurile par simple pentru că satul românesc îţi stă la dispoziţie, frumos aranjat şi ferchezuit, într-un peisaj de vis. Dar dacă vrei să transmiţi un mesaj, să faci de neobservat starea de exponat a lucrurilor din jurul tău atunci lucrurile devin

puţin mai delicate.

Muzeul Astra din Sibiu - atmosferã ruralã

Ai nevoie de atenţie şi răbdare. Starea vremii şi momentul zilei sunt importante, iar prezenţa oamenilor (vizitatori sau personal al muzeului) îţi pot fi de mare ajutor. Ca să nu mai vorbesc de un cal sau un câine rătăcit în peisaj.

Muzeul Astra din Sibiu - bisericã maramureşanã

Să auzim numai de bine.