Aseară am fost la spectacol, la Moscova

Spuneam  într-o postare anterioară că una din activităţile pe care le poţi face dacă stai acasă şi ai acces la Internet este vizionarea unor spectacole.

Reiau câteva propuneri pentru spectacole Online în alte zone ale lumii

•     Opera din Paris   (difuzează gratuit spectacole online) 
•     Opera din Viena  (poţi viziona spectacole gratuit pentru perioade scurte de timp)  
•     Metropolitan Opera  (oferă spectacole video gratuit) 

 

Spectacol Outdoor la Opera din Viena

Acum câteva zile citesc o altă ştire pe net : "Pentru prima dată în istorie, Teatrul Bolşoi din Moscova va transmite online șase spectacole".  Fiecare spectacol va rămâne disponibil pe YouTube timp de 24 de ore de la difuzare. Spectacolul este prezentat publicului, de la ora 16:00 GMT, fiind succedat, în zilele următoare, de alt spectacol , mereu la aceeaşi oră.

Teatrul Bolşoi din Moscova 

(Wikimedia Commons)

Mărturisesc că am avut acum mulţi ani ocazia să văd cunoscutul teatru din Moscova dar, doar pe dinafară. Era iarnă şi ningea. Îmi amintesc clădirea frumoasă, aşezată pe un bulevard cu 8 benzi, cu sens unic, pe care se aflau multe-multe maşini. Nu am intrat şi nu am putut vedea niciun spectacol pentru că şi atunci programările se făceau cu multe zile înainte. Astăzi,preţul biletelor este ieftin pentru localnici (100/50 ruble), dar este ridicat pentru spectatorii din străinătate, ajungând până undeva, pe la 50 de Euro.

Teatrul Bolşoi - scena

Abia ieri am reuşit să ajung (virtual) în sala vestitului teatru moscovit şi am putut urmări un spectacol de zile mari "Frumoasa din pădurea adormită". de Piotr Ilici Ceaikovski.

Ce pot să spun? Totul a fost la superlativ. Atmosfera de zile mari. Muzica ştiam că este extraordinară, dar la fel a fost scenografia, coregrafia, balerinii, luminile, orchestră şi dirijorul... A merita atenţia. Mai apoi, am citit câteva comentarii despre spectacolul pe care tocmai îl vizionasem. Pe generic au apărut multe nume ne-ruseşti, tot spectacolul părând a fi o coproducţie ruso-americano-franco-italiana-etc.

Este vorba despre o nouă versiune coregrafică.  Scenografia şi costumele au fost realizate de Ezio Frigerio (unul dintre cei mai mari scenografi ai zilelor noastre).  Prim balerinii au fost  o rusoaică (prinţesa Aurora) şi un  american (prinţul Désiré). Cei pasionaţi puteţi citi mai multe pe blogul de AICI

Ca să vă abonați la spectacolele Teatrului Bolșoi din Moscova, click AICI 

Totul a fost impresionant şi merită să urmăreşti spectacolele la care ai acces în aceste zile pe canalul Youtube al Teatrului Bolşoi. 

Fotografiile nu sunt de calitate foarte bună. Unele sunt realizate direct de pe TV, altele sunt capturi pe calculator.

Trebuie să constat că valul acesta de transmisii LIVE al multor instituţii din întreaga lume s-a mai liniştit puţin. Unii transmit în continuare, alţii transmit pe perioade scurte, alţii mai rar, iar alţii au renunţat.

Am colectat mai jos alte câteva link-uri interesante în România:

• Teatrul De Balet Sibiu

• Opera Națională București

• Teatrul de Comedie București

• Opera Comică pentru Copii  București

• Teatrul Naţional de Opera şi Balet Maria Bieşu Chişinău

• Teatrul Național de Operă și Balet din Republica Moldova

• Opera Națională Română Cluj-Napoca

Va doresc multã sãnãtate, vizionare plãcutã  şi s-auzim numai de bine.

Viaţa la muzeu ca viaţa la ţarã

Citeam anul trecut într-un articol pe net cum că o comunitate de romani constituită în jurul Mănăstirii „Înălţarea Domnului”din Clinton-Michigan, SUA a pornit să realizeze un proiect interesant.

Muzeul Astra din Sibiu - despre identitatea noastrã ca popor

Românii au cumpărat 27 de hectare de teren, cu un râu ce străbate zona şi două lacuri. Aici, în jurul bisericii maramureşene din lemn care se va ridica în mijlocul terenului, se va construi un sat cu uliţe şi case tradiţionale româneşti reprezentative pentru toate zonele etnografice ale României.

Zona Muzeului Astra - sursa Google Maps

Trei porţi maramureşene, cioplite la Bârsana, au fost deja montate pe locul viitorului sat. Va fi amenajatã o uliţă a Maramureşului, uliţa Ialomiţei,  uliţa Bucureştiului, a Bucovinei şi pe fiecare uliţă urmează să fie ridicată câte o casă.

Lacul Dumbrava - Sibiu

Proiect frumos, de suflet pentru românii americani şi nu doar pentru cei din Michigan. Uneori dorul de locurile natale este mai puternic decât orice altă nevoie sau dorinţã.

Adevărul este că nu prea ştim să preţuim ceea ce avem. Trebuie să vină românii din străinătate şi uneori chiar străinii  (vezi prinţul Charles) să ne spună "mãi români voi nu ştiţi ce comori ţineţi în casă, în curte, în şurã...!"

Muzeul Astra din Dumbrava Sibiului

Muzeul Astra din Sibiu - gospodãrie ţãrãneascã

Muzeul Astra din Sibiu - case acoperite cu paie

Acum câţiva ani un danez a cumpărat un capăt de uliţă, cu vreo trei gospodarii  pe undeva prin Mureş. A amenajat casele în stil tradiţional, cu locuri de cazare, baie şi bucătărie şi grajdurile şi grădina şi celelalte acareturi şi a dat sfoară-n-ţara-lui. Şi în fiecare săptămână cineva îi învaţă pe oaspeţii danezi cum să muncească în grădină şi în grajd, cum să facă oale, să ţese sau să coase de-ale noastre româneşti, săseşti sau ungureşti. Cum să dea cu coasa, să potcovească caii, cum să joace sau să cânte melodii populare din zonă.

Citind şi văzând astfel de lucruri cu oameni frumoşi care au înţeles ce "au în ograda" înţelegi cum au rezistat ai noştri în astfel de locuri şi îţi dai seama că această sămânţă ancestrală nu va dispărea prea uşor.

De fiecare când mergem în zona Sibiului vizitãm Muzeul Astra. E acolo un loc cu energie pozitivă de care te "lipeşti" imediat.

L-am cunoscut acum 2 sau 3 ani pe profesorul Bucur fost director al muzeului din Sibiu. Este un om care a lăsat urme adânci în istoria acestei instituţii şi nu vreau să comentez ce a făcut, ce nu făcut sau de ce nu mai este acolo. Este interesant să-l vezi cu câtă ardoare, chiar încăpăţânare, vorbeşte despre identitatea noastră.

Muzeul Astra Sibiu - Moarã de apã

"Noi trebuie să ne păstrăm caracteristicile proprii şi în acelaşi timp să asumăm şi identitatea culturală europeană"-spune profesorul. "Şi cu cât este mai bine cunoscut procesul de identitate în context european, cu atât este mai definitoriu şi procesul descoperirii propriei identităţi, în măsura în care te raportezi la cât mai multă lume."

"În al doilea rând, oamenii te primesc în altă parte pe măsură bagajului cultural cu care te duci spre ei şi în măsura în care îţi recunosc valorile îţi cresc şi  notorietatea şi capacitatea de a vorbi în numele drepturilor tale, dar şi în numele drepturilor tuturor." (vezi AICI)

Muzeul Astra din Sibiu - La cosit

Să faci fotografii în Dumbrava Sibiului este o plăcere şi în acelaşi timp o provocare. Lucrurile par simple pentru că satul românesc îţi stă la dispoziţie, frumos aranjat şi ferchezuit, într-un peisaj de vis. Dar dacă vrei să transmiţi un mesaj, să faci de neobservat starea de exponat a lucrurilor din jurul tău atunci lucrurile devin

puţin mai delicate.

Muzeul Astra din Sibiu - atmosferã ruralã

Ai nevoie de atenţie şi răbdare. Starea vremii şi momentul zilei sunt importante, iar prezenţa oamenilor (vizitatori sau personal al muzeului) îţi pot fi de mare ajutor. Ca să nu mai vorbesc de un cal sau un câine rătăcit în peisaj.

Muzeul Astra din Sibiu - bisericã maramureşanã

Să auzim numai de bine.

Invitaţie la Sibiu

Citesc, la începutul lunii, un comunicat de presă al organizatorilor Festivalului Internaţional de Teatru de la Sibiu în anul 2017

Sibiu - Piața Mare

"Teatrul de Stat din Letonia, The New Riga Theatre, prezintă la FITS 2017 'BRODSKY/BARYSHNIKOV', un one-man-show în regia lui Alvis Hermanis. Spectacolul din acest an este bazat pe poemele laureatului la premiile Nobel, Joseph Brodsky, interpretate de Mikhail Baryshnikov, cunoscutul dansator, coregraf și actor american..."

Sibiu - Biserica Evanghelicã

Şi mai aflu că va ajunge la Sibiu cunoscutul artist Robert Wilson, unul dintre cei mai importanți reprezentanți ai teatrului de avangardã. Şi mai citesc despre cunoscutul Valeri Fokin şi despre alte nume sonore ale artei spectacolelor internaţionale...

Sibiu - Piața Mare - Turnul Sfatului

Istoria Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu (FITS) o puteţi citi AICI  şi trebuie să spun cu mândrie ca iniţiatorul şi "sufletul" acestui eveniment artistic deosebit este Constantin Chiriac, absolvent al Liceului Internat "Costache Negruzzi" din Iaşi (vezi AICI).

Sibiu - Spectacol pe scena din Piața Mare

FITS-ul a devenit de la an la an tot mai renumit şi odată cu declararea oraşului Sibiu drept Capitalã Culturalã Europeanã, în 2007, notorietatea evenimentului a depăşit toate aşteptările. Festivalul reprezintă o îmbinare perfectă între teatru, dans, circ, film, carte, conferințe, expoziții, performance şi muzică.

Sibiu - Teatrul Național "Radu Stanca"

"Devenită aproape tradiție de câțiva ani, știrea că Festivalul începe cu toate biletele vândute nu mai miră pe nimeni, la fel și faptul că locurile de cazare din oraș sunt, de asemenea, vândute în totalitate, mult înaintea primei zile de Festival." Asta înseamnã atragere de capital, investiţii în infrastructura turisticã şi în culturã, fonduri guvernamentale şi europene, notorietate s.a.m.d.

Sibiu - Spectacol de searã pe scena din Piața Mare

Despre oraşul Sibiu afli mereu lucruri frumoase. Fotografia este la ea acasă prin şcoala de fotografie locală (vezi AICI). Iar Sibiul este un oraş "fotogenic". Şi proiectele fotografice sunt de luat în seamă având în vedere teme diverse (culturală, arhitectonică, medievala, etc.)

"Calfele cãlãtoare" - Transfer european anual de cultură la Sibiu

Am ales câteva fotografii personale realizate în Sibiu în ultimii ani.

Turnul Dulgherilor

Merită să vizitezi Sibiul în oricare perioadă a anului, dar sugestia  mea  este să încercaţi să ajungeţi aici pe perioada verii sau în perioada sărbătorilor de sfârşit de an când se desfăşoară "Târgul de Crăciun". Dar, atenţie la... cazare!

Turnul Olarilor

Cãlãtor pe strãzile cetãţii medievale

Vedere spre "Podul minciunilor"

Cu toatã inima vã îndemn sã vizitaţi Sibiul. Nu veţi regreta.

Să auzim numai de bine.

La drumul de fier (I)

În 1830, actriţa britanică Fanny Kemble a descris călătoria într-un tren ca fiind "o chestie ciudatã greu de explicat". Cãlãtoria cu trenul, un nou mod de transport la acea vreme apărea aproape în acelaşi timp cu o nouã invenţie: fotografia. Cele douã "noutăţi" - în anii '30 ai sec. 19 aveau sã schimbe radical percepțiile despre timp, spațiu și loc în lume. Fie că au fost comandate de companii de cale ferată, fie că  au fost realizate ca opere de artã independente, fotografiile vechi ilustrează legătura puternică dintre cele două mari invenții care au schimbat percepții pentru totdeauna.

Cãlãtoria cu trenul îţi oferã priveliști greu de vãzut altfel

Pentru persoanele care nu cunoscuseră decât călătoria pe jos sau în trãsuri/căruțe cu cai, reacțiile inițiale variau de la curiozitate la suspiciune și frică. Ca răspuns, au început să se răspândească fotografii comandate, concepute pentru a liniști și a tenta o audiență tot mai mare de potenţiali pasageri.

Dacã la început fotografia a însemnat  un mijloc de atragere a oamenilor cãtre acest nou mijloc de transport, mai apoi a devenit un mijloc de promovare a turismului prin intermediul cãlãtoriei cu trenul.

Şi în ţara noastrã evoluţia a fost asemănătoare. De exemplu calea ferată Oraviţa - Anina a fost prima cale ferată (1848) construită pe teritoriul de astãzi al României. O carte poştală din secolul 19 ne arată tuneluri săpate pe traseul căii ferate. Alte detalii mai pot fi gãsite AICI.

Tuneluri pe traseul cãii ferate Oraviţa - Anina (carte postalã-sursa;cartofilia.ro)

Şi astăzi cãlãtoria cu trenul reprezintã o experienţă interesantă pentru un fotograf. Poţi să vezi lucruri frumoase pe care nu le poţi vedea dacă circuli cu maşina. Poţi vedea şi fotografia peisaje inedite cu gãri, construcţii feroviare, lucrători la calea ferată şi altele.  Desigur nu mai trăim vremurile trecute când unii îşi reglau ceasurile după orarul trenurilor, dar avem la îndemâna realizările tehnice actuale, trasee aflate în locuri altă dată mai puţin accesibile şi desigur istoria cu muzeele tehnice feroviare şi amintirile sale.

Locomotivã electricã - gara Vama

Existã numeroase subiecte fotografice care pot fi avute în vedere dacă te gândeşti la un proiect cu nume precum "La calea feratã" sau "Pe drumul de fier". Poţi aborda orice gen, de la fotografia de peisaj şi arhitecturã la cea de portret şi industrialã.

Iată o listă scurtã cu câteva foto-subiecte ce pot fi urmărite în decursul unei anumite perioade pe care ţi-o propui pentru proiectul/proiectele tale:

• Locomotive şi vagoane în mers sau care staţionează
• alte vehicule specifice căii ferate (macarale, drezine, etc.)
• gări şi construcţii auxiliare la calea ferată,
• personal lucrător (impiegaţi, acari, şefi de gara, manipulanţi, etc.) 
• construcţii feroviare (poduri, viaducte, tuneluri, etc)
• altele

O locomotivã pleacã din gara Iaşi

Manevre în garã

Am ales o serie de fotografii personale cu şi despre locomotive şi vagoane. Sunt câteva muzee în tarã unde pot fi admirate diverse modele de locomotive, mai vechi sau mai noi (machete sau reale). Sunt, de asemenea, locomotive vechi în diverse staţii de cale ferată aflate pe întreg teritoriul României. 

* Muzeul Căilor Ferate Romane - Bucureşti 

* Muzeul Locomotivelor cu aburi Reșița 

* Muzeul Locomotivelor cu Abur Sibiu 

* Muzeul Locomotivelor de la Dej 

Existã desigur mai multe locuri unde se aflã conservate locomotive, iar câteva din ele (Sinaia, Sighişoara,) pe care le-am  identificat eu, sunt prezentate în fotografiile de mai jos.

Locomotivã cu aburi conservatã în gara din Sighişoara

Drezina blindatã a Anei Pauker - gara din Sinaia

Locomotivã Electroputere Siemens - gara Cluj-Napoca

Automotor

Locomotiva Huțulca - Mocãnița Moldovița - Argel

Locomotiva Huțulca - Moldovița

Sã auzim numai de bine.

O altã foto-destinație de vacanță. Păltiniș-Sibiu

Cum spuneam în prima postare din această serie e vară, e vacanţă, soare şi cald. Simţim cu toţii nevoia de a fugi  de zgomot şi de betoanele încinse ale oraşului. O destinaţie pe care v-o recomand cu toată "cãldura" în România este oraşul Sibiu. În ultimii ani am folosit Sibiul, de câteva ori, ca "bazã" de plecare pentru a vizita zona din jurul oraşului precum şi locuri mai îndepãrtate.

Telescaunul din Păltiniș

Și cum fotograful pasionat nu uitã sã ia cu el aparatul "de făcut poze", nu lipsesc fotografiile şi câteva idei proprii în ceea ce priveşte fotografierea locurilor. Din pãcate imaginile sunt realizate cu un aparat foto compact care nu mi-a permis chiar toate reglajele necesare (!)

Păltinişul se află situat la 32 km de Sibiu şi este legat de oraşul-municipiu printr-o şosea nouã. Păltinișul este cea mai veche stațiune din România și a fost întemeiată de Societatea Carpatină Transilvania, la sfârşitul secolului al XIX-lea. Pe drumul Sibiu-Pãltiniș se aflã localitatea Răşinari, unde s-au născut Octavian Goga şi  Emil Cioran

 

Locuinte specifice zonei

Idem

Drumul cu serpentine Sibiu - Pãltinis

Cãminul Cultural din Rãșinari și bustul lui Octavian Goga

Staţiunea Păltiniş este în primul rând o staţiune de iarnã, dar peisajele minunate şi amenajãrile realizate atrag turiştii şi în perioada sezonului cald. Păltinişul este localizat pe coasta de nord-est a munţilor Cindrel (Carpaţii Meridionali) şi este staţiunea montană situată la cea mai mare altitudine din ţară (1442m).

În staţiune sunt conservate mai multe vile printre care Casa turiştilor (1894), Casa medicilor (1895), Sala Monaco (1898), toate declarate monumente istorice.

Unul din hotelurile statiunii

Vilã în Pãltinis (de remarcat contrastul puternic adus de lumina soarelui, care se strecoară printre frunzele copacilor)

De asemenea în zonã pot fi vizitate casa lui Constantin Noica, ce s-a retras la Păltiniş în 1975 şi Schitul de lemn unde este înmormântat filozoful (m.1987). Constantin Noica a dezvoltat în aceastã perioadã renumită să "scoalã" de filozofie, care a fost descrisă în anii 1980 în volumul  "Jurnalul de la Păltiniș" de Gabriel Liiceanu.

Casa lui Constantin Noica (aceeasi problemă a "petelor de lumină")

Schitul din Păltiniș

În ceea ce priveşte fotografia, iată vreau sã spun. Unul se referã la corecta reglare a adâncimii de câmp (depht of field), care în cadrul fotografiei de peisaj poate schimba puternic aspectul imaginii. Şi asta mai ales când cerul este plat/cenuşiu şi nu îţi oferã o luminã prea prietenoasã. De asemenea, cred cã ducându-te cu diafragmă cãtre f22 este din ce în ce mai important sã ai la tine un trepied. Este bine sã ai în vedere şi un element din apropiere care sã te ajute la crearea "adâncimii" imaginii.

Am întâlnit și culegători de fructe de pădure

Un alt lucru de care vreau sã pomenesc este legat de fotografiile fãcute în zonele cu copaci (în pãdure mai ales). Trebuie evitate pe cât posibil zonele cu luminã multã (cerul însorit), care pãtrunde printre crengi şi dã contraste puternice în cadru. Setãrile sunt greu de realizat şi uneori, funcţie de aparat, devin aproape imposibile. Fotografii experimentaţi "se descurcã" altfel în cazuri din acestea.

Vedere spre Depresiunea Sibiului

Spre depresiunea Sibiului - vedere din Păltiniș (copacii din plan frontal contribuie la crearea "adâncimii" cadrului)

 Una peste alta, dacã aveţi ocazia, vizitaţi şi fotografiaţi Păltinişul Sibiului. Nu o sã vã parã rãu.