Aseară am fost la spectacol, la Moscova

Spuneam  într-o postare anterioară că una din activităţile pe care le poţi face dacă stai acasă şi ai acces la Internet este vizionarea unor spectacole.

Reiau câteva propuneri pentru spectacole Online în alte zone ale lumii

•     Opera din Paris   (difuzează gratuit spectacole online) 
•     Opera din Viena  (poţi viziona spectacole gratuit pentru perioade scurte de timp)  
•     Metropolitan Opera  (oferă spectacole video gratuit) 

 

Spectacol Outdoor la Opera din Viena

Acum câteva zile citesc o altă ştire pe net : "Pentru prima dată în istorie, Teatrul Bolşoi din Moscova va transmite online șase spectacole".  Fiecare spectacol va rămâne disponibil pe YouTube timp de 24 de ore de la difuzare. Spectacolul este prezentat publicului, de la ora 16:00 GMT, fiind succedat, în zilele următoare, de alt spectacol , mereu la aceeaşi oră.

Teatrul Bolşoi din Moscova 

(Wikimedia Commons)

Mărturisesc că am avut acum mulţi ani ocazia să văd cunoscutul teatru din Moscova dar, doar pe dinafară. Era iarnă şi ningea. Îmi amintesc clădirea frumoasă, aşezată pe un bulevard cu 8 benzi, cu sens unic, pe care se aflau multe-multe maşini. Nu am intrat şi nu am putut vedea niciun spectacol pentru că şi atunci programările se făceau cu multe zile înainte. Astăzi,preţul biletelor este ieftin pentru localnici (100/50 ruble), dar este ridicat pentru spectatorii din străinătate, ajungând până undeva, pe la 50 de Euro.

Teatrul Bolşoi - scena

Abia ieri am reuşit să ajung (virtual) în sala vestitului teatru moscovit şi am putut urmări un spectacol de zile mari "Frumoasa din pădurea adormită". de Piotr Ilici Ceaikovski.

Ce pot să spun? Totul a fost la superlativ. Atmosfera de zile mari. Muzica ştiam că este extraordinară, dar la fel a fost scenografia, coregrafia, balerinii, luminile, orchestră şi dirijorul... A merita atenţia. Mai apoi, am citit câteva comentarii despre spectacolul pe care tocmai îl vizionasem. Pe generic au apărut multe nume ne-ruseşti, tot spectacolul părând a fi o coproducţie ruso-americano-franco-italiana-etc.

Este vorba despre o nouă versiune coregrafică.  Scenografia şi costumele au fost realizate de Ezio Frigerio (unul dintre cei mai mari scenografi ai zilelor noastre).  Prim balerinii au fost  o rusoaică (prinţesa Aurora) şi un  american (prinţul Désiré). Cei pasionaţi puteţi citi mai multe pe blogul de AICI

Ca să vă abonați la spectacolele Teatrului Bolșoi din Moscova, click AICI 

Totul a fost impresionant şi merită să urmăreşti spectacolele la care ai acces în aceste zile pe canalul Youtube al Teatrului Bolşoi. 

Fotografiile nu sunt de calitate foarte bună. Unele sunt realizate direct de pe TV, altele sunt capturi pe calculator.

Trebuie să constat că valul acesta de transmisii LIVE al multor instituţii din întreaga lume s-a mai liniştit puţin. Unii transmit în continuare, alţii transmit pe perioade scurte, alţii mai rar, iar alţii au renunţat.

Am colectat mai jos alte câteva link-uri interesante în România:

• Teatrul De Balet Sibiu

• Opera Națională București

• Teatrul de Comedie București

• Opera Comică pentru Copii  București

• Teatrul Naţional de Opera şi Balet Maria Bieşu Chişinău

• Teatrul Național de Operă și Balet din Republica Moldova

• Opera Națională Română Cluj-Napoca

Va doresc multã sãnãtate, vizionare plãcutã  şi s-auzim numai de bine.

La drumul de fier (I)

În 1830, actriţa britanică Fanny Kemble a descris călătoria într-un tren ca fiind "o chestie ciudatã greu de explicat". Cãlãtoria cu trenul, un nou mod de transport la acea vreme apărea aproape în acelaşi timp cu o nouã invenţie: fotografia. Cele douã "noutăţi" - în anii '30 ai sec. 19 aveau sã schimbe radical percepțiile despre timp, spațiu și loc în lume. Fie că au fost comandate de companii de cale ferată, fie că  au fost realizate ca opere de artã independente, fotografiile vechi ilustrează legătura puternică dintre cele două mari invenții care au schimbat percepții pentru totdeauna.

Cãlãtoria cu trenul îţi oferã priveliști greu de vãzut altfel

Pentru persoanele care nu cunoscuseră decât călătoria pe jos sau în trãsuri/căruțe cu cai, reacțiile inițiale variau de la curiozitate la suspiciune și frică. Ca răspuns, au început să se răspândească fotografii comandate, concepute pentru a liniști și a tenta o audiență tot mai mare de potenţiali pasageri.

Dacã la început fotografia a însemnat  un mijloc de atragere a oamenilor cãtre acest nou mijloc de transport, mai apoi a devenit un mijloc de promovare a turismului prin intermediul cãlãtoriei cu trenul.

Şi în ţara noastrã evoluţia a fost asemănătoare. De exemplu calea ferată Oraviţa - Anina a fost prima cale ferată (1848) construită pe teritoriul de astãzi al României. O carte poştală din secolul 19 ne arată tuneluri săpate pe traseul căii ferate. Alte detalii mai pot fi gãsite AICI.

Tuneluri pe traseul cãii ferate Oraviţa - Anina (carte postalã-sursa;cartofilia.ro)

Şi astăzi cãlãtoria cu trenul reprezintã o experienţă interesantă pentru un fotograf. Poţi să vezi lucruri frumoase pe care nu le poţi vedea dacă circuli cu maşina. Poţi vedea şi fotografia peisaje inedite cu gãri, construcţii feroviare, lucrători la calea ferată şi altele.  Desigur nu mai trăim vremurile trecute când unii îşi reglau ceasurile după orarul trenurilor, dar avem la îndemâna realizările tehnice actuale, trasee aflate în locuri altă dată mai puţin accesibile şi desigur istoria cu muzeele tehnice feroviare şi amintirile sale.

Locomotivã electricã - gara Vama

Existã numeroase subiecte fotografice care pot fi avute în vedere dacă te gândeşti la un proiect cu nume precum "La calea feratã" sau "Pe drumul de fier". Poţi aborda orice gen, de la fotografia de peisaj şi arhitecturã la cea de portret şi industrialã.

Iată o listă scurtã cu câteva foto-subiecte ce pot fi urmărite în decursul unei anumite perioade pe care ţi-o propui pentru proiectul/proiectele tale:

• Locomotive şi vagoane în mers sau care staţionează
• alte vehicule specifice căii ferate (macarale, drezine, etc.)
• gări şi construcţii auxiliare la calea ferată,
• personal lucrător (impiegaţi, acari, şefi de gara, manipulanţi, etc.) 
• construcţii feroviare (poduri, viaducte, tuneluri, etc)
• altele

O locomotivã pleacã din gara Iaşi

Manevre în garã

Am ales o serie de fotografii personale cu şi despre locomotive şi vagoane. Sunt câteva muzee în tarã unde pot fi admirate diverse modele de locomotive, mai vechi sau mai noi (machete sau reale). Sunt, de asemenea, locomotive vechi în diverse staţii de cale ferată aflate pe întreg teritoriul României. 

* Muzeul Căilor Ferate Romane - Bucureşti 

* Muzeul Locomotivelor cu aburi Reșița 

* Muzeul Locomotivelor cu Abur Sibiu 

* Muzeul Locomotivelor de la Dej 

Existã desigur mai multe locuri unde se aflã conservate locomotive, iar câteva din ele (Sinaia, Sighişoara,) pe care le-am  identificat eu, sunt prezentate în fotografiile de mai jos.

Locomotivã cu aburi conservatã în gara din Sighişoara

Drezina blindatã a Anei Pauker - gara din Sinaia

Locomotivã Electroputere Siemens - gara Cluj-Napoca

Automotor

Locomotiva Huțulca - Mocãnița Moldovița - Argel

Locomotiva Huțulca - Moldovița

Sã auzim numai de bine.

E vacanțã! Vizitãm și fotografiem ! Salina Turda

Intrarea în salina Turda aratã ca o navã spațială

Este perioadã de vacantã şi este normal sã ne gândim mai întâi la cãlãtorii, la distracţie şi la odihnã, nu neapãrat în această ordine. Şi cum un fotograf pasionat nu uitã sã ia cu el un aparat de fotografiat atunci când pleacã la drum, m-am gândit sã propun ca subiecte de fotografiat câteva destinaţii de vacantã deosebite din România, pe care le-am vizitat în ultimii ani. Nu neglijez sã vã împărtăşesc totodatã câteva idei proprii în ceea ce priveşte fotografierea în aceste locuri.

Turda este un oraş frumos, aflat la circa 30 km de municipiul Cluj Napoca. Localitatea,  care datează de pe vremea dacilor, cunoaşte o dezvoltare înfloritoare în timpul ocupaţiei romane, dupã ce prin 167-168 e.n. aici îşi stabileşte garnizoana Legiunea a V-a Macedonica.

Centrul orașului Turda

Numele de Turda apare pentru prima datã în anul 1075 într-un document emis de cancelaria regelui maghiar Geza I, care acordã unei mãnãstiri dreptul de vamã la ocnele de sare de "la cetatea ce se cheamã Turda". În oraş sunt aduşi colonişti specializaţi în minerit cãrora în 1291 li se dã dreptul la autoadministrare. Aceste drepturi marcau începutul transformãrii aşezării într-un oraş liber, supus direct regelui. În jurul anului 1550, conform documentelor existente, la Turda existau cele mai moderne mine de exploatare a sãrii din imperiul habsburgic.

Biserica Reformată-Calvină din Turda

Stradă pietonală în oraș

În oraş pot fi admirate câteva obiective istorice importante:

- Biserica Reformatã-Calvină ridicatã pe la 1400

- Reşedinţa princiarã sau Casa sării (sfârşitul sec.XV) - astãzi Muzeul de istorie Turda

- Ruinele Castrului Roman Potaissa

- Biserica Romano-Catolicã sau Biserica mare (1498-1504)

- Mormântul lui Mihai Viteazu

Dar cel mai cunoscut obiectiv ce trebuie vizitat este salina turistică. Salina Turda a fost catalogată de website-ul Business Insider ca una dintre cele mai frumoase locuri subterane din lume şi a fost plasatã pe locul 22 într-un clasament al celor mai spectaculoase destinaţii turistice din lume.

Liftul panoramic

În urma unui proiect PHARE, salina a cunoscut o renovare spectaculoasã (1998) şi astãzi are vizitatori din foarte multe ţări ale lumii.

Fotografierea în subteran în peşteri sau mine presupune o serie de dificultăţi şi puţin antrenament dar era prima datã când fotografiam un astfel de obiectiv şi a trebuit sã mã adaptez "din mers", cum se zice.

Şi iatã ce idei mi-au venit mai apoi:

• evident existã diferenţe între a fotografia o minã luminatã artificial cum este salina Turda şi o minã / peşteră care nu este luminatã. Şi totuşi utilizarea blitzului aparatului este uneori necesarã ca luminã "de umplere". Desigur trebuie sã ai în vedere sã nu deranjezi ceilalţi vizitatori cu flash-ul tãu;
• poate fi interesant sã ai o lampã de cap (pe o cască sau fixatã prin bentiţe, cu LED-uri pe cât posibil);
• e bine sã fotografiezi pe "manual". Dacă rãmâi pe "automat" focalizarea s-ar putea sã se facã mai greu, mai ales dacă ai vizitatori împrejur care sunt în mişcare;
• încearcã sã ai persoane în cadru. Fotografia prinde "viaţă";
• în salina Turda este foarte spectaculos design-ul şi aşezarea lãmpilor de iluminat. Ideea de avea un trepied cu tine este foarte bunã;
• este bine sã setezi valoare ISO cât mai jos, dar pãrerea mea este sã te "joci" puţin cu ISO, funcţie de specificul aparatului tãu. S-ar putea sã ai posibilitatea unui ISO mai mare, fãrã "purici" şi atunci vei avea acces la detalii mai multe; .
• cred cã fãceam fotografii mai bune dacã fotografiam în format RAW (!). Din pãcate aparatul pe care îl aveam la mine nu oferea aceastã posibilitate.

Am atașat câteva fotografii personale realizate în mică excursie la salina Turda, pe care vâ încurajez sã o vizitati.

"Ariciul"

Lacul de la vatra minei Terezia

 

De la înălțimeacelor 13 etaje ale salinei

Imagine spre roata panoramică

Galeria Franz Josef

Intrarea veche a minei de sare