Aseară am fost la spectacol, la Moscova

Spuneam  într-o postare anterioară că una din activităţile pe care le poţi face dacă stai acasă şi ai acces la Internet este vizionarea unor spectacole.

Reiau câteva propuneri pentru spectacole Online în alte zone ale lumii

•     Opera din Paris   (difuzează gratuit spectacole online) 
•     Opera din Viena  (poţi viziona spectacole gratuit pentru perioade scurte de timp)  
•     Metropolitan Opera  (oferă spectacole video gratuit) 

 

Spectacol Outdoor la Opera din Viena

Acum câteva zile citesc o altă ştire pe net : "Pentru prima dată în istorie, Teatrul Bolşoi din Moscova va transmite online șase spectacole".  Fiecare spectacol va rămâne disponibil pe YouTube timp de 24 de ore de la difuzare. Spectacolul este prezentat publicului, de la ora 16:00 GMT, fiind succedat, în zilele următoare, de alt spectacol , mereu la aceeaşi oră.

Teatrul Bolşoi din Moscova 

(Wikimedia Commons)

Mărturisesc că am avut acum mulţi ani ocazia să văd cunoscutul teatru din Moscova dar, doar pe dinafară. Era iarnă şi ningea. Îmi amintesc clădirea frumoasă, aşezată pe un bulevard cu 8 benzi, cu sens unic, pe care se aflau multe-multe maşini. Nu am intrat şi nu am putut vedea niciun spectacol pentru că şi atunci programările se făceau cu multe zile înainte. Astăzi,preţul biletelor este ieftin pentru localnici (100/50 ruble), dar este ridicat pentru spectatorii din străinătate, ajungând până undeva, pe la 50 de Euro.

Teatrul Bolşoi - scena

Abia ieri am reuşit să ajung (virtual) în sala vestitului teatru moscovit şi am putut urmări un spectacol de zile mari "Frumoasa din pădurea adormită". de Piotr Ilici Ceaikovski.

Ce pot să spun? Totul a fost la superlativ. Atmosfera de zile mari. Muzica ştiam că este extraordinară, dar la fel a fost scenografia, coregrafia, balerinii, luminile, orchestră şi dirijorul... A merita atenţia. Mai apoi, am citit câteva comentarii despre spectacolul pe care tocmai îl vizionasem. Pe generic au apărut multe nume ne-ruseşti, tot spectacolul părând a fi o coproducţie ruso-americano-franco-italiana-etc.

Este vorba despre o nouă versiune coregrafică.  Scenografia şi costumele au fost realizate de Ezio Frigerio (unul dintre cei mai mari scenografi ai zilelor noastre).  Prim balerinii au fost  o rusoaică (prinţesa Aurora) şi un  american (prinţul Désiré). Cei pasionaţi puteţi citi mai multe pe blogul de AICI

Ca să vă abonați la spectacolele Teatrului Bolșoi din Moscova, click AICI 

Totul a fost impresionant şi merită să urmăreşti spectacolele la care ai acces în aceste zile pe canalul Youtube al Teatrului Bolşoi. 

Fotografiile nu sunt de calitate foarte bună. Unele sunt realizate direct de pe TV, altele sunt capturi pe calculator.

Trebuie să constat că valul acesta de transmisii LIVE al multor instituţii din întreaga lume s-a mai liniştit puţin. Unii transmit în continuare, alţii transmit pe perioade scurte, alţii mai rar, iar alţii au renunţat.

Am colectat mai jos alte câteva link-uri interesante în România:

• Teatrul De Balet Sibiu

• Opera Națională București

• Teatrul de Comedie București

• Opera Comică pentru Copii  București

• Teatrul Naţional de Opera şi Balet Maria Bieşu Chişinău

• Teatrul Național de Operă și Balet din Republica Moldova

• Opera Națională Română Cluj-Napoca

Va doresc multã sãnãtate, vizionare plãcutã  şi s-auzim numai de bine.

Viaţa la muzeu ca viaţa la ţarã

Citeam anul trecut într-un articol pe net cum că o comunitate de romani constituită în jurul Mănăstirii „Înălţarea Domnului”din Clinton-Michigan, SUA a pornit să realizeze un proiect interesant.

Muzeul Astra din Sibiu - despre identitatea noastrã ca popor

Românii au cumpărat 27 de hectare de teren, cu un râu ce străbate zona şi două lacuri. Aici, în jurul bisericii maramureşene din lemn care se va ridica în mijlocul terenului, se va construi un sat cu uliţe şi case tradiţionale româneşti reprezentative pentru toate zonele etnografice ale României.

Zona Muzeului Astra - sursa Google Maps

Trei porţi maramureşene, cioplite la Bârsana, au fost deja montate pe locul viitorului sat. Va fi amenajatã o uliţă a Maramureşului, uliţa Ialomiţei,  uliţa Bucureştiului, a Bucovinei şi pe fiecare uliţă urmează să fie ridicată câte o casă.

Lacul Dumbrava - Sibiu

Proiect frumos, de suflet pentru românii americani şi nu doar pentru cei din Michigan. Uneori dorul de locurile natale este mai puternic decât orice altă nevoie sau dorinţã.

Adevărul este că nu prea ştim să preţuim ceea ce avem. Trebuie să vină românii din străinătate şi uneori chiar străinii  (vezi prinţul Charles) să ne spună "mãi români voi nu ştiţi ce comori ţineţi în casă, în curte, în şurã...!"

Muzeul Astra din Dumbrava Sibiului

Muzeul Astra din Sibiu - gospodãrie ţãrãneascã

Muzeul Astra din Sibiu - case acoperite cu paie

Acum câţiva ani un danez a cumpărat un capăt de uliţă, cu vreo trei gospodarii  pe undeva prin Mureş. A amenajat casele în stil tradiţional, cu locuri de cazare, baie şi bucătărie şi grajdurile şi grădina şi celelalte acareturi şi a dat sfoară-n-ţara-lui. Şi în fiecare săptămână cineva îi învaţă pe oaspeţii danezi cum să muncească în grădină şi în grajd, cum să facă oale, să ţese sau să coase de-ale noastre româneşti, săseşti sau ungureşti. Cum să dea cu coasa, să potcovească caii, cum să joace sau să cânte melodii populare din zonă.

Citind şi văzând astfel de lucruri cu oameni frumoşi care au înţeles ce "au în ograda" înţelegi cum au rezistat ai noştri în astfel de locuri şi îţi dai seama că această sămânţă ancestrală nu va dispărea prea uşor.

De fiecare când mergem în zona Sibiului vizitãm Muzeul Astra. E acolo un loc cu energie pozitivă de care te "lipeşti" imediat.

L-am cunoscut acum 2 sau 3 ani pe profesorul Bucur fost director al muzeului din Sibiu. Este un om care a lăsat urme adânci în istoria acestei instituţii şi nu vreau să comentez ce a făcut, ce nu făcut sau de ce nu mai este acolo. Este interesant să-l vezi cu câtă ardoare, chiar încăpăţânare, vorbeşte despre identitatea noastră.

Muzeul Astra Sibiu - Moarã de apã

"Noi trebuie să ne păstrăm caracteristicile proprii şi în acelaşi timp să asumăm şi identitatea culturală europeană"-spune profesorul. "Şi cu cât este mai bine cunoscut procesul de identitate în context european, cu atât este mai definitoriu şi procesul descoperirii propriei identităţi, în măsura în care te raportezi la cât mai multă lume."

"În al doilea rând, oamenii te primesc în altă parte pe măsură bagajului cultural cu care te duci spre ei şi în măsura în care îţi recunosc valorile îţi cresc şi  notorietatea şi capacitatea de a vorbi în numele drepturilor tale, dar şi în numele drepturilor tuturor." (vezi AICI)

Muzeul Astra din Sibiu - La cosit

Să faci fotografii în Dumbrava Sibiului este o plăcere şi în acelaşi timp o provocare. Lucrurile par simple pentru că satul românesc îţi stă la dispoziţie, frumos aranjat şi ferchezuit, într-un peisaj de vis. Dar dacă vrei să transmiţi un mesaj, să faci de neobservat starea de exponat a lucrurilor din jurul tău atunci lucrurile devin

puţin mai delicate.

Muzeul Astra din Sibiu - atmosferã ruralã

Ai nevoie de atenţie şi răbdare. Starea vremii şi momentul zilei sunt importante, iar prezenţa oamenilor (vizitatori sau personal al muzeului) îţi pot fi de mare ajutor. Ca să nu mai vorbesc de un cal sau un câine rătăcit în peisaj.

Muzeul Astra din Sibiu - bisericã maramureşanã

Să auzim numai de bine.

Fotografia şi strada prietenoasã

De câţiva ani încoace, la sfârşitul lunii mai sau începutul lunii iunie, strada V. Pogor din Iaşi este blocată de un baraj, de un cort sau de o construcţie mai puţin obişnuitã.

Street Delivery - strada şi Casa Pogor

Apar desene pe carosabil şi tot felul de activităţi deosebite "încurcã" trecătorii obişnuiţi ai zonei. Dar şi curtea Muzeului de Literatură a Moldovei se bucurã de animaţia momentului, ba uneori şi cea a Palatului Copiilor. Organizatorii spun că acest eveniment anual este "evenimentul ce împrietenește orașul cu oamenii"

Street Delivery - 2017

Am căutat detalii despre eveniment pe Internet, dar se pare că se lucrează pe principiul "tac şi fac" şi de aceea constat că numărul persoanelor din grupul-ţintă este totuşi scăzut. Cel puţin în oraşul nostru. Street Delivery a fost fondat în mai 2006 de Fundația Cărturești și Ordinul Arhitecților din România. La Iași evenimentul se  desfășoară din anul 2013, fiind realizat în parteneriat cu Muzeul Național al Literaturii Române Iași.

Street Delivery - 2017

Foarte mulţi tineri, individual sau în echipe vor să construiască în zona pusă la dispoziţie un alt cartier, un cartier dintr-un oraș mai prietenos. Se vând  tot felul de produse deosebite şi fiecare vrea să-şi aducă aportul propriu în ceea ce priveşte autenticitatea.

Street Delivery - 2017

Acţiunile din cadrul proiectului "Street delivery" nu sunt noi. În Bucureşti au amploare mai mare pentru că au sponsori şi se desfăşoară de mai mulţi ani, dar încet - încet s-au extins şi în alte oraşe ale ţării: Timişoara, Iaşi, Baia Mare. Se lansează o temă principală, se creează o pagină pe net şi doritorii propun proiecte(vezi AICI).

Street Delivery - 2017

Proiectele fotografice pe subiectul "street delivery" se pot derula uşor. E relativ simplu să surprinzi spiritul activităţilor deosebite din... strada autentică, populată timp de 3 zile. Mai greu este să alegi un subiect specific din cadrul numeroasele teme propuse iniţial de cãtre participanţi.

Street Delivery - 2017

Street Delivery - 2017

Câteva teme sunt aceleaşi în fiecare an : artă, carte, muzica, activități pentru copii, sport, activităţi spectacole, etc. Dar anul acesta la Iaşi proiectele propuse au avut tema „Grădini posibile”.

Street Delivery - 2015

Am înserat în text câteva fotografii personale realizate în Iaşi,  la ediţiile din ultimii 4 ani ai evenimentului ce capăta de la an la an tot mai multă notorietate.

Street Delivery - 2014

Să auzim numai de bine.

La drumul de fier (I)

În 1830, actriţa britanică Fanny Kemble a descris călătoria într-un tren ca fiind "o chestie ciudatã greu de explicat". Cãlãtoria cu trenul, un nou mod de transport la acea vreme apărea aproape în acelaşi timp cu o nouã invenţie: fotografia. Cele douã "noutăţi" - în anii '30 ai sec. 19 aveau sã schimbe radical percepțiile despre timp, spațiu și loc în lume. Fie că au fost comandate de companii de cale ferată, fie că  au fost realizate ca opere de artã independente, fotografiile vechi ilustrează legătura puternică dintre cele două mari invenții care au schimbat percepții pentru totdeauna.

Cãlãtoria cu trenul îţi oferã priveliști greu de vãzut altfel

Pentru persoanele care nu cunoscuseră decât călătoria pe jos sau în trãsuri/căruțe cu cai, reacțiile inițiale variau de la curiozitate la suspiciune și frică. Ca răspuns, au început să se răspândească fotografii comandate, concepute pentru a liniști și a tenta o audiență tot mai mare de potenţiali pasageri.

Dacã la început fotografia a însemnat  un mijloc de atragere a oamenilor cãtre acest nou mijloc de transport, mai apoi a devenit un mijloc de promovare a turismului prin intermediul cãlãtoriei cu trenul.

Şi în ţara noastrã evoluţia a fost asemănătoare. De exemplu calea ferată Oraviţa - Anina a fost prima cale ferată (1848) construită pe teritoriul de astãzi al României. O carte poştală din secolul 19 ne arată tuneluri săpate pe traseul căii ferate. Alte detalii mai pot fi gãsite AICI.

Tuneluri pe traseul cãii ferate Oraviţa - Anina (carte postalã-sursa;cartofilia.ro)

Şi astăzi cãlãtoria cu trenul reprezintã o experienţă interesantă pentru un fotograf. Poţi să vezi lucruri frumoase pe care nu le poţi vedea dacă circuli cu maşina. Poţi vedea şi fotografia peisaje inedite cu gãri, construcţii feroviare, lucrători la calea ferată şi altele.  Desigur nu mai trăim vremurile trecute când unii îşi reglau ceasurile după orarul trenurilor, dar avem la îndemâna realizările tehnice actuale, trasee aflate în locuri altă dată mai puţin accesibile şi desigur istoria cu muzeele tehnice feroviare şi amintirile sale.

Locomotivã electricã - gara Vama

Existã numeroase subiecte fotografice care pot fi avute în vedere dacă te gândeşti la un proiect cu nume precum "La calea feratã" sau "Pe drumul de fier". Poţi aborda orice gen, de la fotografia de peisaj şi arhitecturã la cea de portret şi industrialã.

Iată o listă scurtã cu câteva foto-subiecte ce pot fi urmărite în decursul unei anumite perioade pe care ţi-o propui pentru proiectul/proiectele tale:

• Locomotive şi vagoane în mers sau care staţionează
• alte vehicule specifice căii ferate (macarale, drezine, etc.)
• gări şi construcţii auxiliare la calea ferată,
• personal lucrător (impiegaţi, acari, şefi de gara, manipulanţi, etc.) 
• construcţii feroviare (poduri, viaducte, tuneluri, etc)
• altele

O locomotivã pleacã din gara Iaşi

Manevre în garã

Am ales o serie de fotografii personale cu şi despre locomotive şi vagoane. Sunt câteva muzee în tarã unde pot fi admirate diverse modele de locomotive, mai vechi sau mai noi (machete sau reale). Sunt, de asemenea, locomotive vechi în diverse staţii de cale ferată aflate pe întreg teritoriul României. 

* Muzeul Căilor Ferate Romane - Bucureşti 

* Muzeul Locomotivelor cu aburi Reșița 

* Muzeul Locomotivelor cu Abur Sibiu 

* Muzeul Locomotivelor de la Dej 

Existã desigur mai multe locuri unde se aflã conservate locomotive, iar câteva din ele (Sinaia, Sighişoara,) pe care le-am  identificat eu, sunt prezentate în fotografiile de mai jos.

Locomotivã cu aburi conservatã în gara din Sighişoara

Drezina blindatã a Anei Pauker - gara din Sinaia

Locomotivã Electroputere Siemens - gara Cluj-Napoca

Automotor

Locomotiva Huțulca - Mocãnița Moldovița - Argel

Locomotiva Huțulca - Moldovița

Sã auzim numai de bine.

Viața la țară (II)

Acum câteva zile am postat pe Facebook o fotografie reprezentând o văcuţă, fotografie pe care am realizat-o într-un apus frumos de vară la Vatra Moldoviţei. Mi-am pus întrebarea: oare câţi din copii mici de la oraş vor mai avea ocazia, în urmtorii ani,  să vadă animale domestice ce îşi fac de obicei traiul în gospodãriile rurale. 

Fotografia de pe FB

Am auzit poveşti de genul:

- Oare de unde ia mama lapte!? - întreabă educatoarea la grădiniţă

- De la văcuţa mecanică...- vine repede răspunsul celui mic.

Şi poate că acestea nu sunt doar fabulaţii. Acum când găinile şi iepurii şi vacile şi celelalte animale care ne dau carne, ouã sau lapte sunt crescute departe de lumea "dezlănţuită" a oraşelor în crescătorii automatizate, iar rudele de la ţară se împuţinează pe măsură ce trece timpul, generaţiile viitoare vor avea din ce în ce mai puţin ocazia sã intre în contact cu viaţa în mediul rural şi cu "minunăţiile" pe care le implica o gospodărie ţărănească.

Par fireşti în acest caz iniţiativele unor întreprinzători de a înfiinţa parcuri cu animale domestice (ce erau prezente acum 20-30 de ani atât în mediul rural dar şi în cartierele mărginaşe ale oraşelor. Am intrat în UE şi lucrurile s-au schimbat). Iată două "ferme publice" de animale domestice despre care am cunoştinţă (pot fi vizitate). Noile parcuri cu animale sunt tratate acum ca niste veritabile grãdini zoologice:

• Ferma animalelor - în zona Bucureşti
• Parcul Arca lui Noe - la Bârnova, lângă Iaşi

Ferma animalelor - Bucuresti

Arca lui Noe (foto I)

Arca lui Noe (foto II)

Arca lui Noe (foto III)

Pentru fotografi recomandarea este să se deplaseze acum în spaţiul rural şi să fotografieze cât mai mult pe subiecte lesne de identificat, (vezi şi postarea anterioară): "imagini din gospodãriile rurale, din viaţa la câmp a locuitorilor, cultivarea plantelor şi creşterea animalelor", etc. Efortul nu va fi inutil. Mai jos aveti alte fotografii personale din spatiul rural, "în ton" cu subiectul postãrii.