Marele val de la Kanagawa - o stampã japonezã ca un filtru

 Marele val de la Kanagawa cunoscut și sub numele de Marele Val sau pur și simplu Valul, este o xilogravură creată prin tehnica blocurilor de lemn de artistul japonez Hokusai. Este cea mai faimoasă operă creată de Hokusai și una dintre cele mai cunoscute opere de artă japoneză din lume.

 Imaginea prezintă un val enorm care pune în pericol bărcile de pe coasta orașului Kanagawa (astăzi orașul Yokohama, Prefectura Kanagawa). Deși uneori s-a presupus că este un tsunami, este mult mai probabil ca valul să fie un val seismic de dimensiune mare. Ca în multe dintre imaginile din serie, este ilustrată zona din jurul Muntelui Fuji într-un moment specific, iar muntele apare în fundal.

 Am utilizat filtrul PRISMA având ca textură “valul lui Hokusai” pentru a prelucra câteva fotografii personale ale unor clădiri din orașul Iași. Iată ce am obținut.

 

 

Prutul nostru cel de toate zilele

Am făcut parte acum vreo câţiva ani dintr-o echipă internaţională care lucra la Strategie de dezvoltare a oraşului Iaşi - Orizont 2020 şi la un moment dat se discută despre perspectivele de dezvoltare pe suprafaţă ale municipiului Iaşi. Am transmis atunci o idee personalã pe care o voi enunţa în final.

Prutul la Ţuţora

Nu ştiu în ce măsură interesează pe cineva o astfel de idee şi ce ne va aduce viitorul, dar am cãutat în timp, date care să confirme sau să infirme o ipoteză ce pare pentru unii o utopie.

În "România pitoreascã" a lui Alexandru Vlahuţă, în capitolul Valea Prutului se găseşte o frază aparent banală - "Prutul e râul pe-ale cărui ţărmuri n-a înflorit nici un oraş...” Este un lucru evident faptul că pe Prut nu s-au dezvoltat, în istoria recentă, oraşe mari cum s-a întâmplat în alte zone ale României şi ale Europei. Dar unii afirmã că nu la fel au stat lucrurile şi în alte perioade ale istoriei noastre sau, cel puţin, nu aceasta a fot viziunea strategică a vremurilor.

Iatã în continuare câteva comentarii şi idei legate de Prut, pe care le-am găsit în ultimii ani şi care fac trimitere la două localităţi cunoscute, aflate în apropierea oraşului Iaşi, aşezate de-a lungul râului ce desparte astăzi România de Republică Moldova. Este vorba de localităţile Ţuţora şi Ungheni.

Prutul la Ţuţora - urmele vechii cetaţi sunt astãzi ascunse

Am ilustrat postarea cu fotografii din zona de graniţã de pe Prut, aflată în proximitatea oraşului Iaşi.

Un prim articol care vorbeşte despre marea Cetate a Ţuţorei îl găsim AICI. Lucrul interesant este să aflãm cã cetatea exista pe ambele maluri ale Prutului. Sursa informaţiilor o constituie o lucrare a istoricul basarabean Vasile Iucal, director al Muzeului de Istorie şi Etnografie Ungheni şi anume "Târgul medieval Ţuţora, un oraş dispărut (1448 - 1822)".Transcriu mai jos un fragment din această lucrare.

Prutul la Ţuţora - poveştile râului

“Trăitorii târgurilor moldovene nu au fost doar negustori şi meşteşugari, mai ales în faza incipientă a aşezărilor respective, ci şi agricultori; ei cultivau pământul, aveau prisăci, iazuri, vii, păduri, mori şi creşteau, îndeosebi, animale s.a. Apropierea imediată de târgul Iaşi, cât şi aşezarea la un vechi văd al Prutului,  a făcut ca unul din marile drumuri comerciale ale Moldovei medievale (“drumul moldovenesc”) să treacă pe la Ţuţora, pe malul Prutului, iar statutul de vama să-i fie acordat încă de cei dintâi voievozi fapt care a determinat,  mai târziu, evoluţia locului în unul din cele mai importante centre economice, strategice şi administrative medievale aşezate pe râul Prut. Aflarea în calea Marelui Drum Comercial, statutul de vamă şi văd, de branişte şi reşedinţa domnească, fac locul atrăgător pentru meşteşugarii şi negustorii care au legătură directă cu transportul. Aici vin sătenii din împrejurimi pentru a-şi vinde produsele,  cumpărând în schimb unelte de lucru şi alte mărfuri de care au nevoie. Tutora devine atractivă economic, sporind astfel popularea aşezării. Sunt premise care, la răscrucea veacurilor XV-XVI, au determinat evoluţia vechii vame şi trecătoare la Prut în calitate de târg în Evul Mediu. Astfel, călătorul turc Evlia Celebi spune : « Negustorii şi călătorii veniţi din oraşul Iaşi, cât şi cei ce se îndreaptă într-acolo, poposesc în acest orăşel. Deoarece acest oraş se afla pe malul râului Prut,– după un obicei din vechime, aici se  percep toate plăţile vamale… În timpurile vechi, acest orăşel Ţuţora, a fost oraş portuar”.

Văzând astăzi localitatea, dar şi Prutul la Ţuţora afirmaţiile par de necrezut, dar noi oamenii dărâmam şi distrugem atât de uşor încât doar o cercetare atentă ar putea să dezvăluie adevărul istoric. Astăzi urmele zac, eventual, pe fundul apei.

Primãria din Ungheni (Rep. Moldova)

A doua localitate de la Prut este oraşul Ungheni. Acesta  a rezistat ca oraş doar pe malul stâng al râului, în Basarabia. Ceea ce atrage atenţia este investiţia majoră realizată în secolul 19 şi mă refer la podul peste raul Prut. Construcţia sa este considerată una din cauzele dispariţiei localităţii comerciale Ţuţora. Pentru cã s-a dezvoltat o altã variantã de transport. Dar aceasta din urmã nu exclude în niciun caz varianta pe apã.

Podul proiectat de Gustave Eiffel la Ungheni peste râul Prut

 

Podul de la Ungheni este unul din proiectele realizate în zona Iaşului de către echipa de proiectanţi a cunoscutului inginer francez Gustave Eiffel (vezi şi AICI).

Podul a jucat întotdeauna un rol strategic, mai ales în perioada războaielor şi nu a fost distrus niciodatã.

Ambele localităţi Ungheni (România şi Rep. Moldova) reprezintă puncte feroviare importante. Numele de "Ungheni" provine de la "unghi", referire la faptul că localitatea este situată în dreptul unei cotituri a râului Prut. Cele mai vechi însemnări despre această zonă datează din vremea lui Alexandru cel Bun (anul 1429).

De-a lungul istoriei ecartamentele s-au schimbat în funcţie de cei acre administrau localitatea: ruşii sau românii. Astfel ca astăzi pe acest teritoriu există ambele tipuri de ecartamente.

Gara Ungheni (Rep. Moldova)

Nici Ungheniul nu este departe de oraşul Iaşi. Şi ca să nu o lungesc iată şi ideea de care vorbeam la început şi pe care am enunţat-o de mai multe ori în proiectele pe care le-am făcut cu diverse instituţii (administraţie, ONG-uri, etc) din oraşul Ungheni, Republica Moldova. Într-o dezvoltare firească, oraşul Iaşi ar trebui să se întindă încet-încet către Prut şi, unindu-se cu oraşul Ungheni din Basarabia, aflat la 17 km depărtare, să se transforme într-o mare metropolă pe Prut. Cam asta a fost.

În rest!? Vizitaţi valea  Prutului şi pe partea stânga şi pe cea dreapta, locurile sunt frumoase.

Lumină bună, spor la fotografiat şi să auzim numai de bine.

  

Despre Pãltinoasa cu dragoste

La vreo 30 de kilometri de Suceava şi cu vreo doi kilometri înainte de Gura Humorului drumul intră în comuna Păltinoasa  Şi nu mult după aceea, din şoseaua principală se desprinde un drum care porneşte sprinten spre dreapta către Cacica, lãsând în spate Valea Moldovei. Comuna este formată din două sate: Păltinoasa şi Capul Codrului.

Tabãra de creaţie de la Pãltinoasa

Cunoscute încă de pe vremea lui Ştefan cel Mare, aceste locuri au adăpostit colonişti veniţi din Odorhei, care se ocupau cu construcţia de catarge pentru ambarcaţiuni navale veneţiene. Istoria satului Păltinoasa este ceva mai recentă, acesta fiind consemnat documentar la începutul veacului al XVIII-lea. În acea perioadă populaţii întregi de români şi nemţi nemulţumiţi de politica habsburgică, se stabilesc aici, venind din Maramureş şi Năsăud. Ei pun bazele satului Păltinoasa, nume inspirat de pădurile de paltini care acopereau versanţii văii Bucovăţului.

Pãltinoasa - pe malul Bucovãţului

La ieşirea din Păltinoasa, spre Vadu Codrului, dăm peste o poartă impunătoare din lemn. Nu departe de poartã trece Bucovãţul. Iar deasupra punţii ce trece peste pârâu apare scris, începând de anul trecut, numele Poiana Dacilor. Este numele pe care proprietarii locului Familia Ignãtescu l-au dat poienii unde au amenajat tabăra. 

Pentru că de 14 ani în aceste locuri între pădure şi şoseaua spre Cacica, scăldate de apă Bucovăţului se organizează an de an tabere de creaţie inclusiv internaţionale.

Tabãra de creaţie de la Pãltinoasa - "lighioanele" meșterului Toader Ignãtescu

La tabără participă artizani și meșteri populari din România și din Republica Moldova care practică diverse meșteșuguri tradiționale La iniţiativa şi în organizarea proprietarilor. Totul cu finanţare privată. De la an la an evenimentul capăta tot mai multă notorietate şi este promovat pe diverse canale media. Despre tabăra de anul acesta puteţi citi AICI. 

Sculptorul basarabean Ştefan Ciumaşu şi Constantin Brâncoveanu

Tabãra de la Pãltinoasa - festivitatea de premiere

Pãltinoasa - Capul lui Burebista

Pare un loc de poveste în care se întrevede o viitoare amenajare muzeală. 

Meşterul Toader Ignãtescu - initiatorul si organizatorul Taberei de la Pãltinoasa

Peisajul este frumos  şi tentant din punct de vedere fotografic. Desigur sunt de fotografiat obiectele de artă tradiţională realizate în poiana de-a lungul anilor. Dar si locurile sunt fotogenice.

Pãltinoasa - vedere spre valea Humorului si Obcina Mare

Undeva în stânga drumului spre Cacica de pe culme se deschide o panoramă spectaculoasă spre valea Humorului şi pădurile de pe Obcina Mare.

Pãltinoasa - vede spre Obcina Mare - tãrâmul vulturilor

Undeva spre est Păltinoasa se învecinează cu comuna Ciprian Porumbescu. dar despre asta voi povesti într-o postare viitoare.
Pânã atunci, sã auzim numai de bine.

Fotografii cu sarea din bucate

Aţi auzit de Salina Praid!? Se spune cã este unul dintre cele mai frumoase şi mai vizitate obiective turistice ale României.

Salina Praid - când intri te surprinde numãrul mare de amenajãri

Localitatea Praid se întinde în jurul „Dealului Sării“ care, se spune, adăposteşte cel mai mare zăcământ de sare din ţară. Filonul de sare pãtrunde în pământ până la trei kilometri adâncime. Exploatarea subterană a sării a început în anul 1762, când sub conducerea inginerului austriac Johann Frendl, în partea sud-vestică a Dealului Sării, s-a deschis Mina Iosif, în formă de clopot. Sarea extrasă era împachetată în piei de bivol şi trasă la suprafaţă cu crivacul cu cai.

Salina Praid - este important sã arãţi imensitatea incintei subterane

În anul 1787, sarea de la Praid devine proprietatea trezoreriei din Viena.
În anul 1864, lângă Mina Iosif s-a deschis Mina Paralelă, iar în anul 1898, au început lucrările de deschidere la galeria de cercetare Elisabeta.

Salina Praid - ai ocazia unor abordãri aparte şi a unor subiecte deosebite (forme, texturi, umbre, etc)

Informaţii despre istoricul salinei puteţi găsi în mai multe locuri pe net, iar una din surse se afla AICI.

Salina Praid - sunt amenajate spaţii de joacã pentru copii şi un parc de aventurã

Salina Praid - existã spaţii pentru organizarea de evenimente

În salinã este amenajatã o bază de agrement, magazine cu suveniruri, dulciuri şi alte produse. Existã un restaurant cu 300 de locuri, un bar şi o sală mică, unde se organizează petreceri pentru firme. Lângă restaurant este amenajată o cramă tradiţională. Salina este utilizatã şi în scop medical, iar la suprafaţã se poate cumpãra sare extrasã de aici.

Salina Praid - Intrarea în zona destinatã manifestãrilor religioase

A fost amenajatã o frumoasã biserică în care se ţin slujbe pentru toate confesiunile. Temperatura este constantă şi are valoarea de 15,6 grade permanent. Umiditatea este de 42%. Accesul la galeriile subterane se face cu autobuzul.

Salina Praid - zona destinatã altarului şi anvonul

Recomandările privitoare la fotografierea în saline, în mine sau peşteri sunt diferite, cum e şi normal, funcţie de natura luminii. În cele toate, amenajate sau neamenajate, principalele sfaturi se referă la:

• folosirea modului M(anual) pentru fotografiere;
• utilizarea blitz-ului şi/sau asigurarea unei iluminări suplimentare;
• utilizarea unui obiectiv wide;
• setarea unei valori ISO cât mai scăzute;
• utilizarea trepiedului;
• fotografierea în format RAW

Salina Praid - se observã modul cum a fost şlefuitã podeaua

Salina Praid - pot fi admirate basoreliefuri sculptate în sare

În cazul în care obiectivul (salina, mina, peşteră, etc) este amenajat şi iluminat corespunzător, fotografierea în subteran devine mai puţin complicată.

La recomandările de mai sus se adaugă alte câteva cum sunt:

• surprinde persoane în cadrele tale;
• încearcă să descifrezi formaţiunile ciudate din incintă (pe tavan sau pe pereţi)
• schimba punctul de staţie şi încadrează în poziţii mai puţin utilizate
• este interesant să arăţi scala reală (omul mic în sălile imense)
• fotografiază cadre dramatice cu contraste pronunţate
• caută lucruri unice, mai puţin cunoscute/văzute

Salina Praid - pe pereţi au fost realizate şi picturi

Una peste alta dorim să surprindem măreţia naturii şi în aceste locuri.
Mult succes la fotografiat.

Salina Praid - galerie între minele de sare

Să auzim numai de bine.


P.S. Cu jumãtate de orã înainte de a publica aceastaã postare aflu dintr-o ştire PRO TV cã cea mai mare salinã din Europa este salina de la Slãnic-Prahova, însã aceasta nu este încã amenajatã la standarde corespunzãtoare.

Despre copilãrie cu dragoste

Tabãra"Micii meşteri din Copou" - atelier picturã icoane pe lemn

De multe ori m-am întrebat până la ce vârstă am continua să ne jucăm şi să vedem viaţa ca un joc, dacă nu am fi constrânşi de regulile vieţii să începem să ne gândim la nevoile noastre materiale. Zâmbet, gingăşie, candoare, ce poate fi mai reprezentativ pentru un suflet de copil!?

Copilăria e o lume minunată, plină de lumină şi bucurie. Când suntem mici şi neştiutori ne dorim atât de mult să devenim mai repede mături, dar o dată ajunşi la maturitate tânjim după armonia, echilibrul şi lipsa de griji a copilăriei.

"Când nu mai suntem copii, suntem deja morţi". spune un citat celebru al lui Constantin Brâncuşi. Matur fiind cauţi locuri, instrumente şi mijloace de relaxare specifice copilăriei. Vrei să "te joci". Să faci cu prietenii, o partidă de volei, fotbal sau tenis. Sunt la mare căutare filmele tip poveste/basm şi mai nou consolele Playstation sau Xbox. Ce zarvă a stârnit anul trecut, inclusiv printre adulţi, vânătoarea de pokemoni!

Tabãra"Micii meşteri din Copou" - împletituri din sfoarã-tehnica nodurilor

Iar sistemul economic mondial "a simţit" atracţia oamenilor, inclusiv a adulţilor, pentru subiecte specifice perioadei copilăriei. Desigur nu e vorba de jocuri specifice primilor ani de viaţă (păpuşi, jucării de plus sau maşinuţe), ci despre alte activităţi relaxante, activităţi sportive, puzzle, şah, board games, jocuri electronice de echipa sau pentru întreaga familie. 

Dacă pentru adulţi este un mijloc de relaxare şi eliberare de stress, pentru copii jocul este un important mijloc de formare şi învăţare, .

Mâine este 1 iunie, este Ziua tuturor copiilor şi mă gândesc acum doar la ei.

Tabãra"Micii meşteri din Copou" - atelier olãrit

Există proiecte care au ca obiectivo învăţarea şi formarea unor abilităţi tehnico-artistice pentru copii. Iată în continuare un astfel de proiect, aflat anul acesta la cea de-a X-a editie.

Se numeşte Tabãra de creaţie populară "Micii Meşteri din Copou" şi este organizată de către membrii Asociaţiei "ART - Meşteşugurile Prutului" (vezi şi postarea de AICI) în Parcul Expoziţiei din Iaşi.

Tabãra"Micii meşteri din Copou" - ciopliturã în lemn

Evenimentul îşi propune să reunească peste 100 de elevi, cu vârste cuprinse între 9 – 17 ani, cu scopul de a-i familiariza cu câteva dintre meşteşugurile tradiţionale româneşti. Ca şi la celelalte ediţii, instructori vor fi meşteri populari renumiţi din România şi Republica Moldova. 

Atelierele propuse pentru Tabăra de Creaţie Populară „Micii meşteri din Copou”, ediţia a X-a sunt:

1. Pictura icoane lemn - Valentina Acasandrei, Iasi
2. Cioplitură lemn - Sonia Apalaghiei, Hulub, Botosani
3. Măști tradiționale – Stan Dănuță, Zăicești, Botoșa
4. Impletituri paie - Eugenia Moldovanu, Balți, Rep. Moldova
5. Podoabe din margele - Elena Gheorghian, Suceava
6. Podoabe croșetate - Maria Vasiliu, Tg. Neamt, Neamț
7. Pâslarit cu acul - Melinda Pal, Sf. Gheorghe, Covasna
8. Olarit - Daniel Ifrim, Schitul Stavnic, Iași
9. Împletituri prin noduri - Alexandra Petrovici-calfă, Iasi
10. Pielărit- Smaranda Cozmîncă- calfă, Iasi

Programul taberei: zilnic de luni până sâmbătă între orele 9:00  –  14:00, cu  pauză de o oră la mijlocul intervalului.

Tabãra"Micii meşteri din Copou" - atelier modelaj lut

Înscrierile se fac în perioada  06 iunie – 23 iunie a.c.  (în limita locurilor disponibile),  în holul  Palatului Culturii – de luni până vineri între  orele 14,00-17,00, iar sâmbăta între orele 10,00-14,00.

Numărul maxim admis de elevi/atelier: 10 persoane.
Evenimentul se va desfăşura în Parcul Expoziţiei din Copou (vis-a-vis de Grădina Botanică).
–persoane de contact:

•  Silvia Cozmîncă, coordonator tabără - tel. 0741217734; e-mail : mestesugurile.prutului@gmail.com;
•  Constantin Ciobanu, vicepreședinte ART- tel.0757934767; e-mail: ciobanu.constantin@gmail.com

Tabãra"Micii meşteri din Copou" - festivitatea de premiere

E frumos să fotografiezi copiii atunci când sunt implicaţi în activităţi meşteşugăreşti şi am inclus în cuprinsul postării fotografii personale de la ediţii anterioare ale "Taberei..." Urez viaţa lungă evenimentului şi persoanei care de 10 ani este sufletul  Asociaţiei ART şi al evenimentelor organizate, doamna profesoară  Cozmîncă Silvia, care este şi Preşedinte al organizaţiei.

Tabãra"Micii meşteri din Copou" - Împletituri din sfoară prin tehnica nodurilor (îndrumãtor d-na Silvia Cozmîncã, presedinte Asociatia ART)

Copii sunt întotdeauna foarte încântaţi de ceea ce învaţã şi expun cu mândrie la final produsele de artã tradiţionalã pe care le-au realizat în perioada taberei.

Şi pentru că urmeazã ziua lor, urez  "La mulţi ani" tuturor copiilor, oriunde s-ar afla ei!

De la Hoover Dam la Bicaz

Într-o postare de toamna trecută aminteam de fotografia lui Robert Frank intitulată  "Hoover Dam". Vorbeam atunci de mesajul fotografiei şi de faptul cã puţini sunt cei care stau sã analizeze ce a vrut sã transmitã autorul. Lucrurile sunt mult mai simple când vorbim de o fotografie realizatã cu scop documentar.

Barajul Hoover - Nevada

Am avut ocazia sã vãd câteva fotografii realizate la Hoover Dam şi m-am gîndit sã fac o comparaţie care, la început, poate pãrea forţată dar care, dacã "insişti" puţin, se dovedeşte a fi destul de normală.

Barajul Hoover - Nevada

Nu cred cã este o problemã pentru cineva dacã voi compara Hoover Dam cu barajul nostru de la Bicaz. Şi nu mã refer neapãrat la mãrimea obiectivului hidroenergetic. Scopul este, de aceastã datã, unul de documentare şi promovare. Frumuseţea locurilor şi sentimentul pe care ţi-l oferă o vizitã într-o astfel de zonã cred cã sunt, ţinând seama de scarã, comparabile.

Barajul Hoover - Nevada

Puteţi vedea mai jos câteva fotografii, care ilustreazã ceea ce spun. Fotografiile realizate în statul Nevada mi-au fost puse la dispoziţie de cãtre bunul meu prieten Adi Popescu, cãruia îi mulţumesc şi pe aceastã cale.

Barajul Hoover - Nevada

Subiecte de fotografiat sunt destule şi nici nu ştii ce să admiri mai întâi !? Relieful și imensitatea locului, întinderea de apă, frumuseţea construcţiei inginereşti!? Desigur un teleobiectiv este important şi în astfel de situaţii smartphone-ul este utilizat mai mult pentru comunicare şi orientare.

Barajul de la Bicaz

Mã gândesc acum la proiecte fotografice care sã aibã ca temã obiective şi construcţii de o anumitã dimensiune. Îmi amintesc de un proiect finalizat cu un film în serial al celor de la Naţional Geographic intitulat "BIG, BIGGER BIGGEST" . În serial au fost avute în vizor diverse tipuri de construcții: tuneluri, telescoape, baraje, stații spațiale, submarine, avioane, nave de croazieră, roti gigantice (gen London Eye) şi domuri.

Barajul de la Bicaz

Barajele hidroenergetice din România sau chiar din Europa pot constitui oricând o temã fainã pentru un proiect foto. În ţara noastră există aproape 250 de baraje cu înălţimi de pânã la 170 de metri.

Barajul de la Bicaz

 Majoritatea au fost realizate în anii regimului comunist şi amenajarea lacurilor de acumulare a schimbat geografia locurilor în care se află. Pomeneam nu de mult de soarta insulei/oraşului Ada Kaleh aflat(ă) cândva în zona lacului de acumulare de la Porţile de Fier.

Barajul de la Bicaz

Vidraru, Siriu, Gura Apelor, Bicaz, Lotru, Paltinu sau Porţile de Fier sunt locuri care au fost modificate complet odatã cu realizarea marilor construcţii, care nu vor putea fi "copiate" sau "reeditate" prea curând. Mai multe detalii AICI.

Barajul de la Bicaz

În rest, lumină bună și mult succes la fotografiat

Să auzim numai de bine.