Fotografiază istoria orașului tău - generalul Henri Mathias Berthelot

Totdeauna am refuzat ideea cã la Iaşi "nu prea ai ce fotografia". Iaşul are în memorie o mulţime de poveşti frumoase pe care memoria fotografiilor este datoare să o păstreze pentru eternitate. Să nu uitaţi asta prieteni fotografi, pentru că mulţi din cei care au datoria să se îngrijească de asta, au uitat deja pentru ce au ajuns în funcţiile pe care le deţin. 

 

Primãria Iaşi şi statuia Regelui Ferdinand Întregitorul

 

Vă spun astăzi o poveste fotografiată cu un francez, care a primit supranumele de “prietenul românilor. În octombrie 1916 vine, după o vizită în Rusia, prin Ungheni la Iaşi, generalul Henri Mathias Berthelot, cel ce avea să îndeplinească funcţia de șef al Misiunii Militare Franceze la Iaşi, pe perioada cât oraşul a fost capitală a României, în timpul primului Război Mondial. Ajunge în Gara Iaşi spre miezul nopţii şi este întâmpinat cu urale, cu flori şi o fanfară militară, care a intonat acordurile Maseillaise-ei. Este o amintire pe care Berthelot o va ţine minte toată viaţa. 

 

Henri Mathias Berthelot - "prietenul românilor"(sursa Historia)

 

Generalul francez a participat la organizarea armatei române și la coordonarea atacurilor detașamentelor româno-ruse. Şi pentru că nu exista o rețea de comunicații, s-a ocupat personal de instalarea liniilor telefonice între front și punctele de comandă. 

 

 

Gen. Berthelot si Maresalul Averescu în timpul prezentãrii armatei române (1916) (Historia)

 

Soldații îi spuneau „Generalul Burtălău”, iar după luptele de la Mărăști și Mărășești, deveniseră încrezători că vor putea respinge armata germană. Generalului îi erau simpatici şi scria despre ei că nu le este frică de gloanțe. Între 1916-1917, generalul a fost găzduit în locuința din Strada 40 de Sfinți (acum str. Berthelot). 

 

 

Casa Prof. Bogdan unde a fost gazduit generalul francez (carte postala)

 

 

În amintirea acestui episod, pe fațadă a fost fixată o placă de marmură cu inscripția: „Aici a locuit împărtășind durerile noastre cetățeanul român și marele prieten al neamului - Generalul Berthelot 1916-1917”

 

În 1917 Henri Mathias Berthelot este nevoit să îşi încheie misiunea la Iaşi. Mentine legatura cu Regele Ferdinand si Regina Maria. “Berthelot reuşeşte să îl informeze pe regele Ferdinand despre iminenta semnare a unui armistiţiu la 11 noiembrie 1919, ceea ce permite românilor să declare din nou război şi să se regăsească în tabăra învingătorilor cu doar o zi înainte şi, deci, ulterior, la negocierile de pace de la Versailles şi Trianon.”(Revista Historia Online).  

 

Casa Prof. Bogdan unde a fost gazduit generalul francez

 

 

În istoria armatei române au rămas memorabile cuvintele generalului Berthelot din 11 noiembrie, când la Paris era serbată încheierea războiului. Prin fața comandanților defila un detașament al armatei române. Henri Mathias Berthelot s-a întors către generalul Ferdinand Foch, care comanda trupele francize și i-a spus: ”Foch, saluez! C’est la famille!”. 

 

 

Bustul Generalului Berthelot - parcul Teatrului

 

În semn de recunoștință, generalul francez a fost declarat cetăţean de onoare al României și a fost ales membru de onoare al Academiei Române. În primăvara anului 1927 generalul Berthelot a revenit la Iaşi, dup 10 ani. Este omagiat ca şi la prima sosire. Cu această ocazie a plantat un stejar, în vârstă de 10 ani. Copacul se află în curtea Teatrului Naţional 'Vasile Alecsandri' şi împlineşte anul acesta 104 ani. 

 

 

Stejarul generalului - parcul Teatrului National "Vasile Alecsandri"

 

 

În judeţul Hunedoara existã localitatea General Berthelot. Localitatea își trage denumirea de la numele generalului francez, care poseda acolo o reședință și un teren agricol primite de la regele Ferdinand I și de la Regina Maria a României, drept recunoștință la contribuția armatei franceze la eliberarea României

Din 1923, încă în timpul vieții generalului, consiliul local a botezat localitatea General Berthelot.

Povestea adevărată pe care v-am spus-o aici, merită dezvoltată şi promovată prin fotografie.

Mult succes şi s-auzim numai de bine.

 

 

 

 

 

 

 

Prutul nostru cel de toate zilele

Am făcut parte acum vreo câţiva ani dintr-o echipă internaţională care lucra la Strategie de dezvoltare a oraşului Iaşi - Orizont 2020 şi la un moment dat se discută despre perspectivele de dezvoltare pe suprafaţă ale municipiului Iaşi. Am transmis atunci o idee personalã pe care o voi enunţa în final.

Prutul la Ţuţora

Nu ştiu în ce măsură interesează pe cineva o astfel de idee şi ce ne va aduce viitorul, dar am cãutat în timp, date care să confirme sau să infirme o ipoteză ce pare pentru unii o utopie.

În "România pitoreascã" a lui Alexandru Vlahuţă, în capitolul Valea Prutului se găseşte o frază aparent banală - "Prutul e râul pe-ale cărui ţărmuri n-a înflorit nici un oraş...” Este un lucru evident faptul că pe Prut nu s-au dezvoltat, în istoria recentă, oraşe mari cum s-a întâmplat în alte zone ale României şi ale Europei. Dar unii afirmã că nu la fel au stat lucrurile şi în alte perioade ale istoriei noastre sau, cel puţin, nu aceasta a fot viziunea strategică a vremurilor.

Iatã în continuare câteva comentarii şi idei legate de Prut, pe care le-am găsit în ultimii ani şi care fac trimitere la două localităţi cunoscute, aflate în apropierea oraşului Iaşi, aşezate de-a lungul râului ce desparte astăzi România de Republică Moldova. Este vorba de localităţile Ţuţora şi Ungheni.

Prutul la Ţuţora - urmele vechii cetaţi sunt astãzi ascunse

Am ilustrat postarea cu fotografii din zona de graniţã de pe Prut, aflată în proximitatea oraşului Iaşi.

Un prim articol care vorbeşte despre marea Cetate a Ţuţorei îl găsim AICI. Lucrul interesant este să aflãm cã cetatea exista pe ambele maluri ale Prutului. Sursa informaţiilor o constituie o lucrare a istoricul basarabean Vasile Iucal, director al Muzeului de Istorie şi Etnografie Ungheni şi anume "Târgul medieval Ţuţora, un oraş dispărut (1448 - 1822)".Transcriu mai jos un fragment din această lucrare.

Prutul la Ţuţora - poveştile râului

“Trăitorii târgurilor moldovene nu au fost doar negustori şi meşteşugari, mai ales în faza incipientă a aşezărilor respective, ci şi agricultori; ei cultivau pământul, aveau prisăci, iazuri, vii, păduri, mori şi creşteau, îndeosebi, animale s.a. Apropierea imediată de târgul Iaşi, cât şi aşezarea la un vechi văd al Prutului,  a făcut ca unul din marile drumuri comerciale ale Moldovei medievale (“drumul moldovenesc”) să treacă pe la Ţuţora, pe malul Prutului, iar statutul de vama să-i fie acordat încă de cei dintâi voievozi fapt care a determinat,  mai târziu, evoluţia locului în unul din cele mai importante centre economice, strategice şi administrative medievale aşezate pe râul Prut. Aflarea în calea Marelui Drum Comercial, statutul de vamă şi văd, de branişte şi reşedinţa domnească, fac locul atrăgător pentru meşteşugarii şi negustorii care au legătură directă cu transportul. Aici vin sătenii din împrejurimi pentru a-şi vinde produsele,  cumpărând în schimb unelte de lucru şi alte mărfuri de care au nevoie. Tutora devine atractivă economic, sporind astfel popularea aşezării. Sunt premise care, la răscrucea veacurilor XV-XVI, au determinat evoluţia vechii vame şi trecătoare la Prut în calitate de târg în Evul Mediu. Astfel, călătorul turc Evlia Celebi spune : « Negustorii şi călătorii veniţi din oraşul Iaşi, cât şi cei ce se îndreaptă într-acolo, poposesc în acest orăşel. Deoarece acest oraş se afla pe malul râului Prut,– după un obicei din vechime, aici se  percep toate plăţile vamale… În timpurile vechi, acest orăşel Ţuţora, a fost oraş portuar”.

Văzând astăzi localitatea, dar şi Prutul la Ţuţora afirmaţiile par de necrezut, dar noi oamenii dărâmam şi distrugem atât de uşor încât doar o cercetare atentă ar putea să dezvăluie adevărul istoric. Astăzi urmele zac, eventual, pe fundul apei.

Primãria din Ungheni (Rep. Moldova)

A doua localitate de la Prut este oraşul Ungheni. Acesta  a rezistat ca oraş doar pe malul stâng al râului, în Basarabia. Ceea ce atrage atenţia este investiţia majoră realizată în secolul 19 şi mă refer la podul peste raul Prut. Construcţia sa este considerată una din cauzele dispariţiei localităţii comerciale Ţuţora. Pentru cã s-a dezvoltat o altã variantã de transport. Dar aceasta din urmã nu exclude în niciun caz varianta pe apã.

Podul proiectat de Gustave Eiffel la Ungheni peste râul Prut

 

Podul de la Ungheni este unul din proiectele realizate în zona Iaşului de către echipa de proiectanţi a cunoscutului inginer francez Gustave Eiffel (vezi şi AICI).

Podul a jucat întotdeauna un rol strategic, mai ales în perioada războaielor şi nu a fost distrus niciodatã.

Ambele localităţi Ungheni (România şi Rep. Moldova) reprezintă puncte feroviare importante. Numele de "Ungheni" provine de la "unghi", referire la faptul că localitatea este situată în dreptul unei cotituri a râului Prut. Cele mai vechi însemnări despre această zonă datează din vremea lui Alexandru cel Bun (anul 1429).

De-a lungul istoriei ecartamentele s-au schimbat în funcţie de cei acre administrau localitatea: ruşii sau românii. Astfel ca astăzi pe acest teritoriu există ambele tipuri de ecartamente.

Gara Ungheni (Rep. Moldova)

Nici Ungheniul nu este departe de oraşul Iaşi. Şi ca să nu o lungesc iată şi ideea de care vorbeam la început şi pe care am enunţat-o de mai multe ori în proiectele pe care le-am făcut cu diverse instituţii (administraţie, ONG-uri, etc) din oraşul Ungheni, Republica Moldova. Într-o dezvoltare firească, oraşul Iaşi ar trebui să se întindă încet-încet către Prut şi, unindu-se cu oraşul Ungheni din Basarabia, aflat la 17 km depărtare, să se transforme într-o mare metropolă pe Prut. Cam asta a fost.

În rest!? Vizitaţi valea  Prutului şi pe partea stânga şi pe cea dreapta, locurile sunt frumoase.

Lumină bună, spor la fotografiat şi să auzim numai de bine.