Nu mai avem vreme sã trãim

Staţia de metrou L'Enfant Plaza din Washington, DC. Este o zi friguroasă  de ianuarie 2007. Un om a cântat la vioară, timp de 45 de minute,  şase piese de Bach. În timpul acesta, 1097  de oameni au trecut prin zonă, majoritatea în drum spre serviciu.

Sã-l vezi si sã-l asculti pe... viitorul George Enescu

Avea în faţa sa, pe trotuar, cutia deschisă a viorii. Recitalul a început şi, după câteva minute, un om între două vârste l-a observat şi s-a oprit să-l asculte pentru scurt timp, apoi a plecat grăbit, pentru că programul încărcat nu-i permitea.
Patru minute mai târziu, o femeie i-a aruncat în cutia  din faţă un dolar, fără să se oprească. După alte 2 minute, un tânăr se reazemă de perete ca să-l asculte, după care se uită la ceas şi pleacă, în pas alergător, spre peron.

Cautã reflexiile - Grand Hotel Traian

După  10 minute, un copil de 3 ani se opreşte în fata muzicianului, dar maică-sa îl trage grăbită de mânuţă. Copilul se mai opreşte odată să-l privească pe violonist. Maică-sa  nervoasă îl împinge nervoasă înainte. Puştiul întoarce capul din când în când, până dispar amândoi după colţ. Scena se repetă şi cu alţi copii, dar părinţii îi împing de la spate, grăbiţi să ajungă la treburile lor.

Cautã reflexiile - Palatul Culturii

Toată "reprezentaţia" a durat 45 de minute. Omul cânta în continuare. Numai şapte oameni s-au oprit să-l asculte pentru câteva momente. Circa 20 de oameni i-au aruncat nişte bani în cutie.  Violonistul a colectat în total 32 de dolari  Când a terminat de cântat s-a lăsat tăcerea şi a început să-şi strângă lucrurile. Nimeni nu l-a observat.  Nimeni nu l-a cunoscut. Nimeni nu l-a aplaudat...

Sã cauţi subiecte rare pentru fotografiile tale

Muzicianul în cauză era  Joshua Bell, unul dintre cei mai faimoşi muzicieni ai lumii. El a interpretat câteva din cele mai dificile piese scrise vreodată, Vioara la care a cântat Joshua Bell în staţia de metrou era un  un Stradivarius, evaluat la peste 3,5 milioane de dolari. Cu câteva zile înainte, cunoscutul violonist umpluse o sală de concerte din Boston. Iar valoarea medie a biletelor de intrare era  de aproximativ 100 de dolari.

Sã observi porumbeii din Piaţa Unirii

Întâmplarea este reală. Concertul din staţia de metrou, a fost organizat de către Washington Post ca un experiment social asupra percepţiei gustului şi priorităţilor oamenilor. Dar unii consideră experimentul irelevant.

Poţi face cunoştinţă cu Joshua Bell şi poţi vedea câteva imagini, ce surprind întâmplarea, în filmul de mai jos:

Au fost dezbătute o serie de probleme, au fost analizate reacţii, au fost trase concluzii. dar nu vreau să fac referire la detaliile acestei poveşti adevărate. Voi prezenta concluzia finală şi voi face câteva comentarii  gândindu-mă şi la fotografii ce se aflã în căutare de subiecte.  

Una din concluziile posibile poate fi aceasta:
Goana după bani şi putere au estompat pornirile umane spre lucruri subtile şi au dezvoltat nişte oameni ... dezumanizaţi, care nu mai ştiu să trăiască, să iubească, să asculte, să empatizeze, care au uitat să-şi acorde timp pentru ei înşişi, să-şi înţeleagă fiinţa interioară. Totul se face în viteză. Rezultatul ... se vede: Big Picture şi nonvaloarea stăpânesc astăzi lumea!

Adaptare dupã Un experiment trist de adevărat ( Ziare.com ). Fotografiile îmi aparţin.

Sã fotografiezi luna într-o dimineaţã de mai

M-am gândit că stăm prost, din ce în ce mai prost, cu atenţia. Cantitatea de informaţii din exterior este atât de mare încât am pierdut obiceiul de a ne mobiliza atenţia, de a judeca şi alege  şi atunci  "percutam" doar la ceea ce suntem "traşi de mânecă" să vedem. Cum spuneam şi în alte postãri, privim fără să vedem. Astăzi, imaginea şi promovarea ne... trag de mânecă.

Avem educaţia necesară? Suntem în stare să discernem ceea ce ne este folositor şi ne place cu adevărat? Sau ne ierarhizam gusturile şi nevoile în funcţie de ceea ce este la modă ("în trend") sau ceea ce este "cool"?

Sã urmareşti jocul umbrelor şi siluetele

Suntem în măsură să ne trăim viaţa? Viaţa cea adevărată. Fără tehnologie, fără trend şi fără brand? Dacă privim ceva cu proprii ochi, suntem în stare să  vedem ceea ce este adevărat şi esenţial? Suntem în stare să percepem un mesaj/un semnal în natură? Mai suntem în stare să percepem o emoţie, o stare, o atitudine. Folosind doar funcţiunile propriului creier?

Când ai remarcat ultima oară că au înfrunzit copacii? Ai văzut, anul acesta, lalelele sau trandafirii înfloriţi din Grădina Botanică? Sau peştii din bazin? Când ai privit ultima oară bolta cerească plină de stele? Ai fotografiat până acum o albină la lucru? Ai văzut clădirea Grand Hotelului, reflectată în bazinul de vis-a-vis sau în baltă din faţă?

Sã priveşti o pasãre drept în ochi

Întrebări la care ai răspuns? Întrebări la care nu  ai răspuns încă? 

Opreşte-te uneori din viaţa electronică şi tumultuoasă, pe care o trăieşti şi  gândeşte-te la aceste întrebări. Încearcă să-ţi oferi răspunsuri. Nu o să-ţi pară rău. S-auzim numai de bine

Din nou despre reflexii

Reflexii - Pasaj Piata Unirii - Iasi

Spuneam într-o postare de anul trecut cã reflexiile reprezintă un subiect fotografic de luat în seamă în cazul în care doreşti să realizezi fotografii deosebite.

Pentru cã nu este "materialã" şi pentru cã valoarea nu-i poate fi convertitã în... bani, reflexia trece neobservatã  pentru majoritatea oamenilor. 

Reflexii - Cimislia - Rep. Moldova- Piata Centrala

Reflexii - Pasaj Piata Unirii - Iasi 

În "Critica raţiunii pure", Immanuel Kant spune cã reflexia este ea însăşi o  modalitate de cunoaştere. El lanseazã ideea cã  reflexia este "perceperea proceselor lăuntrice ale propriei noastre minţi" Dar sã-l lãsãm pe Kant cu filozofia sa şi să revenim la ale noastre... fotografice.

Reflexii - Palas Mall - Iasi

Reflexii - Pietonal Stefan cel Mare - Iasi

Eu când caut şi fotografiez reflexii mã gândesc la imaginea reflectatã ca la o altã lume, o lume paralelã, într-o altã dimensiune, cu caracteristici care depind destul de mult de mediul în care are loc reflexia. Lucrurile le vezi, sunt acolo dar sunt intangibile cu simţurile care îţi stau la dispoziţie în această lume.

Reflexii - tren Bucuresti - Iasi

Fã o încercare. Cautã şi fotografiazã reflexii.  În bãlti apãrute dupã ploaie, seara în lacuri sau bazine cu apã, în lacuri de munte, la malul mãrii, etc. Vei avea fotografii deosebite care vor atrage atenţia. Perioadele când plouã, dar şi perioadele de dupã, când ploaia a stat, sunt momente foarte "vânate" de fotografi. Subiectele sunt cu nemiluita.

Reflexii - cartier Pacurari - Iasi

Nu de mult am participat, alãturi de colegii mei de la Clubul Fotografilor Iaşi la o expoziţie de grup cu fotografii ce au avut ca subiect reflexiile. Chiar acesta a fost şi numele expoziţiei -"Reflexii". Puteţi vedea în aceastã postare câteva fotografii personale pe tema datã, inclusiv cu fotografii ce au fãcut parte din expoziţia amintitã.

Reflexii - Hala Centrala - Iasi

Reflexii - Hala Centrala - Iasi

Sã auzim numai de bine.

Rîpa Galbenã

Locul este cunoscut de ieșeni sub numele de Rîpa Galbenă şi este o zonă situată la poalele dealului Copou. Zona de la partea superioarã a construcţiei este cunoscutã sub numele de Esplanada Elisabeta.

Diferenţa de nivel, destul de mare, am estimat-o la peste 20 de metri (având în vedere înălţimea Clubului CFR din zona de jos).

Rîpa Galbenã înainte de anul 1920 (carte poştalã)

Construcţiile de la Rîpa Galbenã au fost realizate la sfârşitul secolului XIX pe când primar al Iaşului era Nicolae Gane. Zona a mai fost cunoscutã, înainte de amenajare, sub numele de Podul lui Eminescu.

În partea de sus, la câţiva zeci de metri, pe strada Florilor nr.1 se aflã casa lui Anastasie Fătu, cel care a înfiinţat în zonã prima Grãdinã Botanicã din România (1856).

Clădirea Clubului CFR (construită 1922) şi pavilioanele din fostul "cartier ceferist", aflate la partea de jos a construcţiei de la Rîpa Galbenã, au devenit la rândul lor obiective istorice.

Rîpa Galbenã - Clubul CFR si pavilioanele

Rîpa Galbenã - texturi si forme

Rîpa Galbenã - umbre si flori

Rîpa Galbenã - umbre

Dintre clădirile vechi din apropiere se remarcã douã mai importante. La partea superioarã a Esplanadei Elisabeta poate fi vãzutã clãdirea Fundaţiei Ferdinand (construită în 1934 - actuala Bibliotecã Centralã "Mihai Eminescu"). Puţin mai încolo se aflã fostul "Otel Binder" (construit în 1845).

Rîpa Galbenã - texturi si forme

Mai multe detalii despre Esplanadã, care a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Iași (2015) puteţi afla de AICI.

Din punct de vedere al fotografiei, trebuie sã remarc faptul cã Rîpa Galbenã a devenit unul din locurile mele preferate de fotografiat. Şi fac de multe ori fotografii acolo chiar şi în zilele toride de varã, când soarele arde puternic şi proiecteazã pe scãri umbrele celor care le urcã sau coboarã.

Rîpa Galbenã - texturi si umbre

Iar din primãvarã pânã în toamnã apusurile vãzute de aici sunt şi ele subiecte faine de fotografiat. De asemenea, sunt de luat în calcul construcţia masivã de piatrã, texturile, formele pereţilor şi balustradelor, jocul umbrelor, etc.

Rîpa Galbenã - despre timp

Vã doresc succes la fotografiat, luminã bunã şi rãbdare.

"Strada mea cu un singur bec" - Apus la Rîpa Galbenã

Marc Aureliu şi pasiunea ta

Marcus Aurelius - împãrat roman (161-180 e.n.) şi filozof

Întotdeauna am fost de acord cã voi avea de învăţat mereu de-a lungul vieţii. Consider cã fãrã educaţie oamenii şi nu spun vorbe mari, nu sunt mai valoroşi decât... "o ceapã degeratã". De altfel, unii spun cã există un câmp energetic la nivelul pãmântului, o infosferã o numesc alţii, unde se depoziteazã cunoştinţele şi informaţiile pe care omenirea le-a acumulat de la începuturile ei. La aceasta infosferã avem acces cu toţii şi ghidaţi de oameni pregătiţi (învăţători, profesori, instructori) acumulãm cunoştinţe în funcţie de "deschiderea" pe care o avem pentru vechi şi nou. 

Ultimii 27-28 de ani şi mai ales ultimii ani ai secolului trecut reprezintă un exemplu bun pentru a exemplifica ceea ce afirm. A existat o perioadã în care educaţia a trecut pe locul doi în clasamentul priorităţilor. Tehnologia avansatã nu poate înlocui beneficiile unei educaţii eficiente. Degeaba ai iPhone ultimul tip şi Internet dacã nu dai bunã-ziua, scuipi şi arunci resturi pe jos la întâmplare.

Se pare cã în istoria sa umanitatea a trecut de mai multe ori prin astfel de perioade.

Despre haos

În una din postãrile sale pe blogul personal, prietenul Eric Kim ne povesteşte ce învăţăminte a putut trage dintr-o lucrare, care a primit mai târziu titlul "Meditaţii (Gânduri cãtre sine însuşi)" şi al cărei autor este Marc Aureliu un cunoscut împãrat roman (161-180 e.n.) şi filozof.

Marc Aureliu a trãit într-una din acele perioade tulburi de care vorbeam mai înainte. Era haos, civilizaţia era atacatã din diferite pãrti, oamenii erau derutaţi de schimbările care aveau loc. Nu este foarte clar dacă Marc Aureliu a dorit vreodatã să-şi facã publice "gândurile cãtre sine însuşi"

Am extras câteva principii din cele 10 "meditaţii" ale lui Marc Aureliu pe care Eric le considerã importante pentru formarea sa ca fotograf.

1. Nu pierde timpul speculând şi comentând ceea ce fac alţii.

Din pãcate asta este ceea ce se întâmplã în lumea fotografilor români, inclusiv a celor din Iaşi. Circulã şi o glumã în acest sens pe care am mai amintit-o pe blog.

"-De câţi fotografi este nevoie pentru a înşuruba un bec!?

- De 50.

- Dar de ce atâţia!?

- Pãi unul înşurubează becul, iar ceilalţi declarã invidioşi cã şi ei puteau face acelaşi lucru"

Nu pierde timpul cu amanunte

2. Eşti mai puternic decât crezi

Poate nu poţi preveni "mizeriile" pe care ţi le aruncã ceilalţi, dar poţi sã le ignori sau sã schimbi modul în care le interpretezi tu. Viaţa nu e uşoară spune Marc Aurelius. Ea seamãnã mai mult cu luptele libere şi mai puţin cu dansul.

3. Încearcã sã oferi ceva celorlalţi/comunităţii

Cu cât vom oferi mai mult cu atât vom primi mai mult. E o afacere "win-win". Nu ne-am nãscut pentru a ne simţi bine sau pentru a mânca bine şi gustos. Ce ne face fericiţi în viaţă!? Aminteşte-ţi postarea cu Steve Jobs. Gândeşte-te la familia ta, la prieteni şi cunoştinţe. Priveşte, descoperã subiecte şi transmite mesaje şi idei în fotografiile tale.

Priveşte, descoperã subiecte, transmite mesaje şi idei

4. Nu te plânge niciodatã

Este ceva care te nemulţumeşte!? Pur şi simplu ignorã-l! Taie-l din lista ta de prieteni! Nu-l mai urmãri! Schimbã canalul! Nu putem schimba situația externã care ne afecteazã, dar o putem evita sau putem schimba oricând atitudinea noastră față de ea. Sigur vei gãsi subiecte frumoase, studiazã şi pune-ţi imaginaţia la lucru.

5. Poţi gãsi fericirea în lucruri mãrunte

Tu ești stăpânul propriului tău destin. Nu te plânge. Mai degrabă, culege toate beneficiile din starea în care te afli. Nu cãuta locuri noi pentru a fotografia, cautã sã vezi şi sã fotografiezi lucruri noi în acelaşi loc.

Eric Kim - New Orleans, 2015

Omul, ciuperca atomică și fotografia

Una din maximele celebre ale lui Ansel Adams este cea în care "distribuie vina" cu privire la înţelegerea unei fotografii între cele mai importante douã persoane "prezente" permanent într-o imagine: fotograful şi privitorul.

În multe fotografii, informațiile despre oameni, evenimente şi locuri sunt explicit prezentate de către fotograf. Existã indicii şi mã refer în primul rând la fotografia documentarã - indicii vizuale clare care ne spun cine sunt oamenii, ce fac ei, unde și când a fost fãcutã fotografia.

Drumul spre casă

În alte cazuri mesajul nu rezultă în mod clar şi el trebuie dedus de către privitor. Aici intervine educaţia şi imaginaţia privitorului, care face o analizã rapidã pe baza experienţei şi valorilor proprii. Identitatea persoanelor din fotografie poate fi neclară, scopul lor poate fi necunoscut; timpul și locul pot fi dificil sau imposibil de determinat.

Chiar dacă nu ştie nimic despre regulă treimilor, despre liniile directoare sau spaţiul negativ privitorul încearcã sã identifice mesajul fotografiei. Între autorul fotografiei şi privitorul acesteia se stabileşte o legătură nedefinitã bazatã pe un "limbaj vizual". Conteazã foarte mult ca privitorul să cunoască elementele ce îi vor permite sã evalueze şi să înţeleagă mesajul imaginii. 

Linia directoare (ghidează privirea) și spațiul negativ (oferă loc de desfășurare subiectului)

Din acest punct de vedere consider cã este important "ajutorul" pe care fotograful îl dã privitorului prin titlul fotografiei sale. Acesta este un element care poate indica sau sugera ideea de la care a plecat autorul imaginii.

De multe ori privitorul se uitã la o imagine şi exclamã: "ce fotografie frumoasã!" fãrã sã analizeze prea mult compoziţia, subiectul sau mesajul. Acestea sunt evaluate mai apoi. Limitat de timp, de experientã sau propriile valori admiratorul se rezumã, uneori, la o apreciere superficialã şi trece mai departe.

Aş vrea sã dau ca exemplu o fotografie renumitã a fotografului american Robert Frank (n. 1924) cunoscutã sub numele "Hoover Dăm" realizatã în 1956 (artblart_com). La prima vedere fotografia pare destul de banalã. Mai apoi, afli titlul imaginii şi cunoscând anul când a fost realizatã analizezi compoziţia. Nu ştiu dacă cele trei imagini din standul de presã prezente în fotografie au fost "aranjate" sau nu de către autor, dar având o serie de cunoştinţe şi informaţii mesajul începe sã fie din ce în ce mai clar pentru privitor.

Robert Frank - Hoover Dam (foto: artblart_com - The Americans)

Prima fotografie prezintã o zonã sãlbaticã neafectatã de prezenţa omului din Grand Canyon, Colorado, Arizona-SUA.  Cea de-a doua reprezintã o imagine a barajului din Nevada - Hoover Dam, peste care trec maşini şi unde sunt  evidente "realizãrile"  omului. Ultima imagine are ca subiect "ciuperca atomicã", care la acea vreme (1956) era încã un simbol îngrozitor de puternic a ceea ce "era în stare" sã producă omul în lume.

Grand Canyon

Hoover Dam

Ciuperca atomicã

Într-o succesiune temporalã corectã cele trei imagini se constituie într-un mesaj clar cu privire la modul în care prezența şi activităţile omului pot "afecta" Planeta Pãmânt. Datoritã acestui mesaj fotografia lui Robert Frank este renumitã printre specialiştii în arta fotograficã. Cum am fi judecat fotografia dacã "ciuperca" s-ar fi aflat la partea de sus a standului ?"

Iar la final vine întrebarea: câţi din cei care privesc o fotografie o evalueazã în acest mod etichetâd-o mai apoi ca frumoasã, reuşită, extraordinarã, etc, etc. !? Ce spun și fac fotografii pentru a relaționa cu privitorul? Mai vorbim despre asta. Foto-Idei sunt destule...

S-auzim numai de bine!

Când fotografiezi, ia-ți "calitățile" cu tine!

Fotografie Matt Stuart

 
1. Cunoaşte-ţi bine aparatul

Aici nu sunt multe de comentat. Pur şi simplu trebuie să citeşti cartea tehnică şi să "experimentezi" toate indicaţiile de acolo. Există impresia greşită, mai ales în cazul celor aflaţi la început, că vor face fotografii "mai bune" dacă vor avea la dispoziţie un aparat foto digital mai scump şi/sau mai sofisticat. Lucrurile sunt valabile doar parţial. Tehnic fotografia poate fi mai bunã, dar din punct de vedere al compoziţiei, aparatul mai bun nu garantează nimic. Cel mai bun aparat este acela pe care îl ai la dispoziţie şi atât. Pentru alte detalii vezi "calităţile" de mai jos.

2. Fii creativ

Fotografie Tatiana Mikhina

Aceasta este o "calitate" de bazã. Unii spun: în acest caz, ori eşti ori nu eşti. Eu sunt un pic mai nuanţat şi sunt de acord cu Elizabeth Gilbert Cu toţii suntem creativi. Mai mult sau mai puţin. Iar o instruire corespunzătoare te ajuta de cele mai multe ori să cultivi abilitățile creative pe care le ai. Şi nu uita, încearcã mereu lucruri noi. (Vezi și filmul de la sfârșit!)

Fotografie Matt Stuart

3. Fii ambiţios

Fotografia pasiune sau job, fiind o activitate creativã, este în acelaşi timp una competitivã. Te întreci cu alţii sau cu tine însuti. Trebuie să ai ambiţia de a învăţa mereu, de a continua indiferent de numãrul de "like-uri" pentru cã trebuie să fii printre cei mai buni. Încearcã o datã şi încã o datã, revino a doua zi şi a treia zi... pânã vei obţine cadrul pe care ţi-l doreşti.

"Strada mea c-un singur bec"

Desigur existã şi alte "calităţi" necesare unui fotograf, dar dacă ai pasiune, cred cã lucrurile sunt pe drumul cel bun.

În filmuleţul următor (7 min) fotograful Jared Polin vă oferă câteva sugestii pentru antrenamentul  pe care puteţi să-l faceţi pentru a deveni un fotograf mai bun.

a. acoperă ecranul din spate(LCD) şi consideră că ai doar 36 de poziţii la dispoziţie. Apasă pe declanşator doar atunci când consideri că va ieşi fotografia perfectă.

b. Învaţă de la alţi fotografi. Imită-i pe clasici.

c. Fotografiazã lumea din jurul tãu cu camera sau doar cu mintea. Învaţă "să vezi" înainte de a apăsa pe declanşator.

d. Nu cropa (decupa) o fotografie. Încearcă a spui cât mai mult, dacă se poate totul, în cadrul pe care îl capturezi în fotografia ta.

Pentru că toate au un început

     Ideea acestui blog mi-a venit în primăvara anului 2015, pe când pregăteam o expoziție de fotografie a cărei poveste o puteti afla aici . 


Tema expozitiei o stabilisem dar aveam nevoie de inspiratie si nu reuseam sa-mi ordonez ideile privind subiectele fotografiilor mele. Am început sã caut informatii si sã vizionez filme, sã cumpăr si sã citesc diverse lucrãri si cărti, pe tema aleasă pentru expozitie. Online si offline căutările nu au fost în zadar.

Afisul expozitiei "Printre umbre si lighioane"

Am descoperit si am adunat idei fotografice interesante, mi-au venit idei numeroase, originale, simple dar creative. Pe toate acestea as vrea sã le împărtăsesc cu cei pasionati de fotografie, "tineri si nelinistiti" în pasiunea lor si aflati în cãutarea de noi foto-provocări. Blog-ul FOTO-IDEEA se adreseazã, în primul rând, celor care cautã noi subiecte de fotografiat, pe care nu le gãsesc din diverse motive (nu se pot deplasa din localitate, nu au timp pentru foto-ture cu prietenii, s-au sãturat de vesnicele răsărituri si apusuri "superbe" ce apar la fereastra sufrageriei, etc.), le plac provocãrile sau, pur si simplu, doresc “altceva”. 

Acum începem - bate primul cui

Acest blog NU vrea sã te învete NIMIC. Acest blog vrea, doar, sã te punã pe gânduri si sã-ti ofere IDEI





 !