Omul, ciuperca atomică și fotografia

Una din maximele celebre ale lui Ansel Adams este cea în care "distribuie vina" cu privire la înţelegerea unei fotografii între cele mai importante douã persoane "prezente" permanent într-o imagine: fotograful şi privitorul.

În multe fotografii, informațiile despre oameni, evenimente şi locuri sunt explicit prezentate de către fotograf. Existã indicii şi mã refer în primul rând la fotografia documentarã - indicii vizuale clare care ne spun cine sunt oamenii, ce fac ei, unde și când a fost fãcutã fotografia.

Drumul spre casă

În alte cazuri mesajul nu rezultă în mod clar şi el trebuie dedus de către privitor. Aici intervine educaţia şi imaginaţia privitorului, care face o analizã rapidã pe baza experienţei şi valorilor proprii. Identitatea persoanelor din fotografie poate fi neclară, scopul lor poate fi necunoscut; timpul și locul pot fi dificil sau imposibil de determinat.

Chiar dacă nu ştie nimic despre regulă treimilor, despre liniile directoare sau spaţiul negativ privitorul încearcã sã identifice mesajul fotografiei. Între autorul fotografiei şi privitorul acesteia se stabileşte o legătură nedefinitã bazatã pe un "limbaj vizual". Conteazã foarte mult ca privitorul să cunoască elementele ce îi vor permite sã evalueze şi să înţeleagă mesajul imaginii. 

Linia directoare (ghidează privirea) și spațiul negativ (oferă loc de desfășurare subiectului)

Din acest punct de vedere consider cã este important "ajutorul" pe care fotograful îl dã privitorului prin titlul fotografiei sale. Acesta este un element care poate indica sau sugera ideea de la care a plecat autorul imaginii.

De multe ori privitorul se uitã la o imagine şi exclamã: "ce fotografie frumoasã!" fãrã sã analizeze prea mult compoziţia, subiectul sau mesajul. Acestea sunt evaluate mai apoi. Limitat de timp, de experientã sau propriile valori admiratorul se rezumã, uneori, la o apreciere superficialã şi trece mai departe.

Aş vrea sã dau ca exemplu o fotografie renumitã a fotografului american Robert Frank (n. 1924) cunoscutã sub numele "Hoover Dăm" realizatã în 1956 (artblart_com). La prima vedere fotografia pare destul de banalã. Mai apoi, afli titlul imaginii şi cunoscând anul când a fost realizatã analizezi compoziţia. Nu ştiu dacă cele trei imagini din standul de presã prezente în fotografie au fost "aranjate" sau nu de către autor, dar având o serie de cunoştinţe şi informaţii mesajul începe sã fie din ce în ce mai clar pentru privitor.

Robert Frank - Hoover Dam (foto: artblart_com - The Americans)

Prima fotografie prezintã o zonã sãlbaticã neafectatã de prezenţa omului din Grand Canyon, Colorado, Arizona-SUA.  Cea de-a doua reprezintã o imagine a barajului din Nevada - Hoover Dam, peste care trec maşini şi unde sunt  evidente "realizãrile"  omului. Ultima imagine are ca subiect "ciuperca atomicã", care la acea vreme (1956) era încã un simbol îngrozitor de puternic a ceea ce "era în stare" sã producă omul în lume.

Grand Canyon

Hoover Dam

Ciuperca atomicã

Într-o succesiune temporalã corectã cele trei imagini se constituie într-un mesaj clar cu privire la modul în care prezența şi activităţile omului pot "afecta" Planeta Pãmânt. Datoritã acestui mesaj fotografia lui Robert Frank este renumitã printre specialiştii în arta fotograficã. Cum am fi judecat fotografia dacã "ciuperca" s-ar fi aflat la partea de sus a standului ?"

Iar la final vine întrebarea: câţi din cei care privesc o fotografie o evalueazã în acest mod etichetâd-o mai apoi ca frumoasã, reuşită, extraordinarã, etc, etc. !? Ce spun și fac fotografii pentru a relaționa cu privitorul? Mai vorbim despre asta. Foto-Idei sunt destule...

S-auzim numai de bine!

Cât de "profundã" este fotografia ta

Aţi auzit poate, de multe ori, această expresie: "aceastã imagine nu are profunzime". Dacã eşti începãtor nu prea pricepi cum vine treaba!? Ce profunzime poate sã aibă o fotografie cu douã dimensiuni!? E planã şi gata. E drept că te poţi gândi la fotografiile tridimensionale despre care o să povestim altă dată. Dar nu, nu despre asta e vorba. Fotografia poate induce  Fotografia poate sugera.

Dacă înveţi şi ştii să dai profunzime unei imagini atunci faci două lucruri:

• găseşti o modalitate prin care creezi o senzaţie de adâncime într-o imagine;
• reuşeşti să defineşti în ochii privitorului relaţia  spaţială între obiectele surprinse în cadrul tău

Privitorul reuşeşte să perceapă exact poziţia, unul faţă de altul, a elementelor componente, dar şi a raportului intre dimensiunile acestora.

Această ultimă "facilitate" reprezintă una din "ghiduşiile" prin care fotografia poate distorsiona şi manipula realitatea. 

Am primit într-un email, de la craftsy.com,  o serie de sfaturi cu privire la modul în care poţi fi "mai profund"în imaginile pe care le realizezi. Le descriu mai jos, cu aplicare pe câteva fotografii personale.

Sfat 1: Foloseşte liniile directoare

Una dintre cele mai simple modalităţi de a introduce perspectivă în fotografiile pe care le faci este utilizarea liniilor directoare (leading lines în engleză). Acestea sunt linii reale sau sugerate, într-o fotografie, care conduc ochii privitorului spre un anumit punct din imagine sau chiar în afara acesteia. Atunci când ochiul este purtat spre interiorul fotografiei, liniile directoare creează o senzaţie de profunzime.

Sfat 2: Include elemente din prim-plan

Includerea în compunerea cadrului a mai multor elemente aflate în apropierea punctului de staţie va crea o senzaţie de adâncime, punctul/punctele de interes aflându-se undeva în depărtare, înapoia elementelor de prim-plan. Aceasta este o soluţie bună atunci când se realizează peisaje, dar pot fi folosite și în cityscapes sau fotografia de stradă.

 

Sfat 3: Elemente de suprapunere

Atunci când fotografiezi o scenă cu diferite obiecte aflate în planuri relativ apropiate, obiectele care sunt mai aproape de obiectiv le obstrucţionează pe cele care sunt mai departe. Privitorul înţelege că obiectul parțial obstrucţionat se află în spatele obiectului pe care îl vede în totalitate

.

Sfat 4: Privește în sus (sau în jos)

Dacă eşti înconjurat de clădiri înalte sau copaci, atunci priveşte în sus. Liniile naturale formate de zidurile clădirilor sau de trunchiul  copacilor vor atrage ochiul privitorului în sus, creând un sentiment de înălțime și adâncime. Acelaşi lucru poate fi realizat dacă te afli într-o curte interioară îngustă sau într-un defileu, focusand spre partea superioară a acestora.

Sfat 5: Creazã o perspectivă forțată

Aşa cum spuneam, această metodă poate fi utilizată pentru a denatura realitatea. Această tehnică folosește iluzia optică pentru a face un obiect să apară mai departe, mai aproape, mai mare sau mai mic decât este în realitate. Ea manipulează percepţia vizuală prin utilizarea obiectelor scalate și corelația dintre acestea și punctul de staţie utilizat.

Dacă vrei să faci fotografii reuşite, ideea de a conferi profunzime fotografiei tale trebuie luată în considerare, mai ales cã modalităţile de realizare nu sunt foarte complicate.

Așa că, înainte de a face următoarea fotografie, stai câteva secunde să vezi dacă poţi găsi linii directoare, sau vezi dacă poţi adăuga elemente din prim-plan. Aruncă o privire în sus dacă eşti pe sol, sau în jos dacă te afli la înălţime. Toate astea dacă vrei să adăugi adâncime fotografiei tale. Sau ia în calcul ultimul sfat dacă doreşti să denaturezi realitatea un pic.