Statuia ecvestră a lui
Ştefan cel Mare, realizare a sculptorului francez Emmanuel Frémiet din anul 1882,
este situată înfaţa Palatului Culturii
din Iaşi. Monumentul a generat încă din perioada inaugurării o serie de
controverse. “Figura cu barbă” şi “coroana catolică” de pe fruntea marelui
domnitor, au fost principalele motive care au stat la baza viitoarei legende.
Înainte de a ajunge la Iaşi (1883), a fost expusă la Salonul Naţional de
sculptură de la Paris (1882), unde a fost deosebit de
apreciată ca realizare artistică.
Zvonurile
susţin că în atelierul sculptorului Frémiet ar fi existat două comenzi, una din
România, pentru domnitorul moldovean şi una din Polonia, pentru un cneaz local.
După finalizarea lor, s-a produs o confuzie şi se spune că adevărata statuie a
lui Ştefan cel Mare ar fi la Cracovia. Supărarea pare să fi trecut, dar
nelămurirea persistă.
La
inaugurarea monumentului au participat mai multe personalităţi ale momentului,
inclusiv familia regală. Regele Carol I a donat, cu această ocazie, două tunuri
Krupp, captură din Războiul de Independenţă a Regimentului de dorobanţi din
dealul Copoului care, de atunci, flanchează monumentul.
Când vine vorba de fotografie în zona aceasta nu pierde din vedere proiectul meu personal
Am revãzut acum câteva zile pe net o imagine mai aparte. Este o imagine care m-a marcat, copil fiind, atunci când am vãzut-o proiectată pe un ecran mare de cinematograf. Era vorba de cunoscută Statuie a Libertăţii de la intrarea în portul New York, aflatã într-o poziţie nefireascã. Imaginea face parte dintre ultimele secvenţe ale unei cunoscute ecranizãri SF. (Planet of the Apes, 1968)
Ultima scenã din filmul "Planeta maimuțelor (Planet of Apes, 1968)"
Ştiai că în perioada în care se spune cã Dragoş Vodã a descãlecat în Moldova, veneţianul Marco Polo, aflat în închisoare, dicta povesti din călătoriile sale în Orientul Îndepărtat. Şi ne-au rămas astfel descrierile a tot felul de invenţii şi ciudăţenii chinezeşti.
Iași - începutul secolului 21
Însă perioada "descãlecatului în Moldova" nu este certã şi variazã de la sursã la sursã. Letopisețul de la Bistrița menționează anul 1359. Grigore Ureche scrie 1299. Miron Costin amintește în poema polonă de anul 1304, iar cronica putneană face referire la anul 1342. (vezi AICI). Dar şi călătoriile lui Marco Polo sunt puse la îndoială. Există contestatari care spun că veneţianul nu a fost în China pentru că nu aminteşte nimic de Zidul Chinezesc şi nici de tipar, care era foarte cunoscut în acea vreme. Alţii sugerează că Marco cel călător şi însoţitorii săi au trăit şi au călătorit douăzeci de ani în jurul Mãrii Negre. Iar cârcotași și neîncrezători există încă.
Iași - începutul secolului 21 - ora de dans medieval
Și nu mă opresc...!
Știai că Leonardo da Vinci a trăit în perioada domniei lui Ştefan cel Mare !? Şi în timp ce genialul Leonardo cugeta la helicoptere şi îşi pregătea şevaletul pentru a picta "La Gioconda", mãritul Ştefan Voda cugeta cum să-şi regleze relaţiile cu Imperiul Otoman şi sã dea ultima sa bătălie cu polonii, la Codrii Cosminului !?
Iași - începutul secolului 21
În perioada medievală lucrurile sunt oarecum lămurite. Pe măsură ce ne apropiem de zilele noastre, informaţiile se înmulţesc şi succesiunea evenimentelor "pare" din ce în ce mai clară. Şi totuşi speculez puţin și eu şi întreb: dacă într-unul din tablourile votive ale lui Ştefan cel Mare ar apare un helicopter <Leonardo> alături de domnitor, ai avea ceva de comentat !?
Astăzi filmul și fotografia sunt printre cele mai utilizate instrumente de informare. Fotografia este la discreţia tuturor şi se fac milioane de fotografii în fiecare orã. Multe milioane sunt publice şi capteazã atenţia în mass-media, social-media şi... aiurea-media! Ce facem!? Ce privim, ce "vedem", ce înţelegem !?
Iași - începutul secolului 21 (cine în cine mai trage cu arcul!?)
Și pentru a rămâne în perioada medievalã am exemplificat aceastã postare, prin câteva fotografii personale pe aceeași temă.
Dar atunci când priveşti fotografiile, te rog iubite privitorule să te gândeşti şi să faci un exerciţiu de imaginaţie. Să îţi imaginezi cum ai reacţiona dacă ai adormi şi te-ai trezi peste un număr de ani, fără a avea informaţii suplimentare, în faţa unor astfel de fotografii făcute (ţi se va spune totuși) la începutul secolului 21 !? ☺
Iași - începutul secolului 21 - o luptã adevãratã. Evident nu. Dar... !?
Cred în ideea că fotografia trebuie să transmită ceva, un semnal sau un mesaj. Să ne facă să gândim, să ne stârnească imaginaţia, să simţimm subiectul... Dar pentru asta sunt necesare câteva lucruri, relativ simple: educaţie, experienţă și o rezonanțã (cât de micã) fotograf/privitor (asta deoarece gândesc totul în termeni de energie și vibrație, cum spuneam nu de mult!)
Iași - începutul secolului 21. Pentru cine au pregãtit cavalerii funia !?
Pe perioada verii (sâmbãta si duminica în perioada iulie-septembrie), timp de 2 ore seara, pe pietonalul Ștefan cel Mare și Sfânt din Iaşi, în fața Palatului Roznovanu (sediul Primăriei) interpreţi de muzicã amatori și profesioniști sunt invitaţi şi susţinuţi sã performeze în fața ieșenilor.
O serie de fotografii faine de la manifestãrile organizate pe pietonal
au fost realizate de colegii mei de la Clubului Fotografilor Iaşi şi le
găsiţi pe blogul CFI - AICI
Ideea de a oferi sprijin logistic celor care au ceva de spus în domeniile artistice la Iaşi ar trebui extinsã pe toatã perioada anului. Acum ceva timp în vizitele pe care le-am fãcut la Praga am vãzut cum tinerii artişti cehi îşi promovau propriile manifestãri artistice în oraş pe traseele și în locurile mai des frecventate de turiştii strãini. Partea interesantã consta în faptul cã spaţiile unde se organizau spectacole era pusã la dispoziţie de Primãria oraşului Praga. Aceasta le amenaja simplu, le dota corespunzãtor şi le oferea gratuit tinerilor artişti amatori şi profesionişti. Multe spaţii goale și neutilizate îşi gãseau întrebuinţare iar performerii aveau locaţii pentru antrenament şi manifestare. Se rodau şi se testau cu alte cuvinte tinerele talente în relaţia cu publicul şi orice spaţiu liber era optim utilizat.
Am postat aici o serie de fotografii personale realizate în Iaşi dar şi în alte locaţii. Ideea unei expoziţii foto având ca subiect muzica de stradã mi se pare de luat în seamă. Şi nu mã refer doar la la cei care se produc pentru a face bani ci mai ales la cei care sunt pasionaţi de munca lor şi au ceva de oferit comunităţilor din care fac parte.
"Parcurile şi bulevardele din Capitală sunt deja populate de zeci de pokemoni..."
"Cu telefonul în mână... tinerii au pornit în căutarea renumiţilor pokemoni..."
"Adolescenţii au găsit o metodă şi mai rapidă de a ajunge la pokemoni..."
Sunt câteva din anunţurile pe care ziarele din ultimele zile le afişează pe primele pagini. Febrã digitalã, exaltare, proslãvire digitalã...!? Nu mã pricep sã definesc exact fenomenul, dar este ceea ce vãd cã se întâmplã, în perioada din urmã în întreaga lume. Și România nu face excepţie. Tehnologiile pãtrund în viaţa de zi cu zi şi schimbã modul de exprimare şi participare la evenimente al oamenilor. "Imaginea" a devenit caracteristica nr.1 pe care se bazeazã evaluarea lucrurilor, persoanelor şi fenomenelor. Dar în acelaşi timp, spunea cineva, "este ca şi cum ai introduce alcoolul într-o comunitate aborigenă."
Nu prea reuşesc sã rezonez cu vremurile dar le iau aşa cum sunt cu speranţa că... nu va dura prea mult. Unii ar spune că vârsta e de vinã, dar cei care mã cunosc ştiu "în ce ape mă scald"... Aşadar...
Umblăm zilele trecute prin oraş să fac ceva fotografii cu Dinu şi Pache, prietenii mei din Era Mezozoicã. Când... deodatã... ce-mi vãd ochii...!? Un pokemon.. Îl urmăresc şi îl fotografiez, că n-aveam "scule" să-l omor. Şi din fata Primăriei merge spre Piaţa Palatului... Apoi mai colindãm vreo câteva locuri prin oraş...
Mai în glumã, mai în serios îmi amintesc cum se agita lumea la Iaşi şi fãcea coadã sã se fotografieze cu tronul din "Urzeala tronurilor", cu ceva timp în urmã. Totul funcționa după un regulament strict si... erau si personaje cu sutanã pe-acolo !
Şi atunci dragii mei, vin şi vã întreb: de ce nu ar avea succes Dinu şi Pache în misiunea nobilã de a promova frumosul oraş Iaşi!? Cu puțin efort. Ca să mă refer strict la fotografie, ar fi ceva în genul animaţiilor de mai jos:
Chiar acum câteva ore l-am întâlnit pe Dinu la Primãria Iaşi. Oare voia o audientã !?
Dar gata cu gluma! Cu o zi înainte Dinu si Pache erau la TVR Iaşi în emisiunea Bunã dimineaţa Moldova ! Uite şi dovada...
Am planificat încă de luni ceea ce voi scrie pe FOTO-IDEEA în cursul acestei săptămâni şi m-am gândit că vineri 10 iunie 2016 începe Campionatul European de Fotbal 2016 cu meciul Franţa - România. Am zis că ar fi potrivit să finalizez un text mai vechi legat de fotografie şi competiţiile sportive. Un video clip al celor de la World Wide Fund (WWF) România şi un mesaj mobilizator al aceloraşi pe email m-au făcut să-mi schimb intenţiile.
Întotdeauna am fost de părere că fotografia este o formă foarte potrivitã de transmitere a mesajelor şi de manifestare a protestelor. E drept că în ultimii ani, în era digitală, numărul formelor de informare/mesagerie sau înmulţit considerabil. Dar fotografia digitală pe diferite medii de stocare sau chiar tipărită este si va rãmâne şi peste ani, fiind mult mai uşor accesibilă.
Un lucru esenţial în acest proces este să realizezi fotografia, să surprinzi momentul, evenimentul, fenomenul, etc. Unii se vor întreba, poate, ce mi-a venit !?
Se întâmplă multe lucruri în România, în ultimii ani, cu care nu reuşesc să rezonez şi cu care nu mă pot împăca. Pe deasupra, reacţiile celor abilităţi să reacţioneze faţă de aceste fenomene sunt aproape inexistente. Încerc să iniţiez în cadrul Clubului Fotografilor Iaşi o serie de proiecte care să surprindă informaţia defecta sau cursul eronat al evenimentelor şi să transmită un mesaj de atenţionare sau chiar de protest.Sper că în cele din urmă voi reusi.
Circulă pe Youtube câteva filmuleţe scurte pe care le vedeţi mai jos
România jefuită - Carmen Avram,
Clip Microhidrocentrale - GreenReportNews
Sunt lucruri pe care le trăim astăzi şi vor face parte din istoria noastră "glorioasã".
Te cutremuri când vezi toate acestea şi am îndoieli că există oameni (români sau strãini) care agreează ceea ce se întâmplă în România de astăzi.
Mărturisesc sincer că m-am liniştit oarecum când am citit un articol într-o revistă al cărui nume nu-l mai reţin, cum că 50 de arbori într-un parc reuşesc în 50 de ani să se înmulţească şi să macine aleile betonate şi asfaltul străzilor din jur pe o suprafaţă de 50 de hectare.
În cartea ei, Lecţii de magie (Editura Humanitas,2015), Elizabeth Gilbert povesteşte cum, prin anii '60, guvernul brazilian a hotărât să construiască o autostradă prin pădurea amazoniana, într-o zonă foarte ploioasă. Atât tara gazda dar şi comunitatea internaţională au investit multe milioane de dolari în proiect. Totul a mers bine câteva luni. Apoi a început să plouă. Se pare că proiectantul nu a luat în calcul ce înseamnă anotimpul ploios în pădurea amazoniană.
Şantierul a fost inundat imediat şi echipa a plecat, lăsând în urma utilajele scufundate în apă. "După mai multe luni, când ploile se mai potoliseră, au revenit şi au constatat cu groază că jungla le devorase proiectul de autostradă. Natura nimicise totul, de parcă muncitorii şi drumul nu ar fi existat vreodată. Nici măcar nu şi-au dat seama unde fusese şantierul. Toate utilajele grele dispăruseră. Nu fuseseră furate; pur şi simplu fuseseră înghiţite. Buldozerele cu cauciucurile înalţe cât un stat de om fuseseră înghiţite de pământ şi dispăruseră pentru totdeauna. Totul pierise fără urmă." Natura îşi făcuse singura dreptate.
În România, nici Iaşul nu a scăpat de astfel de coşmaruri. Si sunt foto-cronicari care au înregistrat asta. Îl dau exemplu pe George Vintila, care a fost unul din fotografii-protestatari ai oraşului în cazul teilor de pe Bulevardul Ştefan cel Mare. (vezi site-ul AICI ). Oamenii şi natura-mamã vor face si de data asta dreptate.
Există în lumea virtuală numeroase website-uri şi bloguri dar şi conturi pe reţelele de socializare, care aduc în faţa lumii întregi mărturii despre frumuseţea locurilor în care trăim.
"România... O iubim pentru că este a noastră, cu bune şi cu rele... Ne-am născut aici, am respirat şi am învăţat cuvintele aici, oriunde am pleca, luăm cu noi prima respiraţie, primul surâs al mamei, primul cuvânt!" - spun cei de la România frumoasã . Am găsit şi adresa unui blog <Beautiful România> - care este administrat de aceiasi oameni inimoși.
România e frumoasã. Hai s o păstrăm aşa cum este. Hai România !
Acum ceva vreme citesc un articol (mediafax) din care aflu cã reţeaua de socializare Facebook a eliminat din fluxul său de informaţii fotografia unei statui celebre în Danemarca si în întreaga lume si anume Mica Sirenă (The little mermaid. după H.C Andersen). Explicatia destul de seacã este cã nuditatea statuii ar avea conotatii sexuale.
Trec peste amãnuntele erotic-comico-pudibonde ale Facebook-ului si mã refer strict la statuie ca subiect în fotografie si temã pentru un proiect fotografic frumos. Si dacã mai pui la socotealã cã sesiunile fotografice pot avea loc într-o minunatã cãlãtorie într-un oras minunat precum este Iasul, lucrurile devin de-a dreptul fascinante.
Ideea de a fotografia nemiscarea este provocatoare si nu chiar usor de pus în practicã, dacã vrei sã realizezi o fotografie deosebitã. Întotdeauna am sustinut cã lucrurile aflate în stare de repaus si nu numai, trebuie fotografiate în relatie cu un subiect secundar care sã le punã în valoare. Si chiar dacã nu vei reusi sã spui povestea proprie a statuii sau sã redai parfumul perioadei în care a fost realizatã, vei spune privitorului o poveste nouã si poti transmite un mesaj personal.
La sfat
La picioarele Domnului Cuza
Vremuri grele
Iatã câteva sugestii pe care cred cã un fotograf le poate avea în vedere, dacã doreste sã realizeze fotografii deosebite cu statui.
1. Încearcã "sã izolezi" statuia de fundal, dacă este necesar. Treaba asta o poti face deschizând mult diafragma (f mic: 1.8<5.6)
Pãstrez adâncimea câmpului vizual (Diafragma f=8)
Izolez statuia de fundal (diafragma mai micã f=4)
2. Alege un unghi potrivit si dacã se poate "neobisnuit"
La microfon, Alexandru Lăpusneanu
3. Cautã sau asteaptã un moment potrivit al zilei (când lumina cade bine). Introdu, dacã este posibil, elemente de compozitie ajutãtoare (de ex.- nori, etc) . Ai în vedere si silueta statuii.
Stefane, Măria ta / Tu la Putna nu mai sta...
4. Ai în vedere si nu ignora oamenii
5. Si nu uita: cautã întotdeauna o relatie cu alte elemente din cadru.
Acum la final, mi-am amintit si de statuile "vivante", dar acesta este un alt subiect frumos la care voi reveni.
