Deja unii din noi au uitat cum este sã vezi atâția oameni pe pietonalul Ștefan cel Mare din Iași. Sperãm cu toții ca astfel de fotografii să nu devină documente rare în istoria orașului sau, de ce nu, a omenirii!
Acesta este un proiect vechi, aflat în lucru de foarte mult timp și care aștepta finalizarea cu un album pe hârtie. Fotografiile au fost realizate în ultimii 5-6-7 ani. Astăzi am realizat un album electronic (de lucru). Finalul va avea sigur un alt cuprins. Sau nu!? Mai vedem!
În luna ianuarie a anului trecut am postat pe FB o fotografie făcută iarna, în Iaşi, pe pietonalul Ştefan cel Mare şi Sfânt. O făceam cu regretul că au dispărut iernile de altă dată şi zăpada devine, de la an la an, un "articol" tot mai rar. Iar pentru unii mai tineri, foarte curând, va fi un "sortiment" necunoscut.
Iarna pe pietonal la Iași
"Triste imagem!!!!" - scria, comentând sub fotografie, Raul Sena, un pictor brazilian, devenit "prieten de o varã" cu mine pe Facebook.
Într-adevăr, pentru unii care vieţuiesc în zonele calde, anotimpul rece şi zăpada pot însemna o pacoste, dar pentru noi, cei de-aici, căldura uneori nefirească din perioada sărbătorilor de iarnă şi lipsa covorului alb constituie "episoade triste" care risipesc farmecul sfârşitului de an.
Vreau să amintesc un episod de iarnă autentică ce poate constitui o idee pentru un proiect fotografic. Se petrecea în iarna anilor 1996-1997 pe malul mării la Constanța. Da, la Constanța. În anul acela Marea Neagră a îngheţat şi am putut face fotografii. Era încă perioada fotografiei pe film, aveam doar o rolă şi nu am fotografiat prea mult cum se întâmplă acum. Am găsit totuşi și am scanat câteva fotografii de atunci.
Marea înghețată la Constanța
Marea înghețată la Constanța
În 2006, la 10 ani de la episodul pe care l-am fotografiat, Marea Neagră a îngheţat din nou (vezi o colecţie de fotografii cu acest subiect în continuare)
A urmat un alt episod în 2012 (vezi fotografii AICI).
De altfel Marea Neagră îngheţată nu reprezintă un lucru deosebit. A fost frecvent de-a lungul istoriei şi cronicarii amintesc deseori despre iernile geroase când se întâmpla acest fenomen.
Istoria Evului Mediu românesc vorbeşte despre ani în care marea îngheţa atât de tare încât se putea merge cu calul pe gheaţă pânã la Istanbul.
Marea este frumoasã şi iarna, iar pentru pasionaţi fotografiile realizate în zilele cu temperaturi scăzute, când totul încremeneşte, sunt deosebite. Valurile îngheţate în cele mai ciudate forme, scenele mixte zăpadă-gheaţă-stânci de pe faleză, oamenii care stau pe gheaţă sau care admiră şi fotografiază peisajul, păsările agitate... sunt doar câteva subiecte frumoase de avut în vedere.
Alte imagini frumoase cu Marea Neagră îngheţată puteţi vedea şi în filmul de AICI.
Daily Mail a publicat, online, articole cu imagini din zone de ţărm în proximitatea mãrii, inclusiv de pe litoralul Mării Negre iar unul din articole poate fi citit AICI.
Constanța - Plimbare pe marea înghețata (sursa: Daily Mail)
Pe perioada verii (sâmbãta si duminica în perioada iulie-septembrie), timp de 2 ore seara, pe pietonalul Ștefan cel Mare și Sfânt din Iaşi, în fața Palatului Roznovanu (sediul Primăriei) interpreţi de muzicã amatori și profesioniști sunt invitaţi şi susţinuţi sã performeze în fața ieșenilor.
O serie de fotografii faine de la manifestãrile organizate pe pietonal
au fost realizate de colegii mei de la Clubului Fotografilor Iaşi şi le
găsiţi pe blogul CFI - AICI
Ideea de a oferi sprijin logistic celor care au ceva de spus în domeniile artistice la Iaşi ar trebui extinsã pe toatã perioada anului. Acum ceva timp în vizitele pe care le-am fãcut la Praga am vãzut cum tinerii artişti cehi îşi promovau propriile manifestãri artistice în oraş pe traseele și în locurile mai des frecventate de turiştii strãini. Partea interesantã consta în faptul cã spaţiile unde se organizau spectacole era pusã la dispoziţie de Primãria oraşului Praga. Aceasta le amenaja simplu, le dota corespunzãtor şi le oferea gratuit tinerilor artişti amatori şi profesionişti. Multe spaţii goale și neutilizate îşi gãseau întrebuinţare iar performerii aveau locaţii pentru antrenament şi manifestare. Se rodau şi se testau cu alte cuvinte tinerele talente în relaţia cu publicul şi orice spaţiu liber era optim utilizat.
Am postat aici o serie de fotografii personale realizate în Iaşi dar şi în alte locaţii. Ideea unei expoziţii foto având ca subiect muzica de stradã mi se pare de luat în seamă. Şi nu mã refer doar la la cei care se produc pentru a face bani ci mai ales la cei care sunt pasionaţi de munca lor şi au ceva de oferit comunităţilor din care fac parte.
