Se afișează postările cu eticheta Pacurari. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Pacurari. Afișați toate postările

miercuri, 5 octombrie 2016

Sezonul pãlãriilor...

Toamna în Grădina Copou

"Cât eşti tânăr, cum se ştie,
Te remarci prin pălărie.
Apoi, dubii nu încap,
Te remarci doar de ai cap!"
( catren de Gheorghe Culicovschi)

Se spune cã în peşterile rupestre ale neoliticului apar desene reprezentând oameni cu pãlãrii. Aproape toate civilizaţiile antichităţii amintesc despre acest accesoriu vestimentar, pãlãria. În Roma Antică, participanţii la ritualurile religioase îşi acopereau capul pentru a atrage atenţia zeilor şi pentru a proteja corpul de forţele răului. În perioada Evului Mediu, pãlãriile au devenit, exclusiv, apanajul clasei conducãtoare, lucru care s-a perpetuat şi mai apoi în societatea capitalistã. Aşa au considerat şi comuniştii, care pentru a deosebi clasa muncitoare au introdus, băştile şi şepcile.

Pălăria a purtat diverse denumiri şi era confecţionată din materiale diverse. Au fost nume ca: melon, joben, pãlãrie-lighean, fedora, sombrero, pălărie cu bor mare sau mic, Panama, pãlãrie western (bowler, Stetson!), pãlãrie de paie, clop, etc. La fel si cu materialele: pai, bambus, cânepã, bumbac, fetru, din pene, cu pene, etc, etc. Pãlãria a devenit în secolele XX şi XXI un accesoriu firesc şi "la modã". Iar unii creatori ... vor să surprindă prin imaginație. (foto(3): stirileprotv)




Știați că în România,  la Crişeni - Judeţul Harghita existã singurul muzeu al pãlãriilor de paie din țarã. Aici se aflã cea mai mare pălărie de paie din lume, cu un diametru de 2(doi) metri şi cu o greutate de 2,5 kilograme. Prima fabrică românească de pălării a fost înființată în 1896 la Săliștea Sibiuluide cãtre familia Dãdârlat.

Mi s-a pãrut fain un proiect fotografic în care sã surprinzi oameni de toate vârstele purtând acest accesoriu vestimentar. Fiecare în felul sãu. Pe o ureche, pe ceafã, pe frunte, cu pãr sau... fãrã, indiferent de stilul în care o porţi, pãlãria poate să-ţi ofere o personalitate aparte. Iar expresia și trãsãturile feţei sunt adesea surprinzătoare.

Statuia lui Lăpușneanu veghează

Așteptând tramvaiul

La joacă

Teatrul "Masca" și "O scrisoare pierdută"... undeva în Păcurari

E soare și musai trebuie să trimiți un mesaj
































marți, 6 septembrie 2016

Hanurile Iașului

Ideea de a realiza un eseu fotografic despre hanurile de altã datã ale Iașului pare provocatore și frumoasã. Dar sã pui în aplicare o astfel de idee nu este chiar simplu pentru că în ultimii ani, urmele vechilor clãdiri sunt din ce în ce mai rare, unele construcții sunt în litigiu, iar terenurile vechi sunt astãzi rapid ocupate de noi investitii imobiliare. Câteva rãmășite arheologice din centrul orașului au fost reabilitate (vezi Pasajul Sf.Vineri în zona Hala Centralã) și au intrat în circuitul turistic, dar altele au fost demolate (de exemplu, clãdirile vechii Fabrici de Bere din Pãcurari).

Am început sã mã documentez pe subiectul acesta acum 17-18 ani pe vremea când susțineam si aveam abonați la un newsletter online ce se numea Turist-RO-Mania.

Hanul "Trei sarmale"-imagine prelucrata dupa o carte poștalã www.delcampe.net

Conform studiilor făcute de istoricul Nicolae Iorga, cel mai vechi han din zona orașului Iaşi, ce a rezistat pânã în zilele noastre este Hanul "Trei Sarmale", care apare în documente încã din anul 1675. Hanul se aflã la ieşirea din oraş pe drumul naţional ce duce spre Vaslui. Un catren cunoscut spune:

"Cãtre rai mai scurtã cale
Alta nu găseşti mai bună
Vino drept "La Trei Sarmale"
Şi-o să meargă totul strunã"

Hanul "Trei sarmale" în anul 2001
 Aflate în centru, în cartiere sau la intrările în oraş hanurile aveau denumiri diverse: han, ratoş, cârciumã sau ospeţie, iar mai târziu chiar otel (hotel).

În apropierea Spitalului Sf. Spiridon se găseşte o clãdire construită în anul1845. Este vorba de clădirea fostului Han Binder numit "otel" de către membrii Societăţii Literare Junimea,  din care făceau parte  la acea vreme M. Eminescu, Ion Creanga, Titu Maiorescu, I. Slavici, I.L. Caragiale si altii. În una din invitaţiile satirice, lansate în acei ani la Junimea se spune:



"Otel" Binder - anul 2000

"Otel" Binder - anul 2016

"Citaţiune
Membrii tuturor triburilor societăţii "Junimea", fundatori, lipoveni, caracudã şi cei nouã sunt citaţi ca în ziua de 26 octombrie să se afle la scaunul societăţii din Iaşi, unde se va da cu mult chef şi cu puţine parale, în otelul Binder, oarele 6 seara, al 20-lea praznic tradiţional. Mâncarea va fi fudulie, iar bãutura temelie. Spiritul nu este de rigoare.
Secretar: Iacob Negruzzi."


O altă ospeţie, vestitã datorită membrilor societăţii "Junimea" este Bolta Rece, numită şi "Universitas Vinorum" (universitatea vinurilor). Renumită prin pivniţele sale, ospeţia a fost ridicată în 1806, pe locul unei alte locante mai vechi. Amintind de toţi cei care i-au trecut pragul, de-a lungul timpului, Bolta Rece îşi invita şi astãzi oaspeţii să o viziteze:

"Bolta Rece"


"Drumeţule dacă sãtul de mersuri,
În târg la Iaşi va fi să-ţi fie masul,
Să te îndrepte şi acolo pasul,
La Bolta Rece se gândeste-n versuri."

"Bolta Rece" - Intrarea în grãdinã

"Bolta Rece" - Intrarea în cramã






























sâmbătă, 27 august 2016

Iașul vãzut de sus

M-am gândit cã un proiect fain de promovare a oraşului Iaşi ar fi realizarea unei expoziţii itinerante de fotografii cu imagini panoramice realizate din câteva puncte de belvedere ale oraşului. Şi iatã ce propun.


  • Cupola Bibliotecii "Mihai Eminescu" - clãdirea fostei Fundaţii Ferdinand
Palatul Fundațiunii Universitare „Regele Ferdinand I” este o clădire monumentală situată în Piața Mihai Eminescu  din Iaşi. Clădirea a fost construită în stil neoclasic între anii 1930-1934. În cupola BCU sunt amenajate spaţii pentru galerii de artã şi de aici se poate vedea Piaţa Eminescu şi împrejurimile bibliotecii spre Dealul Copoului şi Pãcurari.

Imagine din Cupola BCU spre zona de E a orasului - Piata M.Eminescu -B-dul Independentei - anul 2016

Imagine din Cupola BCU spre zona de NE a orasului - anul 2016

  • Etajul XIII al Hotelului Unirea din Piaţa Unirii

Hotelul a fost construit în anii '60, iar de la etajul al XIII-lea vizitatorul are o imagine panoramicã în zona centralã a Iaşului pânã spre Catedrala Metropolitanã şi Palatul Culturii, dar şi spre Copou şi cartierele din estul, sudul şi vestul oraşului.

Imagine din Hotelul Unirea spre Piata Independentei - anul 2001




Imagine din Hotelul Unirea spre zona de Nord - cartierul Copou

Imagine din Hotelul Unirea spre zona centrală a orasului - anul 2001

  • Turnul Mãnãstirii Golia
Turnul Goliei are o înălțime de 30 metri. Clãdirea are o bazã pătrată cu lături de 5 metri, un parter, două caturi boltite, o încăpere a clopotelor, o galerie superioară și terase. Pentru a ajunge pe terasã, cel care dorește să vadã panoramă a orașului trebuie să urce 120 de trepte. turnul este unul dintre simbolurile oraşului Iași.

Imagine din Turnul Golia spre strada Cuza Vodă

Imagine din Turnul Golia spre zona de SE a orasului - fosta Zonă Industrială


  • Turnul cu ceas de la Palatul Culturii
Clãdirea Palatului Culturii din Iași a fost construitã între anii 1905 şi 1925 şi este ultima clădire din lume construită în stil neogotic.  Turnul cu ceas (carillon) atinge o înălţime de 55 metri

Imagine din turnul Palatului Culturii spre zona de SV a orasului (Mircea cel Bătrân- Alexandru cel Bun) - anul 2000

Imagine din turnul Palatului Culturii spre zona centrală a orasului (Stefan cel Mare - Piata Unirii) - anul 2000

Sã auzim numai de bine!







joi, 11 august 2016

Scările și fotografia

Te-ai gândit vreodatã sã realizezi un proiect fotografic având ca temã scãrile. Scãrile din viaţa ta!? Scãrile din oraşul tãu sau din regiunea ta!? Şi sã spui povestea lor şi a locului unde se aflã.
Scările prezintã o serie de elemente care pot face fotografiile deosebite, ca de exemplu: linii directoare, simetrie, modele și forme interesante.

Scãrile de la fosta Casã a Modei din Iasi

Elementul principal care dă originalitatea fotografiei în cazul unui astfel de proiect este compoziţia. Trebuie să priveşti în sus înainte de a urca. Să le priveşti de sus în jos după ce ai urcat, să vezi luminile şi umbrele pe care le creează. Dã frâu liber imaginaţiei, cautã şi ataşează-le o poveste, găseşte o relaţie pe baza cãreia să transmiţi o stare.

Râpa Galbenã - (iese în evidentã forma scãrilor si textura datã de numeroasele trepte)

Râpa Galbenã (scãrile din stãnga -de aceastã datã imaginea este color pentru a pune în evidentã zona verde)

Scãri evidentiate de reflexie

Aceleasi scãri în realitate - Pasaj Sfânta Vineri - Hala Centralã
Uneori scãrile sunt colorate (Blocuri Pãcurari)

 În cazul în care nu au culori deosebite precum exemplul de mai sus părerea mea este să încerci să le converteşti în alb şi negru la postprocesare. Vei pune mai bine în evidenţă jocul de forme, texturi şi modele, iar culoarea nu va distrage atentia privitorului.
Uneori scările pot constitui ele însele amintiri plăcute. De exemplu pentru foștii studenții ieșeni...

"Jocul" scãrilor metalice din Tudor Vladimirescu

Formele scãrilor de la Universitate

Seara în Palas

Simplu si texturat - Scãrile ce duc în Turnul Golia




La final iatã şi alte exemple de proiecte fotografice despre scări: