Egiptul, credinţa şi istoria românilor

Masca lui Tutankhamon

Citeam pe la începutul primãverii o serie de documente despre "românii din Egipt". Când am vãzut prima datã referirea m-am gândit la foştii colegi de facultate originari din Egipt, care s-au căsătorit şi au plecat cu frumoasele noastre colege, acolo, acasã la ei.

Mănăstirea Sfânta Ecaterina din Muntele Sinai (sursa: crestinortodox.ro)

Din articol am aflat însã cã nu doar despre asta e vorba ci şi de urmaşii foştilor valahi aşezaţi cu 15 secole în urmã, în sudul Peninsulei Sinai. Aceştia formeazã o altă comunitate de obârşie românã, mã rog, valahã şi anume cea a beduinilor Gebalieh (Gebalieh = oamenii muntelui, munteni, dar şi paznic/apărător, în traducere din limba arabã). Ei sunt urmaşii robilor valahi aduşi în secolul VI, de împãratul bizantin Iustinian pentru a ridica, sluji şi proteja Mãnãstirea Sfânta Ecaterina . Istoria acestui trib de beduini valahi ocupã un loc aparte în istoria Egiptului prin descendenţa lor diferitã şi prin faptul cã sunt unul din cele mai vechi triburi din Peninsula Sinai.

Mai multe detalii despre povestea strãbunilor valahi din Egipt puteţi gãsi AICI

Cercetând mai departe pe net, am gãsit o serie de informaţii interesante în Anuarul Facultăţii de Teologie Ortodoxã 2006-2007, care oferã informaţii despre "Legături ale domnitorilor români cu Sinaiul"

Mănăstirea Frumoasa din Iaşi, scutită de dări de către domnitor şi închinată Mănăstirii Ecaterina din Sinai (1736)

Legăturile românilor cu Muntele Sinai nu s-au desfăşurat la întâmplare şi au constituit o permanenţă cel puţin între sec. XV-XIX. "Din 1497, când avem prima mărturie documentară a unui contact româno-sinait, legăturile noastre cu Mănăstirea Sf. Ecaterina de la Muntele Sinai nu au încetat.

Domnitori, curţi domneşti, boieri, simpli credincioşi închină diverse lucruri (biserici, sume de bani, pământuri etc.) mânaţi de un spirit creştin de susţinere ieşit din comun. Intensitatea acestor raporturi, se menţine însă la nivel ridicat numai până la Secularizarea averilor mănăstireşti (1863-1864)".

Neagoe Basarab, Ieremia Movilã, Miron Barnovschi, Vasile Lupu, Constantin Brâncoveanu, Grigore Ghica Vodã, Alexandru Ipsilanti sunt doar câţiva din domnitorii care au trimis daruri sau au întreprins acţiuni în ţară pentru ajutorarea aşezămintelor bisericeşti din Egipt.

Zeiţa Isis protejează mormântul lui TutanKhamon

Am ilustrat aceastã postare cu o serie de fotografii personale realizate într-o expoziţie cu titlul "Tutankhamun - "His Tomb and His Treasure"   pe care am vizitat-o la Budapesta în anul 2009.

Tutankhamon - Sarcofagul mijlociu

Pentru cei interesaţi AICI vedeţi site-ul expoziţiei (de unde se pot procura bilete). Expoziţia itinerantã este încã activã şi se aflã acum undeva în emisfera sudicã a planetei Pãmânt.
Poate, cândva, va putea fi admirată şi ... în România. De ce nu, chiar în Iaşi !?

Sã auzim numai de bine!

Tutankhamon - carul de luptă al faraonului

Tutankhamon - cobra de aur (descoperită în mormânt)

Fotograf în Bucovina. Mãnãstirea Dragomirna.

Mãnãstirea Dragomirna - Intrarea

Printre dealuri molcome acoperite cu pãduri dese de brad şi stejar la 12 km de Suceava se aflã o mãnãstire trainicã precum o micã cetate. Este Mãnãstirea Dragomirna, locul unde îmi povestea mama cã venea adesea, copil fiind, doar trecând dealul prin pãdure, dinspre Serbăuţi şi Călineşti.  Istoria mãnãstirii începe în anul 1602 cu construirea bisericii mici din cimitir.

Mãnãstirea Dragomirna - Biserica micã din cimitir

Mãnãstirea Dragomirna - Intrarea

Arhimandritul Anastasie Crimca vine la conducerea Bisericii Ortodoxe din Moldova mai întâi ca episcop de Roman (1606-1608) și apoi ca mitropolit al Moldovei, cu reședința în Suceava (1608-1617, 1619-1629). Însuflețit de dorința de a mări vechiul schit de lemn, Anastasie Crimca a zidit biserica mare a Mănăstirii Dragomirna, cu hramul "Pogorârea Sfântului Duh", una dintre cele mai de seamă creații arhitectonice ale Evului Mediu românesc.

Mãnãstirea Dragomirna - curtea interioarã

Mãnãstirea Dragomirna - curtea interioarã

Ca urmare a vremurilor tulburi,  în anul 1627 domnitorul Miron Barnovschi-Movilă (1626-1629, 1633) a înconjurat Biserica mare cu ziduri de apărare masive și înalte. Mănăstirea a căpătat astfel aspectul unei fortărețe, având la colțuri patru turnuri de apărare, iar la mijlocul laturii sudice un turn-clopotniță înalt.

Ansamblul mãnãstiresc este impresionant prin zidurile masive, dar şi prin zvelteţe şi prin înălţimea turlei bisericii a cãrei înălţime totalã pânã la vârful crucii atinge 42 de metri. Este cea mai înaltã bisericã din România si unii spun chiar, cã din întreaga lume ortodoxã

Biserica Mãnãstirii Dragomirna - crucea de pe turlã atinge 42 de metri

Muzeul Mãnãstirii Dragomirna adăposteşte mãrturii de preţ ale civilizaţiei medievale româneşti, broderii, ferecãturi de cărţi din argint aurit, cruci sculptate în lemn de abanos şi cedru, veşminte cu fir de aur şi  argint pe mãtase, etc.

Muzeul Mãnãstirii Dragomirna

Dacã vã aflaţi în zona oraşului Suceava meritã sã vã abateţi pe la Mãnãstirea Dragomirna cãci aveţi ce vedea şi fotografia. Am înserat în text câteva fotografii personale pe care le-am realizat în vizită pe care am fãcut-o la Dragomirna în luna august a acestui,an.

FOTO-IDEEA: Câteva idei legate de fotografierea în mãnãstiri 

1. Încearcã sã afli regulile de ordine interioarã ale aşezământului monahal (ce, unde, când poti fotografia!?)

2. Fii liniştit şi respectuos. Unii nu au venit doar în vizită şi pentru fotografiat!

3. Încadrează, apasă declanşatorul şi deplasează-te.

4. Fii atent la setãri când fotografiezi la interior (ISO mare, diafragmã larg deschisã, vitezã de declanşare potrivitã). Bisericile nu oferã foarte multã luminã în interior. În unele cazuri fotografiatul este interzis sau costã.

5. Gãseşte unghiuri inedite care sã permitã o încadrare cât mai completã. "Umple" cadrul.

Mãnãstirea Dragomirna -  pe ziduri

Mãnãstirea Dragomirna -  de pe ziduri

Călătorie plăcută în nordul Moldovei, lumină bună si mult succes la fotografiat.