Banul, pasiunea și fotografia

De cele mai multe ori, când are loc un vernisaj al unei expozitii de fotografie în cadrul Clubului Fotografilor Iasi, auzim la sfârsit fraze de genul "Vã rugãm, poftiti, lucrãrile sunt de vânzare!" "Nu ezitati, sprijiniti autoii/autorul expozitiei. Cumpãrati-le lucrarile!". Desigur, urmeazã o serie de zâmbete usor ironice si murmurãri în barbã. Nimeni nu cumpãrã nimic, pentru cã nimeni nu pretuieste si nu stie care este valoarea unor lucrãri fotografice. Mai ales ale unor amatori, eventual începãtori.

Din păcate, în România nu existã un sistem de evaluare si valorizare a lucrãrilor fotografice. Printre altele, pentru asta  avem nevoie de o serie de structuri dedicate.

Caut de multã vreme sã mã documentez pe subiecte de istorie a fotografiei în zona Moldovei. Ar merita înfiintat un Muzeu al fotografiei în orasul Iasi. Resurse existã. Existã o sectie foto-video la Academia de Arte "George Enescu" din Iasi. Existã fotografii cu duiumul în muzeeele Iasului. Existã oameni care au fãcut si fac istorie a fotografiei în orasul Iasi. Numesc doar câtiva. Doi i-am întâlnit la ultima întrevedere a Clubului Fotografilor: Profesorul Ioan Matei Agape si Dr. Richard Constantinescu . 

Profesorul Ioan Matei Agape

Dr. Richard Constantinescu la cea de-a152-a întrevedere publicã a Clubului Fotografilor Iasi

Si nu-l uit pe Dan Mititelu , cel prin "vizorul" cãruia trec anual zeci si zeci de potentiali fotografi din Iași, care urmeazã prelegerile sale "mititele".

Dacã priveste cele mai scumpe fotografii vândute vreodatã, un privitor neavizat stã si se întreabã curios ce-o fi vãzut cumpãrãtorul la respectiva lucrare. Are ceva pe care el nu-l vede!? Are un mesaj pe care el nu îl pricepe!? O fi tipãritã pe un material pretios !? Subiectul suportã discutii îndelungi, tigãri suficiente si cafea din plin. Si asa cum aminteam zicala si cu alte ocazii, "dacã nu stii si nu pricepi subiectul si intriga, gândeste-te cã este vorba despre bani"!!! 

Cea mai scumpă fotografie din lume (6,5 milioane $)  - "Phantom" - Peter Lik

"...în general, fotograful profesionist trebuie sã accepte si sã execute sarcina pe care i-o dã editorul sau clientul. În schimb, amatorii sunt mai norocosi, în sensul cã se pot concentra asupra tipului de subiect care îi intereseazã personal. Din acest motiv s-ar putea presupune cã... ei ar putea crea mai multe lucrãri reusite decât profesionistul... În mod ciudat, amatorul... nu profitã de situatia lui norocoasã. În loc sã-si dezvolte interesele, el urmeazã de obicei o linie traditionalã, fotografiind mai mult sau mai putin repetitiv si imitativ acele subiecte pe care alti fotografi le-au reprezentat cu succes înainte. Ca rezultat, majoritatea fotografiilor fãcute de amatori sunt banale si neinteresante...". Am citat din cugetãrile maestrului Andreas Feininger în de-acum cunoscuta sa lucrare "Fotograful creator".

 Asa este. Nu-ti dai seama de asta decât atunci când esti nevoit sã realizezi fotografii la comandã de pe urma cãrora urmeazã sã câstigi bani. Începi sã simti cã timpul se comprimã, stresul sarciniii bine-fãcute este din ce în ce mai mare, gândurile si imaginatia îsi restrâng aria de acoperire la subiectul "lucrat". Banul, mãritul stãpân al vremurilor noastre îsi impune punctul de vedere.

Dacã nu mã credeti discutati cu colegii meii fotografi de la Clubul Fotografilor Iasi, care trãiesc din fotografia de nuntã. Ce eforturi presupune aceastã activitate!? Cât timp liber le rãmâne pentru a cerceta, imagina si experimenta !? În ce mãsurã se mai gândesc la alte subiecte!? Mai încape vorba de o expozitie personalã!? 

Pe de altã parte, cred cã fotograful amator trebuie sã-si defineascã un domeniu în care exceleazã. Sã stabileascã genul de fotografie preferat. Si sã persevereze, sã cerceteze pentru a fi cât mai bun în acel gen de fotografie. Iar când doreste sã evadeze în alt gen si sã experimenteze subiecte noi, o poate face pentru cã... banul nu este si stãpânul sãu.

Fotografia, vârsta si... simbolurile !

Fotografia este de multe ori asemenea unui simbol; o imagine ilustreaza un singur moment în timp, sau surprinde un obiect/un fenomen pe termen nelimitat, sau transmite un mesaj. La fel ca simbolurile, fotografiile pot evoca amintiri vii si pot înseamna o gamã largã de lucruri pentru oameni diferiti.

De obicei, un simbol este o imagine simplificatã care, din cauza unor asociatii din mintea privitorului, reprezinta o idee sau un sistem mai complex. In general, asocierile din mintea celui care priveste o fotografie sunt strâns legate de gradul de informare si culturã generalã a acestuia.

Voi exemplifica aceste afirmatii cu o serie de fotografii cu si despre persoane aflate în perioada a doua a vietii.

"Fiecare om doreste o viatã îndelungatã, dar nici unul nu vrea sa fie bãtrân."  Afirmatia îi apartine lui Jonathan Swift si ne place sau nu ne place, nu cred cã o poate contesta cineva.
 

O idee pe care o consider importantã si pe care încerc sã o aplic în mãsura posibilitãtilor, atunci când fotografiez oameni sau chipuri este de a creea o relatie cu alte elemente din cadru. Si iatã un exemplu :

Contraste - o relatie între femeile din prim plan si magazinul de bijuterii

 Alteori fotografia poate face referire la preocupãrile zilnice ale persoanei. În fotografia de mai jos, gândul te duce automat la viata în mediul rural.

iar la cea de mai jos, la o plimbare linistitã, de dupã-amiazã, prin Copou.

La fotografia urmãtoare, simbolul este relativ simplu : trãinicia în relatia cuplului.

iar aici singurãtatea / nedumerirea / atentia spectatorului

si disponibiltatea la joc si glume

In urmãtoarele 2 fotografii , relatia este stabilitã de postura subiectului/subiectilor si afisajul vizibil în cadru

"Pentru mine, fotografia este surprinderea acelui moment trecator, dar adevarat." spune Jacques-Henri Lartigue.

Simbolurile fac parte din alfabetul fotografului. Ele sunt instrumente care permit sortarea informatiilor si efectuarea unor deductii, ce faciliteazã comunicarea de idei complicate, de multe ori abstracte, cu doar câteva elemente (linii, texturi sau forme).