Esti fotograf pasionat!? Atentie la capcane (II)

Vorbeam într-o postare anterioarã despre pericolul de a deveni o "mașinã de fotografiat" sau acela de a-ti pierde "scânteia" pasiunii care te-a fãcut sã îndrãgesti fotografia. Mai sunt douã "pericole" care consider cã trebuie luate în seamã

c. Lenea

Dupã ce ai fotografiat mult o perioadă lungã, vine o vreme în care simţi nevoia sã stai, sã te odihneşti.

Odihna e una iar lenea e alta. Atunci când ţi-e greu să te muţi un metru mai la stânga sau la dreapta, când te grăbeşti şi nu mai aştepţi momentul potrivit, când nu te mai deplasezi pânã în vârful dealului pentru un cadru mai bun ceva e în neregulã. Acestea sunt semne cã devii leneş, iar justificarea cea mai frecventã este "nu am timp" sau "nu am chef".

Soluţia, spune Kav Dadfar, autorul articolului de care vorbeam în postarea anterioară, este sã faci o pauzã de la fotografie, sã uiţi de ea pentru câteva zile şi sã te ocupi cu altceva. Dupã câteva zile vei reveni cu mai multã energie. Şi în aceste câteva zile, adaug eu, propune-ţi sã realizezi unul sau douã proiecte fotografice pentru suflețelul tău. Planificã, scrie pe hârtie detaliile, stabileşte-ţi obiective, activităţi şi rezultate. O expoziţie fotograficã personalã!? De ce nu!?

d. "Camera ataşată"

Orice fotograf pasionat îţi va spune cã are o camerã foto ataşată pe care o poartã la el mereu. Ce poate fi mai rãu decât "sã vezi" şi sã pierzi o imagine extraordinarã pentru cã nu ai aparatul de fotografiat la tine!?

Şi totuşi, se spune că ceva nu e în regulã. Nu mai apuci sã te bucuri de anumite momente din viaţă pentru cã mintea ta este "ocupatã". Se aflã mereu "la lucru" şi cautã în permanentã oportunităţi de fotografiat. Autorul nostru face o remarcã personalã: "concediul cu soţia şi pasiunea pentru fotografie nu sunt întotdeauna compatibile".

Soluţia este ca, dacã te simţi cumva prea "ataşat" de camera foto, sã îţi propui sã renunţi câteva zile la ea. Pur şi simplu o laşi acasă. Trebuie să accepţi că este posibil să pierzi o imagine-două, dar pe termen lung, vei păstra pasiunea în stare proaspătă și vei fi capabil să te concentrezi mai bine când vei avea camera foto cu tine.

Ce spuneţi!? Sunt sau nu reale "capcanele" de mai sus! !?

Eşti fotograf pasionat? Atenţie la capcane ! (I)

Am citit acum ceva vreme pe website-ul digital-photography-school un articol interesant la care aş vrea să mă refer în postarea de față. Articolul este scris de un profesionist, dar cred cã şi fotografii amatorii au de învăţat. Voi traduce şi voi comenta articolul încercând sã mã adaptez  la situaţia foto-pasionatilor amatori.

Un fotograf... undeva în Iași

Articolul în cauzã se aflã AICI . Autorul articolului este Kav Dadfar un fotograf profesionist englez, specializat pe fotografia de călătorie şi peisaj, care a avut la viaţa lui destui clienţi importanţi: Condé Nast, Naţional Geographic, Wanderlust Travel Magazine, American Express şi altele.

"Să faci fotografii" este una, dar "să fii fotograf" este o cu totul alta propoziţie, precizează încă de la început autorul. Iată câteva din "capcanele" despre care vorbeşte stimabilul Kav: :

a. Sã devii o maşină de fotografiat

Această afirmaţie este valabilă mai ales pentru  profesionişti. Să câştigi bani făcând ceea ce-ţi place este un lucru ideal, dar vine o vreme când fotografiatul devine pur şi simplu o sarcinã de serviciu. Vei înţelege ce îi place editorului tãu şi fotografiile tale vor începe sã semene, tot mai multe, una cu alta. Vei fi ca o maşină care reproduce acelaşi tip de fotografie. Eu vorbeam despre lucrul acesta într-o postare anterioară Banii, pasiunea şi fotografia în care aminteam de colegii de la Clubul Fotografilor Iaşi care au ca job fotografia de nuntã.

Avantajul că eşti fotograf pasionat amator faţă de un profesionist este că poţi să fii creativ şi să faci ce vrei.

Să devii o mașină...!?

Pentru a evita o astfel de capcană (de a deveni maşină !) autorul articolului sugereazã douã soluţii:

• îţi propui să realizezi un proiect fotografic personal cu un subiect care te atrage, la care să lucrezi fără presiune şi obsesia faptului că trebuie "să-l vinzi"
• poţi încerca "un alt fel" de fotografie, pentru că nu se ştie niciodată, s-ar putea să descoperi o  nouă pasiune/un alt interes.

b. Sã pierzi "scânteia"

Îţi aminteşti de momentul de început când ai constatat cã prin vizorul aparatului de fotografiat vezi lucrurile altfel!? Şi când te trezeai dimineaţă "sã prinzi" un rãsãrit frumos şi pierdeai ore pentru ca sã "surprinzi momentul"!? Şi erai mândru şi emoţionat cã puteai arãta celorlalţi ce fotografii frumoase ai fãcut!?

Reîntoarce-te la momentul când s-a aprins "scânteia"

Se prea poate că "scânteia" aceea sã disparã! Dar autorul articolului ne oferă o soluţie. Ce fãceai la început, ce subiecte te pasionau, care momente te emoţionau!? Reîntoarce-te la ceea ce fãceai cu pasiune, redescoperã momentul când s-a aprins "scânteia". Pasiunea ta a fost fotografia de peisaj, dar jobul este sã fotografiezi nunţi, du-te înapoi la peisaje pentru o vreme. Nu numai că vei regãsi "scânteia", dar te vei re-energiza pentru ceea ce faci acum.

Și pentru că articolul lui Kav Dadfar e ceva mai lung și acum trebuie să fotografiez un eveniment important, voi continua ideile intr-o postare viitoare.

Banul, pasiunea și fotografia

De cele mai multe ori, când are loc un vernisaj al unei expozitii de fotografie în cadrul Clubului Fotografilor Iasi, auzim la sfârsit fraze de genul "Vã rugãm, poftiti, lucrãrile sunt de vânzare!" "Nu ezitati, sprijiniti autoii/autorul expozitiei. Cumpãrati-le lucrarile!". Desigur, urmeazã o serie de zâmbete usor ironice si murmurãri în barbã. Nimeni nu cumpãrã nimic, pentru cã nimeni nu pretuieste si nu stie care este valoarea unor lucrãri fotografice. Mai ales ale unor amatori, eventual începãtori.

Din păcate, în România nu existã un sistem de evaluare si valorizare a lucrãrilor fotografice. Printre altele, pentru asta  avem nevoie de o serie de structuri dedicate.

Caut de multã vreme sã mã documentez pe subiecte de istorie a fotografiei în zona Moldovei. Ar merita înfiintat un Muzeu al fotografiei în orasul Iasi. Resurse existã. Existã o sectie foto-video la Academia de Arte "George Enescu" din Iasi. Existã fotografii cu duiumul în muzeeele Iasului. Existã oameni care au fãcut si fac istorie a fotografiei în orasul Iasi. Numesc doar câtiva. Doi i-am întâlnit la ultima întrevedere a Clubului Fotografilor: Profesorul Ioan Matei Agape si Dr. Richard Constantinescu . 

Profesorul Ioan Matei Agape

Dr. Richard Constantinescu la cea de-a152-a întrevedere publicã a Clubului Fotografilor Iasi

Si nu-l uit pe Dan Mititelu , cel prin "vizorul" cãruia trec anual zeci si zeci de potentiali fotografi din Iași, care urmeazã prelegerile sale "mititele".

Dacã priveste cele mai scumpe fotografii vândute vreodatã, un privitor neavizat stã si se întreabã curios ce-o fi vãzut cumpãrãtorul la respectiva lucrare. Are ceva pe care el nu-l vede!? Are un mesaj pe care el nu îl pricepe!? O fi tipãritã pe un material pretios !? Subiectul suportã discutii îndelungi, tigãri suficiente si cafea din plin. Si asa cum aminteam zicala si cu alte ocazii, "dacã nu stii si nu pricepi subiectul si intriga, gândeste-te cã este vorba despre bani"!!! 

Cea mai scumpă fotografie din lume (6,5 milioane $)  - "Phantom" - Peter Lik

"...în general, fotograful profesionist trebuie sã accepte si sã execute sarcina pe care i-o dã editorul sau clientul. În schimb, amatorii sunt mai norocosi, în sensul cã se pot concentra asupra tipului de subiect care îi intereseazã personal. Din acest motiv s-ar putea presupune cã... ei ar putea crea mai multe lucrãri reusite decât profesionistul... În mod ciudat, amatorul... nu profitã de situatia lui norocoasã. În loc sã-si dezvolte interesele, el urmeazã de obicei o linie traditionalã, fotografiind mai mult sau mai putin repetitiv si imitativ acele subiecte pe care alti fotografi le-au reprezentat cu succes înainte. Ca rezultat, majoritatea fotografiilor fãcute de amatori sunt banale si neinteresante...". Am citat din cugetãrile maestrului Andreas Feininger în de-acum cunoscuta sa lucrare "Fotograful creator".

 Asa este. Nu-ti dai seama de asta decât atunci când esti nevoit sã realizezi fotografii la comandã de pe urma cãrora urmeazã sã câstigi bani. Începi sã simti cã timpul se comprimã, stresul sarciniii bine-fãcute este din ce în ce mai mare, gândurile si imaginatia îsi restrâng aria de acoperire la subiectul "lucrat". Banul, mãritul stãpân al vremurilor noastre îsi impune punctul de vedere.

Dacã nu mã credeti discutati cu colegii meii fotografi de la Clubul Fotografilor Iasi, care trãiesc din fotografia de nuntã. Ce eforturi presupune aceastã activitate!? Cât timp liber le rãmâne pentru a cerceta, imagina si experimenta !? În ce mãsurã se mai gândesc la alte subiecte!? Mai încape vorba de o expozitie personalã!? 

Pe de altã parte, cred cã fotograful amator trebuie sã-si defineascã un domeniu în care exceleazã. Sã stabileascã genul de fotografie preferat. Si sã persevereze, sã cerceteze pentru a fi cât mai bun în acel gen de fotografie. Iar când doreste sã evadeze în alt gen si sã experimenteze subiecte noi, o poate face pentru cã... banul nu este si stãpânul sãu.