De ce fotografiem!?

"Fotografia este determinatã de scop şi de intenţie." (Michael Freeman)

Palas Iaşi - Am vãzut uşa şi geamul foarte mari, am încadrat şi am aşteptat aparitia... persoanei

  Contează mult ce intenţionezi să faci cu acea fotografie. 

• vrei să o faci, să o expui şi să o aprecieze cât mai multă lume.
• vrei să o faci, să fie ceva diferit, sã o expui şi să surprindã privitorii.
• vrei să o faci şi să o aprecieze doar o persoană/un grup de persoane
• pur şi simplu vrei să o faci.

În ceea ce priveşte varianta din urmă (4) este de amintit cazul Vivian Maier, care a realizat mii de fotografii pe peliculã, fotografii pe care nu le-a revăzut niciodată (dovada stã în faptul cã sutele de filme descoperite erau ne-developate). Singura ei satisfacţie pare să fi fost perioada scurtã  de la încadrare-compunere a imaginii până la apăsarea declanşatorului.

Iaşi-Piaţa Unirii - Am remarcat-o pe mãicuţã si am declanşat. Chiar atunci tinerii s-au sãrutat

Fotografiile sunt utilizate mai mult în comunicarea de masă decât în artă. Asta pentru că sunt utilizate pe scară largă de către neprofesionişti, diminuând astfel sau anulând stilul individual.

Când te hotărăşti să porneşti la fotografiat =>

a. porneşti de la un scop şi te pregãteşti sau,
b. stabileşti o idee şi te bazezi pe capacitatea ta de reacţie. Ambele situaţii presupun iniţierea unui proiect fotografic.

Dar existã şi varianta "îmi place sã fotografiez, hai sã vedem ce o ieşi".

Plaja Modern-Constanţa. Am vãzut vapoarele în depãrtare şi am aşteptat persoana. A durat un pic pânã a apãrut cineva în cadru

Dar, uneori, o imagine puternicã poate să apară în mod neintenţionat/neprogramat.

Spuneam mai sus despre cazul postării fotografiilor pe Facebook. Am prezentat AICI o formulă cu care poţi să-ţi creşti numărul "like-urilor" pe FB pentru o fotografie. Nu am aprofundat subiectul, dar cred cã unii din fotografi pot obţine satisfacţie expunându-se şi asteptând sã acumuleze cât mai multe "like-uri". De aceea, spun specialiştii, reţelele de socializare nu sunt un instrument corect pentru evaluarea unei fotografii.

Iaşi-Râpa Galbenã.  În acest loc aştept, mereu la amiazã, umbrele

Privitorii sunt heterogeni ca educaţie, vârstã, experientã, stare de spirit, etc. Nefiind pregătiţi "sã vadã" ei privesc şi reacţionează pe moment. Unii reacţionează ca răspuns la aprecierile tale pentru ultima lor postare sau în funcţie de gradul de prietenie. Apar şi comentarii, care de multe ori fac referire la propriile acţiuni pe FB. 

Oamenii se pricep foarte bine să eticheteze fără să evalueze. (Prin evaluare înţeleg să pui în balanţă toate informaţiile şi cunoştinţele pe care le ai la un moment dat.)

Iaşi - strada Lãpuşneanu - Instantaneu

Când porneşti cu aparatul în căutarea unui subiect pe care nu l-ai stabilit foarte clar, experienta fotografiilor "bune" anterioare te poate convinge că se va ivi şi de data aceasta ceva promiţător. Este important să fii conştient de ceea ce faci şi de rezultatele bune pe care le obţii.

Doar pentru că ceva se încadrează în gusturile majorităţii nu înseamnă că acel ceva este mai bun. Vezi cazul Facebook.

Faptul că o persoană cu o cameră foto în mâna are o intenţie face deosebirea între "a face fotografii" şi "a fi fotograf".

Iaşi-Piaţa Unirii. Am remarcat fetiţa cu bucuria ei şi am aşteptat "decolarea/aterizarea" prumbeilor.

Nu existã o clasificare a motivelor pentru care oamenii fac fotografii, dar când vine vorba de intenţie, cum spune Michael Freeman, "existã o diferenţă bipolarã între explorarea lumii şi a propriei imaginaţii. La una din dintre extreme gãsim dorinţa de a ieşi şi de a descoperi cum arată oamenii, lucrurile şi locurile, iar la cealaltã se aflã impulsul de a vedea ce putem face noi cu ele, prin intermediul aparatului foto." 

Iar de aici încolo să auzim numai de bine. 

Esti fotograf pasionat!? Atentie la capcane (II)

Vorbeam într-o postare anterioarã despre pericolul de a deveni o "mașinã de fotografiat" sau acela de a-ti pierde "scânteia" pasiunii care te-a fãcut sã îndrãgesti fotografia. Mai sunt douã "pericole" care consider cã trebuie luate în seamã

c. Lenea

Dupã ce ai fotografiat mult o perioadă lungã, vine o vreme în care simţi nevoia sã stai, sã te odihneşti.

Odihna e una iar lenea e alta. Atunci când ţi-e greu să te muţi un metru mai la stânga sau la dreapta, când te grăbeşti şi nu mai aştepţi momentul potrivit, când nu te mai deplasezi pânã în vârful dealului pentru un cadru mai bun ceva e în neregulã. Acestea sunt semne cã devii leneş, iar justificarea cea mai frecventã este "nu am timp" sau "nu am chef".

Soluţia, spune Kav Dadfar, autorul articolului de care vorbeam în postarea anterioară, este sã faci o pauzã de la fotografie, sã uiţi de ea pentru câteva zile şi sã te ocupi cu altceva. Dupã câteva zile vei reveni cu mai multã energie. Şi în aceste câteva zile, adaug eu, propune-ţi sã realizezi unul sau douã proiecte fotografice pentru suflețelul tău. Planificã, scrie pe hârtie detaliile, stabileşte-ţi obiective, activităţi şi rezultate. O expoziţie fotograficã personalã!? De ce nu!?

d. "Camera ataşată"

Orice fotograf pasionat îţi va spune cã are o camerã foto ataşată pe care o poartã la el mereu. Ce poate fi mai rãu decât "sã vezi" şi sã pierzi o imagine extraordinarã pentru cã nu ai aparatul de fotografiat la tine!?

Şi totuşi, se spune că ceva nu e în regulã. Nu mai apuci sã te bucuri de anumite momente din viaţă pentru cã mintea ta este "ocupatã". Se aflã mereu "la lucru" şi cautã în permanentã oportunităţi de fotografiat. Autorul nostru face o remarcã personalã: "concediul cu soţia şi pasiunea pentru fotografie nu sunt întotdeauna compatibile".

Soluţia este ca, dacã te simţi cumva prea "ataşat" de camera foto, sã îţi propui sã renunţi câteva zile la ea. Pur şi simplu o laşi acasă. Trebuie să accepţi că este posibil să pierzi o imagine-două, dar pe termen lung, vei păstra pasiunea în stare proaspătă și vei fi capabil să te concentrezi mai bine când vei avea camera foto cu tine.

Ce spuneţi!? Sunt sau nu reale "capcanele" de mai sus! !?

Eşti fotograf pasionat? Atenţie la capcane ! (I)

Am citit acum ceva vreme pe website-ul digital-photography-school un articol interesant la care aş vrea să mă refer în postarea de față. Articolul este scris de un profesionist, dar cred cã şi fotografii amatorii au de învăţat. Voi traduce şi voi comenta articolul încercând sã mã adaptez  la situaţia foto-pasionatilor amatori.

Un fotograf... undeva în Iași

Articolul în cauzã se aflã AICI . Autorul articolului este Kav Dadfar un fotograf profesionist englez, specializat pe fotografia de călătorie şi peisaj, care a avut la viaţa lui destui clienţi importanţi: Condé Nast, Naţional Geographic, Wanderlust Travel Magazine, American Express şi altele.

"Să faci fotografii" este una, dar "să fii fotograf" este o cu totul alta propoziţie, precizează încă de la început autorul. Iată câteva din "capcanele" despre care vorbeşte stimabilul Kav: :

a. Sã devii o maşină de fotografiat

Această afirmaţie este valabilă mai ales pentru  profesionişti. Să câştigi bani făcând ceea ce-ţi place este un lucru ideal, dar vine o vreme când fotografiatul devine pur şi simplu o sarcinã de serviciu. Vei înţelege ce îi place editorului tãu şi fotografiile tale vor începe sã semene, tot mai multe, una cu alta. Vei fi ca o maşină care reproduce acelaşi tip de fotografie. Eu vorbeam despre lucrul acesta într-o postare anterioară Banii, pasiunea şi fotografia în care aminteam de colegii de la Clubul Fotografilor Iaşi care au ca job fotografia de nuntã.

Avantajul că eşti fotograf pasionat amator faţă de un profesionist este că poţi să fii creativ şi să faci ce vrei.

Să devii o mașină...!?

Pentru a evita o astfel de capcană (de a deveni maşină !) autorul articolului sugereazã douã soluţii:

• îţi propui să realizezi un proiect fotografic personal cu un subiect care te atrage, la care să lucrezi fără presiune şi obsesia faptului că trebuie "să-l vinzi"
• poţi încerca "un alt fel" de fotografie, pentru că nu se ştie niciodată, s-ar putea să descoperi o  nouă pasiune/un alt interes.

b. Sã pierzi "scânteia"

Îţi aminteşti de momentul de început când ai constatat cã prin vizorul aparatului de fotografiat vezi lucrurile altfel!? Şi când te trezeai dimineaţă "sã prinzi" un rãsãrit frumos şi pierdeai ore pentru ca sã "surprinzi momentul"!? Şi erai mândru şi emoţionat cã puteai arãta celorlalţi ce fotografii frumoase ai fãcut!?

Reîntoarce-te la momentul când s-a aprins "scânteia"

Se prea poate că "scânteia" aceea sã disparã! Dar autorul articolului ne oferă o soluţie. Ce fãceai la început, ce subiecte te pasionau, care momente te emoţionau!? Reîntoarce-te la ceea ce fãceai cu pasiune, redescoperã momentul când s-a aprins "scânteia". Pasiunea ta a fost fotografia de peisaj, dar jobul este sã fotografiezi nunţi, du-te înapoi la peisaje pentru o vreme. Nu numai că vei regãsi "scânteia", dar te vei re-energiza pentru ceea ce faci acum.

Și pentru că articolul lui Kav Dadfar e ceva mai lung și acum trebuie să fotografiez un eveniment important, voi continua ideile intr-o postare viitoare.