De ce fotografiem!?

"Fotografia este determinatã de scop şi de intenţie." (Michael Freeman)

Palas Iaşi - Am vãzut uşa şi geamul foarte mari, am încadrat şi am aşteptat aparitia... persoanei

  Contează mult ce intenţionezi să faci cu acea fotografie. 

• vrei să o faci, să o expui şi să o aprecieze cât mai multă lume.
• vrei să o faci, să fie ceva diferit, sã o expui şi să surprindã privitorii.
• vrei să o faci şi să o aprecieze doar o persoană/un grup de persoane
• pur şi simplu vrei să o faci.

În ceea ce priveşte varianta din urmă (4) este de amintit cazul Vivian Maier, care a realizat mii de fotografii pe peliculã, fotografii pe care nu le-a revăzut niciodată (dovada stã în faptul cã sutele de filme descoperite erau ne-developate). Singura ei satisfacţie pare să fi fost perioada scurtã  de la încadrare-compunere a imaginii până la apăsarea declanşatorului.

Iaşi-Piaţa Unirii - Am remarcat-o pe mãicuţã si am declanşat. Chiar atunci tinerii s-au sãrutat

Fotografiile sunt utilizate mai mult în comunicarea de masă decât în artă. Asta pentru că sunt utilizate pe scară largă de către neprofesionişti, diminuând astfel sau anulând stilul individual.

Când te hotărăşti să porneşti la fotografiat =>

a. porneşti de la un scop şi te pregãteşti sau,
b. stabileşti o idee şi te bazezi pe capacitatea ta de reacţie. Ambele situaţii presupun iniţierea unui proiect fotografic.

Dar existã şi varianta "îmi place sã fotografiez, hai sã vedem ce o ieşi".

Plaja Modern-Constanţa. Am vãzut vapoarele în depãrtare şi am aşteptat persoana. A durat un pic pânã a apãrut cineva în cadru

Dar, uneori, o imagine puternicã poate să apară în mod neintenţionat/neprogramat.

Spuneam mai sus despre cazul postării fotografiilor pe Facebook. Am prezentat AICI o formulă cu care poţi să-ţi creşti numărul "like-urilor" pe FB pentru o fotografie. Nu am aprofundat subiectul, dar cred cã unii din fotografi pot obţine satisfacţie expunându-se şi asteptând sã acumuleze cât mai multe "like-uri". De aceea, spun specialiştii, reţelele de socializare nu sunt un instrument corect pentru evaluarea unei fotografii.

Iaşi-Râpa Galbenã.  În acest loc aştept, mereu la amiazã, umbrele

Privitorii sunt heterogeni ca educaţie, vârstã, experientã, stare de spirit, etc. Nefiind pregătiţi "sã vadã" ei privesc şi reacţionează pe moment. Unii reacţionează ca răspuns la aprecierile tale pentru ultima lor postare sau în funcţie de gradul de prietenie. Apar şi comentarii, care de multe ori fac referire la propriile acţiuni pe FB. 

Oamenii se pricep foarte bine să eticheteze fără să evalueze. (Prin evaluare înţeleg să pui în balanţă toate informaţiile şi cunoştinţele pe care le ai la un moment dat.)

Iaşi - strada Lãpuşneanu - Instantaneu

Când porneşti cu aparatul în căutarea unui subiect pe care nu l-ai stabilit foarte clar, experienta fotografiilor "bune" anterioare te poate convinge că se va ivi şi de data aceasta ceva promiţător. Este important să fii conştient de ceea ce faci şi de rezultatele bune pe care le obţii.

Doar pentru că ceva se încadrează în gusturile majorităţii nu înseamnă că acel ceva este mai bun. Vezi cazul Facebook.

Faptul că o persoană cu o cameră foto în mâna are o intenţie face deosebirea între "a face fotografii" şi "a fi fotograf".

Iaşi-Piaţa Unirii. Am remarcat fetiţa cu bucuria ei şi am aşteptat "decolarea/aterizarea" prumbeilor.

Nu existã o clasificare a motivelor pentru care oamenii fac fotografii, dar când vine vorba de intenţie, cum spune Michael Freeman, "existã o diferenţă bipolarã între explorarea lumii şi a propriei imaginaţii. La una din dintre extreme gãsim dorinţa de a ieşi şi de a descoperi cum arată oamenii, lucrurile şi locurile, iar la cealaltã se aflã impulsul de a vedea ce putem face noi cu ele, prin intermediul aparatului foto." 

Iar de aici încolo să auzim numai de bine. 

De la Brâncuși și Andy Garcia la Tomești - Iași

Ideea acestei postări mi-a venit zilele trecute dupã ce am auzit o ştire ce anunța cã Andy Garcia va juca rolul lui Constantin Brâncuşi într-un film ce se va numi "Sculptorul", va fi regizat de Mick Davis şi v-a fi turnat în România. Se cunoaște faptul că fotografia a reprezentat un "instrument" util pentru Marele Sculptor.

Sculptorul Constantin Brâncuși și actorul Andy Garcia

Una din întrebările pe care ţi le pui când îţi propui să fotografiezi sculpturi este dacă vei putea să surprinzi mesajul autorului aşa cum l-a explicat el sau să creezi şi să transmiţi mesajul pe care ţi-l induce ţie lucrarea  artisticã în trei dimensiuni, realizatã prin cioplire sau modelare. Încerci să eviți fundalurile plictisitoare și să-ți pui "amprenta" pe compoziția cadrului.

Am în minte două exemple de sculptori ale căror lucrări am avut ocazia să le fotografiez în ultima perioadă. Primul este Gheza Vida ale cărui lucrări le-am văzut în muzeu la el acasă, la Baia Mare. Ştiam o serie de lucruri despre Vida Gheza încă înainte de a muri în 1980. 

Gheza Vida - Monumentul de la Moisei

Ştiam "Monumentul de la Moisei" şi fascinaţia sa fatã de folclorul local, cu sculpturile sale masive ce sugerează sãnãtatea taranului maramureşean. Privindu-le, am încercat sã vãd sculpturile aşa cum mi s-a transmis printr-un ghid local. Iluminarea şi fotografierea de jos în sus a chipurilor a urmărit evitarea unui fundal mai puţin inspirat şi sublinierea stabilităţii şi fermităţii personajelor sculptate.

Al doilea sculptor ale cãrui lucrãri am avut ocazia sã le fotografiez în ultima perioadã se numeşte Vladlen Babcinețchi şi a terminat în primãvara trecutã un ansamblu sculptural intitulat "Spirit şi memorie" la Tomeşti lângã Iaşi. 

Vladlen Babcinețchi - Ansamblul sculptural "Spirit şi memorie"

 Am fotografiat lucrările sale la o expoziţie pe care a realizat-o la Muzeul Unirii, în strada Lăpuşneanu. Este interesant de surprins fotografic modul în care sculptorul accentuează trăsăturile lucrărilor sale folosind jocul de umbre creat prin cioplirea interioarã a materialului (un basorelief interior!).