Semne de primãvarã

Semne de primãvarã - mugurii ca un simbol al reînvierii naturii

Ştiaţi că există profesionişti specializaţi în fotografia cu flori!? Nu, nu glumesc. Să surprinzi frumuseţea în cazul florilor pare un lucru simplu, dar iată că nu este chiar aşa. Specializările au apărut şi în aceast domeniu de interes pentru pictorii cu luminã. Au apărut desigur şi cărţi pe această temă şi vedeţi mai jos două din ele, care pot fi comandate pe amazon.com.

* The Field Guide to Photographing Flowers

* Photographing Flowers: Inspiration*Equipment*Technique

În cazul florilor, cunoscãtorii spun cã, înainte de a apãsa pe declanşator, trebuie să stai şi să analizezi atent subiectul. Trebuie să ai în vedere câteva elemente, relativ simple:

Semne de primãvarã - o albinuță la cules în florile de măr

• ce anume vrei sã surprinzi: culoarea, textura, forma, tulpina, inflorescenţa, insecta de pe floare, etc,  
• cum încadrezi: cuprinzi mai multe flori sau te apropii pentru detalii?
• ai luminã bunã ?
• ce unghi, ce perspectivã alegi?
• ai în fundal ceva care te-ar putea deranja?

Sunt şi alte asemenea detalii care vor oferi fotografiilor tale claritate şi frumuseţe, aşa cum merită subiectul abordat.

Semne de primãvarã - se pregătesc să înflorească toți copacii

Dar nu la fotografiatul florilor aş vrea să mă refer acum ci la un alt subiect, aflat în legătură cu acesta.

A trecut lună martie, am intrat în aprilie şi primãvara pare să-şi intre cãtinel în drepturi. Unii mai cârcotaşi spun cã nu ! Mai avem! Vremea rece se întoarce. Toatã lumea cu ochii "geanã" pe buletinele meteo. Vin sãrbãtorile de Paşte, vin vacanţele, zilele libere, Vama veche, 1 Mai... trai neneacã şi veselie.

Semne de primãvarã - se face auzită și mierla

Într-o lucrare a sa poetul George Coșbuc spunea că scopul purtării unui simbol al primăverii (în cazul său - mărțișorul) este "să-ţi apropii soarele, purtându-i cu tine chipul. Printr-asta te faci prieten cu soarele, ţi-l faci binevoitor să-ţi dea ce-i stă în putere..."


Și soarele înseamnă lumină și cum fotografii "scriu cu lumină", am zis cã ar fi interesant sã vedem împreunã câteva simboluri prin care sã transmiţi în fotografia ta mesajul: "vine primãvara!"

După un drum obositor o familie de berze s-a întors la vechiul cuib și încearcă să-l refacă

În general aceste simboluri poartã sentimente, trãiri, mesaje pe care autorul imaginii vrea sã le transmitã privitorului.

Am mai avut câteva postãri pe tema simbolurilor în fotografie şi subiectul este de interes. A fost vorba despre culoare ca simbol. Spuneam cã simbolurile sunt folosite pentru a simplifica un mesaj si a transmite informatii. Interesantã este fotografia minimalistã cu subiect unic, care poate fi şi el un simbol ! Şi mai sunt desigur şi alte idei care meritã "povestite" şi experimentate. Am ilustrat postarea cu o serie de fotografii personale pe seama cărora am să fac o serie de comentarii la fel de... personale.  

Semne de primavara - o veveriță se chinuie cu o nucă uitată de anul trevut

Flori de de primãvarã - înflorește dalia

Flori de de primãvarã - zambile

Și cum dintr-o asemenea postare nu puteau să lipsească versurile mi-a venit în minte poezia "Primăvară" de Lucian Blaga.

A cunoaşte. A iubi.
Care-i drumul? Ce te-ndeamnă?
A cunoaşte - ce înseamnă?
A iubi - de ce ţi-e teamă?
printre flori şi-n mare iarbă?
Printre flori şi-n mare iarbă,
patimă fără păcate
ne răstoarnă-n infinit,
cu rumoare şi ardoare
de albine re-ncarnate.
Înc-odată, iar şi iară,
a iubi e primavară.

O primãvarã frumoasã și sã auzim numai de bine !

Parcurile Iașului, istoria și fotografia (II). Parcul Expoziției

Fântâna artezianã din Parcul Expoziției - Iași (1851)

O fotografie fãcutã "la momentul potrivit" este întotdeauna o fotografie reuşită dar, mai ales, este utilã. Ce te faci însã dacã istoria nu-şi găseşte loc pentru "momente potrivite" şi urmele documentare ale vremurilor dispar în "negura uitãrii". Din aceastã cauzã sunt alãturi de cei cãrora le place istoria și... fotografiazã. Trebuie să ne documentãm şi să încercãm "să reconstituim fotografic" locuri, momente şi monumente. Și asta acum pentru cã "altã datã" sau "cândva" pot însemna de fapt "prea târziu".

În mai 1936, deci acum 80 de ani, Primãria Iaşi, în frunte cu primarul Osvald Racoviţa amenajeazã un parc (iniţial parcul Regele Carol al II-lea) aflat puţin mai sus de Grãdina Copou şi care va fi botezat Parcul Expoziţiei. Amenajarea a constat în realizarea de spaţii verzi, construirea unor pavilioane noi şi a unui Arc de Triumf.

Zona din parc în care a fost construitã copia dupã Hanul Ancutei

Hanul Ancutei - constructia veche (imagine scanata dupa o veche carte postalã)

A fost re-construit Hanul Ancuţei (de pe drumul Romanului) dupã planurile originale şi în mãrime naturalã. Astãzi încãperile rãmase ale clădirii au fost transformate în magazii ale Institutului de Chimie "Petru Poni". A fost clãditã în mãrime naturalã o copie a vestitei "Bolta Rece" inclusiv a vestitei crame. Astãzi aceasta a devenit şi ea magazie a restaurantului aflat pe aceeași locaţie.

"Bolta Rece" a fost reprodusã în 1938 în Parcul Expozitiei (astãzi crama si clãdirea sunt utilizate ca depozite)

A fost reprodus în mãrime naturalã Arcul vechii Academii Mihãilene aşa cum era la înfiinţare. Arcul Academiei, de pe strada Arcu, a fost demolat în 1890. "Realizarea în 1936 a unei "copii" în Parcul Expoziţiei a fost un act de culturã, fiind vorba de o construcţie iniţiată de Gh. Asachi, conceputã ca un monument al Iaşului acelor vremuri." Am citat din cartea "Cu Iaşii mânã-n mânã... "(vol.II) a cunoscuţilor Constantin Ostap şi Ion Mitican, renumiți cronicari ai orașului.

Arcul Academiei (copie) - se vãd coloanele dorice

Arcul Academiei (copie) vedere de la intrarea în parc

De altfel capitolul corespunzător din carte m-a inspirat să scriu această postare, la care am căutat să-mi aduc aportul şi prin câteva prelucrări și fotografii personale.

Mai există în  parc și o fântână arteziană cu o vechime de peste 150 de ani. Domnitorul Grigore Al. Ghica a adus-o în 1851 pentru a o instala în fața Palatului Ocârmuirii (aflat pe locul Palatului Culturii de astazi). Interesant este că fântâna este ornată cu... delfini despre care se spune (Sorin Iftimi - "Simbolurile unui oras simbol") că existau pe stema orașului Iași încă de la începutul secolului XIX (vezi prima fotografie din aceastã postare).

Primele proiecte de stemã pentru orașul Iași (Gh.Asachi și Gh. Sãulescu)

Există ceva istorie de povestit și de fotografiat în Parcul Expoziției din Iași, nu-i asa !?. Și să nu uităm: în mai 2016 s-au împlinit 80 de ani de la construirea Arcului din Copou (copie a Arcului Academiei).

Te rog, nu mai fotografia timpul pe automat !

Oare cum ai putea să simbolizezi timpul / trecerea timpului în fotografiile tale !?

E o întrebare grea şi răspunsul nu poate fi unul singur. S-au străduit filozofi care mai de care să ne lămurească ce este timpul dar noi, "muritorii de rând", nu putem face altceva decât să constatăm că timpul curge şi nu oricum: el trece peste noi şi nu-l mai putem da înapoi.

O relatie temporala copil-persoană în vârstă

"Ne place să spunem că trăim în secolul vitezei, că dacă nu ești cel mai rapid atunci ești mort, că pe cel de pe locul doi nu și-l amintește nimeni. Acceptăm prea ușor un ritm impus de alții, o goană fără sfârșit către ținte care nu sunt aproape niciodată visele noastre..." Am citat din prezentarea la o expoziţie de fotografie a colegului meu Cristian Țibu, de la Clubul Fotografilor din Iaşi, al cărei vernisaj va avea loc marţi, 5 iulie 2016, la ora 18,30, la Casa de Cultură "Mihai Ursachi" din parcul Copou. Titlul expoziţiei este "Arhitecturi efemere".

Nu cunosc şi nu am văzut nici una din lucrările ce vor fi expuse, dar mi-a atras atenţia cuvântul "efemer" din titlu. EFEMÉR = De scurtă durată; trecător, vremelnic. (dexonline).

Am avut acum 2-3 ani intenţia de a realiza o serie de fotografii în relaţie cu noţiunea de timp şi voi descrie "frãmântãrile" mele de atunci pe acest subiect (fotografiile îmi aparțin).

Cred că este imposibil şi în mod sigur inutil să încerci să simbolizezi timpul ca noţiune în sine (conform dexonline timp= Mediu omogen și nedefinit, analog spațiului, în care ne apare succesiunea ireversibilă a fenomenelor). Dar ceea ce poate fi simbolizat şi aparent... interesează este trecerea timpului (cealaltă accepţiune a timpului, conform dexonline este: timp= Durată, perioadă, măsurată în ore, zile etc., care corespunde desfășurării unei acțiuni, unui fenomen, unui eveniment; scurgere succesivă de momente; interval, răstimp, răgaz).

În fotografie, trecerea timpului poate fi simbolizata în diferite moduri:

• utilizând un instrument de măsurare a timpului: un ceas, un calendar, o clepsidră

• utilizând relaţia tânăr - bătrân

Pare că undeva în față se zărește tineretea trecută

• prezentând efecte ale trecerii timpului:  o casă veche, o faţă ridată, un cimitir, un om în vârstă

În prim plan simbolul crucii, în fundal o persoană cu barbă albă

Un bărbat cu toiag în parcul cu copaci înalți

Trei generații...

•  folosind elemente ce simbolizează schimbarea/dezvoltarea în timp (de ex: o spirală)

În fundalul străzii, două imagini din două epoci diferite

Spirala ceasului de la Palatul Culturii (efect Droste)

Filozoful australian Elisabeth Grosz spune: "timpul are o calitate şi aceasta este intangibilitatea, emiterea de particule elementare are loc numai în trecerea sau transformarea obiectelor și evenimentelor. Timpul în sine moare, renăscând şi deschizându-se spre mişcare şi dezvoltare"

Sunt convins "iubite cetitoriule" cã ai cunoștință de încă 15-20 de modalități de simbolizare a trecerii timpului în fotografie. De aceea, dacă ai... timp, arată-ne și nouă aici sau pe Forum câteva din realizările tale. Îți vom fi veșnic recunoscători.

Și apropo, știai că timpul trece mai repede atunci când te grăbeşti !?

Fără să ne grăbim, te invit marţi, 5 iulie 2016, la ora 18,30, la Casa de Cultură "Mihai Ursachi" din parcul Copou la vernisajul expoziţiei "Arhitecturi efemere" aparţinând lui Cristian Ţibu.

Culori, simboluri, manipulare

Simbolul este un element specific omului. Noi folosim simboluri pentru a (ne) reprezenta lucruri intangibile, cum ar fi credintele si emotiile proprii, dar si pentru a converti elementele abstracte în lucruri usor de înteles. De asemenea, simbolurile sunt folosite pentru a simplifica un mesaj si a transmite informatii.

a - Drumul spre casã

 

(a) Un om, posibil mai în vârstã - vezi toiagul, se deplaseazã spre casã, pe un drum de tarã, la periferia unui oras (linia feratã sugereaza proximitatea unei localitãti). Ceea ce impresioneazã este frigul si "încremenirea" naturii înghetate, simbolizatã de culoarea de bazã a imaginii

b - Singurãtate

(b) - O pasãre pierdutã pe cer, combinatia albastru - alb, norii rãsfirati, totul sugereazã imensitatea. Jos pe pãmânt, orice obiect sau fiintã în miscare este însotitã de umbrã. Aici sus, umbra si limitãrile devin aproape imposibile.

Simbolismul poate fi un ajutor puternic în fotografie. Fotografia este un limbaj al semnelor video, iar în cunostintele de bazã ale fotografului trebuie incluse exercitii de recunoastere si utilizare a simbolurilor în avantajul capacitãtii sale creative.

c - Cerul si pãmântul

(c) - O imagine bluratã realizatã în miscare. Culorile sunt însã suficiente pentru a oferi informatii privitorului. E un peisaj de varã, în partea de jos se zãreste un lan, iar lumina soarelui este difuzatã de formatiunea noroasã destul de mare. Undeva spre orizontul difuz se zaresc cativa copaci.

Simbolurile au evoluat si sau transformat mereu în istoria umanitãtii iar astazi ele sunt, de cele mai multe ori, specifice diferitelor culturi ale planetei Pãmânt.

Simbolul unei culori;

• Albastru - semnificã cerul, înãltimea, adâncimea, infinitul, nevinovatia, adevãrul,  spiritualitatea.

• Verde - este asociat cu pãmântul, fertilitatea, vegetatia, natura, , naturalul, adaptabilitatea, dezvoltarea, cresterea sau rãceala.

• Orange - semnificã focul, arderea, mândria si ambitia.

• Rosu descrie rãsãritul sau apusul de soare, nasterea, sângele, inima, emotia, pasiunea, furia, excitatia, cãldura, puterea.

• Violet - semnificã nostalgia, amintirile, spiritualitatea

• Galben semnificã soarele, lumina, intuitia, iluminarea, inteligenta, luminozitatea.

d - Toamna în parc

e - Culori de toamnã

f - Idilã de toamnã

 (d), (e), (f) - Greu de asimilat aceste culori cu alt anotimp decât toamna. Asocierea culorii cu subiectul principal este suficientã pentru a transmite mesaje printr-o astfel de fotografie.

g - Obiceiuri de iarnã

h - Tesãturã

 Albul este o culoare specifica iernii (g), (h). Si totusi...

i - flori de primãvarã

(i) - Albul florilor copacilor, care simbolizeaza primãvara, renasterea, puritatea, nu poate fi înlocuit cu altã culoare (rosu, violet, etc) pentru cã simbolistica nu ar mai fi aceeasi

Existã si cazuri în care poti fotografia muguri care nu sunt albi, cum s-ar spune "exceptia care confirmã regula". Tot muguri sunt si tot despre primãvarã vorbim.

Si am ajuns la o altã idee. Simbolul este o necesitate, dar nu este o regulã. Cu alte cuvinte culoarea poate fi un instrument de manipulare. Si existã numerosi colegi fotografi care cunosc bine tainele Photoshop-ului  si realizeazã, în post-procesare, modificãri spectaculoase ale unor fotografii banale. Si asta prin adãugare de culoare si ajustari specifice de saturatie, contrast si luminã.

Desi fotografia se bazeazã, în primul rând, pe surprinderea momentului (timing - momentul potrivit la locul potrivit) existã diverse procedee de a transforma artificial (citeste manipula digital) simbolul culorilor în produsele fotografice.

Mai jos sunt douã tutoriale care prezintã  modalitãti de transformare a unui peisaj de varã intr-unul de iarnã, prin post-procesare în Photoshop

• Varã > Iarnã (1)
• Varã > Iarnã (II)

Geometria si fotografia

Acum câteva zile citeam un articol al fotografei Christina N. Dickson în digital-photography-school.com . Autoarea spunea printre altele cã fotografia este simplã pentru cã atât fotograful în procesul de creatie, cât si privitorul în procesul de analizã / descifrare încearcã sã reducã totul la elemente cât mai simple. Pe lângã asta fotograful mai are în vedere o serie de reguli (a treimilor, a simetriei , diagonalei principale, a liniilor directoare, etc), care usureaza actvitatea privitorului.

Un lucru interesant pe care l-am remarcat si eu la cei care privesc fotografiile este acela cã admiratorul încearcã sã gãseascã o relatie cu un lucru, o fiintã, o formã cunoscutãsi pe care îl identificã rapid. 

Auzeam comentarii de genul : "uite ãsta e turnul mãnãstirii Golia sau al bisericii "cutare", "uite ãsta e un cerc perfect" sau "parcã e o pasãre..." si mai apoi comentarii pe seama mesajului sau sentimentului sugerat de subiectul fotografiei.

Pãrerea mea este cã acest mod de judecare si dezvoltare al compozitiei este cel mai usor de îmteles si practicat pentru cadrele realizate la exterior.

Am incercat sã gãsesc la rândul meu, elemente usor de recunoscut în fotografiile mele personale si uite ce a iesit :

 Christina spune cã utilizarea dreptunghiurilor în compozitie este sinonima cu aplicarea "regulii treimilor", însã nu este obligatorie pãstrarea dimensiunii egale pentru formele geometrice ci dimensiunile dreptunghiurilor pot varia de la unul la altul..

Cercurile si arcele de cerc sugereazã miscarea, iar liniile drepte orienteazã privire.

Cercurile capteaza si redau o energie puternica ( a magnoliei in cazul fotografiei de mai sus)

Triunghiurile sunt formele cel mai usor de identificat si ele sunt cele care dau adâncime compozitiei.

Poligoanele si patratele dau forta imaginii si/sau izoleaza, de cele mai multe ori, zona de forta

Pãrerea mea este ca fiecare sã petreacã putin timp, exersând tehnicile compozitionale, cãutând formele si liniile care dau forta fotografiei si/sau eventual spun povestea. Nu veti reusi sã fiti foarte buni de la prima încercare, dar exercitiul este provocator si va da satisfactie.