Acum câteva zile citeam un articol al fotografei Christina N. Dickson în digital-photography-school.com . Autoarea spunea printre altele cã fotografia este simplã pentru cã atât fotograful în procesul de creatie, cât si privitorul în procesul de analizã / descifrare încearcã sã reducã totul la elemente cât mai simple. Pe lângã asta fotograful mai are în vedere o serie de reguli (a treimilor, a simetriei , diagonalei principale, a liniilor directoare, etc), care usureaza actvitatea privitorului.
Un lucru interesant pe care l-am remarcat si eu la cei care privesc fotografiile este acela cã admiratorul încearcã sã gãseascã o relatie cu un lucru, o fiintã, o formã cunoscutãsi pe care îl identificã rapid.
Auzeam comentarii de genul : "uite ãsta e turnul mãnãstirii Golia sau al bisericii "cutare", "uite ãsta e un cerc perfect" sau "parcã e o pasãre..." si mai apoi comentarii pe seama mesajului sau sentimentului sugerat de subiectul fotografiei.
Pãrerea mea este cã acest mod de judecare si dezvoltare al compozitiei este cel mai usor de îmteles si practicat pentru cadrele realizate la exterior.
Am incercat sã gãsesc la rândul meu, elemente usor de recunoscut în fotografiile mele personale si uite ce a iesit :
Christina spune cã utilizarea dreptunghiurilor în compozitie este sinonima cu aplicarea "regulii treimilor", însã nu este obligatorie pãstrarea dimensiunii egale pentru formele geometrice ci dimensiunile dreptunghiurilor pot varia de la unul la altul..
Cercurile si arcele de cerc sugereazã miscarea, iar liniile drepte orienteazã privire.
Cercurile capteaza si redau o energie puternica ( a magnoliei in cazul fotografiei de mai sus)
Triunghiurile sunt formele cel mai usor de identificat si ele sunt cele care dau adâncime compozitiei.
Poligoanele si patratele dau forta imaginii si/sau izoleaza, de cele mai multe ori, zona de forta
Christina spune cã utilizarea dreptunghiurilor în compozitie este sinonima cu aplicarea "regulii treimilor", însã nu este obligatorie pãstrarea dimensiunii egale pentru formele geometrice ci dimensiunile dreptunghiurilor pot varia de la unul la altul..
Cercurile si arcele de cerc sugereazã miscarea, iar liniile drepte orienteazã privire.
Cercurile capteaza si redau o energie puternica ( a magnoliei in cazul fotografiei de mai sus)
Triunghiurile sunt formele cel mai usor de identificat si ele sunt cele care dau adâncime compozitiei.
Poligoanele si patratele dau forta imaginii si/sau izoleaza, de cele mai multe ori, zona de forta
Pãrerea mea este ca fiecare sã petreacã putin timp, exersând tehnicile compozitionale, cãutând formele si liniile care dau forta fotografiei si/sau eventual spun povestea. Nu veti reusi sã fiti foarte buni de la prima încercare, dar exercitiul este provocator si va da satisfactie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Spune-ți părerea. Comentariul tău îmi este foarte util.