joi, 14 iulie 2016

Puțină istorie la grãdină, fotografii și o invitație


Pe la sfârșitul secolului XX... Ce "tare" sună asta !!! Nu!? Cum spuneam... la sfârșitul anilor 1900... (ha!)... prin 1998-1999, lucram la CD-ul Multimedia "Iași - A Magical Tour" și am făcut o documentare în ceea ce privește istoricul Grădinii Botanice din Iași. Acum câteva zile am dat peste informații și fotografii și m-am gândit că un proiect fotografic pe această temă, merită discutat. Fotografiilr personale chiar sunt făcute la sfârșitul secolului XX (!)

Ultimul fotograf "la minut" din Grădina Botanică ( foto 1998)

În anul 1856 este înfiinţată la Iaşi prima Grădina Botanicã din România, de către medicul şi naturalistul Anastasie Fãtu, mare patriot, filantrop şi om de cultură.

Casa lui Anastasie Fătu (intersecția străzilor A. Fătu și Florilor), imagine realizată cu ajutorul prietenului... Google Earth

Grãdina era amplasată pe un teren cumpărat din fonduri proprii în apropiere de Râpa Galbenã. unde se afla şi propria sa casã.  În prefaţa la lucrarea sa "Enumeratiunea speciilor cultivate în Grãdina Botanicã din Iaşi", medicul Fãtu scria cã la început grãdina "a propăşit încet", fiind finanţata din fonduri proprii, dar a mers din ce în ce mai bine, după ce a început să fie finanţată "de Casa Statului şi a Comunei Iașilor".

Societatea de Medici şi Naturalişti din Iaşi înfiinţează în 1873 o a doua Gradinã Botanicã în jurul clãdirii în care funcţiona atunci, actualmente sediul Muzeului de Istorie Naturalã.

Micul parc de lângă sediul Muzeului de istorie Naturală (foto 1999)

Sarcina organizãrii acestei noi grãdini este încredinţată naturalistului Dimitrie Brândzã, fondurile au fost furnizate de societate, iar plantele vii şi seminţele au fost oferite de A. Fãtu din grãdina sa.

O parte din plantele sãdite atunci (1873) mai dãinuiesc şi astãzi în părculeţul din curtea Muzeului de Istorie Naturalã.

Primul sediu al Universitãții din Iași (astăzi Universitatea de Medicină și Farmacie)


În 1870 şi 1900 au loc douã tentative de înfiinţare a unei grădini botanice proprii a Universităţi : una în zona clădirii UMF de astăzi (fost sediu al Universităţii), iar al doilea în spatele Palatului Culturii (zona Palas de astăzi). Dezvoltarea acestor zone eşuează din cauza situaţiei istorice dificile din acea perioadă (inclusiv Primul Război Mondial).
Zona din spatele Palatului Culturii (fotografie din anul 2000) - astăzi aici este zona Palas

Pentru a satisface totuşi cerinţele Învăţământului biologic în 1921, este înfiinţată o mică grădină (1ha) în spatele clădirii noi a Universităţii "Al.I.Cuza" (zona Complex Titu Maiorescu).

Seră în fostul Parc Pușkin (astăzi Titu Maiorescu) - foto 1998
În 1963 este înfiinţată actuala Grădina Botanică consideratã, la un moment dat, cea mai mare grãdinã botanicã din România.



Grădina Botanică actuală (fotografie din 1963, preluată dintr-o broșură proprie de prezentare)

Realizarea unui proiect fotografic (documentar sau artistic) în cadrul Grãdinii Botanice Iaşi este o provocare frumoasã şi interesantã, având în vedere numeroasele elemente ce pot fi luate în calcul şi fotografiate:

- anotimpurile în grădina botanicã,
- zonele cu copaci şi arbuşti







- rosarium-ul
- alte flori
- zona lacului




- animalele ce vieţuiesc în gadina (păsări, mamifere, insecte)
- obiectivele tursitice, izvoarele si ruinele din grãdinã
- expoziţiile organizate peste an şi multe altele 




Expoziție de toamnă în cadrul Grădinii Botanice iași


























Ce spuneți!? Merită să vizitați și să fotografiați orașul Iași și Grădina Botanică din Dealul Copoului !? Eu spun că da !




marți, 12 iulie 2016

Școala Flanco, brandul personal și Steve McCurry


Am participat la sfârşitul lunii trecute la întâlnirea de la Iaşi a Şcolii Flanco "un turneu de poveşti despre blogging, scrieri creative şi business pentru bloggeri".  M-am înscris la eveniment ca blogger-membru al Kooperativei 2.0, filiala din Iaşi şi am avut norocul să fiu acceptat. A fost o experienţă frumoasă pe care mi-ar place să o repet. Evenimentul s-a desfăşurat pe parcursul a șase ore, în cadrul Magazinului Flanco din Palas şi a fost tare fain. Dacă aveţi ocazia, nu ezitaţi să vă înscrieţi şi să mergeţi la un viitor eveniment de acest fel organizat prin Şcoala Flanco. 
Am acumulat informaţii noi şi am beneficiat de experienţa lectorilor care au susţinut prelegerile. Au fost cu noi pe parcursul evenimentului trei oameni minunaţi pe care i-am ascultat cu mare plăcere și interes..

Am vorbit mai întâi despre  Content & Storytelling cu Cristina Bazavan .  După o scurtã pauză a urmat un curs de Personal Branding, susţinut de Cristian China Birta, zis şi Chinezu’, iniţiatorul Kooperativei 2.0. La final am aflat câte ceva despre business-ul cu blogul, despre promovare şi relaţiile cu agenţiile de publicitate de la Sorana Savu (care ne-a învățat printre altele, că și în afaceri, "prietenia este un exercițiu de continuă iertare"!). Aveti AICI  și un filmuleț preluat de la Cristian China Birta pe tema Școala Flanco.

Am avut o scurtă discuție la prima pauză cu Cristina Bazavan, cunoscută ca una dintre "vocile" Europa  FM, ea făcând parte din echipa care a transformat postul de radio în anii '90 în cel mai fain post de radio din România, din punctul meu de vedere.
Cristina Bazavan este, se pare, singurul jurnalist din România care i-a luat un interviu cunoscutului fotojurnalist american Steve McCurry. Interviul (31 decembrie 2011) poate fi citit pe blogul Cristinei Bazavan AICI.

Ca o curiozitate, am aflat că Steve McCurry a fost prezent în România, pentru două zile, în decembrie 1989, în timpul  evenimentelor botezate "revoluţie".

Mi s-a ivit acum ocazia să pomenesc despre un lucru interesant. Am auzit, am citit sau am întâlnit în viaţă mai multe exemple de  creatori în domenii diferite (literatură, teatru, picturã, etc) şi a trebuit să fac diferenţa între momentele de creaţie ale persoanei şi viaţa sa personală. Şi asta pentru că de multe ori cele două nu "se potrivesc". Ca atitudine, corectitudine, onestitate, etc. Și câteodată aceste momente au fost greşit interpretate de noi ceilalţi, de istorici şi de mass-media, iar persoana respectivă a devenit "un  monstru în viaţă".

Cristina Bazavan îmi spunea  că la interviurile pe care le face încearcă să se pună în pielea subiectului sãu. Lucrul nu este de loc uşor şi nu-l poate face oricine. Uneori trebuie să judecăm diferit un artist prin cele douã ipostaze ale sale (creatorul şi omul cel de toate zilele).

Zilele trecute, găsesc pe net în The Sofia Globe un anunţ care spunea că în capitala bulgară a putut fi vizitată, între 25 mai și 17 iunie 2016, o expoziţie a lui Steve McCurry. Tot în această perioadă a apărut un alt articol AICI în care fotograful american, un adevărat simbol al revistei Naţional Geographic, este acuzat că îşi manipulează fotografiile cu ajutorul Photoshop-ului. Steve Mc Curry este cunoscut publicului din întreaga lume pentru portretul său "fata afganã" apărut în 1985 pe coperta revistei Naţional Geographic.

Fata afganã pe coperta revistei National Geographic
Un alt articol pe tema "fraudei" lui McCurry am citit AICI

Apoi am citit interviul cu Steve Mc Curry şi am discutat cu autoarea interviului, lector la Şoala Flanco. Un şir de coincidenţe a făcut ca într-o perioadă scurtă să am în faţă şi în minte chipul si fotografiile artistului fotograf. Cum este în realitate Steve McCurry !? Ce gândeşte, ce vrea, ce dă, ce iubește !?  Şi prin fotografie poţi manipula conştiinţe şi cred că este importantă relaţia biunivocă om-creator. Timpul trece. Îţi formezi o imagine şi deodatã... Îmi pare rău că nu am discutat pe îndelete cu cea care l-a intervievat pe McCurry în ultima  zi a anului 2011.

Pe de altã parte, pentru cã tot ne-a povestit Chinezu', aşa de frumos, despre Brandul Personal,  mã gândesc la "publicitatea negativã" şi la cei care  au folosit-o pentru a ieşi în faţă sau pentru a face, din când în când, câte un "refresh" la imagine !?  Filozofez și zic: oameni suntem...  sau, poate...  oameni suntem !?