Petru cel Mare la Iaşi

Iaşi - Biserica Mãnãstirii "Trei Ierarhi"

În dimineaţa zilei de duminică 25 iunie 1711, pe când "împăratul venea de la feredeu şi în curte la scări, s-au adunat Dimitrie Vodă cu împăratul, de i-au sărutat mâna şi împăratul l-a sărutat pe cap, luându-l în braţe şi ridicându-l sus cu o mână, fiind Vodă om scund şi împăratul om deafirea întru tot înalt..."

Iaşi - Baia turceascã (feredeul tucesc)

În ziua aceea, "au îmblat pren toate mănăstirile… De le-au vădzut, şi din toate i-au plăcut mănăstirea Golia  şi mult lăuda împăratul lucrurile, chipul şi toate obiciele moldovenilor"

Iaşi - Mãnãstirea Golia

Seara spune cronicarul Ion Neculce, "au făcut Vodă împărăţiei masă frumoasă în curţile domneşti, în casa ce mare… iar când au fost să şadză împăratul la masă, n-au vrut să şadză în capul mesei, ce-au şedzut în scaon lângă masă, iar în capul mesei au pus pe Vodă" "Să ospătă şi să veseli pre frumos cu vin de Cotnar şi lăuda vinul foarte. Şi încă mai bine le plăce vinul cel cu pelin, şi mult să miră cum spre partea lor nu să face vin cu pelin aşe bun".

Mãnãstirea "Trei Ierarhi" - Sala Goticã (locul unde a fost ospãtat Petru I)

A doua zi dimineaţa, împăratul a ieşit pe neaşteptate pe poartã singur şi a mers la Trei Sfetitele (Biserica "Sf. Trei Ierarhi") şi s-a închinat, sărutând sfintele icoane şi moaştele Preacuvioasei Paraschevei. Sunt informaţii pe care le-am preluat din ziarul Lumina.

Întâlnirea între împãratul Petru I şi domnitorul moldovean Dimitrie Cantemir s-a dovedit un eveniment de mare însemnãtate pentru acea perioadã a istoriei. În jurnalul sãu campanie, Petru I spune despre Dimitrie Cantemir: "Acest domn este un om foarte deştept şi în stare să povăţuiască… o persoană foarte isteaţă, inteligentă şi abilă". Mai multe despre "viaţa aproape secretã a lui Dimitrie Cantemir" puteţi gãsi AICI.

Legăturile lui Petru cel Mare cu familia Cantemir par să fi continuat şi mai apoi. Bârfa lumii spune cã Maria Cantemir, fiica domnitorului exilat al Moldovei, o tânără extrem de frumoasă, educată şi inteligentă, ar fi devenit amanta împãratului rus. Mai multe amãnunte puteţi găsi AICI.

Maria Cantemir - Ivan Nikitin - galeriile Tretiakov (sursa: museum.ru)

Vizita lui Petru I în Moldova şi la Iaşi este un subiect de luat în seamã pentru fotografii pasionaţi de istorie. O documentare bunã cu fotografii care sã urmãreascã traseul vizitei împãratului, totul încheiat cu o expoziţie la Mãnãstirea Golia sau la Sala Goticã de la "Trei Ierarhi" mi se pare un proiect frumos şi nu foarte dificil. De altfel, în rolul  oaspetelui strãin se poate afla orice altã personalitate care a vizitat Moldova sau Iaşul de-a lungul istoriei. 

Şi dacã tot vorbim de Petru I am ocazia sã postez câteva fotografii şi să spun câteva cuvinte  despre oraşul pe care Petru l-a fondat  în golful Finic al Mării Baltice.

Sankt Petersburg - Fortareaţa Sfinţii Petru şi Pavel - detalii AICI (sursa foto: arhiva personalã)

Sankt Petersburg - Fortareaţa Sfinţii Petru şi Pavel (sursa foto: arhiva personalã)

Este oraşul care o perioadã lungã de timp a purtat numele de Petrograd, a fost capitala imperiului rus pânã în 1918 şi care se numeşte astãzi Sankt Petersburg. Este cel de-al patrulea oraș ca mărime al Europei şi este recunoscut ca un important centru european de cultură.

Sankt Petersburg - Palatul Peterhof -fost Petrodvorets (sursa foto: arhiva personalã)

Am avut ocazia sã vizitez oraşul, care în perioada comunistã s-a numit Leningrad şi sunt convins cã multe s-au schimbat în metropola pe care mulţi o numesc şi în zilele noastre "Capitala Nordului".

Sankt Petersburg - Muzeul Ermitaj - picturã italianã (sursa foto: arhiva personalã)

Sankt Petersburg - Muzeul Ermitaj - sala Jupiter (sursa foto: arhiva personalã)

Aş dori sã-l vizitez din nou, dar nu mi se pare la fel de simplu. Vizã, documente... şi nu numai. În anul când cãlãtoream la... Leningrad circula o vorbã care spunea "bucuraţi-vă de vizită azi, mâine veţi vedea oraşul pe.. valutã grea". O fi adevãrat!?

Sã auzim numai de bine!

Un Paște fericit !

Şi astăzi o postare scurtă.prilejuită de zilele ce stau să vină. Sărbătorim un eveniment important în istoria umanităţii şi luând în considerare cele petrecute în ultimele zile, gândurile noastre ar trebui să se îndrepte mai mult ca oricând spre... cele sfinte. 

Un eveniment important trebuie totdeauna păstrat în memorie şi în zilele noastre fotografia este o metodă de arhivare a faptelor şi,  de ce nu, a gândurilor noastre !

Am înserat în postare o serie de fotografii personale din cadrul unei expoziţii realizate acum ceva timp la Sala Gotică a Mănăstirii "Trei Ierarhi" din Iaşi. Expoziţia colectivă a purtat titlul "Bucuria luminii" şi a fost realizată împreună cu colegii de la Clubul Fotografilor Iaşi.

Sfintele sărbători să vă aducă linişte în suflet, multă bucurie, sănătate, fericire şi puterea de a dărui şi de a vă ajuta semenii. Iar o părticică din lumină cea sfântă să vă călăuzească în pasiunea această frumoasă care se numeşte fotografie. Un Paste luminat şi fericit  !

Orologiile Iaşului

Dupã cum spuneam într-o postare anterioarã, oamenilor le plac lucrurile vechi, eventual uitate de istorie. Poate, pentru ineditul pe care îl aduc în viaţa noastrã. Poate, pentru energia pozitivã pe care o poartã amintirile unor astfel de lucruri. Poate, pentru cã sunt nostalgici.
Am gãsit pe facebook pagin unui pasionat de cultura şi istoria oraşului Iaşi, Corneliu Coman. Este vorba de pagina Monumente abandonate. Autorul a fãcut o cercetare destul de serioasã, a fotografiat ceasurile şi mecanismele, a încercat sã adune informaţii. A intrat în contact cu persoanele care le-au întreţinut/le întreţin sau care au informaţii cu privire la ceasurile Iaşului.

Uliţa Mare -Turnul cu ceas de la Mănăstirea Trei Ierarhi (sec. XVII)

Trebuie menţionat cã în Iaşi a apărut primul turn cu orologiu din Ţările Române. Este vorba de ceasul din turnul Mãnãstirii "Trei Ierarhi". Ceasul avea 8 clopote şi este amintit pentru prima dată la 1640, în scrierile lui Achacy Taszycki, secretarul unei solii poloneze spre Istanbul, aflat în trecere prin Iaşi.

FOTO-IDEEA: Un proiect fotografic despre ceasurile vechi ale orasului mi se pare deosebit de interesant, mai ales dacã ai acces la fiecare ceas în parte, ai cum să te documentezi şi poţi să le fotografiezi. Fiecare ceas are povestea lui sau are povesti asociate perioadei în care a existat/a funcţionat. Pentru că unele din ele nu mai funcţionează

Iatã în continuare câteva exemple. Şi voi aminti aici nu de poveştile cunoscute ci de cele mai puţin cunoscute.

1. Ceasul de la Palatul Culturii - carillonul

• ceasul din turnul Palatului Culturii a fost instalat în anul 1925
• iniţial ceasul a fost ceas-mamã pentru cele 8 ceasuri existente în sãlile Palatului de Justiţie, care îşi avea sediul în clãdire la acea vreme.
• în turnul ceasului existã un spaţiu generos unde, în afarã de mecanismul ceasului, se aflã urme ale trecerii Armatei Roşii  prin oraş, la sfârşitul celui de-al II-lea rãzboi mondial (o semnãturã a unui soldat sovietic). În turn se doreşte înfiinţarea unui «Muzeu al Timpului», conform declaraţiilor celui care se ocupã de buna funcţionare a carillonului, restauratorul Ion Cristea.

2. Ceasul de la Sfântul Spiridon

Turnul cu ceas de la Sf. Spiridon

• ceasul are patru cadrane şi a fost adus de la Paris în anul 1843. În acel an erau aplicate hotărârile Regulamentului Organic, care prevedea ca în fiecare oraş din Moldova sã existe un ceas pentru orientare, pe clãdirile înalte, în special în turnurile bisericilor.
• existã informaţii cã ar fi existat un orologiu în turnul de la Sf. Spiridon, încã din anul 1802.
• la baza turnului se află cele doua cișmele cu inscripții în limbile turcă, greacă și română, care atestă faptul că în anul 1765, în timpul domniei lui Grigore Alexandru Ghica al III-lea (ucis de turci în anul 1777), a fost adusă apa în oraș prin olane de lut ars

3. Ceasul de la Biserica Bãrboi

Turnul-clopotniţă cu ceas - Biserica Barboi

Ceasul - Biserica Barboi

• turnul cu patru nivele are înălţimea de 42 de metri. Primul nivel este şi locul prin care se intră în ansamblul mănăstirii. Nivelul doi şi trei al turnului adăpostesc clopotele iar al patrulea ceasul 
• se pare că ceasul a fost montat în anul 1841, anul ridicării bisericii, deşi turnul-clopotniţă a fost construit în anul 1729 şi unii cercetãtori afirmã cã acesta ar fi şi anul apariţiei ceasului din turn.

4. Ceasul de la Mitropolie

Ceasul de la Mitropolie

 

Ceas Mitropolie (reflexie)

• este amintit pentru prima datã în anul 1883
• se pare că ceasul de la Mitropolie juca şi rolul de ceas oficial al oraşului
• conform celor spuse de Corneliu Coman cel mai vechi clopot vãzut în turnurile de la Mitropolie dateazã din 1821. Mecanismul seamnă cu cel al ceasului de la Catedrala Notre Dame din Paris

5. Ceasul de la liceul Internat "Costache Negruzzi"

Liceul Internat "Costache Negruzzi" - Iaşi (astăzi)

Nu pot sã nu amintesc în aceastã postare de ceasul de la liceul meu de suflet, unde am învăţat şi unde m-am
format ca om, Liceul "Costache Negruzzi". Într-o fotografie veche nedatatã, apare un ceas pe faţada Liceului Internat "Costache Negruzzi". Fotografia pare a fi apãrut înainte de anul 1948 anul în care liceul şi-a pierdut numele de Liceul Internat.

Ceasul de la Liceul Internat într-o imagine veche (înainte de 1948) + detaliu

Cert este cã ceasul a existat şi asta pânã în 4 martie anul 1977, când la cutremur, ceasul s-a prăbuşit de sus, distrugând cu zgomot asurzitor treptele din fata liceului. Şi asta cu câteva clipe înainte ca elevii aflaţi în internatul şcolii sã iasã înspăimântaţi afarã. Iar de atunci se pare cã ceasul nu a mai apãrut !

Mai existã ceasuri în Iaşi la Biserica Lipoveneascã, la Universitatea "Al.I.Cuza" (sistem mecanic de armare), la Hotel Grand Traian şi la Biserica Armeneascã, ultimele douã fiind orologii electronice fãrã clopot. Fiecare cu povestea lui, mai nouã sau mai veche.
Aşa cum spuneam, o expoziţie care sã ilustreze poveştile despre şi de lângã orologiile Iaşului meritã realizatã. De ce nu, chiar şi câte o expoziţie pentru fiecare ceas în parte!

Ceas Grand Hotel Traian