Octav Bãncilã şi fotografia

 De multe ori mergeam pe jos la şcoală (spre Liceul C. Negruzzi) şi trebuia să urc dealul spre aşa-numita zonă Manolescu. Pe stânga era şcoala Petre Poni, pe dreapta vechea Fabrica de Bere. După fabrica, pe dreapta era un bloc mic construit în anii '50, iar mai apoi o magherniţă sărăcăcioasă care, nu ştiu de ce, mă ducea mereu cu gândul la Bojdeuca lui Creangă. Casa aceea avea pe perete, lângă uşa de la intrare, o placă de marmură pe care era scris ceva important, dar pe care nu reuşeam să-l descifrez. Mai apoi am aflat că acolo a locuit, timp de 25 de ani, până în 1940, marele pictor Octav Băncilă. Avea în casă un atelier unde îşi invita adesea elevii de la Şcoala de belle arte. Picturile lui le-am asemãnat de multe ori cu fotografiile. Fotografii pe care mi-aş fi dorit eu însumi să le fac. A pictat acolo o serie de tablouri cunoscute. Una din picturile, care îmi place mult, este cea intitulata "Dimineaţa la sapă" (1915). Îmi apare ca o fotografie reuşită a zonei de sud a oraşului. În prim-plan cele două personaje centrale, iar în spatele lor... "târgul Ieşilor". Undeva în plan foarte îndepărtat mănăstirile Galata şi Cetăţuia, în dreapta fosta fabrica de ţigarete, în stânga silueta Mitropoliei. "Fotografia" aceasta m-a cucerit. “Bojdeuca” din povestea mea a dispărut de mult, Doar strada şi pasajul din apropiere păstrează numele Octav Băncilă… Iar peisajul ce apare în pictură (din spatele fostei case Băncilă spre mănăstiri) este obturat de câteva blocuri masive…

Bustul lui Octav Bãncilã din Parcul Copou

Octav Bãncilã - "Dimineaţa la sapă" (1915)

Casa lui Octav Bãncilã din Iasi, strada Pãcurari nr. 91

 

 

 

 

 

Mănăstirea-fortăreață din centrul orașului

Turnul Goliei

Circula o poveste cum cã târgul fusese iarăşi atacat de tătari care au dat foc şi au distrus clădirile. Au distrus şi casa unui gospodar, pe care l-au ucis împreună cu soţia lui. Dar fiica lor a fugit şi s-a ascuns în cimitir sub lespedea unui mormânt și așa a scăpat. Şi a jurat mai apoi fata să nu se mărite decât cu acela care îi va construi un adăpost trainic ce va putea face față unui nou atac al cotropitorilor. 

Tablou votiv

Legenda spune că un tânăr boier pe nume Ioan a auzit această istorie şi cucerit de frumuseţea Anei a pornit sã construiascã un aşezământ aşa cum dorea cea pe care voia să și-o facă mireasã.

Se întâmpla în a doua jumătate a secolului al XVI-lea iar tânărul, ctitorul aşezământului mănăstiresc era marele logofăt Ioan Golâi alãturi, lesne de înțeles, de soţia sa Ana. 

Mãnãstirea Golia - Zidul si unul din turnurile de colţ

În vremea lui Ierimia Movilă biserica și mănăstirea au fost refăcute și închinate Mănăstirii Vatoped de la Muntele Athos.

Biserica mãnãstirii Golia

Mănăstirea Golia este situată la limita de nord-est a Iaşului medieval şi apare ca o fortăreaţă puternică, cu ziduri şi turnuri de incinta şi cu  porţi mari din lemn întărite cu metal, la intrare.  Biserica mănăstirii are hramul "Înălţarea Domnului". Detalii despre acest monument istoric puteţi găsi în multe locuri pe Internet. (de ex. AICI). Arhitectura mănăstirii, care este şi un puternic centru cultural, reprezintă o îmbinare a stilurilor vechi moldovenesc, baroc și bizantin. Mai multe amănunte AICI.

Biserica Golia - interior (anul 2000)

Ansamblul de la Golia este un subiect frumos şi interesant pentru pasionaţii de fotografie. Am fotografiat de multe ori aici şi , totodată, am realizat şi expus până acum, împreună cu colegii de la Clubul Fotografilor Iaşi, o expoziţie colectivã de fotografie, găzduitã de turnul-clopotniţă. 

Expozitie de fotografie - Vernisaj în Turnul Goliei

Iată care sunt, în afară de biserică, elementele arhitectonice ce atrag atenţia şi din punct de vedere al fotografului:

• Turnul-clopotniţă cunoscut şi ca "Turnul Goliei" se află la intrare, are o înălţime de 29 de metri şi este una dintre cele mai importante construcţii medievale din Iaşi. Turnul oferã o imagine panoramicã fainã a zonei de sud-sud-est a oraşului.

Vedere din turnul Goliei spre zona de sud-est a orașului Iași

• Zidul ce înconjoară mănăstirea este prevăzut la colțuri cu turle, are o înălțime de 9 m și o grosime de peste 1 m,  cu un brâu de sprijin în interior, pe care cândva se patrula. 

Casa cu coloane unde a locuit Ion Creangã

• Casa cu coloane din  curtea mănăstirii, unde a locuit temporar și Ion Creangă cât a fost diacon la biserică.  Scriitorul a fost condamnat de mai marii clerului pentru că a utilizat puşca, trãgând în ciorile ce-şi făceau veacul pe turla bisericii

Golia - Casa cu coloane - Bustul lui Ion Creangã

• Casa apelor cu cișmeaua de la intrare din vremea lui Alexandru Moruzi. Cişmeaua a făcut parte din prima reţea de alimentare cu apă a "dulcelui târg al Iesilor" 

Golia - Casa apelor cu cișmeaua

Dacă eşti un fotograf pasionat de istorie ai ce vedea şi auzi la Golia. Dar ai şi multe subiecte de fotografiat, aşa că te încurajez să o vizitezi dacă eşti în trecere prin Iaşi. Iar dacă eşti din Iaşi merita să o revezi. 

Golia - Clopotele din turnul de la intrare

Golia - Vedere din curtea interioarã a mãnãstirii

Mărțișor cu amintiri din copilărie

O primãvarã frumoasã vã ureazã blogul Foto-Ideea

Astăzi este o zi frumoasã la Iaşi. E 1 Martie, prima zi după calendar a primãverii și ziua Mărţişorului simbol al reînvierii... Și mai trebuie amintit un eveniment aparte în ton cu primãvara și cu începuturile. Mă gîndesc la cea mai frumoasã perioadã a vieţii noastre pãmântene. Mă gândesc la copilãrie.

Astăzi îl sărbătorim pe bădița Ion ! Cum nu-ţi aminteşti? Ion al nost' din Humuleşti. Fecioru' lui Ştefan a Petrei Ciubotariul şi al Smarandei Creangã...

Viaţa bădiței Ion a fost legatã în bunã mãsurã de "dulcele târg al Ieşilor" și aici poţi descoperi umbra cunoscutlui povestitor aproape la fiecare pas.

Un proiect fotografic gen "pe urmele lui Ion Creangã la Iaşi" este de luat în seamã. O documentare bunã, o cameră foto pe mãsurã, un pic de antrenament la mersul pe jos, vreme frumoasã, bunã dispoziţie şi ingredientele unei foto-ture faine sunt gata.

Prin urmare sã purcedem la drum !

Ion Creangã a ajuns în Iași în 1855 și timp de patru ani a urmat cursurile Seminarului Teologic de la Mănăstirea Socola - Iaşi.

Seminarul de la Socola (fotografie din epocã - sursa) 

A absolvit seminarul în vara lui 1858 când a fost hirotonit şi a primit o parohie. A slujit ca preot 11 ani şi în acest timp, a schimbat mai multe parohii. După Sfânta Treime, a ajuns la biserica socrului său - Patruzeci de Mucenici; apoi la Mănăstirea  Bărboi, la Sf. Pantelimon, la Galata şi Golia.

Biserica Mănăstirii Bărboi

A avut câteva "conflicte" cu biserica şi perioade de "evadare" cunoscute. I s-a reproşat, printre altele,  faptul că mergea la teatru. A utilizat puşca, trãgând în ciorile ce-şi făceau veacul pe turla bisericii de la Golia, unde a locuit pentru o perioadã. Şi altele asemenea...

Turnul Golia și biserica mănăstirii

Într-una din perioadele de "rãzvrãtire", în 1864, Creangă intră la Școala preparandală vasiliană de la Trei Ierarhi, unde l-a avut profesor pe Titu Maiorescu. Acesta îl aprecia mult și l-a numit învățător la Școala primară nr. 1 din Iași.

Bustul lui I. Creangă în incinta Mănăstirii Golia unde a locuit o perioadă

În 1875, îl cunoaște pe Mihai Eminescu, la acea vreme revizor școlar la Iași și Vaslui, cu care se împrietenește. Pânã în 1883, la îndemnul poetului,  scrie cele mai importante opere ale sale. În "perioada ieşeana" cei doi prieteni au fost nedespărţiţi şi multe din locurile pe unde au trecut din târg sunt prezente în postarea despre bădiţa Mihai.

Nu poţi neglija în aceastã turã fotograficã  binecunoscuta "Bojdeucã a lui Creangã", primul muzeu memorial literar organizat în România în anul 1918.

Bojdeuca lui Ion Creangă din Iași, mahalaua Țicăului

Aici au fost scrise „Poveștile” și „Amintirile din copilărie”. Aici a locuit Mihai Eminescu, în 1876, ca şi chiriaș al lui Creangă.

Asta-i "bojdeuca de căsuţă în care locuiesc eu de vreo 18 ani, e de vălătuci şi povârnită spre cădere pe zi ce merge, de n-ar fi rezămată în vreo 24 de furci de stejar şi acelea putrede. Iarna dorm într-o odăiţă toată hrentuită, iar vara într-un cerdăcel din dos, începând de pe la maiu şi sfârşind pe la octomvrie, când este vremea bună cum îi acum."

Şi a locuit în Bojdeucã pânã în ultima zi a anului 1889 când a plecat, la final, în alt "loc important". Era la doar câteva luni dupã ce îl "părăsise" și bădiţa Mihai. A poposit la Cimitirul Eternitatea, alãturi de alte nume sonore din viaţa literarã şi culturalã a oraşului Iași şi a tãrii numitã România.

Mormântul scriitorului la cimitirul Eternitatea din Iași

Şi dacã ţi-am dat iubite cititorule, o idee bunã, un motiv sã vizitezi Iaşul... Iaşul lui Creangã, apãi tot îi bine. Şi nu uita să-ţi iei aparatu' cu tine. Cãci e mare lucru dacã ţi-ai urnit măcar gândurile.

„Românului i-e greu până se apucă de treabă, că de lăsat îndată se lasă.”— Ion Creangă

Să auzim mereu de bine.

Fragment din Panorama cu povești de la Bojdeucă

În loc de p.s. - Despre Panorama cu povești realizată la Bojdeucă acum vreo 17-18 ani am mai povestit și o puteți vedea AICI