Fii creativ. Furã... Uimeşte-mă!

Revista Harper's Bazaar - Public Domain

 "Cel mai bun sfat dat vreodatã îi aparţine directorului revistei Harper's Bazaar, Alex Brodovitch, către tânărul Richard Avedon, cel care avea să devină, peste câţiva ani, unul din cei mai renumiţi fotografi din lume. Sfatul era simplu: "Uimeşte-mă!" Ţine minte aceste cuvinte şi tot ce vei face va fi creativ." spune Paul Arden în cartea despre care aminteam cu câteva postări în urmă ("Gândeşte fix pe dos").

Richard Avedon - Licenţa Creative Commons

Richard Avedon era proaspăt angajat al revistei şi motivul angajării era un nou proiect de fashion photography, pentru care Avedon părea să aibă abilitaţi deosebite.

Într-o postare de acum vreo doi ani spuneam că pentru fotograful începător ideea de a încerca să imite sau "să refacă" fotografii ale maeştrilor fotografi poate fi o idee benefică.

Adăugați o legendă

"Furã din orice loc unde vibrează inspiraţia sau care îţi alimentează imaginaţia." - spune Paul Arden, în aceeaşi lucrare ... "pe dos".  Devorează filme, muzica, picturi, cărţi, poeme, fotografii, conversaţii, vise, copaci, arhitectură, semne de circulaţie, nori, lumina şi umbre. Alege să furi numai de la lucrurile care vorbesc direct sufletului tău. Dacă faci asta, muncă şi furtul tău vor fi autentice.". Iar autenticitatea este cea care contează. Sursa inspiraţiei devine mai puţin importantă.
Regizorul franco-elveţian Jean Luc Godard  spune undeva: <Nu contează de unde iei lucrurile, ci încotro le îndrepţi>. În fotografie aceste îndemnuri sunt de luat în seamă, mai ales dacă eşti fotograf-în-devenire.

Nu e cazul să te temi că vei face o fotografie identică şi nici măcar asemănătoare. Îl ţin minte pe Dan Mititelu, care ne spunea la curs ca orice am face, orice cadru am compune, fotografia respectivă a mai fost realizată înainte. Şi la cele câteva milioane de fotografii realizate astăzi în lume, nimic nu mai este surprinzător. Iată un exemplu simpatic.

Destul de des, când se vorbeşte de o fotografie auzim fraze de genul "a surprins momentul" său "a fost la momentul potrivit la timpul potrivit. Nu te gândeşti că 2(doi) fotografi ar putea fi în acelaşi loc la momentul potrivit pentru a surprinde acelaşi cadru. Deseori, mergând în ture foto, mulţi din noi "se îngrămădesc" asupra unui subiect comun şi este de aşteptat că respectivele cadre să fie asemănătoare. Iar unii specialişti ne spun că fiecare vede şi compune un cadru în felul său, chiar dacă subiectul fotografiat este acelaşi.

Doi fotografi, care nu s-au întâlnit niciodată, au reușit să facă două fotografii identice. Și nu au realizat un peisaj static, pentru că subiectul a fost un far lovit de valurile mării. Cei doi nu se cunoşteau şi nici nu erau împreună. Dar se aflau, întâmplător, foarte aproape unul de altul. Cei doi au reușit să surprindă același moment, din același unghi.

Doua fotografii identice realizate de doi fotografi in acelasi timp

 Până şi poziţia valurilor este aceeaşi. Singura diferenţă între cele două cadre o reprezintă luminozitatea. Probabilitatea de a se întâmpla ceea ce s-a întâmplat era aproape zero. Mai multe detalii sunt de găsit AICI.

Fii creativ, pune imaginaţia la treabă şi s-auzim numai de bine.

Proteste, semafoare si postmodernism

Am ascultat acum câteva zile, la una din întrevederile publice ale Clubului Fotografilor Iaşi, o prezentare despre "postmodernism în fotografie".

Clubul Fotografilor Iaşi - 10 ani de existenţã

Mărturisesc sincer că nu am fost foarte atent la detalii, încercând doar să înţeleg ce este postmodernismul şi cum se manifestă el în arta fotografică. Promit să continui "cercetarea".

Ideea centrală a postmodernismului este că problema cunoaşterii se bazează pe tot ce este exterior individului. Postmodernismul este împotriva celor care susţin că deţin secretul adevărului, sau frumosului, împotriva regulilor şi legilor, care au rădăcini în percepţia comunităţii. Cu alte cuvinte, cu cât te supui mai puţin regulilor grupului şi convenientelor cu atât eşti mai aproape de curentul postmodernist.

Postmodernismul se manifestă în multe discipline cum sunt filozofia sau chiar teologia, dar şi în artă, modă, tehnologie. Un exemplu în domeniul arhitecturii este Frank Owen Gehry despre ale cărui proiecte am mai pomenit. 

Frank Owen Gehry - Dancing House - Praga

Andy Warhol este un exemplu al postmodernismului în artã. Ca reprezentant al curentului PopArt, Warhol aduce la rang de artã elemente considerate altă dată banale, "murdare" sau triviale.

Andy Warhol

Şi totuşi, unii susţin că Postmodernismul nu poate fi descris ca o mişcare coerentă şi nu are caracteristici bine definite. Curentul poate fi cel mai bine perceput ca un grup de stiluri şi atitudini apărute ca reacţii împotriva tradiţionalismului şi modernismului.

Cum spuneam puţin mai înainte, părerea mea este ca postmodernismul este o reacţie împotrivă... şi se vrea a fi "un alt fel/mod".

Marcel Duchamp

În 1911, Marcel Duchamp a plasat un pişoar într-o expoziţie,  l-a semnat cu un nume fictiv şi l-a numit artă. În acelaşi ton, acum câţiva ani nişte austrieci au găsit o piatră pe care se spune că a urinat Mozart şi au declarat stânca-monument, obiectiv turistic.

Astăzi dimineaţă, în timp ce treceam strada, mă gândeam că sunt multe alte exemple, în jurul nostru, care confirmă ideea unei schimbări continue a modului în care percepem viaţa. Pânã şi cei care trec la semafor pe roşu, atunci când nu se vede venind nicio maşină se pot considera postmodernişti(!)

Andreas Gursky, Rhine II, 1999 - pãnã acum 2 ani, cea mai scumpã fotografie din lume

În ceea ce priveşte fotografia, încă de la început, aceasta a pus în discuţie apartenenţa sa la domeniul artei. Pe de altă parte, principalele teme abordate erau teme tradiţionale: istorice,  peisaje, portrete, alegorii, subiecte mitologice şi religioase. Mai târziu au apărut modernismul şi postmodernisdmul în fotografie, care au dat la o parte aceste teme. Puţin câte puţin, fotograful, care mânuia o maşină (camera foto) a încercat să aducă propria contribuţie, "artisticã", la rezultatul muncii sale. Aproape normal, contribuţia proprie a însemnat, noutate, încălcarea de reguli, negare, "altceva".

Garry Winogrand, Apollo 11 Moon Shot, Cape Kennedy, FL, 1969

Am căutat câteva exemple de fotografii care pot fi considerate ca aparţinând curentului postmodernist. Nu vreau să comentez pentru că nu am pretenţia că mă pricep la teoria artei. Şi am adăugat 2 propuneri de fotografii personale realizate în acelaşi stil. Adică stilul "altfel"

"O aglomeratie aparentã în jurul omului singur(I)"

"O aglomeratie aparentã în jurul omului singur(II)"

Cine se pricepe şi doreşte sã comenteze este rugat sã o facã.

Dar nu cred că, fără ordine, fără respectarea regulilor şi a legilor, putem evolua. Şi nici nu putem construi lucruri bune şi trainice. Nu sunt filozof, nu am niciun fel de pretenţii, dar aceasta este credinţa mea. Şi pentru a încheia pe un ton glumeţ în acelaşi registru:reamintesc o zicală, valabilă mai ales în România: "regulile sunt făcute pentru a nu fi respectate". De multe  fotografii spun: "învaţă bine regulile pentru a şti ce să încalci".

Iar învăţarea regulilor înseamnă, inclusiv, studierea curentului postmodernist şi cunoaşterea lucrărilor reprezentanţilor acestuia în fotografie. Mai discutãm dacã e cineva interesat de asta.

Sã auzim numai de bine.