Egiptul, credinţa şi istoria românilor

Masca lui Tutankhamon

Citeam pe la începutul primãverii o serie de documente despre "românii din Egipt". Când am vãzut prima datã referirea m-am gândit la foştii colegi de facultate originari din Egipt, care s-au căsătorit şi au plecat cu frumoasele noastre colege, acolo, acasã la ei.

Mănăstirea Sfânta Ecaterina din Muntele Sinai (sursa: crestinortodox.ro)

Din articol am aflat însã cã nu doar despre asta e vorba ci şi de urmaşii foştilor valahi aşezaţi cu 15 secole în urmã, în sudul Peninsulei Sinai. Aceştia formeazã o altă comunitate de obârşie românã, mã rog, valahã şi anume cea a beduinilor Gebalieh (Gebalieh = oamenii muntelui, munteni, dar şi paznic/apărător, în traducere din limba arabã). Ei sunt urmaşii robilor valahi aduşi în secolul VI, de împãratul bizantin Iustinian pentru a ridica, sluji şi proteja Mãnãstirea Sfânta Ecaterina . Istoria acestui trib de beduini valahi ocupã un loc aparte în istoria Egiptului prin descendenţa lor diferitã şi prin faptul cã sunt unul din cele mai vechi triburi din Peninsula Sinai.

Mai multe detalii despre povestea strãbunilor valahi din Egipt puteţi gãsi AICI

Cercetând mai departe pe net, am gãsit o serie de informaţii interesante în Anuarul Facultăţii de Teologie Ortodoxã 2006-2007, care oferã informaţii despre "Legături ale domnitorilor români cu Sinaiul"

Mănăstirea Frumoasa din Iaşi, scutită de dări de către domnitor şi închinată Mănăstirii Ecaterina din Sinai (1736)

Legăturile românilor cu Muntele Sinai nu s-au desfăşurat la întâmplare şi au constituit o permanenţă cel puţin între sec. XV-XIX. "Din 1497, când avem prima mărturie documentară a unui contact româno-sinait, legăturile noastre cu Mănăstirea Sf. Ecaterina de la Muntele Sinai nu au încetat.

Domnitori, curţi domneşti, boieri, simpli credincioşi închină diverse lucruri (biserici, sume de bani, pământuri etc.) mânaţi de un spirit creştin de susţinere ieşit din comun. Intensitatea acestor raporturi, se menţine însă la nivel ridicat numai până la Secularizarea averilor mănăstireşti (1863-1864)".

Neagoe Basarab, Ieremia Movilã, Miron Barnovschi, Vasile Lupu, Constantin Brâncoveanu, Grigore Ghica Vodã, Alexandru Ipsilanti sunt doar câţiva din domnitorii care au trimis daruri sau au întreprins acţiuni în ţară pentru ajutorarea aşezămintelor bisericeşti din Egipt.

Zeiţa Isis protejează mormântul lui TutanKhamon

Am ilustrat aceastã postare cu o serie de fotografii personale realizate într-o expoziţie cu titlul "Tutankhamun - "His Tomb and His Treasure"   pe care am vizitat-o la Budapesta în anul 2009.

Tutankhamon - Sarcofagul mijlociu

Pentru cei interesaţi AICI vedeţi site-ul expoziţiei (de unde se pot procura bilete). Expoziţia itinerantã este încã activã şi se aflã acum undeva în emisfera sudicã a planetei Pãmânt.
Poate, cândva, va putea fi admirată şi ... în România. De ce nu, chiar în Iaşi !?

Sã auzim numai de bine!

Tutankhamon - carul de luptă al faraonului

Tutankhamon - cobra de aur (descoperită în mormânt)

Despre subiecte "drăgălaşe"...

Am aflat pãrerea specialiştilor care spun că reţelele de socializare nu sunt un instrument corect pentru evaluarea fotografiilor pe care le faci. "Like"-uri nu sunt oferite doar pentru imaginea pe care ai postat-o ci şi din multe alte motive (simpatie, stimã, atenţionare, rãsplatã, etc). Reacţiile pe care le stârnesc în mintea privitorilor anumite genuri de fotografie sunt foarte diverse, uneori contradictorii. În cartea sa, Andreas Feininger enumerã o serie de tipuri de subiecte pe care un fotograf creator ar trebui sã le evite, dacã vrea sã realizeze fotografii originale.

Subiecte care, aş continua eu, atrag atenţia şi stârnesc reacţii de "slãbiciune" în sufletul oamenilor mai sensibili la ceea ce ne oferã astãzi viaţa. Subiecte "pitoreşti", subiecte false, subiecte "drăgălaşe", "clişeele" fotografice, etc. sunt câteva din subiectele pe care maestrul A.Feininger ne sugereazã sã le evitãm, dacã vrem sã fim originali.

În cadrul subiectelor "drăgălaşe" sunt incluse şi fotografiile "drăguţe cu pisici şi căţei". Dar cum în ultima perioadã numãrul asociaţiilor care se ocupã de animale pare sã fi depăşit pe cele al ONG-urilor ce se ocupã de oameni, desigur o astfel de abordare şi un astfel de subiect au devenit mai "sensibile".

Dacă totuşi eşti fan Facebook şi vrei sã vezi ce fotografii trebuie sã postezi pentru a fi “popular” respectã formula de care am mai amintit  (funcţie de densitatea ceţii din fotografie, blur-ul datorat lipsei trepiedului, numãrului de pisici din cadru, neclarităţii subiectului, etc.). Îţi poţi evalua “opera” înainte de a o posta pe baza formulei, care arată cam aşa :

Peisaj + Animal + (Inspiraţie + Umor + Drăgălăşenie)
                  Expunere corectã – Blur

Am gãsit şi o serie de "tipsuri" ce vin în ajutorul celor ce doresc sã facã fotografii "drăguţe cu pisici şi
căţei"

• fotografiazã în luminã naturalã
• pãstreazã ochii clari (în focus)
• apropie-te de animal, câştigă-i încrederea
• încearcã sã-i pui în valoare caracterul
• umple cadrul
• surprinde-l
• ai rãbdare

"Lucrul cu animalele este mult mai simplu decât cu oamenii" spune  fotograful Robert Bahou - "The Animal Soul project – in pictures"

Iar dacã vrei sã cheltuieşti bani pentru a învăţa sã fotografiaţi "pet-uri" ai un link AICI (costã doar... 10 USD)

Crime, distracţie şi fotografie

Budapesta - Parlamentul

Am vãzut nu de mult câteva secvenţe dintr-un film poliţist în care apãrea un fotograf din echipa de detectivi ce investiga o crimã. Fotograful cãuta diverse unghiuri şi poziţii care sã-i facã treabă cât mai uşoară şi mai eficientã. Am cãutat materiale având ca subiect munca fotografilor din echipele de investigaţii ale poliţiei şi am constatat că aceastã meserie nu este de loc uşoară, cere o bunã pregãtire, "scule" diverse şi o experienţă solidã.

Laborator de investigaţii criminalistice - interfaţă joc CSI

Pe site-ul de AICI puteţi găsi o listã destul de lungã cu subiectele pe care trebuie sã le stăpâneşti şi sã le abordezi în situaţiile diverse, mai simple sau mai complicate, care pot apãrea în aceastã meserie de fotograf de investigaţii.

Mai jos găsiţi şi alte materiale pe aceeaşi temã:

• Importanta fotografiei legale 
• Un ghid simplu pentru fotografia de investigaţii criminalistice

Budapesta - clădire pe malul Dunării

Cladirea in Millenáris Park care a gazduit expozitia interactiva CSI

Acum mai mult timp am fãcut o vizitã la Budapesta în preajma sãrbãtorilor de sfârşit de an. Am gãsit acolo un eveniment organizat de cãtre producãtorul cunoscutului serial de televiziune american CSI: The Experience. Era vorba de o expoziție interactivă, care încorpora elemente din celebrul serial de televiziune. Expoziția îi invita pe toți participanţii să devină detectivi folosind  intuiția proprie, dar și metodele moderne de investigaţii, pentru a rezolva un caz de crimă. Totul era astfel proiectat încât vizitatorul era introdus în lumea misterioasă a cazului ce trebuia investigat. . 

CSI - analiza sângelui

De fapt erau trei cazuri, la care aveai acces, funcţie de câţi bani scoteai din buzunar. Totul se desfăşura în sãlile de la Millenáris Park din Budapesta şi urmãrea să-ţi punã la încercare inteligenţa, calmul, simţul de observaţie şi puterea de deducţie. Dupã ce culegeai şi notai indiciile ţi se ofereau toate instrumentele necesare pentru a acționa. Aveai la dispoziţie cele mai avansate tehnologii și tehnici folosite de profesioniști.

CSI - studierea amprentelor

Dupã ce luai notiţe puteai coopera cu personajele tale preferate din serialul TV, dar şi cu experţi criminalişti din viața reală prin intermediul unor ecrane video. Puteai vorbi cu medici, intrai în laboratoare virtuale pentru a face analiza stropilor de sânge, pentru a studia armele de foc sau pentru a examina la microscop urmele de pneuri, fibre de textile, ADN-ul, amprentele digitale sau cartușele. La final, trebuia să trimiţi raportul tău detectivului Gil Grissom, care îţi spunea dacã ai rezolvat cazul corect.

Scopul expoziției era de a distra, dar şi de a educa. Prin natura sa, expoziția este recomandată pentru adulți și doar pentru copii mai mari de 14 ani.

La final obţineai o diplomã de agent de investigaţii avizat în cadrul echipei  CSI:The Experience.

FOTO-IDEEA: Exista şi în România, inclusiv în Iaşi, jocuri interactive de tipul Escape Room care solicitã abilităţile de investigator ale participanţilor. Dar ideea de a dezvolta acest fel de proiecte, care să distreze şi să educe în acelaşi timp mi se pare faină, iar dacă le solicită şi pe cele de fotograf cu atât mai bine. Institutul Cultural Francez organizează în Iaşi, de câţiva ani, un Foto-maraton care pune participanţii fotografi în faţa unor situaţii inedite care trebuie rezolvate într-o anumită perioadă de timp şi care solicită inteligenţa şi creativitatea participanţilor. Acest tip de proiect poate şi trebuie dezvoltat şi diversificat.

N-am scăpat ocazia şi am inclus în postare câteva fotografii personale realizate la Budapesta cu ocazia vizitei de care am pomenit  mai sus.

Budapesta - magazinele se pregăteau de sărbători

Budapesta - târg de sărbători

Orologiile Iaşului

Dupã cum spuneam într-o postare anterioarã, oamenilor le plac lucrurile vechi, eventual uitate de istorie. Poate, pentru ineditul pe care îl aduc în viaţa noastrã. Poate, pentru energia pozitivã pe care o poartã amintirile unor astfel de lucruri. Poate, pentru cã sunt nostalgici.
Am gãsit pe facebook pagin unui pasionat de cultura şi istoria oraşului Iaşi, Corneliu Coman. Este vorba de pagina Monumente abandonate. Autorul a fãcut o cercetare destul de serioasã, a fotografiat ceasurile şi mecanismele, a încercat sã adune informaţii. A intrat în contact cu persoanele care le-au întreţinut/le întreţin sau care au informaţii cu privire la ceasurile Iaşului.

Uliţa Mare -Turnul cu ceas de la Mănăstirea Trei Ierarhi (sec. XVII)

Trebuie menţionat cã în Iaşi a apărut primul turn cu orologiu din Ţările Române. Este vorba de ceasul din turnul Mãnãstirii "Trei Ierarhi". Ceasul avea 8 clopote şi este amintit pentru prima dată la 1640, în scrierile lui Achacy Taszycki, secretarul unei solii poloneze spre Istanbul, aflat în trecere prin Iaşi.

FOTO-IDEEA: Un proiect fotografic despre ceasurile vechi ale orasului mi se pare deosebit de interesant, mai ales dacã ai acces la fiecare ceas în parte, ai cum să te documentezi şi poţi să le fotografiezi. Fiecare ceas are povestea lui sau are povesti asociate perioadei în care a existat/a funcţionat. Pentru că unele din ele nu mai funcţionează

Iatã în continuare câteva exemple. Şi voi aminti aici nu de poveştile cunoscute ci de cele mai puţin cunoscute.

1. Ceasul de la Palatul Culturii - carillonul

• ceasul din turnul Palatului Culturii a fost instalat în anul 1925
• iniţial ceasul a fost ceas-mamã pentru cele 8 ceasuri existente în sãlile Palatului de Justiţie, care îşi avea sediul în clãdire la acea vreme.
• în turnul ceasului existã un spaţiu generos unde, în afarã de mecanismul ceasului, se aflã urme ale trecerii Armatei Roşii  prin oraş, la sfârşitul celui de-al II-lea rãzboi mondial (o semnãturã a unui soldat sovietic). În turn se doreşte înfiinţarea unui «Muzeu al Timpului», conform declaraţiilor celui care se ocupã de buna funcţionare a carillonului, restauratorul Ion Cristea.

2. Ceasul de la Sfântul Spiridon

Turnul cu ceas de la Sf. Spiridon

• ceasul are patru cadrane şi a fost adus de la Paris în anul 1843. În acel an erau aplicate hotărârile Regulamentului Organic, care prevedea ca în fiecare oraş din Moldova sã existe un ceas pentru orientare, pe clãdirile înalte, în special în turnurile bisericilor.
• existã informaţii cã ar fi existat un orologiu în turnul de la Sf. Spiridon, încã din anul 1802.
• la baza turnului se află cele doua cișmele cu inscripții în limbile turcă, greacă și română, care atestă faptul că în anul 1765, în timpul domniei lui Grigore Alexandru Ghica al III-lea (ucis de turci în anul 1777), a fost adusă apa în oraș prin olane de lut ars

3. Ceasul de la Biserica Bãrboi

Turnul-clopotniţă cu ceas - Biserica Barboi

Ceasul - Biserica Barboi

• turnul cu patru nivele are înălţimea de 42 de metri. Primul nivel este şi locul prin care se intră în ansamblul mănăstirii. Nivelul doi şi trei al turnului adăpostesc clopotele iar al patrulea ceasul 
• se pare că ceasul a fost montat în anul 1841, anul ridicării bisericii, deşi turnul-clopotniţă a fost construit în anul 1729 şi unii cercetãtori afirmã cã acesta ar fi şi anul apariţiei ceasului din turn.

4. Ceasul de la Mitropolie

Ceasul de la Mitropolie

 

Ceas Mitropolie (reflexie)

• este amintit pentru prima datã în anul 1883
• se pare că ceasul de la Mitropolie juca şi rolul de ceas oficial al oraşului
• conform celor spuse de Corneliu Coman cel mai vechi clopot vãzut în turnurile de la Mitropolie dateazã din 1821. Mecanismul seamnă cu cel al ceasului de la Catedrala Notre Dame din Paris

5. Ceasul de la liceul Internat "Costache Negruzzi"

Liceul Internat "Costache Negruzzi" - Iaşi (astăzi)

Nu pot sã nu amintesc în aceastã postare de ceasul de la liceul meu de suflet, unde am învăţat şi unde m-am
format ca om, Liceul "Costache Negruzzi". Într-o fotografie veche nedatatã, apare un ceas pe faţada Liceului Internat "Costache Negruzzi". Fotografia pare a fi apãrut înainte de anul 1948 anul în care liceul şi-a pierdut numele de Liceul Internat.

Ceasul de la Liceul Internat într-o imagine veche (înainte de 1948) + detaliu

Cert este cã ceasul a existat şi asta pânã în 4 martie anul 1977, când la cutremur, ceasul s-a prăbuşit de sus, distrugând cu zgomot asurzitor treptele din fata liceului. Şi asta cu câteva clipe înainte ca elevii aflaţi în internatul şcolii sã iasã înspăimântaţi afarã. Iar de atunci se pare cã ceasul nu a mai apãrut !

Mai existã ceasuri în Iaşi la Biserica Lipoveneascã, la Universitatea "Al.I.Cuza" (sistem mecanic de armare), la Hotel Grand Traian şi la Biserica Armeneascã, ultimele douã fiind orologii electronice fãrã clopot. Fiecare cu povestea lui, mai nouã sau mai veche.
Aşa cum spuneam, o expoziţie care sã ilustreze poveştile despre şi de lângã orologiile Iaşului meritã realizatã. De ce nu, chiar şi câte o expoziţie pentru fiecare ceas în parte!

Ceas Grand Hotel Traian

Donald Trump şi fotografia "pi digeaba"

Gage Skidmore - Donald Trump (Creative Common license)

Zilele trecute mã documentam pentru o nouã postare şi dau din întâmplare peste o poveste cu fotografii, legatã de perioada alegerilor pentru preşedenţia Statelor Unite ale Americii.

Recunosc faptul că nu nu am dat niciodatã o atenţie deosebitã unui anumit gen de fotografie şi anume aşa numita <fotografie politică>. Asta şi din cauza faptului cã nu dau prea mulţi bani pe subiectele "în viaţă", cel puţin de la noi, ale unei astfel de imagini. Dar iatã că am aflat o serie de lucruri interesante.

Gage Skidmore - Hillary Clinton (Creative Common license)

Povestea pe care vreau sã o spun aici este a unui student în vârstă de 22 de ani de la Universitatea din Arizona care a fãcut şi face valuri în lumea fotografiei politice americane. Numele lui este Gage Skidmore  și ați văzut, probabil, multe din fotografiile sale, fără să ştiţi. El a realizat și a publicat mii de fotografii cu aproape fiecare candidat la președinția UŞA de-a lungul ultimilor ani, Sub licență Creative Commons fotografiile sale sunt utilizate de către mass-media și chiar de către politicienii înșiși.

Gage Skidmore a început să-şi realizeze fotografiile în anul 2009 și de atunci a participat şi fotografiat la sute de evenimente politice pe întreg teritoriul Statelor Unite incluzând mitinguri politice, conferințe, convenții, evenimente speciale, colectãri de fonduri și sesiuni foto de portret pentru zeci de clienți. Skidmore a fost inclus şi avizat ca membru al Grupului de Presã al Casei Albe (White House Press Pool) şi a participat la douã campanii pentru alegerile prezidențiale americane. Articolul despre Gage Skidmore, care are ca pasiune "fotografia politicã" îl puteţi gãsi AICI.

Vitrina cu politicieni - Iasi (2013)

 

Dan Diaconescu (PPDD) - "Oglinda" TV

"Creative Commons este un vehicul care permite ca fotografiile mele să fie difuzate cu ușurință", spune Skidmore. "Associated Press şi Getty vor fi întotdeauna o sursã de fotografii pentru marile agenţii de presã ca CNN sau Wall Street Journal, dar site-urile mici şi blogurile nu vor plãti niciodatã prea mult pentru a avea astfel de imagini. Prefer sã le ofer fotografiile mele gratis, beneficiind în schimb de recunoaştere şi promovare", mai spune tânãrul fotograf

Iurie Leancă - fost Prim Ministru în Republica Moldova (2014)

Ce este licenţa "creative commnos"!? Acest tip de licenţă permite fotografului să-și păstreze drepturile de autor în timp ce oferã altor persoane dreptul sã copieze, să distribuie și să utilizeze imaginea în cauzã, dacã utilizarea nu se face în scop comercial. Licenţele Creative Commons funcționează peste tot în lume și sunt valabile atâta timp cât sunt recunoscute drepturilor de autor.

Am cãutat în arhiva personalã "fotografii politice" pe care le-am realizat în România ultimilor ani, dar si în Republica Moldova. Am gãsit câteva şi cu aceastã ocazie am aflat cã şi "fotografiile politice" realizate prin editare, ca de exemplu cele incluse în această postare pot fi expuse sub licenţa Creative Commons. Dacã vã intereseazã fotografiile mele "politice", le puteţi folosi cu rugãmintea de a preciza alãturi numele autorului, adicã al meu. În grupajul de fotografii am inclus şi douã imagini din zona politicã basarabeanã. Dacă rămâneam în politica româneascã, riscam sã ofer doar o colectie de "penali"-zati. Asta e viata! S-auzim de bine! 

Mihail Formuzal - fost başkan al Găgăuziei - Republica Moldova

Fotograf în Bucovina. Mãnãstirea Dragomirna.

Mãnãstirea Dragomirna - Intrarea

Printre dealuri molcome acoperite cu pãduri dese de brad şi stejar la 12 km de Suceava se aflã o mãnãstire trainicã precum o micã cetate. Este Mãnãstirea Dragomirna, locul unde îmi povestea mama cã venea adesea, copil fiind, doar trecând dealul prin pãdure, dinspre Serbăuţi şi Călineşti.  Istoria mãnãstirii începe în anul 1602 cu construirea bisericii mici din cimitir.

Mãnãstirea Dragomirna - Biserica micã din cimitir

Mãnãstirea Dragomirna - Intrarea

Arhimandritul Anastasie Crimca vine la conducerea Bisericii Ortodoxe din Moldova mai întâi ca episcop de Roman (1606-1608) și apoi ca mitropolit al Moldovei, cu reședința în Suceava (1608-1617, 1619-1629). Însuflețit de dorința de a mări vechiul schit de lemn, Anastasie Crimca a zidit biserica mare a Mănăstirii Dragomirna, cu hramul "Pogorârea Sfântului Duh", una dintre cele mai de seamă creații arhitectonice ale Evului Mediu românesc.

Mãnãstirea Dragomirna - curtea interioarã

Mãnãstirea Dragomirna - curtea interioarã

Ca urmare a vremurilor tulburi,  în anul 1627 domnitorul Miron Barnovschi-Movilă (1626-1629, 1633) a înconjurat Biserica mare cu ziduri de apărare masive și înalte. Mănăstirea a căpătat astfel aspectul unei fortărețe, având la colțuri patru turnuri de apărare, iar la mijlocul laturii sudice un turn-clopotniță înalt.

Ansamblul mãnãstiresc este impresionant prin zidurile masive, dar şi prin zvelteţe şi prin înălţimea turlei bisericii a cãrei înălţime totalã pânã la vârful crucii atinge 42 de metri. Este cea mai înaltã bisericã din România si unii spun chiar, cã din întreaga lume ortodoxã

Biserica Mãnãstirii Dragomirna - crucea de pe turlã atinge 42 de metri

Muzeul Mãnãstirii Dragomirna adăposteşte mãrturii de preţ ale civilizaţiei medievale româneşti, broderii, ferecãturi de cărţi din argint aurit, cruci sculptate în lemn de abanos şi cedru, veşminte cu fir de aur şi  argint pe mãtase, etc.

Muzeul Mãnãstirii Dragomirna

Dacã vã aflaţi în zona oraşului Suceava meritã sã vã abateţi pe la Mãnãstirea Dragomirna cãci aveţi ce vedea şi fotografia. Am înserat în text câteva fotografii personale pe care le-am realizat în vizită pe care am fãcut-o la Dragomirna în luna august a acestui,an.

FOTO-IDEEA: Câteva idei legate de fotografierea în mãnãstiri 

1. Încearcã sã afli regulile de ordine interioarã ale aşezământului monahal (ce, unde, când poti fotografia!?)

2. Fii liniştit şi respectuos. Unii nu au venit doar în vizită şi pentru fotografiat!

3. Încadrează, apasă declanşatorul şi deplasează-te.

4. Fii atent la setãri când fotografiezi la interior (ISO mare, diafragmã larg deschisã, vitezã de declanşare potrivitã). Bisericile nu oferã foarte multã luminã în interior. În unele cazuri fotografiatul este interzis sau costã.

5. Gãseşte unghiuri inedite care sã permitã o încadrare cât mai completã. "Umple" cadrul.

Mãnãstirea Dragomirna -  pe ziduri

Mãnãstirea Dragomirna -  de pe ziduri

Călătorie plăcută în nordul Moldovei, lumină bună si mult succes la fotografiat.

 

Marc Aureliu şi pasiunea ta

Marcus Aurelius - împãrat roman (161-180 e.n.) şi filozof

Întotdeauna am fost de acord cã voi avea de învăţat mereu de-a lungul vieţii. Consider cã fãrã educaţie oamenii şi nu spun vorbe mari, nu sunt mai valoroşi decât... "o ceapã degeratã". De altfel, unii spun cã există un câmp energetic la nivelul pãmântului, o infosferã o numesc alţii, unde se depoziteazã cunoştinţele şi informaţiile pe care omenirea le-a acumulat de la începuturile ei. La aceasta infosferã avem acces cu toţii şi ghidaţi de oameni pregătiţi (învăţători, profesori, instructori) acumulãm cunoştinţe în funcţie de "deschiderea" pe care o avem pentru vechi şi nou. 

Ultimii 27-28 de ani şi mai ales ultimii ani ai secolului trecut reprezintă un exemplu bun pentru a exemplifica ceea ce afirm. A existat o perioadã în care educaţia a trecut pe locul doi în clasamentul priorităţilor. Tehnologia avansatã nu poate înlocui beneficiile unei educaţii eficiente. Degeaba ai iPhone ultimul tip şi Internet dacã nu dai bunã-ziua, scuipi şi arunci resturi pe jos la întâmplare.

Se pare cã în istoria sa umanitatea a trecut de mai multe ori prin astfel de perioade.

Despre haos

În una din postãrile sale pe blogul personal, prietenul Eric Kim ne povesteşte ce învăţăminte a putut trage dintr-o lucrare, care a primit mai târziu titlul "Meditaţii (Gânduri cãtre sine însuşi)" şi al cărei autor este Marc Aureliu un cunoscut împãrat roman (161-180 e.n.) şi filozof.

Marc Aureliu a trãit într-una din acele perioade tulburi de care vorbeam mai înainte. Era haos, civilizaţia era atacatã din diferite pãrti, oamenii erau derutaţi de schimbările care aveau loc. Nu este foarte clar dacă Marc Aureliu a dorit vreodatã să-şi facã publice "gândurile cãtre sine însuşi"

Am extras câteva principii din cele 10 "meditaţii" ale lui Marc Aureliu pe care Eric le considerã importante pentru formarea sa ca fotograf.

1. Nu pierde timpul speculând şi comentând ceea ce fac alţii.

Din pãcate asta este ceea ce se întâmplã în lumea fotografilor români, inclusiv a celor din Iaşi. Circulã şi o glumã în acest sens pe care am mai amintit-o pe blog.

"-De câţi fotografi este nevoie pentru a înşuruba un bec!?

- De 50.

- Dar de ce atâţia!?

- Pãi unul înşurubează becul, iar ceilalţi declarã invidioşi cã şi ei puteau face acelaşi lucru"

Nu pierde timpul cu amanunte

2. Eşti mai puternic decât crezi

Poate nu poţi preveni "mizeriile" pe care ţi le aruncã ceilalţi, dar poţi sã le ignori sau sã schimbi modul în care le interpretezi tu. Viaţa nu e uşoară spune Marc Aurelius. Ea seamãnã mai mult cu luptele libere şi mai puţin cu dansul.

3. Încearcã sã oferi ceva celorlalţi/comunităţii

Cu cât vom oferi mai mult cu atât vom primi mai mult. E o afacere "win-win". Nu ne-am nãscut pentru a ne simţi bine sau pentru a mânca bine şi gustos. Ce ne face fericiţi în viaţă!? Aminteşte-ţi postarea cu Steve Jobs. Gândeşte-te la familia ta, la prieteni şi cunoştinţe. Priveşte, descoperã subiecte şi transmite mesaje şi idei în fotografiile tale.

Priveşte, descoperã subiecte, transmite mesaje şi idei

4. Nu te plânge niciodatã

Este ceva care te nemulţumeşte!? Pur şi simplu ignorã-l! Taie-l din lista ta de prieteni! Nu-l mai urmãri! Schimbã canalul! Nu putem schimba situația externã care ne afecteazã, dar o putem evita sau putem schimba oricând atitudinea noastră față de ea. Sigur vei gãsi subiecte frumoase, studiazã şi pune-ţi imaginaţia la lucru.

5. Poţi gãsi fericirea în lucruri mãrunte

Tu ești stăpânul propriului tău destin. Nu te plânge. Mai degrabă, culege toate beneficiile din starea în care te afli. Nu cãuta locuri noi pentru a fotografia, cautã sã vezi şi sã fotografiezi lucruri noi în acelaşi loc.

Eric Kim - New Orleans, 2015