joi, 19 septembrie 2019

Nu mai avem vreme sã trãim

Staţia de metrou L'Enfant Plaza din Washington, DC. Este o zi friguroasă  de ianuarie 2007. Un om a cântat la vioară, timp de 45 de minute,  şase piese de Bach. În timpul acesta, 1097  de oameni au trecut prin zonă, majoritatea în drum spre serviciu.

Nu mai avem vreme-blog FOTO-IDEEA
Sã-l vezi si sã-l asculti pe... viitorul George Enescu

Avea în faţa sa, pe trotuar, cutia deschisă a viorii. Recitalul a început şi, după câteva minute, un om între două vârste l-a observat şi s-a oprit să-l asculte pentru scurt timp, apoi a plecat grăbit, pentru că programul încărcat nu-i permitea.
Patru minute mai târziu, o femeie i-a aruncat în cutia  din faţă un dolar, fără să se oprească. După alte 2 minute, un tânăr se reazemă de perete ca să-l asculte, după care se uită la ceas şi pleacă, în pas alergător, spre peron.

Cautã reflexiile - Grand Hotel Traian


După  10 minute, un copil de 3 ani se opreşte în fata muzicianului, dar maică-sa îl trage grăbită de mânuţă. Copilul se mai opreşte odată să-l privească pe violonist. Maică-sa  nervoasă îl împinge nervoasă înainte. Puştiul întoarce capul din când în când, până dispar amândoi după colţ. Scena se repetă şi cu alţi copii, dar părinţii îi împing de la spate, grăbiţi să ajungă la treburile lor.

Nu mai avem vreme-blog FOTO-IDEEA
Cautã reflexiile - Palatul Culturii


Toată "reprezentaţia" a durat 45 de minute. Omul cânta în continuare. Numai şapte oameni s-au oprit să-l asculte pentru câteva momente. Circa 20 de oameni i-au aruncat nişte bani în cutie.  Violonistul a colectat în total 32 de dolari  Când a terminat de cântat s-a lăsat tăcerea şi a început să-şi strângă lucrurile. Nimeni nu l-a observat.  Nimeni nu l-a cunoscut. Nimeni nu l-a aplaudat...

Nu mai avem vreme-blog FOTO-IDEEA
Sã cauţi subiecte rare pentru fotografiile tale

Muzicianul în cauză era  Joshua Bell, unul dintre cei mai faimoşi muzicieni ai lumii. El a interpretat câteva din cele mai dificile piese scrise vreodată, Vioara la care a cântat Joshua Bell în staţia de metrou era un  un Stradivarius, evaluat la peste 3,5 milioane de dolari. Cu câteva zile înainte, cunoscutul violonist umpluse o sală de concerte din Boston. Iar valoarea medie a biletelor de intrare era  de aproximativ 100 de dolari.

Nu mai avem vreme-blog FOTO-IDEEA
Sã observi porumbeii din Piaţa Unirii

Întâmplarea este reală. Concertul din staţia de metrou, a fost organizat de către Washington Post ca un experiment social asupra percepţiei gustului şi priorităţilor oamenilor. Dar unii consideră experimentul irelevant.

Poţi face cunoştinţă cu Joshua Bell şi poţi vedea câteva imagini, ce surprind întâmplarea, în filmul de mai jos:



Au fost dezbătute o serie de probleme, au fost analizate reacţii, au fost trase concluzii. dar nu vreau să fac referire la detaliile acestei poveşti adevărate. Voi prezenta concluzia finală şi voi face câteva comentarii  gândindu-mă şi la fotografii ce se aflã în căutare de subiecte.  

Una din concluziile posibile poate fi aceasta:
Goana după bani şi putere au estompat pornirile umane spre lucruri subtile şi au dezvoltat nişte oameni ... dezumanizaţi, care nu mai ştiu să trăiască, să iubească, să asculte, să empatizeze, care au uitat să-şi acorde timp pentru ei înşişi, să-şi înţeleagă fiinţa interioară. Totul se face în viteză. Rezultatul ... se vede: Big Picture şi nonvaloarea stăpânesc astăzi lumea!

Adaptare dupã Un experiment trist de adevărat ( Ziare.com ). Fotografiile îmi aparţin.

Sã fotografiezi luna într-o dimineaţã de mai

M-am gândit că stăm prost, din ce în ce mai prost, cu atenţia. Cantitatea de informaţii din exterior este atât de mare încât am pierdut obiceiul de a ne mobiliza atenţia, de a judeca şi alege  şi atunci  "percutam" doar la ceea ce suntem "traşi de mânecă" să vedem. Cum spuneam şi în alte postãri, privim fără să vedem. Astăzi, imaginea şi promovarea ne... trag de mânecă.

Avem educaţia necesară? Suntem în stare să discernem ceea ce ne este folositor şi ne place cu adevărat? Sau ne ierarhizam gusturile şi nevoile în funcţie de ceea ce este la modă ("în trend") sau ceea ce este "cool"?

Nu mai avem vreme-blog FOTO-IDEEA
Sã urmareşti jocul umbrelor şi siluetele

Suntem în măsură să ne trăim viaţa? Viaţa cea adevărată. Fără tehnologie, fără trend şi fără brand? Dacă privim ceva cu proprii ochi, suntem în stare să  vedem ceea ce este adevărat şi esenţial? Suntem în stare să percepem un mesaj/un semnal în natură? Mai suntem în stare să percepem o emoţie, o stare, o atitudine. Folosind doar funcţiunile propriului creier?

Când ai remarcat ultima oară că au înfrunzit copacii? Ai văzut, anul acesta, lalelele sau trandafirii înfloriţi din Grădina Botanică? Sau peştii din bazin? Când ai privit ultima oară bolta cerească plină de stele? Ai fotografiat până acum o albină la lucru? Ai văzut clădirea Grand Hotelului, reflectată în bazinul de vis-a-vis sau în baltă din faţă?


Nu mai avem vreme-blog FOTO-IDEEA
Sã priveşti o pasãre drept în ochi

Întrebări la care ai răspuns? Întrebări la care nu  ai răspuns încă? 

Opreşte-te uneori din viaţa electronică şi tumultuoasă, pe care o trăieşti şi  gândeşte-te la aceste întrebări. Încearcă să-ţi oferi răspunsuri. Nu o să-ţi pară rău. S-auzim numai de bine






marți, 3 septembrie 2019

Orientul, locul unde fotografia întâlneşte mirajul

Casa de Cultură „Mihai Ursachi” a Municipiului Iași
Clubul Fotografilor Iași
Galeria de Artă “La Gard”




Expoziţie de fotografie
„TĂRÂMUL BEDUINILOR”

Expun: Tudor Mazilu, Cătălina Neculau, Cristian Ţibu

Perioada expoziţională: 2-27 septembrie 2019
Vernisaj: marţi, 3 septembrie 2019, ora 18:30, Sala „Diotima” a Casei de Cultură „Mihai Ursachi”, Parcul Copou
“Când paşii tăi ating vestigiile unei civilizaţii de mult apuse, înţelegi puterea limitată a cuvintelor în a descrie o ţară ca Iordania. Urmele beduinilor, călcate de arşiţă şi de istorie, te duc dincolo de timp într-o călătorie pe care Tudor Mazilu, Cătălina Neculau şi Cristian Ţibu încearcă să o creioneze prin impresiile surprinse în formă de imagini pe “Tărâmul beduinilor”. Vernisajul va avea loc marţi, 3 septembrie 2019, în sala Diotima a Casei de Cultură a Municipiului Iași, “Mihai Ursachi”, începând cu ora 18:30, unde vă aşteptăm cu drag.”

Text: Cătălina Neculau
Afiș: Florin Aioanei

Alte detalii





miercuri, 28 august 2019

Filozofie şi proiecte fotografice. Despre nemurire, daci şi… dervişi rotitori.

Konya - Mausoleul lui Mevlana Celaleddin Rumi-blog-FOTO-IDEEA
Konya - Mausoleul lui Mevlana Celaleddin Rumi

În cadrul unei vizite recente  în Turcia am avut ocazia să trec prin oraşul Konya, unul din centrele religioase importante ale Anatoliei. Konya este considerat oraşul călugărilor sufişti, mai cunoscuţi sub numele de dervişi.
Dar, înainte de toate, Konya este considerat oraşul lui Mevlana Celaleddin Rumi, cunoscut ca Rumi, filozof şi artist de origine persană, devenit o legendã misticã. De altfel numele Mevlana a devenit un supranume  al locului.

Moscheea de lângã mausoleul lui Mevlana-blog-FOTO-IDEEA
Moscheea de lângã mausoleul lui Mevlana
Mevlana era musulman, dar nu unul foarte „riguros”. Doctrina sa promova o toleranță nelimitată, gândirea pozitivã, caritatea, bunul simţ și o anumitã conștientizare prin iubire. Pentru el toate religiile erau mai mult sau mai puțin adevărate. Mevlana judeca  pe musulmani, pe evrei și pe creștini, cu aceeaşi măsură. .”Toate religiile vorbesc despre iubire, dar iubirea nu are nici o religie!”– spunea el, când făcea referire la credinţă. Învățăturile sale pașnice și tolerante au ajuns la oameni din toate religiile, confesiunile şi sectele. În 1958, Papa Ioan XXIII a făcut o referire la Mevlana, spunând: „În numele lumii catolice, mă înclin cu respect înaintea memoriei lui Rumi.”

Cişmea-Mevlana-blog-FOTO-IDEEA
Cişmeaua de lângã moschee, - unde musulmanii isi executa ritualul de dinaintea rugaciunii.
În Konya, una din clădirile care atrag atenţia este mausoleul lui Mevlana. Când a murit, Mevlana a fost îngropat într-un sarcofag alături de cel al tatălui său. Succesorul său a înfiinţat Ordinul Mevlevi (ordinul „dervișilor  rotitori”) şi a ordonat, în anul 1274, construirea unui mausoleu peste mormântul stăpânului său. De-a lungul timpului, datorită influenței ordinului Mevlevi, mausoleului i-au fost adăugate mai multe clădiri, printre care o moschee și un cimitir. În timpul preşedenţiei lui Mustafa Kemal Atatürk (anul 1926), ordinul Mevlevi a fost scos în afara legii iar mausoleul a devenit muzeu. Astăzi mausoleul este un simbol al Turciei și a apărut pe bancnota de 5000 de lire din anii 1981-1994.
Lucruri interesante despre dansul “dervişilor rotitori” (sema) puteţi afla AICI. Dar dincolo de comentarii scrise şi/sau fotografiate, acest dans merita/trebuie văzut, pentru că numai aşa poţi să-i înţelegi semnificaţia.

Curtea-interioara-mausoleu-Mevlana-blog-FOTO-IDEEA
Curtea mausoleului

Mevlana Celaleddin Rumi spunea adesea: “moartea nu e suferință, ci eliberarea spiritului pentru a se întoarce la esența divină din care a fost desprins”. Mevlana credea că moartea nu e un motiv de tristețe ci unul de bucurie. Din acest motiv, în fiecare an, în Konya, timp de zece zile, în luna decembrie, aniversarea morții lui Mevlana este prilej de sărbătoare.
Vi se pare cunoscută o astfel de abordare? Mă refer, desigur, la ritualurile funebre ale strămoşilor noştri daci,  care râdeau şi petreceau la înmormântări. Mai multe detalii găseşti AICI.

Mevlana-blog-FOTO-IDEEA
Una din încãperile din curtea mausoleului

Vorbind despre daci, mi-a venit în minte o altă idee de proiect. Să cauţi şi să fotografiezi, în deplasările tale prin lume, urme istorice, care au legătură, într-un fel sau altul cu românii, cu istoria, cultura sau tradiţiile noastre.

Mevlana-Cimitir-blog-FOTO-IDEEA
Cimitirul de lângã mausoleu
Revenind la mausoleul lui Mevlana, ceea ce atrage atenţia în mod deosebit, este domul colorat verde-albastru (turcoaz), unde se găseşte mormântul lui Mevlana. Apropo de acest subiect… când vrei să surprinzi câteva cadre, în astfel de obiective, asigură-te că ştii regulile şi că ai aflat toate informaţiile necesare.  De cele mai multe ori, exista reguli specifice cu privire la locurile în care vizitatorii pot merge şi fotografia, așa că nu depăşi barierele doar pentru a obține o imagine de efect. Probabil, nu se doreşte folosirea blițului în interior pentru a nu deteriora picturile,  țesăturile  sau alte lucrări de artă prin expunerea la lumină excesivă.


Dansul dervişilor rotitori (sema)-blog-FOTO-IDEEA
Dansul dervişilor rotitori (sema)

Dacă nu ești sigur, cel mai bine este să fii politicos şi să întrebi. Dacă există restricții, probabil că sunt impuse pentru un motiv, nu doar pentru a enerva fotografii! De asemenea, este important să ne amintim că în lăcașurile de cult este important să respectăm practicile celor care lucrează și se închină acolo. Cele mai multe astfel de obiective au postat online informații şi/sau reguli specifice şi este bine să verifici asta înaintea vizitei.

Imagine din Konya-blog-FOTO-IDEEA
Imagine din Konya
Konya, Mevlana, dervişi rotitori… subiecte frumoase, interesante de vizitat şi fotografiat în Turcia.

Lumină bună, subiecte interesante, cadre reuşite şi s-auzim numai de bine









marți, 13 august 2019

Prin tunel

3 in tunel-blog-FOTO-IDEEA


Pesimistul, optimistul si realistul merg prin tunel. Pesimistul vede întunericul tunelului, optimistul luminiţa de la capãtul tunelului, realistul doua lumini în departare. Mecanicul de locomotivã vede trei idioţi umblând hai-hui pe şine, prin tunel.

Toată lumea a auzit de fotografia contre-jour (contra luminii). Prin acest mod de fotografiere, poţi obţine o serie de cadre deosebite. Am adus aminte de fotografia contra luminii atunci când am vorbit despre siluete AICI. De data aceasta aş vrea să propun o altã idee de proiect foto. L-am botezat - "fotografia prin tunel".

Frame-in-frame-blog-FOTO-IDEEA
Subiectul se aflã la capãtul tunelului


Vorbim despre cadre surprinse atunci când te afli în interiorul tunelului şi direcţionezi obiectivul către capătul tunelului, unde se vede"luminiţa". Subiectul se aflã încă în tunel şi este poziţionat între obiectiv şi capătul luminat.

Frame-in-frame-blog-FOTO-IDEEA
Subiectul se aflã în afara tunelului. Sunt vizibile elemente din interior.
  

Un astfel de subiect "atinge" şi alte tipuri de fotografie. Despre unul din ele am amintit, mă refer la siluete. Un altul este fotografia cadru în cadru. În acest caz, forma tunelului reprezintă cadrul interior al compoziţiei. Aceasta trebuie utilizată cu atenţie pentru a scoate în evidenţă şi mai mult subiectul. Zona care încadrează subiectul, depinde de forma tunelului: geometrică, regulată (dreptunghi, pătrat, semicerc, etc.) sau o formă neregulatã (naturală sau nu) închisă. Această porţiune va fi parte dintr-un cadru mai larg, care poate conţine şi alte elemente de compoziţie.

Genul acesta de fotografie se mai numeşte şi ramã în ramã (frame-in-frame). Am mai povestit despre "rame" in compozitie AICI.


Frame-in-frame-blog-FOTO-IDEEA
Ramã în ramã.  Fotografia include si alte elemente exterioare ramei


Atunci când lumina vine din spatele subiectului poţi obţine rezultate mai dramatice. Forma poate să apară ca o umbră sau poate fi înconjurată de lumină.

În general lumina din spate este mai greu de controlat. Îţi trebuie câteva cunoştinţe de fotografie şi mult exerciţiu. Poţi învăţa mai multe AICI sau AICI (engleză).

Ramã neregulatã - blog FOTO-IDEEA
Ramã neregulatã. Subiectul e înconjurat de luminã

Elemente în afara ramei (bordul luminat al autovehiculului)



Uneori rama este constituită în mod natural de elementele ce compun scena fotografiată. (vezi mai jos)


  "Ramã" naturalã - blog FOTO-IDEEA
"Ramã" naturalã
 


Alteori tunelul este de dimensiuni reduse. E o ţeavã sau un tub.

Fotografie printr-un tub - blog FOTO-IDEEA
Fotografie printr-un tub cu dimensiuni medii

Dacă vrei mai multe detalii în prim-plan, foloseşte fill-flash. Câte ceva despre această tehnică găseşti AICI.
 

Fotografii bune, "înrămare" uşoară şi s-auzim numai de bine.












luni, 5 august 2019

Invitatie la douã evenimente fotografice

Nu-ți fã program pentru seara zilei de marți, 6 august 2019, la ora 18,30. Ești invitat la Casa de Culturã "Mihai Ursachi" din Grãdina Copou. Urmeazã o searã frumoasã și interesantã. Va avea loc a 210-a întrevedere publicã a Clubului Fotografilor Iași.  Sumar:
  • Tehnici eficiente de promovare pentru fotografi
  • Cum se promovează fotografii din România/Moldova (studiu) –
  • Tips & tricks – tehnici eficiente de promovare –
  • Setarea bugetului pentru promovare –
prezentare de Grigore Fusu

De asemenea, va avea loc vernisajul unei expoziţii colective de fotografie a membrilor clubului, care are titlul “Variaţiuni Urbane”. Un subiect complex, delicat și frumos. 

„Când vine vorba despre peisaje, primele imagini care îți vin în minte sunt legate de natură: văi pline de verdeață stând în lumina soarelui, munți maiestuoși tăind cerul, păduri și grădini luxuriante. Cu toate acestea, fotograful este o persoană inventivă și plină de spirit de observație care exploatează tot ceea ce este în jurul său și scoate în evidență frumosul.
Peisajele urbane sunt o oază de inspirație nesfârșită, deoarece orașul este un organism viu, aflat într-o continuă schimbare și făurit după placul nostru. Fie că stai undeva la etajul zece al unui bloc turn și privești precum un vultur până în cartierele vecine, explorezi la pas cotloanele ascunse ale orașului, ori călătorești, mediul urban îți va oferi tot ce are el mai bun. Este necesar pentru câteva momente să te oprești din graba continuă de zi cu zi și să fii martor unui apus pe str. Lăpușneanu, pentru ați da seama că dincolo de cărămizi și betoane, stau mărturie, clădite în timp, visele oamenilor.
Clubul Fotografilor Iași vă invită la un vernisaj prin oraș, în Galeria de Artă “Labirint”, din cadrul Casei de Cultură „Mihai Ursachi” a Municipiului Iași. O expoziție colectivă menită să va stârnească interesul pentru a explora și a dezbate împreună arhitectura, perspectiva și tehnicile de fotografie alese.”


Expun: Bianca Adiaconiţei, Florin Aioanei, Mihaela Ajităriţi, Nicu Apostu, Marius Balan, Mugur Cadinoiu, Ghenadie Cebanu, Constantin Ciobanu, Grigore Fusu, Răzvan Hatmanu, Roxana Hingănescu, Cătălina Neculau, Gheorghiţă Nemţanu, Cătălin Străjeru, Cristian Vidraşcu. 

Text: Roxana Hîngănescu
Afiș: Florin Aioanei

 Perioada expoziţională: 5-30 august 2019

 Accesul în sală este gratuit şi permis tuturor persoanelor pasionate de fotografie.









 

miercuri, 31 iulie 2019

Castelul vieții tale (pentru fotografii care au lipsit la lecţia cu pricina)

A fost odată un domn care hotărâse să facă o excursie prin Europa.

Ajuns la Londra, el cumpãrã din aeroport un ghid de călătorie ce cuprindea castelele ce pot fi vizitate în Marea Britanie. În el erau menţionate zilele şi orele de vizită, uneori acestea fiind foarte limitate. Pe una dintre paginile ghidului, vede o ofertă specială “Castelul Vieţii Tale.” Din fotografiile prezentate, castelul nu părea mai bun sau mai rău ca altele… Ghidul mai spunea, că din motive care vor fi anunţate mai târziu, pentru vizitarea castelului nu se percepe taxă la intrare, ci la ieşire, iar coordonarea zilei şi orei vizitei, urmează a se face individual, la numărul de telefon indicat.

Intrigat de oferta neobişnuită, de cum ajunge la hotel, domnul formează numărul de telefon şi se întelege cu proprietarul cu privire la data călătoriei.
 
La intrarea în castel era inscripţionat: “Totul în lume decurge după anumite legi.”. La uşă domnul a fost întâmpinat cu foarte multă amabilitate către un om îmbrăcat într-o fustă tipic scoţiană, în carouri.

- Ceilalţi vizitatori au intrat deja? – se interesează turistul.
- Ceilalţi vizitatori? – se miră omul. Nu, numai e nimeni, vizitele în Castelul nostru se efectuează individual şi nu oferim nici serviciile unui ghid.
Nespunând nimic cu referire la programul de lucru, el a început a-i povesti turistului istoria castelului şi a făcut o trecere în revistă a tuturor lucrurilor notabile ce pot fi admirate acolo: tablourile de pe pereţi, sala cu modele de armuri de lângă intrare, armele militare din cameră sub scări, catacombele şi camera de tortură din temniță. 
Când a terminat povestirea, el i-a înmânat vizitatorului o lingură.

- Şi asta de ce? – a întrebat el nedumerit.
- Astea sunt regulile noastre. Noi nu percepem o taxă de intrare, iar costul excursiei îl stabilim în felul următor: fiecărui vizitator îi dăm o lingură, umplută cu nisip fin, în acesta fiind exact o sută de grame de nisip, iar fiecare om care intră trebuie să poarte această lingură cu el pe tot parcursul vizitei. După terminarea vizitei, măsurăm nisipul rămas în lingură, iar pentru fiecare gram lipsă se achită o Liră sterlină …

- Şi dacă nu vărs nici un gram?
- Oh, în acest caz, vizita este gratuită.

 Vizitatorul a fost surprins şi amuzat de o astfel de condiţie. Gazda primitoare a umplut lingura cu nisip şi excursia Seniorului a început.
Încrezător în puterea mâinilor sale, el a început să urce încet treptele, neluându-şi privirea de la lingură. În partea de sus, lângă galeria de tablouri, el a decis să nu meargă, pentru că vântul sufla puternic şi ar putea vărsa nisipul. A coboarât sub scări pentru a ajunge la sala cu arme militare, dar stând sub scară, şi-a dat seamă că, pentru a ajunge în acea sală, trebuie să sară peste o balustradă. Acest fapt nu i-ar fi pus viaţa în pericol, dar avea să ducă la vărsarea nisipului din lingură, aşa că domnul s-a mulțumit doar cu examinarea camerei de la distantă. Pentru acelaşi motiv, acesta nu s-a coborât în temniță, deoarece trebuia să coboare pe nişte scări foarte abrupte. Foarte mulţumit de faptul că a păstrat conţinutul din lingură intact, a început să se îndrepte spre locul de unde şi-a început turul. 
Acolo era aşteptat de persoana care îl primise cu o balanță în mână. Domnul a golit conţinutul din lingură în balanță şi a aşteptat nerăbdător rezultatul.

- Surprinzător, aţi pierdut doar jumătate de gram, ceea ce înseamnă că, nu trebuie să plătiți nimic pentru vizita efectuată.
- Mulţumesc.
- Ţi-a plăcut vizita? – întrebă la sfârșit omul în fustă.
Turistul, după un moment de ezitare, decide să fie sincer.
- De fapt, nu prea. Tot timpul m-am gândit la nisip şi nu am reuşit să examinez ceea ce era în jurul meu.
- Foarte regretabil! Ştii, voi face o excepţie pentru tine. Voi umple din nou lingura ta, pentru că astea sunt regulile, dar de data aceasta uită de nisip pentru că, chiar dacă îl verşi pe tot, nu vei plăti nimic pentru vizită. Unica condiţie este că, trebuie să terminați turul în 12 minute, deoarece după acest interval de timp trebuie să vină un alt vizitator.
 
Fără a risipi nici un moment, domnul a luat lingura şi a fugit spre sala de lângă antreu, pentru a arunca o privire rapidă la exponatele de armură. După a coborât repede pe scări în temniță. Nisipul deja îl vărsase tot, dar asta nu mai conta. Acolo el nu a petrecut nici un minut, pentru că timpul se scurgea destul de repede. A alergat spre camera de sub scări, unde erau depozitate armele, dar aruncând o privire la ceas, şi și-a dat seama că au trecut deja unsprezece minute. Timp pentru a vizita camera cu arme nu mai avea, de aceea s-a hotărât să plece spre ieşire, unde era aşteptat de același om în fustă.

- Văd că nu mai aveți nisip în lingură, lucru ce mă face să cred că, nefiind obligat să aveţi grija nisipului, de această dată turul castelului v-a plăcut.
Vizitatorul nu a răspuns imediat.
- De fapt, nu… – a spus el în cele din urmă – Mă gândeam cum să nu întârzii, chiar dacă am vărsat tot nisipul, nu am avut nici o plăcere.
Omul în fustă îşi aprinde pipa şi spune:
- Există oameni care trec prin ”Castelul Vieţii” lor, încercând să nu plătească pentru nimic, şi nu se pot bucura de această călătorie. Mai sunt şi alţii, care întotdeauna sunt grăbiţi, pierd repede totul şi nu pot obţine plăcere. Puţini înteleg ştiinţa vieţii. Ei descoperă fiecare ungher şi se bucură de fiecare moment. Ei ştiu că trebuie să plătească pentru tot, dar înteleg că în viață sunt lucruri pentru care merită să plătești.
Să nu uităm că farmecul vieții vine din micile plăceri și bucurii pe care aceasta ni le oferă…
(Autor necunoscut)

S-auzim numai de bine.

luni, 29 iulie 2019

Pentru cei pasionati de editare. GRATUIT


Dacã eşti pasionat de editarea fotografiilor pe care le faci... Dacã doreşti sã adaugi ceva la mesajul pe care il transmite imaginea ta... Dacã ţi se pare cã fotografia "crudã", din camerã, este prea simplã şi ai vrea sã adaugi "un plus", atunci ai nevoie de un instrument performant pentru editare. Perfect Effects este un program care permite aplicarea diferitelor efecte şi lucreazã, atât de sine stãtãtor cât şi ca anexã la clasicele Adobe Photoshop, Elements sau Lightroom.

Pentru o perioadã programul poate fi preluat gratuit de  AICI .

Detalii pentru descãrcarea, instalarea şi  utilizarea programului gãsesti AICI .

Editare reuşitã şi s-auzim numai de bine.






luni, 22 iulie 2019

Eu, tu, selfie şi... psihologia

Autoportret înrãmat-blog-FOTO-IDEEA
Autoportret înrãmat

O zicală englezească spune că o oglindă este asemenea unui terorist. Singura diferenţă este că oglinda nu are nevoie de armă ca să te omoare. Şi, în legătură cu cele spuse mai înainte, îmi vin în minte câteva subiecte. Reţelele de socializare aduc în atenţie nevoia unora de confirmare. Îţi faci un selfie, îl urci pe pagina ta şi apoi îţi dai şi un like.  Apoi, aştepţi cât mai multe "like-uri" şi mesaje pozitive de la "friends" şi nu numai. Încerc să înţeleg care este motivaţia, ce ne îndeamnă să cerem un astfel de "ajutor". Şi nu vorbesc doar de doamne/domnişoare. Din ce în ce mai mulţi domni apelează la selfie-uri. Aici e o altă diferenţă faţă de ceea ce se întâmplă în oglindă. Oglinda e în faţa ta, eşti doar tu şi ea. Te vezi, îţi formezi o impresie şi gata. Un selfie înseamnă mai mult. După partea "individuală", care se finalizează cu o impresie personală,  vine şi o a doua parte: te expui şi aştepţi semnale externe, cât mai... încântătoare.

Există pe net o serie de articole din care afli cum poţi să-ţi faci un selfie... reuşit. Nu vreau să comentez. Voi expune doar câteva idei. Ideea centrală pe care trebuie să o ai în minte este ca telefoanele mobile sunt "vinovate" şi uşurează procesul de realizare a selfie-ului. Cu camera foto este un pic mai complicat. Pe scurt:

* Atenţie la lumină! Caută lumina potrivită.
* Evită umbrele.
* La nevoie, utilizează flash-ul.
* Schimbă unghiul, astfel încât să arăţi cât mai bine.
* Zâmbeşte cât mai natural. Nu fi prea concentrat. Caută o expresie cât mai calmă.
* Nu te limita doar la o fotografie. Fă mai multe, dat atentie la comentariile de mai jos.
* Utilizează editoarele şi filtrele, pentru dispozitive mobile, dedicate acestui gen de fotografie.
(Ex: Selfie Camera Beauty, Kalos Filter, Perfect365, Adobe Photoshop Fix, etc.) 
  Nu exagera cu editarea.
* Atenţie la fundal. Studiază ce ai şi pe cine ai în spatele tău.
* Exersaţi şi învăţaţi şi exersaţi şi învăţaţi.
Mă opresc aici cu teoria. .

Îmi aduc aminte de o nuvelă a lui Victor Ion Popa în care, prietenii îi pun gând rău eroului principal, domnul X. Şi de câte ori se întâlnesc cu acesta "constată" cât de rău arată, cât  de alb/roşu/vânat este, cum merge sotânc, gâfâie şi câte şi mai câte "defecte". Nesigur, acesta începe să se simtă rău, se îmbolnăveşte şi cade la pat.

Probabil că fotografia propriei persoane (selfie-ul) şi postarea acesteia pe reţelele de socializare este o modalitate personală prin care poţi primi validarea situaţie de bine în care  te afli. Poate nu eşti sigur pe tine !? Las speculaţiile şi trec la lucruri concrete.

* Fotografiile de tip autoportret au apărut cu mult timp în urmă, prin secolul 19. În anul 1839, fotograful american Robert Cornelius a realizat prima poză de tip autoportret din lume. 

Robert Cornelius
Robert Cornelius -
(This image îs available from the United States Library of Congress's Prints and Photographs
 division under the digital ID cph.3f04912)

* «Selfie»-ul nu este o invenţie a secolului 21. Doar a căpătat notorietate în epoca reţelelor de socializare şi mai ales în epoca telefoanelor mobile..

* producătorul de film american Stanley Kubrick, câştigător al premiului Oscar, şi-a făcut un "selfie" în 1949.

* astronautul american Edwin Aldrin a făcut primul selfie în spaţiu, în 1966", se arăta într-un articol publicat pe theguardian.com, în care este prezentată o selecţie de "selfie-uri", realizate între 1839 şi 1980.

Edwin Aldrin
Edwin Aldrin - Selfie (Sursa:domeniul public)

* Cuvântul "selfie" se număra printre cele 150 de cuvinte şi definiţii noi care au fost adăugate în ediţia din 2014 a prestigiosului Dicţionar Merriam-Webster.

* Cuvântul "selfie" a fost ales cuvântul anului 2013 de către editorii Dicţionarelor Oxford - lucrări de referinţă ale limbii engleze.

Autoportret cu vedere spre parc - Blog FOTO-IDEEA
Autoportret cu vedere spre parc

 Alte domenii, alţi specialişti, alte idei, alte păreri:
În opinia psihologului clujean Lenke Iuhoş, autoportretele de tip selfie nu fac referire la propria persoană ci, mai degrabă, pe ceea ce cred alţii despre noi, iar scopul final este de a testa acceptarea socială şi popularitatea.

Există, totuşi, trei efecte negative, spune doamna Lenke:

1. Selfie-iştii sunt mai narcisişti şi mai puţin empatici. Există un număr mare de personalităţi narcisiste (mai ales bărbaţi), adică extrem de auto-iubitoare şi auto-centrate, dar şi indivizi care prezintă trăsături psihopatice, care tind să acţioneze impulsiv, fără empatie.  Selfie-ul nu este o cauză a acestor trăsături, ci un efect", explică specialistul
2. Selfie-urile obsesiv-compulsive sunt strigăte de ajutor. Mulţi tineri încearcă să atragă  atenţia asupra lor prin poze bine alese, deoarece nu sunt în măsură să facă acest lucru în viaţa reală. Dintr-o poză se pot extrage multe informaţii, care prin vorbe nu se pot spune - poziţia, haine, locaţie etc. Toate aceste elemente vor să anunţe un anume statut social, chiar dacă de cele mai multe ori este unul contrafăcut, aspiraţional.
3. Selfie-ul nu ne ajută să ne facem prieteni, din contră. Aproape de fiecare dată, selfie-ul construieşte o imagine distorsionată despre noi, deoarece doreşte să scoată exagerat în lumina numai aspectele noastre pozitive, iar în cazul unor interacţiuni fata în faţă, oamenii vor constata că imaginea pe care şi-au făcut-o despre noi este eronată, iar numărul defectelor depăşeşte net numărul aspectelor pozitive pe care noi încercăm să le promovăm pe internet", conchide Lenke Iuhoş.


Autoportret de Crãciun - blog-FOTO-IDEEA
Autoportret de Crãciun


Mai multe detalii poţi citi AICI.

Autoportret într-o piaţã din Bruxelles-blog-FOTO-IDEEA
Autoportret într-o piaţã din Bruxelles
Astăzi, fenomenul „selfie“ este clasificat ca boală a secolului al XXI-lea. Se numeşte selfitis şi este împărţită în trei categorii

Specialiştii vorbesc despre trei forme ale selfitisului:
  • marginal (când te fotografiezi pe tine însuti cel puţin de trei ori pe zi, dar nu postezi fotografiile pe reţelele de socializare),
  • acut (când te fotografiezi cel puţin de trei ori pe zi şi postezi fiecare fotografie pe reţelele de socializare) şi
  • cronic (atunci când ai o dorinţă incontrolabilă de a te fotografia şi a poşta pe reţele de socializare mai mult de şase selfie-uri pe zi).
Mai multe gãseşti AICI.

Şi pentru că doresc să închei cu un zâmbet, vă invit să vedeţi cum a fost realizat primul selfie din istoria omenirii mai jos.




Am însoţit postarea de câteva selfie-uri speciale (mai bine zis auto-portrete), pe care le-aş numi "mirror selfie".

Exersaţi, exersaţi, exersaţi, like şi... atenţie la selfie, să fim sănătoşi şi s-auzim numai de bine.







luni, 8 iulie 2019

Fotografia de autobuz (II) - un alt fel de fotografie de stradã, un alt fel de stradã

Calatorie cu tramvaiul-blog-FOTO-IDEEA
Calatorie cu tramvaiul


În general, fetele cu care ieşea îi acordau  tot timpul atenţie. Asta de acum părea mai focoasa ca cele pe care le cunoscuse înainte.  Stăteau pe scaune şi el privea pe fereastră. Erau elevi amândoi. Se lipise de el şi îşi înfinsese unghiile lungi în braţele lui, în vreme ce el zâmbea şăgalnic. Băiatul ăsta avea ceva special. Multe dintre ele voiau să-l strângă  în braţe. Şi cea de acum la fel. Părea o  idilă veche. Dar el  se juca. O alungă şi nu o sărută deşi, era clar, ea ar fi dorit. Începuse să respire sacadat şi simţea că i se încălzesc obrajii . Îşi întoarce gura spre gura ei şi o mângâie uşor... Închide ochii şi... se aude o voce puternică:
- Biletele la control, vă rog!...

Biletele la control - blog FOTO-IDEEA
Biletele la control

.....
S-a dus vremea autobuzelor şi tramvaielor pline în care lumea mergea pe scară. Nu mai ai parte de înghesuială de altă dată? A dispărut folclorul urban de autobuz/tramvai?

Socializare în autobuz - blog FOTO-IDEEA
Socializare în autobuz - blog FOTO-IDEEA


Sau din repertoriul fostului cenaclu Moldavia ce activa pe lângă Casa Studenţilor din Iaşi. (Dan Bacinschi, Mircea Ungureanu, etc.)

Culturalizare în autobuz - blog FOTO-IDEEA
Culturalizare în autobuz


- Coborâţi domnişoară?
- Imediat, domnule.La prima...
- Vă rog să coborâţi acum...!
- Păi...  n-am ajuns încă în staţie.
- Dar coborâţi odată, vă rog,... de pe piciorul meu!
-------------------
- Nu vă supăraţi, domnule, vă daţi la... prima?
- Doamnă, eu sunt om serios. Sunt căsătorit.

Portret de tramvai-blog-FOTO-IDEEA
Portret de tramvai


În fiecare zi iau autobuzul sau tramvaiul de la rondul din  capăt, la dispecer. După ora 7,10-7,15 circulaţia spre centru se aglomerează, iar mijloacele de transport sunt din ce în ce mai pline. La rond mai găseşti locuri libere, dar după prima staţie acest lucru este aproape imposibil. Fiecare cursă este diferită şi poate deveni scenariu de film.

Browsing-incognito-blog-FOTO-IDEEA
Browsing incognito

În-statia-de-autobuz-blog-FOTO-IDEEA
În statia de autobuz


Eu nu mă gândesc la un film, dar  îmi propun să fac fotografii. Un proiect fotografic  interesant, care ar merita o dezvoltare pe măsură.  Lucrurile nu sunt foarte simple. Nu se pune problema  să întrebi pe cineva dacă poţi să îl/o fotografiezi. Nici personalul companiei de transport nu cred că ar fi foarte amabil la o astfel de solicitare deşi, până la urmă, vorbim de un spaţiu public. Deci, voi porni într-o mică aventură urbana. Nu căutaţi  cunoştinţe sau asemănări.  Am avut grijă să alterez figurile persoanelor prezente în fotografii, astfel încât orice asemănare este absolut întâmplătoare.


În-statia-de-tramvai-blog-FOTO-IDEEA
În statia de tramvai

Un-autobuz-civilizat-blog-FOTO-IDEEA
Un autobuz civilizat

Proiectul l-am început în februarie 2016. şi îmi propun să-l finalizez cu o expoziţie personală. Asta dacă îmi va permite timpul şi şansa unor cadre reuşite. Îmi propun să realizez fotografii în conexiune cu mijloacele de transport în comun (autobuze sau tramvaie), în staţii sau pe traseu, surprinzând atmosfera şi caracterele diverse care, până la urmă, fac parte din viaţa noastră a tuturor. dar pe care mulţi dintre noi nu le vedem pentru că, prinţe altele,  avem capacitatea şi disponibilitatea de a ne petrece o bună parte din viaţă în autoturismul personal.

Minnie-si-cu-mine-blog-FOTO-IDEEA
Minnie si cu mine


Mai multe fotografii personale pe acelaşi subiect poţi să vezi AICI.
Te încurajez să găseşti un subiect asemănător sau să-l dezvolţi pe acesta în localitatea în care te afli. Îţi dai seama că e nevoie de anumite condiţii uneori… dificile. Păi… trebuie să renunţi la... maşină…! Spor la fotografiat şi s-auzim numai de bine!


Spectacol-mobil-blog-FOTO-IDEEA
Spectacol mobil