Pomul care face ciori

 Astăzi după-amiază am avut parte de o experienţă cruntă. O plimbare prin Copou. Da, n-am greşit! O plimbare prin Copul nostru cel de toate zilele. Şi nu pe o distanţă foarte mare. Doar de la poarta de sus a Grădinii Copou, prin Grădină, spre Teiul lui Bãdia şi mai apoi la vale până la Universitate. Iar când ne-am urcat în maşină, ne-am făcut cruce şi am răsuflat uşuraţi.

Mi-a venit în minte atunci o epigramă a lui Constantin Iuraşcu-Tataia apropo de Logica faptelor prin care tocmai trecuserăm (slalom printre bănci murdare, copaci suprapopulaţi şi urme de excremente, fără a mai pune la socoteală corul asurzitor si sinistru, care ne insotea sau activitatea laborioasă de "frecare" a hainelor pătate de muniţia pogorâtă din... ceruri.

“Un comentariu îndrăznesc,
În cazul că mi se permite:
Toţi papagalii reuşesc
Umblând cu ciorile vopsite.”

Iar gândul m-a dus la cei care sunt răspunzători de... atmosfera de astăzi din Copou şi în primul rând la ...  Primarul ales al oraşului.

Şi atunci i-am condamnat pe toţi la... repetiţie...

Să stea o zi întreagă cu căştile la urechi, obligaţi fiind să asculte şi mai apoi să răspundă la o întrebare obsedantă..."Cum se numeşte Pomul care face ciori?"

 

 

Fotografii cu siluete

Cuvântul siluetã derivã de la numele lui Étienne de Silhouette, fost ministru francez de finanţe, care, în 1759, a fost forţat de criza creditelor Franei în timpul Războiului de şapte ani să impună solicitări economice grave asupra poporului francez, în special a celor bogaţi. Din cauza deciziilor lor de austeritate ale lui Silhouette, numele sau a devenit sinonim cu orice lucru făcut ieftin şi astfel au ajuns celebre aceste portrete-siluetã. Înainte de apariţia fotografiei, erau cunoscute portretele-siluetă tăiate în hârtie neagră, acesta fiind cel mai ieftin mod de a înregistra aspectul persoanei. Mai multe detalii AICI.

Portret-siluetã - sec.18

 

 

De-a lungul timpului am notat câteva idei, legate de fotografiile cu siluete, pe care le puteţi citi mai jos.

Pntru a avea o siluetă în imagine expunerea trebuie făcută astfel ca să nu existe nici un detaliu  al subiectului. Se face o subexpunere a acestuia, iar pentru fundal avem o supraexpunere. S-a constatat că,pentru a avea silueta ideală, raportul de iluminare trebuie să fie de 16: 1 sau maimare.(gradul de iluminare al fundalului raportat la iluminarea subiectului-siluetă). Dacă gradul de iluminare este 8:1 saumaimare avem de a face cu fotografii în cheie joasă (low key). În acest caz apar detalii ale subiectului. Sigur, putini sunt cei care stau sã calculeze rapoartele de mai sus, dar poti avea fotografii faine, cu siluete, exersând des la lãsarea serii.

Voi exemplifica modalitãtile prin care se pot realiza astfel de cadre, ajutându-mã de fotografii personale.

• Subiectul are sursa de lumină în fundal. Sursa o reprezintă soarele (la răsărit sau la apus).

Siluetã cu soarele la apus  în fundal

• Subiectul-siluetă are sursa de lumină din fundal o reprezintă lumina artificială.

Sursã de luminã artificialã în fundal

• Subiectul-siluetă se află în umbră. Sursa de lumină din fundal este naturală.

Silueta în umbrã

• Silueta încadrează subiectul - fotografia de tip framing (ramã).

 

 

 Iatã şi alte exemple de fotografii cu siluete

 

 

 

Recomandarea pentru imaginile cu siluete este fotografierea pe Manual şi iată câteva setări uzuale:

•  diafragma la f8 sau mai mare (f mai mic);
• viteza de declanşare 1/125 pentru subiect static şi din ce în ce mai mare, chiar şi peste 1/250 pentru subiect în mişcare;
• valoarea ISO cât mai scăzută (creşterea valorii poate duce la mărirea zgomotului de fond, pe subiectul negru apar puncte divers colorate).

În general evaluarea se face în modul central-spot [o] în zona mai luminoasă, iar apoi se recompune imaginea în funcţie de subiect cu declanşatorul apăsat până la jumătate.

Mult succes la fotografiat şi să auzim numai de bine.

HAI... sã zâmbim !!! (cu animale)

Ar fi cazul sã zâmbim ! 

Astãzi despre animale.





 

Unii ar da orice sã facã o fotografie bunã

• 2daysdailyfunny.blogspot.com

 

 

 

 

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 


"Ora de alergare" - Julian Rad



"De-a v-ați ascunselea" - Liam Richardson

"Aproape-am rezolvat-o" - Oliver Dreike

=================

• Alte fotografii hazlii cu animale la (wherecoolthingshappen.com)

• Fotografii  John&Fish  pe Borepanda (borepanda.com)

johnnfish.com

 

 

 

• 
  

 
 
 

• Funny animals of 2013 - in pictures  (theguardian.com)

La final, câteva fotografii personale

 

 Imaginile cu animale în situatii ciudate sau cu figuri hazlii reprezintã o idee bunã pentru foto-proiecte reusite.

 

 

 

 

 

 

Revoluţia culturalã americanã

“Acest proces de continuă modificare se aplică nu numai ziarelor, ci şi cărţilor, revistelor, broşurilor, afişelor, foilor volante, filmelor, înregistrărilor, desenelor animate, fotografiilor - într-un cuvânt, oricărui text sau document care ar putea avea o cât de mică semnificaţie politică sau ideologică. Zi de zi şi aproape clipa de clipă, trecutul este adus la zi…
Cel mai târziu până în 2050, probabil chiar mai repede de-atât, tot ce înseamnă Vechivorba va dispărea. Chaucer, Shakespeare, Milton, Byron n-or să mai existe decât în Nouvorba, în versiunile corespunzătoare; nu numai că vor fi schimbaţi în altceva, ci vor fi schimbaţi exact în opusul a ceea ce mai sunt încă astăzi. Chiar şi literatura Partidului o să se schimbe. Şi lozincile or să fie altele. Cum crezi tu c-ai mai putea avea o lozincă „Libertatea este sclavie”, când conceptul însuşi de libertate va fi abolit? întregul climat de gândire va fi altul, în realitate, nici n-o să mai existe gândire, în sensul în care o înţelegem noi acum.” (1984 – George Orwell)

Aşteptam cu interes, aducerea la zi a cărţilor de istorie şi a scrierilor precum “Pe aripile vântului”… Şi bine înţeles reactualizarea ecranizărilor după romane de prestigiu… Cu actori şi actriţe... "de actualitate"

P.S. Americanii au început sã punã la pãmânt statuile lui Columb si ale presedintilor americani. Poporul american îsi renegã istoria. "Cine nu învaţă din istorie, riscă să o repete" spune o vorbã veche. Iar o  vorbă de duh din popor spune că omul deştept învaţă din greşelile altora, omul obişnuit din greşelile sale, iar omul prost deloc

Iar undeva în marginea lumii se aude un strigãt puternic de pandemie si disperare

S-auzim numai de bine!

Reflexiile Deltei

Când eram copil, obişnuiam să merg vara, împreună cu un unchi, în Delta Dunării. De obicei, mergeam cu trenul până la Galaţi de unde luăm un vapor - cursa de pasageri spre Tulcea. Vasul era mare, alb, se numea "Abrud" şi făcea vreo 2-3 ore până la destinaţie. La Tulcea, de obicei luăm o aşa-numită navă rapidă, care se numea "Săgeata". Mergeam spre Chilia Veche. unde poposeam la unicul hotel din oraş. Era administrat de o familie foarte ospitalieră şi simpatică de turci numită Bayazit (sau asta era porecla bărbatului, nu sunt foarte sigur!).

Nu-mi amintesc multe lucruri din acea perioadă, dar ştiu că îmi plăcea excursia. Ştiu că mergeam la cherhana şi la pescuit pe canale. Mergeam la Letea şi vedeam caii şi ne grăbeam seara repede la hotel că ne "mâncau" ţânţarii.

Ce ţin foarte bine minte este ziua în care am aflat de prima aselenizare a omului pe lună ( Apollo 11 - 21 iulie 1969). Dimineaţa, pe la cinci jumãtate, lumea s-a trezit să vadă evenimentul la TVR. Se transmitea în direct. Eu dormeam de tremurau saltelele... Când m-am trezit toţi comentau şi ascultau relatările evenimentului la România Actualităţi. "That's one small step for man, one giant leap for mankind." (Un pas mic pentru om, un salt uriaș pentru omenire) au fost cuvintele, pe care le-am auzit repetate, de nenumărate ori, de-a lungul anilor. Toată lumea din oraş vorbea despre aselenizare şi asta s-a întmplat pânã seara târziu ...

Am rămas cu amintiri frumoase despre Delta Dunării, pe care nu am reuşit să o revăd decât anul trecut. Pe scurt...

Am mers cu maşina până la Dunavăţu de Jos, cea mai înaintată localitate în interiorul Deltei, spre Marea Neagră. Te afli în inima Deltei şi de acolo nu poţi să mergi mai departe decât pe apă. Ai ocazia să vezi şi să fotografiezi o grămadă de lucruri frumoase, pe subiecte şi teme diferite.

Am ales pentru început subiectul "reflexii". Vor mai urma şi altele... Delta este un loc pe care nu poţi să-l vezi rapid . Ai nevoie de excursii de 6-7 zile, organizate în locaţii diferite... Planificare timp, mijloace de transport, dotãri necesare... nu e simplu... Lumea a început să se intereseze de Deltă şi apar tot mai multe semnale că în curând locul acesta se va "occidentaliza". O fi bine, o fi rău!?

Google a anunțat în octombrie anul trecut că Delta Dunării este disponibilă în Street View pe Google Maps. Poate fi parcursă de orice persoană din lume, cu o conexiune la internet. 

Delta este prezentă cu tot ce are mai frumos, de la rute navigabile la lacuri și canalele acoperite de vegetație, de la păsări și floră, la arhitectură locală și sate înconjurate de ape. Mai multe detalii afli AICI 

În total, sunt acoperiți peste 1.500 de kilometri de canale și drumuri... Din fericire, animalele de aici... păsările, se pot ascunde în stufăriş. Cât o mai rezista şi acesta...!

S-auzim numai de bine...

Locuri de vãzut şi fotografiat în Iaşi (R1) - Rîpa Galbenã

Fata cu liliac... de la Râpa Galbenã

Astãzi Facebook-ul mi-a atras atentia asupra uneia din fotografiile mele mai vechi: "Fata cu liliac"... de la Râpa Galbenã. Si eu cred cã acest loc meritã inclus în lista obiectivelor ce trebuie vãzute, dacã te afli în vizitã la Iasi. De altfel, Râpa Galbenã este unul din locurile dragi mie când vine vorba de fotografie, pentru cã, aici, poţi scoate imagini deosebite, în orice moment al zilei

Acesta este numele pe care îl poartã o construcţie aparte situatã la poalele dealului Copou. Zona de la partea superioarã, spre Biblioteca Centralã Universitarã "Mihai Eminescu" este cunoscutã sub numele de Esplanada Elisabeta.

Rîpa Galbenã înainte de anul 1920 (carte poştalã)

Construcţiile de la Rîpa Galbenã au fost realizate la sfârşitul secolului XIX pe când primar al Iaşului era Nicolae Gane. Zona a mai fost cunoscutã, înainte de amenajare, sub numele de Podul lui Eminescu.

În partea de sus, la câţiva zeci de metri, pe strada Florilor nr.1 se aflã casa lui Anastasie Fătu, cel care a înfiinţat în zonã prima Grãdinã Botanicã din România (1856).

Clădirea Clubului CFR (construită 1922) şi pavilioanele din fostul "cartier ceferist", aflate la partea de jos a construcţiei de la Rîpa Galbenã, au devenit la rândul lor obiective istorice.

Clubul CFR si pavilioanele

 

Mai multe detalii despre Esplanadã, care a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Iași (2015) puteţi afla de AICI.

Dupã cum spuneam, Rîpa Galbenã a devenit unul din locurile mele preferate de fotografiat. Fac de multe ori fotografii acolo chiar şi în zilele toride de varã, când soarele arde puternic şi proiecteazã pe scãri umbrele celor care le urcã sau coboarã.

Shadows - R.G în miezul zilei, vara

Rîpa Galbenã, seara

Iar din primãvarã pânã în toamnã apusurile vãzute de aici sunt şi ele subiecte faine de fotografiat. De asemenea, sunt de luat în calcul construcţia masivã de piatrã, texturile, formele pereţilor şi balustradelor, jocul umbrelor, etc.

Rîpa Galbenã - despre timp

Cãutându-l pe Fan Ho - Approaching Shadow

 

"Strada mea cu un singur bec" - Apus la Rîpa Galbenã

Vino la Rîpa Galbenã din Iaşi. Nu uita aparatul de fotografiat şi... inspiraţia. Dacã vei afla câteva lucruri despre locul acesta, vei avea în faţa ochilor o parte din  istoria noastrã, a românilor.
S-auzim numai de bine

"Superluna florilor"

Fenomenul de ieri,  7 mai 2020,  adică de aseară, a mai fost cunoscut şi ca „superluna florilor”.

Un astfel de eveniment astronomic este obişnuit peste an. Au loc cam trei până la cinci astfel de fenomene anual. Potrivit specialiştilor, următoarele "superlune"(!?) vor avea loc pe 27 aprilie şi 26 mai 2021.

"Superluna florilor"

Trebuie să se conexeze doi factori: Luna trebuie să fie în faza de "lună plină" şi să se afle în punctul de pe orbită cel mai apropiat de Pământ. Când aceste condiţii sunt îndeplinite, "mărita, stăpâna noastră" luminează mai puternic şi apare mai mare ca de obicei. Şi atunci hai la fotografiat!

S-auzim numai de bine!

Un loc pe care nu-l uiţi uşor

Muntele Monserrat (Catalunya)

“Noi, oamenii, nu ne mai privim în ochi... Asta se întâmplă cu noi în ultimii ani...”  Mai avem timp să privim în jurul nostru? Îl ascult pe Vali Bărbulescu într-un workshop de fotografie “Photodate”. Am făcut câteva capturi de pe monitor.  Una peste alta am ceva inspiraţie şi las deoparte căştile audio. 

Aşa cum spuneam şi în alte postări, atunci când pregătesc o viitoare excursie, caut în zonă şi alte locuri, mai speciale, pe care vizitatorul obişnuit nu are curajul sau curiozitatea să le exploreze
Şi uite că în perioada asta de “stat în casa” gândurile te poartã spre “aer curat”… spre naturã. Iar vremea frumoasă pune şi ea “degetul pe rană”. Anul trecut, în primăvară, am fost la Barcelona. Ne-am pregătit, ne-am informat, ne-am gândit!? Oare să dăm o fugă, scurt, în Franţa!? Poate să mergem la Costa Brava? Poate să …? Am renunţat. Am hotărât să mergem la Muntele Montserrat de lângă Barcelona. Era cu totul altceva şi auzisem lucruri frumoase despre locul acesta.

Valea râului Llobregat (Catalunya) - serpentinele spre muntele Monserrat

Montserrat (Muntele Sfânt al Barcelonei) este considerat un simbol al libertăţii şi identităţii naţionale a catalanilor. Muntele este situat la circa 60 km de Barcelona. Aici se aflã o renumitã mănăstire benedictinã. Legenda spune că în acest loc Percival (Cavaler al Mesei Rotunde) a găsit Sfântul Graal. Şi tot aici, marele compozitor Richard Wagner a găsit inspiraţie şi a compus cunoscuta sa opera "Parsifal".

Plaça d'Espanya - gara subteranã

Gara trenului FGC din Monistrol si staţia "cremalierei"

 Drumul până la Muntele Sfânt l-am făcut cu un tren FGC, pe care l-am luat din Piaţa Spaniei. Trenul este de tip metro suprateran, are multe-multe opriri, dar călătoria este plăcută. De la staţia terminus am luat spre mănăstire o “cremalieră”, de fapt un tren cu cremaliera. Am văzut mai apoi că se putea ajunge la mănăstire şi cu telecabina (administrate de o altă firmă). Trebuie reţinut că dacă vrei să cumperi bilete,  trebuie să foloseşti acelaşi mijloc de transport şi la urcare şi la coborâre. Atât Cremaliera cât şi Telecabina sunt sincronizate cu trenul spre capitala Cataluniei. De la cremaliera până la peronul trenului pentru Barcelona sunt câţiva paşi.

Muntele Monserrat (vãzut din gara Monistrol)

Peisajul este de vis. Tragi aer în piept şi te bucuri de ceea ce vezi. Desigur nu mai pridideşti să faci fotografii pentru o viitoare expoziţie. Iar cei care doresc pot sã urce, sã facã drumeţii obişnuite, cu un echipament de drum corespunzator şi bucurându-se de beneficiile mişcãrii.

Muntele Monserrat - traseul pietonal

Valea râului Llobregat vãzutã de la mãnãstirea Monserrat

Muntele Monserrat - "Degetele"

De la Mănăstirea Montserrat poţi urca şi mai sus pe munte cu o altă “cremaliera”, pe un alt traseu minunat. Sus în munte sunt construite mai multe mănăstiri mici şi capele, pe care le poţi vizita.  Se afla pe teritoriul Parcului Natural de la Muntanya de Montserrat. Iată câteva fotografii de pe traseu.

O cremalierã urcã, alta coboarã

Mãnãstirea Montserrat vãzutã din cremalierã

Cât de curând, voi reveni cu o nouă postare pe subiectul Mănăstirea Montserrat. Da, consider că vizitarea acestor locuri  reprezintă unul din cele 100 de lucruri pe care merită să le faci într-o viaţă de om. Trebuie sa-ţi rezervi mãcar 8-10 ore, într-o zi,  pentru asta

Vedere a ţinutului Catalunyei surprinsã din Parcul Natural Monserrat.

 S-auzim numai de bine!